Sari la conținut

ADVRadu

Super Membru
  • Număr conținut

    1.413
  • Înregistrat

  • Ultima Vizită

Postări postat de ADVRadu

  1. Eu am avut o problema similara, la nu foarte mult timp dupa ce am luat mobra. Aveam si mizerie si aer in instalatie. Cand am scurs lichidul vechi a iesit cu cocoloase afara Probabil cineva bagase candva lichid pe baza de silicon in instalatie. Sau poate nu fusese schimbat niciodata. Dupa schimbat lichidul si aerisit, prindea mult mai bine, dar maneta parca tot nu se misca "smooth". Asa ca am schimbat si garniturile si pistonul de la pompa. Acum am mai remarcat doar o data la o franare foarte puternica la viteza mare ceva tendinta de a prinde "in trepte". Daca am timp si chef la iarna poate schimb si garniturile + pistoanele de la etriere.

     

    Incearca intai schimbul lichidului si aerisit CORECT! Apoi...daca inca face figuri...primul "suspect" ar fi furtunul, apoi pompa, etc...

  2. Eu am fost in septembrie, e asfaltat aproape tot drumul (sau poate sunt eu prea optimist). Daca ii dai suta...o sa te cam surprinda cand se gata asfaltul. Eu am mers usor, am admirat si peisajul, si n-am avut probleme. Pe ploaie presupun ca unele portiuni sunt destul de namoloase.

  3. Ufff....eu am avut ceva probleme cu cei de la piesemoto.ro . Nu ma apuc sa detaliez acuma. Eu as zice ca, daca vrei piese noi gen far, suporti, semnalizari, scarite, etc. poti incerca de la louis si sa le comanzi de la @ ROMI3 . Nu cere comisioane sau taxe postale. Mai avea si @ gigiberlogea ceva scarite, manete, etc. Bafta!

  4. OK, o sa ma uit.

    Despre incarcare, e clar ca-i slaba. In ture eu am peste 14V cu toate becurile aprinse. Si cam 13.8 la relanti. Verifica tensiunile de pe fazele statorului cu releul deconectat. Si eventual si rezistenta bobinelor. Asa poti sa vezi sigur daca e releul, alternatorul, sau vreo faza intrerupta undeva. Bafta!

    Mesaj completat

    Se pare ca-s coduri diferite :-(.

  5. A, sa nu uit, tot pe drumul de coborare, aud scart-scart-scart...zic mai sa fie...oi fi indoit discul. Franez finut. Nimic

    ciudat. Franez tare. Tot nimic. Ce-o fi? Zic ii clar, se duc placutele...Ajungem in Orastie, demontez etrierele, e clar, una

    din placute e praf. Il sun pe Claudiu (Old Friends Motors Orastie) si face comanda la placute. Ajung in ziua urmatoare. Adica

    joi. Adica rahat, pierd doua zile in Orastie. OK, daca e asa hai sa dregem ce au stricat "meseriasii" la casa: scos din perete

    capacul la 4 doze ingropate cu glet, dres un colt "uitat" nefinisat, etc. rahaturi dinastea.

    Am zis ca daca tot suntem in zona, hai sa facem o plimbare si pana la cetatile dacice. Am urcat la Sarmizegetusa. Drum

    execrabil. Mai dureros decat cel de la munte. Cel de la munte macar era umed, si parca era mai moale. Asta era uscat, plin de

    praf, bolovani si nisip. Chin, din nou. E clar, tre sa imi iau si o mobra de coclauri. Sau macar un V-strom. Una peste alta,

    efortul asta chiar nu prea a meritat. Adica nu mare lucru interesant, si nu mare lucru autentic. Majoritatea pietrelor carpite

    cu beton, un pseudo-drum de piatra improvizat, un zid din care iesea fier-betonul...se vede in poze.

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    Joi au venit placutele, le-am montat, totul OK, am bagat si un surub la pedala de frana, testat...buei...nu prea franeaza. OK,

    trebuie sa le facem rodajul, nu putem pleca la drum asa. Asa, bine ca mi-am adus aminte...mai trebuie sa mai bag niste vaselina

    pe la placute si la suportii de etrier. In toata Orastia nu am gasit vaselina siliconica sau pe baza de cupru...si de la

    experimente cu vaselina cu grafit m-am abtinut. Am mai pierdut vremea si joi prin Orastie, si cu toate astea franele tot nu

    mergeau cum trebuie. La un moment dat am zis "asta e", nu pot Ferodo sa se comporte ca si Brembo, si vineri dimineata am plecat

    iar la drum. Am zis ca daca tot am pierdut doua zile, macar sa tragem tare si sa ajungem la Cheile Bicazului. Am ratat intrunirea

    SV-istilor ca n-aveam bani si zile libere sa mergem, macar acum sa ajungem in zona. Am mers pe directia Alba Iulia - Blaj -

    Tarnaveni - Sovata - Gheorgheni. Drum foarte denivelat vreo 30Km dupa Tarnaveni, dar in rest proaspat turnat, deci bun. Si destul

    de gol. Zona Sovata-Gheorgheni absolut superba. Pentru cine inca n-a fost, recomand! Vreo 30Km de drum f bun cu mici exceptii,

    numai S-uri printr-o padure de brad. Magnific!

    Cazare am gasit cam la jumatatea drumului intre Lacu Rosu si Gheorgheni, la Casa BeyKay, la un secui foarte de treaba. Curata,

    aranjata, calduroasa, si ieftina. 70 RON. Aveau si aici o hinta in curte si un caine urias dar prietenos si cam prostovan.

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    Vineri dimineata am plecat spre chei. Aproape ca m-am speriat cand am vazut ce ace de par sunt acolo, ce scobituri in stanca pe

    marginea drumului si cum piscurile parca se pravaleau peste noi. Lacul a fost putin dezamagitor. In poze parea ai mare...

    In schimb kirtosii cu scortisoara erau un deliciu. Am intalnit si cativa bikeri din Gheorgheni pe care i-am rugat sa ne faca si

    o poza impreuna ca sa nu mai scoatem trepiedul din genti. Multumiri, din nou!

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    Dupa cateva ore de "uitat si privit", am purces la lungul drum spre casa. Nu am avut mari dileme, am ajuns in Praid, unde am mancat

    la "Casa Piratilor", am vrut sa mergem si la salina, dar la cat era deja ceasul...am zis ca mai bine mergem spre casa si vizitam

    salina in alt concediu. Sau poate pe cand plecam in jurul lumii...cine stie?

    Aveau astia de la Casa Piratilor un meniu tare interesant. Pacat ca n-am avut bani de "curva piratului" sau macar de "scula lui

    Barba-Neagra". Ne-am multumit cu un gulas "ca la mama acase" si ceva carne la gratar.

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    Cand am plecat de la pirati, era deja trecut de 7 seara si incepea sa se intunece...OK, iar mergem pe noapte. Asta e...

    I Blaj era inchis drumul principal ce mergea spre Alba-Iulia. Ne-am pierdut. Ne-am trezit pe iesirea catre Copsa mica. Am oprit, am

    baut un energizant, am fumat o tigara, a oprit un scuterist langa noi..."ce motor e asta?" etc. Zic, uite, am ratat drumul, poti sa

    ne ajuti sa iesim catre Alba. Baiat de treaba, a mers in fata noastra pana aproape de iesirea din oras. Restecpa!

     

    Drumul Alba-Orastie...la fel cum il stiam...aglomerat, plin de tiruri si de "supermeni". Pe aceasta cale ii "salut respectuos" pe toti

    aceia care incurajeaza depasirile printre masini. Felicitari, sunteti la fel de buni ca si soferii, care, daca e la o adica, "sunt

    imbecili" si "va omoara". Si pentru acel sofer de gologan de Bucuresti (B-XX-YUY) ...draga haiducule, pot sa ma feresc de tine si daca

    nu imi bagi faza lunga in ochi cand depasesti tir-urile si incerci sa ma scoti de pe sosea. Sa ai noroc sa fie toti soferii ca si tine

    de fiecare data cand iesi la drum. Sanatate!

     

    Am ajuns intr-un final la Orastie, am beut un vin si am picat la datorie...

     

    Duminica dimineata, hai inapoi la Timisoara. Am pornit spre Lipova. Drumul bun, destul de gol, frunze galbene care incepeau sa cada pe

    marginea drumului.Ce mai, inceput de toamna clar. Dar frumos. Imi aduce aminte de prima mea toamna pe motor. Acum trei ani, aveam un

    ETZ. Il cumparasem in septembrie. Primele plimbari care le-am facut au fost pe drumul de Lipova. Drumul era destul de rau, dar era gol,

    pustiu. Intre timp, am mai "evoluat" si sunt destul de multe masini si pe acolo. Drumul a fost reparat, dar parca nu mai are (cel putin

    pentru mine) farmecul de acum cativa ani.

     

    Si iata-ne in acelasi loc de unde am plecat. Inapoi la munca... Dar mergem tot inainte...ca inainte era mai bine!

  6. Am ajuns sa ma confrunt si eu cu pagina goala din fata mea...nici nu stiu cu ce sa incep? Despre ce sa scriu?

    Despre colegii care tacane concentrat la taste in jurul meu? Despre atmosfera mohorata de afara? Despre softistul

    care face pe desteptul cativa metri mai incolo cu ceva strainezi la telefon? Despre alt telefon care tocmai suna?

    Despre durerea nasoala de burta de azi-noapte? Despre parerea de rau ca, "ce-a fost frumos a trecut, acum treci

    la munca, din nou"?

     

    Poate mai bine nu...poate mai bine povestesc despre acele zile de binecuvantare ce au fost concediul de saptamana

    trecuta. Si despre faptul ca realizez ca la anul fie va trebui sa fiu mai chibzuit cu impartirea zilelor libere,

    fie sa imi gasec ceva care sa nu-mi impuna XX zile "libere" si atat.

     

    Dar...sa revin la ce trebuia sa scriu de la bun inceput.

     

    Dupa lungi asteptari, planuri, vise, etc. "it all went to shit". Adica prima data a trebuit sa renunt la mersul in

    Alpi pentru ca am avut de facut reparatii la casa. Am zis OK, asta e, mergem la slovaci, ca e mai ieftin. Apoi a

    trebuit sa renunt si la Muntii Tatra, pentru ca cheltuielile cu reparatiile la casa au depasit asteptarile. Asa

    ca...iata-ma nevoit sa fac planuri pentru drumuri pe planuri mioritice. Initial planul era sa plecam (eu cu mandra)

    din Timisoara, sa trecem pe acasa pe la Orastie sa vedem ce dezastru ne-au lasat muncitorii in casa, sa mergem la

    Obarsia Lotrului, Voineasa, apoi Brasov, Odorhei, Gheorgheni, Bicaz, ceva manastiri in Moldova, si apoi pe undeva

    intoarcerea. Prognozele meteo s-au tot schimbat, asa ca pana la urma am hotarat sa plecamn de vineri seara, sa

    trecem si pe la Dunare, si dupa aia mai vedem. Asa ca am inceput sa facem bagajele (ne-a cam luat ceva timp).

    Am injurat de mama focului (din nou!) scumpa noastra conducere locala, care inalta monumente si alte inutilitati in

    vreme ce podul de pe Sagului e spart degeaba de cateva luni bune...in fine...cu chiu cu vai am reusit sa iesim din

    oras. Dupa vreo 2-3 localitati, traficul s-a rarit, si am putut sa mergem mai relaxati, si sa admiram soarele care

    se scurgea incet dupa linia orizontului. Cand am ajuns in Oravita se intuneca deja. Mama ce s-a scurtat ziua...

    de fapt e normal, doar suntem deja in septembrie. Dupa Oravita, drumul pustiu, si o luna imensa pe cer. La coborarea

    prin padure mai stingeam din cand in cand farul, asa de bine se vedea de luna. Parca eram in ceva film SF/horror/etc.

    Mai ca ma asteptam sa apara predator de dupa copacii de pe marginea drumului. In fine, am ajuns pe malul Dunarii la

    intrare in Pojejena. Aici si urma sa ne cazam in Pojejena la parintii lui Mishu, un coleg de la scoala. Oameni simpli,

    muncitori, si foarte de treaba. Multumim, inca o data! A, sa nu uit, am pozat si un pic de "spectacol laser" la

    intrare in sat.

     

     

     

     

     

     

     

     

    Odata ajunsi, am scos tuica din geanta, si am cinstit cateva paharele cu gazdele. Ne-a vizitat si un vecin, amator de

    motoare. Acuma gata, isi ia si el motor. Incerc sa-l temperez si sa-l conving totusi ca un SV nu-i chiar o jucarie...

    Intr-un final...dupa o ora-doua, pe care mi le amintesc destul de confuz acum....somn!

     

    A doua zi dimineata am pornit spre Baile Herculane, cu trecere pe la Cazane. Drum parca de fiecare data tot mai bun si

    mai frumos. De data asta am gasit si un popas dragut. Cei care l-au facut se pare ca s-au gandit si la copii. Nu stiu

    daca au luat in calcul ca o sa vina si copii mai mari la un moment dat, dar...macar n-am stricat nimic!

     

     

     

    E o senzatie interesanta sa vezi Dunarea plina de valuri...sa vezi norii ca se aduna, se ingroasa deasupra ta, dinspre

    cazane se apropie ploaia...si nu ai unde sa fugi...decat dincolo de cazane...la Dubova...Noroc ca unsesem bine de tot

    echipamentul cu grasime de piele inainte sa plecam. Nu ne-am udat deloc. Singura parte proasta e ca a ramas camera

    blocata in geanta si nu am putut face poze la pensiunea unde am oprit. Melba ii zice, si au o saramura de salau SUPERBA!

    OK, dupa o asa masa copioasa...mai departe la drum. Cam acum am reusit sa dau si cu telefonul de pamant (l-am bagat pe

    langa buzunar) si si-a dat duhul. Probabil a sarit conectorul de la folie. Nu-i bai, oricum n-am chef de vorbit la

    telefon. L-oi drege cand gasesc o surubelnita potrivita. Am ajuns si la concluzia ca mi-ar mai trebui niste suruburi ca

    sa fixez gentile cum trebuie. Eh, e sambata, e dupa-masa, cam greu...

     

    Ne-a mai plouat un pic si mai incolo, dar am ajuns si la Orsova, si de aici mai departe la Baile Herculane.

     

     

     

     

     

    O statiune deplorabila intr-o zona mirifica. Altceva nu pot spune. Este rezultatul combinatiei dintre maiestria naturii

    (si poate si a oamenilor de demult) si nepasarea/interesele oamenilor de acum. Cladiri care candva erau hoteluri

    stralucitoare, adevarate monumente arhitecturale, acum zac parasite si se darama pe zi ce trece. M-a durut sufletul sa

    vad cladiri asemanatoare cu cele pentru care, ca sa le vizitezi in Viena trebuie sa platesti 5-10 euro, ramase sa

    putrezeasca langa standurile cu mici si bere. Si culmea, unele aveau demisoluri locuite de creaturi care is pusesera

    termopane si antene de Gigi TV! Am vazut si casa unde urma sa ne cazam...

     

     

     

    OK...tre sa plecam naibii de aici. Din pacate...

    iar ploua...si nu prea am chef de mers pe ploaie...asta e, ramanem inca o zi la Herculane. Hai sa exploram un pic

    statiunea si sa facem si o baie "termala" daca tot avem ocazia.

    Toata partea veche a statiunii e plina de caldiri - monumente istorice aflata in avansata stare de degradare. Doar cam

    doua hoteluri par sa se mai tina bine in zona asta. Trist! Am mancat un piept de pui excelent, niste hamsii, baut o bere-doua,

    cautat suruburi si surubelnite (bineinteles, era duminica si totul era inchis...).

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    "Carmelita, telenovela care a cucerit Europa" :blink:

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    Am fost la piscina unui sinistru hotel comunist si am incercat si baia. Nu-i asa rau, doar ca iesi cam ametit de acolo...

    plus ca nu stii exact in ce ai facut baie. Da' nu-i bai, am stat vreo jumate de ora la dus dupa.

     

    Luni dimineata...time to go! Se vad si acum ceva norisori in directia in care vrem sa mergem, dar, din nou, n-avem ce

    face, nu mai vrem sa mai ramanem. Am hotarat sa ajungem la Obarsia Lotrului pe Valea Jiului pana diseara si asa vom face!

     

    Dar...ajunge cat am scris deocamdata. Restul un pic mai tarziu!

    Mesaj completat

    Drumul prin Baia de Arama e superb. Stanci golase si vai inverzite peste tot, curbe faine, trafic cvasi-inexistent. Dar,

    se pare ca vremea nu tine cu noi. Oprim la o pensiune frumusica pe marginea drumului, mancam o ciorba calda, bem un ceai,

    ne jucam cu pisoiul gazdelor. Un exemplar superb, musculos si cu ceafa lata si care s-a cuibarit foarte comod in geaca mea.

    Si n-a mai vrut sa iasa. A trebuit sa-l momim cu mancare aruncata pe jos ca sa ma lase sa ma imbrac. Din pacate, aparatul

    iar a ramas blocat in geanta. Tre sa iau unul rezistent la apa pe viitor.

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    Ocolim Targu Jiu din lipsa de timp, si ne indreptam spre Petrosani pe Valea Jiului. Drum foarte bun, curbe frumoase, dar

    deja se lasa intunericul. OK, mergem mai incet... oprim la manastirea Lainici, unde printre franturi aud un calugar

    burduhanos spunand ca el se roaga "pentru cei de pe lista de la pomelnic si pentru toti din cimitirul satului". Nu stiu de

    ce, dar mi se pare vulgar. La fel ca si pliatele cu manastirea, care costa 2 lei. Plecam. Din pacate nu am putut fotografia

    "vestigiile" comuniste (e plina valea de ele) din cauza lipsei de lumina...si a stresului provocat de caini. E clar, fie va

    trebui sa schimb motorul, fie sa fac dracia aia cu ultrasunete care tot vreau sa o fac, fie sa-i fac ceva motorului sa sune

    altfel. Pur si simplu toti cainii trag la mine. Sau ceva din sunetul motorului meu ii innebuneste! Trec 2-3 masini din fata

    mea pe langa e si nu reactioneaza. Apoi imi aud motorul. Intorc capul...si sar la atac! Cam asta a trebuit sa evit la fiecare

    adunatura de muncitori din Vale. Toti aveau caini...si toti cainii aveau ceva cu mine! Si fiind deja patit cu un caine...am

    decis sa merg "la limita evitarii oricarui pericol". Ce-i daca ma depasea si nea Gheo cu Dacia? Sorry, da nu mai vreau

    picioare rupte. Cel putin nu prea curand.

     

     

     

    Iesim intr-un final spre Obarsia Lotrului. Intuneric bezna. Plin de gropi si nisip. Marcaj prost. Rapa in stanga. Stanci in

    dreapta. Sute de ochi sticlosi pandesc parca in intunericul de pe marginea drumului. Mirific! OK, daca mie mi se ridica parul

    pe spate, nu vreau sa stiu cum ii e Loredanei...freaky rau! Oprim la prima lumina iesita in cale. Putem ajunge si maine la

    Obarsie. Spre norocul nostru, gasim o pensiune "de 3 stele" cu camera care costa 120RON. Scump doamna, scump, dar amu ce sa-i

    faci? Aveam de ales intre asta si frigul si intunericul de afara. Am ramas acolo peste noapte. Spre bucuria noastra,

    proprietara ne spune ca drumul spre Sugag-Sebes este destul de practicabil. Bun, e cam nasol cu SV-ul incarcat cu bagaje si

    pasagera sa facem partea "grea" de Transalpina...dar pe aia usoara tot o putem face. Asa ca pornim la drum. Drum destul de bun

    (adica mai bun decat ma asteptam) dar peisaje putin dezamagitoare. Atunci m-am prins ca partea de drum care traverseaza pasunea

    alpina e de fapt in cealalta directie, catre Novaci. Asta e, ramane pe alta data. Lacul de la Oasa in schimb e foarte

    interesant , la nivelul scazut pe care il are acum. Si am gasit si cabana visurilor mele. Din pacate, cabana avea si o masina

    langa ea. Deci probabil si proprietari. Rahat...

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

    Am ajuns si la trecerea peste baraj, si am zis sa trecem si pe la manastire. Drum rau "ca dracu". Gropi inevitabile, si adanci

    si mult nisip, si praf si bolovani si tot ce vrei. Chin! Dar am zis ca asta o fi o incercare de trecut cu credinta si rabdare,

    lol! Si am ajuns, am zis un "Doamne-ajuta!" si am plecat indarat. Numa ca la coborare am facut-o de oaie. La un moment dat,

    trecand peste multi bolovani, am scos din viteza ca ma durea mana de la tinut de ambreiaj. Curba...zic hai sa mai evit din

    bolovanii de pe mijloc si o iau mai pe margine, pe ceva ce mai tarziu s-a dovedit a fi nisip. Instant am fost pe dunga, motorul

    peste mine, Lore pe undeva prin spate, bagajele deplasate, ce mai, dezmat total! O strig pe Lore, e oarecum OK, ma trag de sub

    motor, il opresc. Curge benzina...shit! Trebe ridicat, ca sa mai ajungem si acasa...sper ca nu-i rupta pedala de frana, ca

    atunci chiar e de rau. Incerc ceva tehnici "inteligente" de ridicat motorul. Pus piciorul pe roata, tras de ghidon, etc. Pe

    naiba, abia il misc, cu toate bagajele alea pe el. Atunci aplic tehnica ciobanului, ca doar sunt baiat de la tara si mai am

    ceva forta in mine. Ma duc de partea cealalta, il apuc de coada si de ghidon, si hopa-sus. A mers chiar simplu. Acuma stau si

    ma intreb...la ce dracu atata tehnica, daca putina forta rezolva orice problema? Din pacate pedala de frana se rupsese...shit

    again. O indoi putin cu patentul, si hai ca o merge cumva pana acasa la Orastie. Mergem la parau sa ne curatam hainele,

    manusile, bagajele, etc...intre timp incepe iar sa picure. Zic ii clar, asta-i semn divin ca trebuie sa ramanem la manastire.

    Daca si acuma o sa inceapa ploaie nasoala, ramanem acolo peste noapte. Totusi, nu incepe ploaia, asa ca hotaram sa mergem mai

    departe.

     

     

     

     

     

     

     

    De aici incolo a mers "smooth", cu exceptia ca de cateva ori era sa ne "mature" cate o basculanta de pe drum si ca

    am dat de multe poduri in reparatie. Si culmea, desteptii le pusesera fix in curbe, fara semafoare, far oameni sa dirijeze,

    doar ceva semnalizari si atat. A fost la un moment dat nevoie de frane la limita si din partea mea si din partea unui sofer

    de Opel Astra ca sa nu ne busim. Ii multumesc pe calea asta ca nu a fost cioban, ca multi dintre conationali (atat pe doua cat

    si pe 4 roti). Teoretic, el avea prioritate.

     

     

     

     

     

     

  7. Acuma stau si eu sa ma gandesc daca sa pun vaselina siliconica pe acolo sau nu. Ce-i drept, cand am citit prima data de problema asta am verificat sa stea garnitura "cum scrie la carte" si am indesat-o la maxim. Acum vreo saptamana si ceva m-a prins o ploaie destul de urata pe drum, si am mers cam vreo 20km (daca nu si mai bine) pe ploaie (aproape) torentiala. N-am avut probleme.

     

    Un pic mai offtopic, ieri dupa-masa am facut "front brake master cylinder overhaul". Adica am schimbat pistonul, garniturile si arcul, pe motiv ca devenise putin cam "ciudata" frana mea. Adica prindea "in trepte" - presupun ca nu mai tinea o-ring-ul presiunea cum trebuie. Am incercat candva sa o aerisesc, dar nu am reusit sa obtin vreo imbunatatire semnificativa. A fost destul de greu, dar a meritat. Acum si prinde mai bine, si se misca si maneta mai "smooth".

  8. E cineva care are aveti timp si chef de plimbare prin perioada 5-12 septembrie? Am atunci concediu si din motive financiare va trebui sa renunt la planurile de a merge in Muntii Tatra, si va trebui sa ma multumesc cu ceva plimbare "mai prin zona", asa ca daca e cineva doritor sa "tag along", e binevenit(a).

  9. Din cauza ca m-au costat reparatiile la casa mai mult decat ma asteptam in luna august, o sa aman excursia...o sa incerc o tura pe la Dunare, Obarsia Lotrului (poate Transalpina), muntii Bucegi, si mai vedem...cum tine vremea.

×
×
  • Creează nouă...