Turul Romaniei In Doua Zile

[Bungee]

In sfarsit am reusit sa fac o calatorie la care visam de multa vreme: un tur al tarii pe motor. Din pacate timpul alocat a fost mult prea scurt (2 zile) si a trebuit sa mai tai de pe lista niste trasee la care ma gandeam.

 

Pana la urma ruta a fost Bucuresti – Pitesti – Ramnicu Valcea – Sibiu – Alba Iulia – Cluj – Dej – Baia Mare – Seini – Sapanta – Vatra Dornei – Piatra Neamt – Bacau – Onesti – Adjud – Focsani – Buzau – Bucuresti, in total 1500 km. Motocicleta: Honda VFR800 din 2002 cu care facusem doar un drum pana la Cheia si inapoi si cu care inca mai trebuia sa ma acomodez (diferenta fiind uriasa fata de precedenta Suzi GS500).

 

Am plecat din Bucuresti pe la 6 dimineata pregatit sa ma umplu de nervi pe “autostrada” A1. Se pare ca am fost destul de bine pregatit psihic pentru ca am parcurs-o destul de repede (de fapt nu prea imi mai amintesc nimic de portiunea asta).

 

Dupa Pitesti a inceput distractia: mai intai o lupta cu serpentinele de pe Dealul Negru (un pic prea stranse pentru nivelul meu de pregatire) din care am realizat ca am o reala problema la curbele mai stranse de dreapta in care am tendinta sa ma lupt cu motocicleta in loc sa fac countersteering-ul sa isi faca treaba. Problema am inceput sa o rezolv treptat prin relaxarea cat mai mult a mainilor pe curbe si aplicarea cat mai constienta a countersteering-ului. Desi treptat traiectoriile s-au inbunatatit, frica (sau emotia) la curbele de dreapta s-a pastrat (alimentata poate si de faptul ca un ac de par de dreapta mi-a cauzat si singura mea cazatura de pana acum, cu Suzi pe Tunari).

 

A urmat Valea Oltului de care fusesem prevenit de nisipul din curbe si aglomeratie. Spre norocul meu, nu am intalnit nici una nici cealalta; drumul a fost superb si l-am savurat din plin. Drumul de la Sibiu la Alba Iulia nu prea mi-l amintesc dar parca a fost OK (dar nu spectaculos).

 

La Alba Iulia am vizitat putin orasul si apoi catedrala cu cele trei fortificatii. Acolo am aflat ca in fiecare sambata dimineata se organizeaza o parada prin oras cu soldati in uniforme medievale ce culmineaza cu ridicarea steagului orasului si salve de tun la fortificatii. Un spectacol frumos ce merita vazut. A urmat Cluj-ul, unul dintre orasele mele favorite dar in care acum se lucra in draci la reparatia strazilor (mai ales prin centru) si in care am gasit aceeasi mteahna tampita ca si in Bucuresti, de stropire cu apa chioara a strazilor; dar parca acolo cisternele lasau si mai multa apa. Combinatia dintre pietris/nisip de la lucrari si apa din cisterne nu ma incantat in mod deosebit (poate la anu cand sper sa imi iau un enduro). Am oprit sa mananc si apoi mi-am vazut de drum.

 

Drumul Cluj – Baia Mare, desi Stefanc m-a prevenit ca este prost, m-am decis totusi sa il aleg la asigurarile binevoitoare ale unui localnic cum ca ar fi bun. A fost si bine si rau. Cluj – Dej, un cosmar. Se circula pe un singur sens in cele mai multe locuri alternativ, aglomerat, denivelat. Am facut vreo 30 - 40 de Km in peste o ora la 35 de grade afara echipat full (asteptarile de cate 5 min la semafoarele montate pe-acolo au fost un deliciu). Un drum ce trebuie evitat daca este posibil. In schimb, incepand cu Dej peisajul se schimba radical; drumul devine bun si pana la Baia Mare este o insiruire aproape neintrerupta de curbe destul de largi sa nu iti dea emotii dar suficient de stranse sa te simti ca in Paradis (ceva gen Cheia – Sacele). Peisajul absolut fabulos – aici mi-am sunat sotia si i-am spus ca asta este zona cea mai frumoasa pe care am vazut-o pana acum in Romania, insa declaratia asta am mai facut-o dupa aceea de vreo doua ori). Am ajuns la Baia Mare in extaz. Orasul destul de obscur, nu mi-a ramas nimic in minte decat poate ca era foarte curat iar strazile din oras impecabile. Mai dau cateva interviuri la care raspund la intrebarile standard “cat baga?” si “cat costa una d-asta?” si ma indrept catre Sighetul Marmatiei unde intentioam sa innoptez. Drumul insa devine din ce in ce mai greu (serpentine foarte stranse, sosea ingrozitoare – piatra cubica plina de nisip si milioane de gropi) si dupa ceva lupte a devenit evident ca nu mai pot ajunge la Sighet. Imi stabilesc ca tinta Sapanta si ii dau bataie.

 

Ca sa ma intarzie si mai mult, la Negresti Oas gasesc DN-ul blocat de un festival de al lor si sunt directionat catre o ruta ocolitoare printr-o ulita foarte lunga (cred ca avea 3 km) din pietris si pe alocuri pamant. Este incredibil ca intr-un sat unde majoritatea caselor au 2-3 etaje si probabil peste 7-8 camere nu au gasit fonduri sa asfalteze o strada paralela cu DN-ul pentru a putea devia traficul. M-am ales cu depozite de praf in cele mai intime locuri.

 

Negrestiul si satul urmator Certeze, desi faimoase pentru casele lor luxoase mi-au lasat o senzatie de dezamagire, gasind intr-un asa colt de rai o colectie destul de impresionanta de prost gust si grandomanie; unde nu mai pui ca jumatate din case erau lasate neterminate. Stilul lor nu are nici cea mai mica legatura cu Maramuresul sau cu geografia locului, aduceau mai degraba cu Pipera.

 

Din cauza devierii din Negresti se facuse destul de tarziu si m-am hotarat sa ma opresc la prima pensiune pe care o gasesc. Zis si facut, gasesc o cabana destul de mare (nu-i mai stiu numele dar probabil ca era “Vanatorul” ca toate se numeau asa) si intru in parcarea lor care era de fapt o alee ingusta din pietris situata mai jos decat soseaua. Bineinteles ca ajuns acolo mi-am dat seama ca nu am cum sa parchez motorul dar am realizat si ca nici nu mai pot sa ies. Dupa ce am aflat ca nici macar nu mai aveau locuri la cabana, ajutat de un mosneag de pe-acolo m-am chinuit un sfert de ora sa scot motorul. Cand am plecat spre Sapanta deja era noapte si deja incepusem sa imi fac griji ca nu o sa gasesc prea curand cazare. Din fericire am gasit foarte repede (sunt o gramada de pensiuni acolo) si cu o parcare din care sa ies usor a doua zi (60Ron/noapte). Dupa un dus mult asteptat, o supa de pui cu taitei excelenta si un admirat de stele m-am dus la culcare. Era deja 12 si am adormit zambind (de fapt ranjitul il mai am si acum pe fata).

 

Bilantul primei zile:

- 740 km

- 15 ore pe drum

- aprox. 12 ore de condus

 

A doua zi dupa 5 ore si jumatate de somn am luat-o din loc. Dupa cateva lecturi ale mesajelor scrise pe cruci cimitirul nu mi s-a mai parut vesel de loc (totusi era un cimitir) si inainte sa ma apuce depresiile am facut cateva poze, mi-am uns lantul (sub privirile curioase ale unor turisti foarte matinali) si am plecat catre Vatra Dornei.

 

Ceea ce a urmat a fost una dintre cele mai spectaculoase calatorii pe care le-am facut pana acum. Valea Izei este absolut incredibila ca peisaje iar soseaua este in mare parte ok. Din nefericire (sau din fericire asa cum aveam sa realizez mai tarziu pentru ca nu am mai pierdut timpul oprind pentru poze si am putut sa ajung la timp in Bucuresti) bateria de la camera ma mai tine pentru doar doua poze si ramas doar cu privitul. Cine nu a fost in aceasta zona inca, ar trebui sa o faca. Pana aproape de Vatra Dornei cu un zambet pana la urechi am alternat mersul linistit de admirare a peisajului cu forje ale motorasului care prindea o alta viata pe la 7k. De la Vatra Dornei la Bicaz drumul este in continuare spectaculos cu succesiuni aproape neintrerupte de curbe. Din pacate calitatea drumului scade simtitor avand unele portiuni cu gropi/nisip/pietre dar si portiuni mai bune. A existat si o parte relativ scurta (2-3 km) cu pat de pietris fara priza (fara smoala pe care o toarna astia pentru a solidifica stratul de pietris) care a fost cam horror. Pe aici am intalnit din sens opus si un grup destul de mare de enduristi (7-8 cred) care pareau in elementul lor.

In apropiere de Bicaz situatia se inrautateste considerabil pietrisul fara priza de care am vorbit mai sus fiind omniprezent. Practic pe portiunea asta nu puteam nici sa admir peisajul (care era frumos in continuare) ca imi fugea de spate in toate partile, nici sa ma bucur de viraje. Situatia se mentine pana la Piatra Neamt de unde este ceva mai bine pana la Bacau.

 

Din Bacau intentia era sa o iau spre BV prin Onesti ca apoi sa continui prin Cheia pana la Ploiesti. La un tur prin oras sunt ajuns de o Kawa (cred) cu doi baieti care mergeau direct la Bucuresti. Discutand cu ei pe la semafoare am ratat indicatorul cu Brasov si am luat-o spre Bucuresti. Dupa vreo 5 km mi-am dat seama si am oprit sa gasesc un drum care sa ma duca spre BV fara sa ma intorc. Gasesc un drum judetean (prin Dumbrava) de vreo 15 km care parea sa ma scoata la Onesti fara sa pierd prea mult timp. Inceputul drumului este relativ ok pt un drum judetean dar dupa vreo 200 de metri incep sa apara craterele; am zis ca na sunt cu motocicleta si pot sa le ocolesc, 15 km nu oi crapa. Dupa inca un km insa drumul asfaltat este inlocuit cu macadam care inca era practicabil desi erau niste cratere imense. Eu tindeam sa continui ca dupa experienta prin Bicaz credeam ca acum ma pot urca si pe munte. Mai merg ceva timp si ma intalnesc cu o masina de politie (Logan rural) din sens opus si ii fac semn sa opreasca dar omu pana intelege ce semn ii fac eu trece de mine cu vreo 20 de metri. Eu intre timp am oprit si m-am rasucit catre el, cu tot cu ghidon facand un fel de countersteering pe loc. Motocicleta s-a inclinat pana in punctul in care n-am mai putut sa o tin si a trebuit sa o las pe jos prin pietre . Am avut prezenta de spirit ca in loc sa imi fac griji de motor sa fug dupa politist care culmea, dadea sa plece. Il rog sa ma ajute sa o ridic (nu mai era nimeni pe-acolo si singur nu aveam nici o sansa sa o ridic) si stupoare, imi spune ca are treaba si trebuie sa plece . M-a cam luat prin surprindere faza asta dar mi-am revenit repede si l-am luat mai cu binisorul (ca vin de departe ca sun obosit, tampenii de-astea). In final a cedat si m-a ajutat sa o ridic. Surprinzator, nu am gasit nici o zgarietura pe carena si a si pornit usor (cand am vazut ca se scurge benzina pe jos prin niste furtunele am crezut ca am innecat-o). Se pare ca din drumul spre Dumbrava pe care o luasem, ceva mai incolo nu mai ramaneau decat niste santuri de tractor si nu se putea trece. Asa ca m-am intors la E85 si apoi la Bacau.

 

Intoarcerea la Bacau a fost inspirata pentru ca am putut descoperi un alt drum de motocicleta superb: Bacau – Onesti. Pe primii 20 de km parca e un circuit de MotoGP, linii drepte, curbe largi, ace de par, ce mai, un deliciu. Eram totusi cam obosit ca sa beneficiez de potentialul motorului si de ce oferea drumul. Aproape de Onesti am realizat ca nu mai pot face fata in siguranta drumului catre Bucuresti pe Brasov asa ca m-am hotarat sa ma intorc in E85 prin Adjud.

 

Drumul pana la Adjud este foarte nasol si obositor din cauza denivelarilor dintre dalele de beton atat transversale cat si longitudinale. La Adjud, fac plinul, ung lantul si ma linistesc cand vad ca mai am 270 km pana acasa si 3h40 disponibile (la 12 imi expirau numerele provizorii).

 

Adjud – Bucuresti: drum impecabil am mers totusi cu ochii in 14 de frica animalutelor ce traverseaza strada.

11.00 Colentina imi aminteste de ce urasc condusul in Bucuresti

 

Bilant a doua zi:

- 765 km

- 17 ore pe drum

- aprox. 14 ore de condus

 

In afara de problemele de “parcare” nu am avut nici o alta problema si nici macar sperieturi. Soferii pe care i-am intalnit au fost surprinzator de amabili si nu mi-au creat probleme (si nici eu lor). Totusi am fost (neplacut) surprins de cat de putini motociclisti am intalnit pe traseu (in doua zile cam 3 grupuri de cate 2 - 3 motociclisti, un grup mai mare de enduristi si vreo 4 – 5 solo). Chiar asa de putini va plimbati prin tara?

 

Total Km: 1505

Benzina: 94 l

Consum mediu: 6.2 %

 

Bafta,

Razvan

 

Am pus si ceva poze (unele au si scurte comentarii).

[gaijin]

Mi-ai facut dor de casa

 

Ai mei sunt din Maramu si eu din Cluj... dar soarta m-a purtat mai spre sud.

 

Asta este un drum care ma tenteaza si pe mine dar anul acesta sunt prea ocupat... si vreau sa-l fac pe indelete... poate la anul ne strangem mai multi?

 

Cum iti place VFR-ul? Eu m-am atasat f tare de el. Sau de ea?

 

Radu.

[Bungee]

nu ai innecat'o cand ai culcat'o fiindca e pe injectie

in rest.. superb.. imi pare rau ca nu te'am putut insoti asa cum vorbiseram acum 2 saptamani.. dar.. mai repeti tu plimbarea, sunt sigur..

 

Adi, asa departe nu cred ca mai ajung prea curand... am un bebe pe drum care o sa ma tina ocupat o vreme. pentru sezonul asta ma mai gandesc la cel mult una -doua excursii de cate o zi. Ma gandesc la Mehedinti...

 

Gaijin, una din concluziile excursiei este ca mi-am luat motocicleta perfecta pentru mine. Imi ofera tot ce imi doream de la o motocicleta. Am deja 2300 de km facuti in mai putin de o luna si sunt deja indragostit de ea. Mi se pare foarte confortabila odata ce reusesti sa te obisnuiesti cu o pozitie de pilotaj care elimina presiunea din brate (noroc cu www.vfrdiscussion.com de unde am am invatat si eu cum se sta in sa). Lucrurile cu care a trebuit sa ma obisnuiesc rapid au fost frana de motor care l-a inceput mi se parea foarte violenta (lucru care din cate am inteles este specific motoarelor V4) si tranzitia de la 8 la 16 valve care in trepte mici de viteza mi se parea deasemenea violenta. Acum am inceput sa folosesc mult mai eficient (cred) frana de motor la stabilirea vitezei de intrare in curbe, dar evit trversarea in jos sau in sus a pragului de 7k in viteza 1 sau 2 cand sunt inclinat pe curbe. Deocamdata mi-au expirat numerele provizorii iar cele definitive le voi avea cam in 2 sapt. Pana atunci am timp sa planific urmatoarea iesire. Daca te tenteaza, poate mergem impreuna.

 

Numai bine

Razvan

[urcu]

cand mai dati o tura asa da-ti semn ca-mi lasa gura apa

[IraSciBil]

Te urasc!!!!!!!!!!!

 

 

 

Bravo,dom'le,felicitari,te invidiez pt excursia asta!

[gaijin]

VFR-ul are intr-adevar o pozitie de riding placuta, cel putin fata de CBR-uri. Insa eu nu ma joc prea mult cu 7k-ul... nu prea ai unde pe strazile noastre. In a 3-a sau a 4-a merge cel mai bine. In a 5-a nu reusesc sa trec de 7k decat la vale... probabil ca sunt prea mare si prind mult vant (am windshield-ul mic iar cel inalt nu imi place cum arata ).

 

La mine bebe-ul a venit de o luna si e clar ce (nu) fac sezonul acesta. Asa ca nu pot decat sa-l citez pe Irascibil

 

Nastere usoara si fara probleme sotiei,

Radu.

[Bungee]

alooo, da' vreau si io sa va stric argintiul cu putin rosh-albastru

 

Hai ca te luam cu noi data viitoare. Dar dar o sa iau un tub de vopsea argintie la mine in caz ca nu te asortezi cu noi

 

In a 5-a nu reusesc sa trec de 7k decat la vale... probabil ca sunt prea mare si prind mult vant (am windshield-ul mic iar cel inalt nu imi place cum arata ).

 

Cum adica nu reusesti sa treci de 7k in a 5-a? nu ai pe unde, sau nu poate motorul? Ca in mod normal de pe-acolo de-abia incepe sa se trezeasca.

 

 

La mine bebe-ul a venit de o luna si e clar ce (nu) fac sezonul acesta. Asa ca nu pot decat sa-l citez pe Irascibil

 

Nastere usoara si fara probleme sotiei,

Radu.

 

Felicitari, sa-ti traiasca si sa fie sanatos;

 

Multumesc de urari.

 

Razvan

[Uki]

frumos. eu am facut aproximativ acelasi traseu cu cbr 1000 din 2006. sapt trecuta.

miercuri bucuresti brasov sighisoara tg mures reghin dej baia mare. cam 9 ore. imi tremurau mainile ca la servitoare.

joi baia mare sighetu marmatiei viseuri vatra dornei piatra neamt. tot vreo 9 ore. nu mai puteam sa tin telefonul cu o singura mana.

 

vineri nu mi-am revenit din betie cu prietenii din piatra

sambata prin bacau focsani buzau spre casa.

 

trebuie sa incerci drumul prin sighet data viitoare. curgeau lacrimile hondei de placere.