cocoon

Salutare, Acum, cand iarna incepe sa cedeze si vad zilnic tot mai multe motoare pe soseaua mai mult sau mai putin corespunzatoare, este momentul in care incep planurile pentru sezonul urmator pe care il asteptam toti cu nerabdare. Este momentul in care imi amintesc cu placere de concediul trecut si poate fi o cale sa aflu de la voi ce alte destinatii sunt de vazut in 2009. Dupa n posturi despre plimbari din vara trecuta prin Alpi sau prin fosta Yugoslavie (in special Muntenegru), revin si eu cu descrierea traseului facut de noi (eu, jumatatea mea si motorul). Am vrut sa fim mai “smecheri” si sa le impacam pe amandoua in 2 saptamani (16 zile), insa nu recomand; inconvenientul a fost legat de perioada aleasa: in miezul verii a fost mult prea cald pentru Muntenegru si restul fostei Yugloslavii dar a fost perfect pentru Alpi; probabil daca am fi mers in Iunie era tocmai invers. Oricum concluzia este ca am vazut foarte multe locuri frumoase, interesante si ar fi meritat sa avem timp sa stam mai mult in unele dintre ele. Sa revinim totusi la descrierea traseului: in prima zi, conform planului, ar fi trebuit sa ajungem la Belgrad; in seara dinaintea plecarii, revizuind bagaje, acte, etc. am avut o mica supriza (neplacuta evident): motorului nostru ii expirase de cateva zile inspectia tehnica; imi faceam griji pentru portiunea de drum pe care o aveam de strabatut pana la iesirea din tara pentru ca in cazul in care intalneam un agent mai “plin de zel” care imi lua talonul puteam zice adio celor 16 zile mult asteptate. Asa ca in prima zi de concediu nu ne-am indreptat cu viteza catre tinuturi necunoscute si mult studiate pe harta, ci catre primul service care ne-a iesit in cale pentru ITP. Am stat cateva ore, echipati de drum lung, la cozi prin Bucuresti si dupa ce am realizat ca nu vom putea trece in fata masinilor deja programate, chiar daca, asa cum stiti, la moto ITP nu dureaza mai mult de 10 min, pe la ora 13 ne-am hotarat sa plecam mai departe... Ne-am incapatanat sa mai facem o incercare in Craiova unde, dupa ceva cautari, am gasit vestitul si, din cate am inteles, unicul service din oras care face ITP si pentru moto. Cele 2 masini care asteptau deja nu erau cel mai mare obstacol, ci, mai degraba doamna ”amabila” de la casierie care ne striga ca stam degeaba pentru ca fiind vineri dupa-amiaza vrea sa plece acasa sau tipul care facea inspectia propriu-zisa care zicea ca ne serveste dar sunt doar 2 culori trecute in talon iar liniutele de alta culoare de pe codita nu sunt specificate, ceea ce nu e in regula. Am cedat nervos, i-am zis sa le spuna chestia asta celor de la RAR care “vad” altfel culorile si am plecat mai departe la risc. Ne-am gandit ca nu vom avea ghinionul de a intalni vreun “prieten” in cei 150 km pana la granita. Si chiar n-am avut. Si uite asa, in sfarsit, a inceput concediul . Cand am ajuns in Drobeta era deja destul de tarziu, am considerat ca nu are rost sa trecem granita in acea zi. Asa ca prima zi de concediu s-a terminat la o pizza in Orsova (unde am gasit o pensiune excelent amplasata la cativa metri de malul Dunarii). Ziua urmatoare am pornit plini de entuziasm si complet refacuti dupa consumul din ziua precedenta catre granita, unde, pe partea romana am avut placuta surpriza sa fim invitati in fata masinilor la controlul vamal (practica obisnuita in alte tari, dar pe care nu o credeam adoptata si de romani). Vamesii, mai putin preocupati de verificarea pasaportelor sau a bagajelor, au fost curiosi sa afle daca transportam arme sau munitie, intrebare la care am izbucnit firesc in ras, lucru care nu i-a amuzat si pe ei. Dupa asteptare in vama sarba si o scurta conversatie cu vamesul sarb pe teme moto (era profund pasionat, concluzia lui fiind “Honda, bun agregat”), ne-am vazut pe malul sarbesc al Dunarii. Peisajul ni s-a parut cel putin la fel de frumos ca de pe malul romanesc, insa traficul e mai redus si soseaua parea mult mai buna. Bucuria legata de acest ultim aspect nu a durat mult: cand ne-am despartit de Dunare si ne-am indreptat catre Majdanpek si apoi Pozarevac, desi am avut din nou parte de un traseu pitoresc (traseu serpuit de deal prin padure deasa), in primii 150km am avut ocazia sa exersam proba de slalom printre gropile din asfalt. Dupa Pozarevac drumul catre Belgrad fost ok, a urmat si un tur de capitala dupa care am cautat cazare in afara orasului (in perioada in care am fost noi erau ceva conflicte prin Belgrad si ni se recomandase insistent sa evitam orasul seara). Ne-am cazat intr-un hotel ok pe drumul catre Cacak dar destul de scump moment in care am inceput sa ne intreban daca nu cumva am fost gresit informati despre preturile din zona. De alftel in toate tarile ex-yugoslave cazarea ni s-a parut destul de scumpa insa a fost compensata de pretul meselor consistente. Next day plecare de langa Belgrad catre Cacak, destinatia pentru acea zi fiind rezervatia Durmitor. Traseu cu peisaje foarte frumoase, mai ales pe masura ce ne apropiam de munte (senzatie absolut normala avand in vedere caldura din acea perioada care ofilise tot in zonele mai joase). Seara am fost nevoiti sa ne cazam in Mojkovac (Muntenegru), chiar inainte de intrarea in rezervatie din cauza unei ploi de care nu credeam ca vom mai scapa in tot concediul. In dimineata urmatoare localitatea era cufundata intr-o ceata densa, motiv de ingrijorare pentru noi care porneam catre munte si aveam atatea de vazut si admirat. Insa am avut noroc pentru ca la cativa km de intrarea in parcul Durmitor ceata s-a risipit, scotand la iveala frumusetea unica a zonei. Am tot urcat catre o pasune alpina spre Zablijak intr-o zona in plina expansiune cu foarte multe vile si pensiuni in constructie. Am “bifat” si canionul de pe Valea Tarei si am pornit mai departe catre Budva si apoi Tivat. Ne-am cazat in Tivat pentru 2 nopti in speranta ca vom avea parte de putina relaxare la mare dupa atatea surprize chiar si din partea vremii care acum era iar insorita, torida chiar. Am avut parte insa de o caldura insuportabila, cu umiditate foarte ridicata (in timpul zilei transpirai ca la sauna). Deci n-am mai stat mult pe ganduri si am pornit cat mai “dimineata pe racoare” pe coasta dalmata catre nord. Am facut un mic popas pentru alimentare cu benzina care e rara dupa cum am observat dincolo de Dubrovnik si seara am ajuns in Senj (Croatia), pe malul marii, la un carnaval moto si un concurs in genul celor de la intalnirile noastre moto (pasagerul de pe moto echipat cu o sulita trebuia sa agate din mers un fel de covrig suspendat; bineinteles, participantii erau costumati care mai de care mai amuzant). Ziua urmatoare ne-am continuat plini de entuziasm traseul catre destinatia mult asteptata: Alpii!!! Deja recunoscusem ca a fost aproape o greseala traseul ales avand in vedere temperaturile si speram sa ne revenim odata ajunsi in munti. Am trecut prin Rijeka, Trieste, Udine, oprindu-ne, in prima faza, in Cortina d’Ampezzo. Intrucat cazarile de aici erau destul de scumpe si statiunea era cam aglomerata, ne-am continuat drumul inca 30 km si ne-am oprit la apusul soarelui in Arabba, o localitate asezata intre munti parca special pentru noi sau pentru oricine pasionat de motociclism si munti: intr-o depresiune inconjurata de trecatori de peste 2000m. Captivati de zona, am hotarat sa ramanem aici pentru urmatoarele 3 nopti la o pensiune care ne-a “satisfacut exigentele” in materie de confort dar si pe cele bugetare. Prima zi de Arabba ne-a adus un maraton de aproximativ 300km prin trecatorile din zona - 10 trecatori din Dolomitii de Est cu peisaje superbe (Falzarego, Giau, Forcella Staulanza, Duran, Cereda, Rolle, S. Pellegrino, Valles, Fedaia, Pordoi). Ziua urmatoare am redus putin ritmul, ne-am limitat la Campolongo, Grodnerjoch, Valparola, Sella si ne-am intors mai devreme ca sa ne incarcam putin bateriile pentru ce urma a doua zi: mult asteptatul Stelvio. Asadar in ultima zi de weekend (Duminica) am plecat catre Stelvio, luandu-ne ramas bun de la Arabba unde speram sa mai ajungem. Drumul catre Stelvio a implicat trecerea din nou prin trecatorile Pordoi si Sella (care in lumina si aburii diminetii pareau complet diferite), am traversat oraselul Bolzano, urmand cateva trecatori “pregatitoare” pentru Passo di Stelvio: Mendelpass (1363m), Tonale (1883m) si Gavia (2652m); fiind si Duminica, era o aglomeratie in aceste trecatori ca la o veritabila intalnire moto. Am continuat drumul catre Stelvio dinspre Bormio, beneficiind de un urcus mai usor fata de serpentinele ce aveau sa ne astepte la coborarea catre Pratto allo Stelvio si Spondigna; despre Stelvio nu sunt foarte multe de spus, ci doar de vazut (pozele nu pot descrie si senzatiile, asa cum bine stiti): Dupa ce ne-am facut plinul de frumusete in forma pura (si pentru ca se insera si parca ne lipseau deja temperaturile zilelor din ex-Yugoslavia) am coborat catre Spodigna in cautarea zadarnica a unei pensiuni: fiind Duminica seara, toate locurile erau ocupate deoarece italienii au un fel de weekenduri prelungite, Lunea incepand serviciul undeva catre pranz. In plus mai era si sarbatoare locala in acea perioada, inca un motiv pentru care ne-a fost imposibil sa gasim vreo pensiune libera; in aceeasi situatie era si un grup de motociclisti germani insa ei, avand si corturile cu ei, erau ceva mai relaxati. Neavand de ales, am urmat recomandarea unui proprietar de pensiune si am gasit in final cazare la hotelul din localitate dar pentru 100E camera... Dupa ce am regandit putin bugetul am continuat cu un traseu de o zi in Elvetia – aproape 300km presarati cu cateva trecatori din Alpii elvetieni: Fuorn, Albula, Fleulapass s.a., destinatia finala pentru acea zi fiind Oetz (Austria) pentru ca ziua urmatoare sa traversam pasul Timmelsjoch (mai “incetosat” si neprimitor decat anul trecut dar cel putin la fel de frumos) urmat apoi de alte cateva trecatori din Alpii austrieci, destinatia finala pentru acea zi fiind Villach. Nu ne-am oprit chiar in Villach, ci la vreo 15km inainte de oras in Feistritz an der Gail, o localitate parca uitata de lume in sensul bun al cuvantului: o liniste totala si un peisaj cu muntii intr-o directie si dealuri inverzite in cealalta; linistea mult laudata si apreciata de noi in acele zile, aproape de finalul unui concediu destul de neinspirat alcatuit, ne-a fost putin tulburata doar de o familie foarte amuzanta care semana foarte bine atat fizic dar mai ales la capitolul comportament cu Familia Addams (utima poza – sorry, calitate mai slaba – facuta discret cu telefonul ). Ne-am cazat aici 2 nopti pentru incarcarea bateriilor inainte de etapa finala: drumul catre casa... Bineinteles trecerea pe langa Villach a implicat si o vizita in Louis care a insemnat o ultima „lovitura” data bugetului de vacanta si, mai ales, spatiului disponibil pentru bagaje. Penultima zi de concediu a fost doar drumul dintre Villach si Belgrad, un real hei-rup mai mult pe autostrada. In ultima zi am mers din Belgrad pana acasa, parcurgand din nou traseul de pe malul sarbesc al Dunarii presarat cu ultimile peisaje frumoase din acest concediu. Drumul spre casa ordona amintirile celor 5500km si ne facea, deja, sa visam la urmatorul concediu...

Am tot incercat fara pasager insa se bloca roata spate iar motocicleta mergea "tarash" fara a roti motorul . Asa ca, dupa ce ne-am obosit bine impingand de cateva ori motocicleta+pilotul, am pus umarul si am impins moto+pilot+pasager, evitand astfel blocarea rotii spate. In cele din urma a pornit . PS: ignorati harta de la sfarsitul postului, nu are legatura cu traseul dar nu reusesc sa scot

Salutare, Asa cum promiteam si aici: /index.php?...169528&st=0 , revenim cu detalii privind plimbarile pe sezonul 2008. De data aceasta ne-am ales o destinatie mai “exotica” si anume Cipru si, tinand cont de conditiile climatice din aceasta tara, am preferat ca perioada sfarsitul lui Aprilie pentru a evita temperaturile ridicate din vara. Traversand in drumul nostru Turcia, nu puteam sa nu ne abatem si prin cateva puncte de atractie din aceasta tara. Am fost insotiti de prietenii nostri “plimbareti” din Targu Mures, Szabi si Krisztina, si de a lor Hayabusa. Planul pentru prima zi era sa traversam Bulgaria – lucru care s-a si intamplat, prima seara fiind petrecuta in Edirne. La granita Bulgaria-Turcia ne-am imprietenit cu o pereche de motociclisti sloveni care, in asteptarea traversarii granitei (in partea turca sunt 4-5 ghisee pentru controale/stampile pasaport consecutive) au lasat farul aprins si au ramas fara baterie. Dupa indelungi incercari si impingeri am reusit sa pornim motorul, drumul de la granita pana in Edirne fiind suficient sa-i incarce bateria. Am vizitat impreuna moscheea Selimiye din Edirne (fiind cazati chiar langa moschee) si ziua urmatoare ne-am despartit de sloveni, ei avand ca destinatie Siria si Iordania. Ne-am continuat drumul, traversand Stramtoarea Dardanele cu bacul prin Canakale, am traversat orasul Izmir si ne-am oprit seara in Selcuk, aproape de Kusadasi. Am vizitat in aceasta zona ruinele orasului antic Efes, intemeiat de greci si ocupat ulterior, printre altii, si de romani (a fost capitala provinciei romane Asia). In apropiere am vizitat si locul unde, conform legendei, a fost ingropata Fecioara Maria. Drumul a continuat pe tarm, urmatoarea abatere de la traseu fiind pentru un popas la terasele din Pamukkale. Aici am putut admira terasele de calcar strabatute de paraiashe cu apa calda (tot aici exista si piscina Cleopatrei). Dupa Pamukkale urmatorul popas a fost seara in Antalya. Am continuat drumul apoi de-a lungul tarmului sperand sa putem lua feriboatul catre Cipru si din Alanya insa, afland aici ca nu sunt curse pentru autovehicule, ne-am multumit doar cu o pauza de cafea si cu admirarea peisajului. Drumul a continuat catre Tasucu tot de-a lungul tarmului cu un peisaj superb, fiind treziti din cand in cand din procesul de admiratie doar de cateva denivelari ale soselei care ne pandeau exact la iesirea din viraje, o adevarata placere pentru motociclisti. Si a mai fost ceva in aceasta zona care ne-a alungat putin buna dispozitie: pana prostului. In ultimul oras mai mare – Alanya - nu am alimentat stiind ca mai avem o rezerva de cel putin 120km, gandind ca in acesti 120km cu siguranta vom gasi benzina. Mult dorita pompa ne astepta abia dupa 170km, cebereul nostru cedand nervos dupa 150km . In cele din urma am ajuns la destinatie si anume in Tasucu de unde seara ne-am imbarcat pentru calatoria de 8 ore cu feriboatul catre Cipru. Dimineata, dupa debarcarea in portul Kyrenie, ne-am hotarat sa ne cazam la un hotel chiar in acest port, urmand sa facem mici excursii in fiecare zi in partea nordica (turca) a Ciprului pornind de la locul cazarii (distanta Est-Vest este de sub 200km). Dupa acomodarea cu circulatia pe partea stanga, am facut cateva excursii catre punctele de atractie din partea nordica a Ciprului: Castelul Sfantul Hilarion, Bufavento, Abatia Belapais (fara a lenevi sub “copacul trandaviei” lui Lawrence Durell), Famagusta si Salamis. Dupa cateva zile petrecute in partea nordica am trecut granita prin capitala Nikosia catre sud, stabilindu-ne in Limassol. Pentru cateva zile ni s-a alaturat si un cuplu de motociclisti australieni care in vacantele prelungite pe care le au la dispozitie nu fac altceva decat “just biking around the world” (asa cum e scrisa deviza lor si pe motocicleta). In weekendul petrecut in Limassol am mai cunoscut cateva perechi de motociclisti din Serbia, Ungaria, Croatia stabiliti in Cipru alaturi de care am facut cateva plimbari prin Muntii Trodos. Acesti munti cu altitudine de peste 2000m ce se gasesc la mai putin de 50km de tarmul marii ofera peisaje de vis, adapostind printre varfuri si Manastirea Kikos. Nici un Cipru nu au lispit surprizele, intr-o dimineata fiind treziti de o explozie si un incendiu violent izbucnit la o pizzerie aflata foarte aproape de hotelul nostru din Limassol. In partea sudica a Ciprului am mai vizitat Pafosul (Mormintele regilor), Larnaca (cu lacul sarat secat pe timp de vara si moscheea Hala Sultan Teke), Kurion (amfiteatrul) si Lefkara (cu vestita dantela de Lefkara), Baia Afroditei dar si locul nasterii Afroditei (locul de unde se spune ca a iesit din spuma marii). A urmat apoi traversarea catre Turcia cu feriboatul pe timp de zi de data aceasta, avand parte de 8 ore plicticoase. Pe drumul de intoarcere am trecut si prin regiunea Cappadocia cu Love Valley si vestitele orasele subterane. In rest traseul de intoarcere a inclus traversarea Istanbulului, ceea ce la traficul de vinerea reprezinta o adevarata provocare chiar si pentru motociclisti. Am innoptat in Kirklareli, ziua urmatoare traversand Bulgaria prin zona litoralului si ajungand in sfarsit acasa dupa 6000 de km plini de amintiri frumoase.

Recomand cu caldura traseul descris aici: /index.php?showtopic=169528 A fost facut in 14 zile, cazare numai la pensiuni/hoteluri, aprox 5000km si buget aproape 1500E.

Salutare, Dupa cum spuneam, apropos de hotarare, preferinta ar fi un K1200S acum si in 3-4 ani un GT. Referitor la enumerarile tale cred, totusi, ca sunt modele care imbina mai multe caracteristici intr-unul singur. M-am oprit la K1200S deoarece prefer sport cu aroma de touring (sau touring cu aroma sport). Cred ca si cu acest model "se pot manca km pe paine" chiar daca nu in aceleasi conditii de confort cu un tourer (confortul cu sportivitatea intr-adevar sunt mai greu de imbinat). In concluzie, ca tot omul, cand "mi-a picat pata" pe un model am zis sa incerc sa aflu detalii despre fiabilitate. Sincer speram ca si K1200S sa beneficieze de calitatea definitorie a marcii moto BMW - fiabilitate maxima insa, cum spuneam, am fost bulversat de ceva forumuri din USA/Canada etc. Nu ma astept sa dea cineva reply de genul "Ce-ai citit sunt numai minciuni; ia-ti K1200S si garantat nu bagi un leu in el 4 ani" insa daca s-a mai lovit cineva de problemele mentionate poate da ceva amanunte concrete despre remediere, costuri etc. Din ce citisem partea cu erorile de calculator s-ar rezolva prin scrierea unui soft mai nou insa partea cu cutia e mai delicata; daca are cineva amanunte astept cu nerabdare. Merci tuturor.

Salutare, In prezent am Honda CBR600 cu care, in regim touring a fost ok pana acum (am mers si 1100km pe zi cu oboseala de rigoare insa nu mi s-a parut insuportabil). Probabil altfel m-as fi simtit dupa un astfel de drum in saua unui tourer veritabil insa mai e pana acolo... Sincer urmatorul moto voiam sa fie din aceeasi clasa si marca (CBR 1100 XX, o mai veche "iubire" de-a mea) insa acesta nu se mai fabrica de ceva vreme, Honda nici nu are un plan concret cu un succesor iar pe piata second nu am gasit nimic care sa merite cu adevarat . In concluzie m-am orientat catre K1200S, e din aceeasi clasa, cel putin la fel de sportiv insa ceva mai confortabil la drum lung (si ceva mai scump totodata ). La K1200GT ma atragea modelul nou (2005 parca?!) - cel de 152CP care pare ok insa e mult mai scump - totusi cred ca va fi o alegere probabil peste 3-4 ani dupa ce imi mai trece setea de touring presarat cu sportivitate . Referitor la modele boxer -acestea nu prea ma atrag, imi par si cam lenese. Voi mai urmari review-uri despre K1200S referitoare la problemele tehnice (comune cu K1200R - cam acelasi motor si transmisie=aceleasi probleme). Citisem undeva ca incepand cu cele fabricatie 2007 s-ar fi rezolvat mare parte din probleme, are cineva amanunte? Merci.

Salutare, Nu sunt posesor de BMW insa ma ma bate gandul sa devin si as vrea sa va cer cateva sfaturi referitor la modelul pe care sa-l aleg. M-ar interesa un touring performant sau sport-touring - fac trasee lungi cu pasager si bagaje, mers 120-160. Din ce am vazut majoritatea celor care au postat pe aici sunt posesori de boxere, motoare care si-au dovedit fiabilitatea de-a lungul timpului (de vreo 76 de ani face BMW motoare cu 2 cilindri boxer si cardan daca nu ma insel). Din pacate eu nu prea ma impac cu motoarele in 2 cilindri in general; am testat un 1100RT si, fata de 4 cilindri cu care sunt obisnuit, mi se pare ca are ceva vibratii, imi displace elasticitatea relativ redusa (comportamentul sub 3500) si nici de performante nu prea incantat. In rest confort, tinuta de drum, protectie vant, fiabilitate (cea din urma din dedusa din statistici)- jos palaria. In concluzie mi-au atras atentia 2 modele care cred ca ar fi pe gustul meu: K1200S si K1200GT. GT-ul fiind cam "piperat" chiar si second, cred ca S-ul ar fi alegerea perfecta. Am urmatoarea dilema insa: am facut ceva "sapaturi" pe forumuri de afara privind cele 2 modele si, sincer, m-am cam speriat - foarte multe sesizari privind fiabilitatea celor 2 modele. Fiind modele relativ noi sa nu fie inca suficient testate/verificate/perfectionate?! Ambele modele se pare ca sufera de probleme la calculator/ECU cu versiune soft etc - manifestate prin oprire motor, indicatii eronate ale martorilor la bord, intreruperi etc. In plus la K1200S am citit ca ar fi probleme la cutie (pinioane/furci etc) care se remediaza in garantie prin inlocuire cutie sau, daca nu mai ai garantie, cu cateva mii euro ?! Sunt pe aici posesori ai acestor modele? Ati auzit de aceste probleme? S-au remediat incepand cu modelele fabricate dupa o anumita data (sau de la seria X de sasiu incolo)? E posibil ca modelele mai recente in 4 cilindri de la BMW sa nu aiba fiabilitatea legendara a boxerului? Astept parerile voastre. Merci.

Pe autostrada s-a mers 150-180 dar, in general, am evitat autostrada (vreo 6-700 autostrada), am cautat mai mult trasee cu peisaje frumoase. Merci de urari. --- Mesaj completat în 17 Mar 2008 12:58 ------------- Trebuia sa dai si tu un semn, daca eram prin zona ieseam la o plimbare .

Multumim tuturor pentru urari. Speram sa revenim curand cu imagini din sezonul 2008.

Salutare, Multumim tuturor pentru urari! @ DDCRISTI Si noi vrem sa revedem Grossglockner sezonul asta, de fapt ideal ar fi un circuit prin Alpi cu un pic din Italia, Elvetia si Franta dar mai avem de strans inca vreo 50 de euro... Poate facem un plan de traseu impreuna, bani si timp sa fie ca de vazut sunt destule - http://www.alpentourer.com/alpine_passes/ Acum ca ti-am incurcat numele, vin in TM de Paste cu un miel insa unul mai mic sa incapa in topcase... Numai bine!

Putina odihna si pregatire a bagajelor duminica si luni dimineata cand sa decolam avem prima surpriza: gentile laterale de bagaje anuleaza practic vizibilitatea semnalizatoarelor spate in ciuda eforturilor noastre de a le aseza mai sus, mai in fata etc. Ce sa mai, change of plans, renuntam la genti si inghesuim tot bagajul in topcase, tankbag + un rucksack prins cu plasa deasupra topcaseului. Pornim din Izvoarele abia pe la 13.00 si, desi “targetul” era sa ajungem la Oradea in prima zi, din cauza plecarii cu intarziere innoptam langa Cluj. A doua zi plecam pe la 9.30 cu destinatia Viena cu pauza in Oradea (cumparam niste forinti insa insuficienti iar in Ungaria nu-i prea convenabil sa faci plati in euro); la granita trecem fara probleme (nici nu ne-am dat castile jos) – continuam drumul spre Debrecen si apoi autostrada de Budapesta. Probabil ca sa alunge monotonia celor 220 km, intreaga autostrada am avut parte de un vant lateral puternic care voia parca sa smulga topcaseul si rucksackul insa din fericire “baietii” de la Givi au facut treaba buna cand au facut suportul de topcase. Budapesta am traversat-o relativ usor iar pe autostrada catre Viena a inceput singura (din fericire) ploaie de care am avut parte in toata plimbarea. Seara ne-am cazat intr-un camping (facusem rezervare cu cateva zile inainte – thanks to Ciprian Danci din TM) si am ramas in Viena 3 nopti. S-au vizitat Praterul, Schonbrunn si, bineinteles, Louis GigaStore… --- Mesaj completat în 28 Jan 2008 21:11 ------------- Destul cu Viena, pe 26 Jul plecam catre ChiemSee unde in timpul cat ne-am plimbat cu vaporul si am vizitat obiectivele de pe insule, cebereul nostru s-a odihnit in parcare alaturi de un Hot Rod: Traseul a continuat pe niste drumuri cu peisaje super de la Prien catre Miesbach-Bad Tolz-Kochel am See (unde am si innoptat). Aici am avut ocazia sa participam la o petrecere traditionala tiroleza, cu vin si bere din belsug…: Ziua urmatoare am pornit pe un traseu de vis catre castelul de la Linderhof al lui Ludwig al doilea al Bavariei (un tip cu gusturi mai “dubioase” – avea langa castel construita cea mai mare pestera artificiala din Europa?!...): --- Mesaj completat în 28 Jan 2008 21:30 ------------- Am mers apoi catre Fussen pe vestita Romantische Strasse (din nou peisaje superbe) si am vizitat castelul Neuschwanstein (al aceluiasi Ludwig care aici si-a amenajat o pestera intr-o camera): Am continuat drumul catre Oetz si am innoptat la o pensiune asezata intr-o zona inconjurata de munti. Am pornit apoi catre Hochgurgl si trecatoarea Timmelsjoch, soseaua urcand pana la 2509m. Peisajul de vis aduce cu Transfagarasanul insa zona e mult mai bine exploatata. Ne-a surprins numarul foarte mare de motociclisti care tranzitau regiunea, parca eram la noi la o intrunire moto. Am “gustat” si un pic din Italia, facand un scurt popas in Vipiteno, dupa care ne-am continuat drumul si ne-am cazat in apropiere de Innsbruck. In ziua urmatoare am pornit catre vestitul Grossglockner unde, desi ne aflam la altitudine asemanatoare cu Timmelsjoch traversat in ziua precedenta (2504m fata de 2509m), am trecut de la vara la iarna. Sus temperatura era foarte aproape de zero. Cand am descalecat si am vrut sa facem cateva poze ne-am ridicat vizierele insa am fost izbiti in fata de o rafala de vant rece care ne-a facut tare invidiosi pe majoritatea celor din jur care preferau sa admire peisajul din habitaclul bine incalzit al masinii… --- Mesaj completat în 28 Jan 2008 21:46 ------------- Am coborat de pe munte si seara am ramas in Fusch, localitate situata la baza muntelui, iar in ziua urmatoare aveam in plan sa ajungem la Postojna. Intrucat doream sa “beneficiem” cat mai mult de frumusetile Alpilor, am pornit catre Villach ocolind prin Obervellach si singura posibilitate pentru traversarea muntelui prin aceasta zona era prin tunelul de 8km traversabil doar prin imbarcarea intr-un trenulet special: In Postojna am vizitat bineinteles, pestera, fiind atentionati de ghidul foarte vigilent de interdictia fotografierii. Am vazut lucruri impresionante insa noi ramasesem cu gandul tot la peisajele superbe ale Alpilor. Am continuat calatoria pe malul Adriaticii, ne-am prajit cateva ore in statiunea Senj si din nou la drum catre rezervatia naturala din Plitvicke. La Plitvicke am ajuns pana in pranz, ne-am cazat si apoi am mers in rezervatie pentru a vedea ultimile lucruri interesante din acest sejur. --- Mesaj completat în 28 Jan 2008 21:49 ------------- Ar fi multe de spus despre fiecare obiectiv in parte si poate si amanunte utile pentru cei care ar vrea sa faca acest traseu. Plitvicke a marcat practic sfarsitul calatoriei noastre. In ultima zi am ocolit Zagreb, am trecut pe langa Balaton, Budapesta si, desi planul initial era sa nu ne oprim pana acasa, am innoptat in Cluj dupa aproape 1000 de km de drum anevoios, cu multe portiuni in lucru, lasand pe ziua urmatoare restul de 400km. Cam asta a fost, asteptam cu nerabdare sezonul 2008.

Salutare, Dupa cum se spune "mai bine mai tarziu decat nicioadata" ma gandesc ca nu ar fi chiar deplasat sa va povestesc pe scurt si sa ilustrez cu cateva fotografii nunta pe 2 roti a subsemnatului si "jumatatea" de luna de miere care a urmat prin RO - HU – A – DE – A – I – A – SLO – HR– HU – RO. Practic totul a pornit cu o idee (chiar daca nu-i originala) de a face nunta pe motor pe care am continuat-o apoi cu luna de miere pe motor pe traseul ce urmeaza sa-l descriem. Cum pasiunea nu are limite, tinuta specifica evenimentului nu ne-a putut desparti de motocicleta nici intr-o zi atat de importanta pentru noi. La nunta s-a plecat intr-o formatie de 4 motoare (plus cateva masini) din Izvoarele (PH) catre Manastirea Suzana si de aici catre Cheia.

Pilot Power recomand cu caldura. Super aderent si pe uscat si pe ploaie. Eu unul am fost multumit de durata de viata (desi la inceput am mers potolit cu el -> incepator) - peste 15.000 pe un 600. Singurul repros ar fi ca e ceva mai sensibil la intepaturi si pe Cheia gasesti destul de des griblura aruncata de tiruri pe asfalt care il poate intepa dar oricine incetineste si incearca sa ocoleasca cand intalneste asa ceva. Oricum cred ca orice anvelopa din clasa lui Power (cu material asa moale=aderent pe uscat si ud) va fi la fel de sensibil la pietricele/cioburi etc.

Salutare, Ma bag si eu in seama cu cifrele obtinute de Michelin-urile mele (absolut toate drumurile facute cu pasager+bagaje/topcase): Primul set (cu primii 2-3000km mers mai linistit - incepator): - spate - Pilot Power - 15.600km (mai mergea 1-2.000 insa se intepase si nu mai merita vulcanizat); - fata - Power Race - 15.400km (am mers cu el peste limita, nu mai avea deloc rizuri); Al doilea set (mers normal spre sport): - spate - Pilot Sport - 13.300km - pe centru incepe sa se vada panza, probabil max 14.000km; - fata - HI Sport - 13.500km - l-am luat second si mai duce vreo 2.000km sper. Cred ca Power conduce detasat la aderenta uscat/umed. La primul drum cu Pilot Sport pe ploaie am abordat viraje cum eram obisnuit cu Power si am simtit cateva derapari neplacute. Si in linie dreapta pe umezeala cam aluneca in lateral de pe orice denivelare din asfalt. Singurul dezavantaj la Power ar fi sensibilitatea la pietricele/cioburi etc. Sport pare mai rezistent la acest capitol insa cu Power apareau multe taieturi si crestaturi pe banda de rulare. Power 2CT am citit in teste ca e putin in urma lui Power la aderenta pe ploaie. Oricum fiind relativ nou inca e la pret mare; eu unul clar urmatorul set voi merge pe Power, mai ales ca are un pret bunicel.

In manualul de reparatii al CBR-ului (si la multe alte marci/modele), la capitolul schimbare lant nu se pomeneste nimic de dat jos bascula pentru schimbare. Metoda agreata de fabricant este cea cu lant cumparat 'deschis' (livrat cu zaua de 'innadire') si nituit cu unealta agreata de fabrica (in cazul nostru unealta agreata de fabricantul lantului - DID, Regina etc). Si-a schimbat un prieten la GSX-R lantul prin metoda demontarii basculei (si-a cumparat lant inchis) dar a decurs destul de dificil - trebuie avut grija la amortizorul central cand se preseaza la loc arcul, la lagarele basculei etc. Dureaza mult mai mult, implica mult mai multe operatiuni, scule si riscuri. Mi se pare mult mai simplu prin nituirea lantului cu conditia sa fie nituit cu o 'unealta' adecvata.

Salutare, 1)Referitor la pornirea brusca a radarului stiam ca aparatul oricum are o intarziere de 1-2 secunde pana cand citeste viteza, timp in care isi face o calibrare dar emite ceva unde, deci ar avea timp detectorul sa-l simta. Mai auzisem de niste manevre ale politailor gen obturarea 'borcanului' de radar cu un obiect metalic si scoaterea brusca a obturatorului cand apare pe camera careva mai viteaz, probabil si asta se practica. 2)O chestiune mult mai importanta pentru motociclisti ar fi urmatoarea situatie (cu care m-am confruntat dar am "dat-o la pace" pana la urma ca n-aveam nici asigurare si tot ma putea parli): radarul te ia din fata, te opreste iar cand ii ceri sa-ti demonstreze ca ai avut viteza respectiva iti arata senin filmul in care tu ai acea viteza dar nu poti fi identificat (nu poate vedea numarul cand vii din fata). Eu m-am luat in gura cu el si aducea argumente de genul: 'exista si alte elemente de identificare in afara de numar' si alte vrajeli. Stie careva, pana la urma in situatii de genul asta avem dreptate? Si daca avem putem refuza amenda?