dark_angel

Am fost noi acolo? Cand mai mergem?Mi-ar prinde bine o saptamana doua...Felicitari Coco pentru poveste nu o puteam face mai bine ca tine, esti un maestru in ale scrisului si nu numai .

multumim pentru aprecieri

Daca te plictisesti in timpul serviciului: 1. Omoara niste muste. 2. Usuca-le. 3. Ia o hartie si un creion si lasa-ti creativitatea sa lucreze.Vezi exemplele de mai jos.

Multumesc multumesc...m-am umflat deja in pene si imediat mi-o iau in cap:)) Usa noastra este mereu deschisa...so va asteptam cu drag Numai bine si asfalt uscat!

Un colaj cu pozele facute de Alin

doua poze de sambata de la Racos si o poza de familie

Felicitari pentru excursie si... la cat mai multe! Numai bine si asfalt uscat!

Pozele de la intrunirea a 2 a Tdm-istilor click aici pentru poze Numai bine

cateva poze de sambata

multumim fain ! si ti-a placut , ceva impresii? Numai bine Mesaj completat S-a comportat exemplar, la inceput aveam eu ceva emotii ca il vedeam asa incarcat dar dupa aceea numai aveam nicio problema. Nu am avut pe perioada turei nicio problema tehnica cu el, haleste km la greu ! P.S Te invitam la intrunirea tdm-istilor! Mai multe detalii aici /index.php?...575&st=2780

Multumim din suflet pentru aprecieri Gal. Numai bine. Cu stima Maia Mesaj completat Pe la ora 1 si ceva ne-am reintors din Zadar Âşi am facut o mică Âşedinta, referitor la ce facem în continuare : mai stăm? plecăm? concluzia a fost sa mai rămânem un pic , să profităm de mare, de plajă s.a.m.d ca dupa aceea, cine Âştie când mai ajungem pe acolo. ÂŞi ne-am pus sa dormim… Toate bune Âşi frumoase până dimineața , cand am vazut ca vremea nu a vrut să țină cu noi … să se indure , ca sa mai petrecem o zi in Starigrad, …începuse să plouă în reprize. Vineri dimineata ne-am facut bagajele, triÂşti ca nu mai putem rămâne Âşi am plecat spre Zadar. Până să ajungem la Zadar , ne-am băgat pe autostradă cu direcția Zagreb ca sa mai scutim din timp, oricum nu mai era atat de pretios ca altadata. Desigur ploaia nu putea sa ne ocoleasca la nesfarsit, si la iesire din Zagreb ne-a facut varză…eram uzi din cap pana in picioare, până am ajuns seara la Barcs eram uscați… ca Âşi noi. După ce am trecut granița , am oprit Âşi am hotărât să căutam cazare doar în Pecs. Am mers noi ce am mers, pana când ne-am oprit într-un oraÂş, să facem o mică pauză…stăm noi ce stăm si observăm pe partea cealalta a străzii… un restaurant. În acel moment a intervenit o mică schimbare de planuri, ne-am hotărât să mâncăm Âşi dupa aceea mai vedem noi… Nu se putea sa nimerim mai bine. Astfel am cunoscut-o pe Eliza , o unguroaică super de treabă, în ceea ce priveÂşte frumusețea îi las pe băieți să comenteze , deÂşi exista totuÂşi o barieră lingvistică ne-am descurcat totusi ca să ne înțelegem, voință să fie. Am discutat cu ea in trei limbi: engleză, italiană Âşi germană. Ea ne- a recomandat ce sa comandăm: supă Âşi un platou cu de toate(slăninuță, Âşnițel vienez, gratar, orez sote, cartofi etc.) După ce am comandat Âşi aÂşteptam mâncarea sa vină, între timp am băut Âşi o ciocolată delicioasă, vine Eliza Âşi ne spune: “because you are bikers you have 5 % discount”. Noi un pic Âşocați , niciodată nu am mai primit vreo reducere de felul acesta, îi raspundem : “Really?”, Âşi într-adevăr ne-a făcut reducere. Am povestit cu Eliza, în cele trei limbi, iar dacă nu înțelegeam ori ne scria pe o hartie sau dadea mult din maini, numai ca să înțelegem ce vrea sa ne zică. Astfel am aflat că îi plac Âşi ei motoarele, fiind Âşi posesoarea unui scuter, din păcate a căzut cu el. Cosmin mai îndrăzneț de fel, o întreabă dacă are cumva prieten, iar răspunsul, era desigur : da. Are un prieten de 24 de ani iar acesta mai are Âşi un copil mic, spunându-ne că băieții de prin zonă nu sunt de casă ci mai mult puÂşi pe distracții.Marturisindu-ne Âşi faptul că îi plac cum arată baieții din Italia, avusese ocazia să meargă în Austria, Italia Âşi Grecia, Pentru Eliza eram singurii români pe care îi cunoÂştea. După ce ne-am făcut siesta, ne hotărâm să rămânem în oraÂşul respectiv, nu înainte de a o întreba pe Eliza dacă cumva este vreun hotel prin apropiere, chiar numai aveam tragere de inimă să mai mergem spre Pecs Âşi să ne căutăm cazare. Auzind aceasta Eliza se oferă să sune la hotel Âşi să ne facă rezervare. Până să plecăm spre hotel am mai stat de vorbă cu Eliza vrute Âşi nevrute, cel puțin s-a simțit bine cu noi, noi aÂşa credem . Am fi vrut ca a doua zi de dimineață să revenim pe la restaurant în drumul nostru, ca să mai povestim dar ne-a spus că era ziua ei liberă Âşi că nu poate venii.

Am stat noi cateva ore pe plaja ca marmotele , dupa care ne-am intors si tusti spre Zadar sa il vizitam. Într-adevar Zadarul noaptea este superb, era plin de lume, cred că în mare parte erau turiÂşti, atâta ne-am învartit prin oraÂşul vechi, până ne-am pierdut de Cosmin si Andreea. Telefoanele nu Âştiu ce au avut în seara aceea, nu am putut sa ii sunam, sa le spunem unde suntem, asa că eu cu Alin am pornit spre motoare sa ii asteptam, nu inainte de a ne lua o mega clatita cu ciocolata. Dupa ce s-au saturat sa ne tot caute, Cosmin si Andreea au venit la motoare si surpriza: acolo eram! Ne-am mobilizat si am mers la terasa, care au gasit-o cei doi (cand incercau sa ne gaseasca) ca sa ne punem stomacelele la cale dupa o zi lunga. Coco ne-a avertizat ca sunt preturi de Zadar…cand colo nu era foarte mare diferenta, fata de locul unde am luat pranzul in ziua respectiva, la amiaza. Spre nenorocul nostru am avut parte de cel mai aiurit ospatar, vorba lui Coco :”e la pesti”, saracu era dezorientat dar ne-a luat bacisis asa pe fata, iar cu limba engleza nu prea le avea. Exceptand acest lucru, mancarea a fost buna, dar au ceva cu ceapa, cred ca aproximativ la orice fel de mancare iti cam pun o ceapa taiata, o fi buna, nu zic nu, dar mie una imi provoaca somnolenta

A doua zi am pornit spre Zadar, pana acolo este un drum superb…pe o parte a drumului ai dealuri, stanci iar pe cealalta marea, iar de calitatea drumului nu mai vorbesc…si am mers noi ce am mers pana ni s-a facut foame si am tras la un restaurant sa mai mancam si noi ceva. Si am pornit mai departe la drum, am mers noi o bucata buna de drum, cu opririle de rigoare: sa facem poze, sa mai ne uitam, sa ne dezamortim oasele etc. Cand credeam ca mai avem doar 14 km pana la Zadar, am oprit sa ne sfatuim: daca ne continuam drumul cautam cazare. Dar de fapat noi mai aveam in jur de vreo 40 de km pana la Zadar, acest lucru l-am aflat seara cand ne-am decis sa mergem sa il vizitam. Am decis sa cautam cazare si am pornit pe la casele din zona, la prima casa aveau doar o camera libera si l-am intrebat pe domnul respectiv daca cunoaste pe cineva care mai inchiriaza camere pentru turisti. Acesta ne-a sugerat sa mergem la vecina lui , la cativa metri distanta. Aici am avut noroc ni s-a oferit o camera libera cu 2 paturi: unul enorm de mare si unul mai mic. Eram fericiti ca am gasit cazare si ca o sa dormim in pat dupa trei zile de dormit in cort. Si am pornit spre Alin si Andreea(ei au ramas la motoare) sa le dam vestea, normal ca sa ne mai amuzam, am vorbit cu ei in engleza noastra de balta. Ne-am adus motoarele , le-am parcat si ne-am apucat sa despachetam pentru a ne instala in camera. Gazda noastra si-a facut griji cum o sa dormim ca sunt doar doua paturi si suntem 4 oameni, i-am spus sa stea fara griji, ca ne descurcam si ca nu este nicio problema. Am intrebat-o ce ar fi de vizitat prin zona si ne-a marturisit ca ar fi mai superb daca am vizita Zadarul seara si Parcul National Paclenika, daca tot eram cazati in localitatea Starigrad. Dupa ce ne-am instalat, am pornit spre plaja sa ne balacim.

In sfarsit am reusit sa fac topicul, cei drept acuma nu e terminat dar maine promit ca il termin. /index.php?...p;#entry2081639 Lectura placuta

Luni dimineata pe la ora 6 am pornit spre Sibiu din Vatra Dornei, a fost un pic cam frig pe Tihuta la ora respectiva dar trebuia sa ne incadram intr-un anumit timp.Pe la ora 12 am ajuns in Sibiu si ne-am apucat repede de facut bagaje. Cam aveam idee ce luam cu noi. Plouandu-ne vineri pana la Targu-Mures, Alin a fost nevoit sa aranjeze motorul :spalat, uns lant etc. Pe la ora 14.30 am fost gata cu impachetatul si aranjatul bagajelor si am mers spre prietenul nostru Cosmin la cateva strazi distanta, ca sa pornim la drum. Am stat cateva minute pana am mai pus la punct anumite detalii privind calatoria si ne-am suit calare si le-am dat bice calutilor pana la Simeria ca sa o luam si pe Andreea. Pe drum ne-am intalnit cu un grup de 4 motociclisti aradeni , l-am recunoscut doar pe Lutzifer si pasagera cu translapul lor. Ne-am luat cina la Armonia Center ca tot omul, vorba vine… afara in parcare, se mai uitau unii mai ciudat la noi dar nu mai conta nimic, cand iti pui stomacul la cale… dupa care am pornit spre Pecica ca sa ne intalnim cu dr_dejavu , un prieten de al nostru. Am ajuns pe la ora 22.00 in Pecica , aproximativ la locul precizat de dr_dejavu, a trebuit totusi sa vina cativa metri dupa noi, sa ne recupereze …si ne-am cazat repede pe malul Muresului. Eram un pic rupti de oboseala, dar totusi am stat la un pahar de vorba, ca doar nu ne vedem in fiecare zi … Marti ne-am trezit de dimineata, cam pe la ora 6.30, ca sa avem timp sa strangem repede cortul si sa il aranjam pe motor si sa ii dam bice, nu de alta dar sa nu pierdem din timpul pretios… si pornim spre Nadlac. Pana sa ajungem la Nadlac, ne bagam sa alimentam ca sa pornim spre Croatia cu un plin facut in tara, alimentam, toate bune si frumoase pana in momentul in care Cosmin imi spune, cu o fata spasita: ” Maia mi-am uitat talonul…”, crezand ca face o gluma ii raspund : ” Glumesti, nu?” imi raspunde ca si-ar fi dorit sa glumeasca chiar daca ar fi fost cea mai proasta gluma facute de el. Intre timp Alin a mers sa plateasca cand se reintoarce la locul unde stateam, il anunt de “minunata” veste data de Cosmin. Ne-am mobilizat sa gasim solutii…sa plece acasa si sa se intoarca ar fi durat mult prea mult, fiind cam 600 de km dus-intors pe ruta Sibiu – Arad, solutia cea mai buna era sa trimita cineva de acasa actele pe un autobuz. si dai si suna, trezeste oamenii dis de dimineata cand somnul e cel mai dulce si roaga-i sa te ajute. Am avut noroc de Nicu , un prieten de al nostru, a fost dragut si s-a dus repede si a pus actele pe un autobuz care mergea spre Germania si trecea si prin vama Nadlac. Multumim Nicu inca o data! Pana venea autobuzul trebuia sa facem si noi ceva, asa ca am cautat un loc verde unde ne-am pus izoprenele si am asteptat sa treaca timpul… Pe la ora 16.30 am pornit spre Croatia, la vama am avut noroc, in sensul ca ne-a facut semn un vames sa venim in fata… era si el motociclist… deoarece era o “mica” coada iar pentru noi timpul era pretios…si am iesit din tara intr-un final Drumul prin Ungaria era cat de cat bun, dupa ce treci de Szeged e mai bun , pana sa ajungem in Baja ne-a prins o ploaie de toata frumusetea, eram uzi si in cele mai intime locuri dar bine ca aveam haine de schimb… Nu stiu cum a facut Cosmin cu gps-ul lui ca la un moment dat ne-a bagat pe sate si am ajuns aproape de lanurile de porumb ale localnicilor, se uitau ei mirati la noi intrebandu-se ce facem noi pe acolo, poate o fi crezand ca am venit la furat de porumb ) Si l-am intrebat pe Cosmin: Fra prin porumb?!, zambind imi raspunde ca : Da! Asa ii arata gps-ul, dar ne mai spune ca era setat pe drumul cel mai scurt: prin porumb! Tot multumita lui Cosmin am trecut Dunarea cu bacul, desigur podul era la cativa km distanta, dar a meritat mai ales ca zona era atat de frumoasa. Ne-am schimbat de hainele umede intr-o benzinarie mai aveam ceva drum pana sa ajungem la Barcs plus ca am cinat pe acolo…un mic picnic pe la ora 21 Si dai bataie in continuare spre Croatia… Mesaj completat Pe la ora 24.00 am ajuns in Zagreb, superb oras seara, linistit si incarcat de istorie, cel putin mie starea aceasta mi-o dadea. Am inceput sa cautam o benzinarie, cele locale erau inchise , OMV-ul era deschis…ne-am facut un pic griji cand am vazut ca benzinariile erau inchise si ca ar trebui sa asteptam pana dimineata sa alimentam si sa ne continuam drumul spre Rijeka. Si am pornit mai departe spre Rijeka, am facut cum n-am facut de am ajuns pe autostrada, desi am planuit sa nu, pentru a putea vedea mai mult din Croatia. Dar am facut o alegere buna, pana la un moment dat… cand a cazut ceata si am decis sa nu mergem mai departe. Astfel am intrat in prima parcare. Si am facut sedinta: ce facem? mergem?sau ne punem sa dormim? fiind obositi a primat somnul, cea mai buna alegere din punctul meu de vedere… chiar daca sunt doua sau trei ore de somn tot e ceva decat deloc. Si am inceput sa cautam loc unde sa ne punem izoprenul… Am gasit un loc mai ferit langa statia de curent sau ceva de genul…gunoaiele le-am vazut dimineata si uite asa am dormit ca niste homeless , o aventura inedita..dar si bine ne-a mai priit somnul respectiv. Dimineata in jurul orei 5 si ceva am pornit mai departe spre Rijeka, o vreme superba, ca sa nu mai zic de peisajele din jur, am trecut prin tuneluri, primele pentru noi(eu si Alin)… amenajate, ca de altfel am mai trecut prin tuneluri dar nu erau amenajate si nici nu erau pe autostrada. Am ajuns in Rijeka , un oras superb cu stradutele sale mici, am incercat sa gasim plaja, sa facem o baie si sa ne continuam drumul dar nu am reusit. Intre timp a venit un motociclist cu prietena lui,( avea o motocicleta Tdm de 900) si i-am intrebat cam pe unde ar fi plaja in Rijeka, ne-au marturisit ca nu ar merita sa stam acolo pe plaja si ca ar fi mai indicat sa mergem spre Insula Krk sau celelalte orase aflate pe tarmul Adriatici: Zadar, Split ca avem ce vedea. Au fost foarte amabili. Ne-am continuat drumul spre Insula Krk cu gandul ca o sa stam la soare si o sa ne balacim cat vrem . Am platit 18 kuna pentru a traversa podul care face legatura dintre Rijeka-Insula Krk dus-intors. Si am inceput cautarile de cazare prin Krk, Malinska, si alte orasele de pe insula. Noi in principiu am vrut sa inchiriam o camera, dar din pacate era full peste tot. Prima data am incercat pe cont propriu, vazand ca nu merge , am incercat la agentii, dar nici asa nu am avut noroc si am decis sa incercam la camping-uri. Am gasit un camping super mare si linistit, si ne-am cautat un loc cat mai retras dar si sa putem sa ajungem repede la mare si ne-am dezechipat si tusti in mare… vorba aia : nu stiu dar fac o baie cand ajung… cunoscatorii stiu si a fost atat de bine, dupa atata mers cu motorul sa te relaxezi in apa marii. Ne-am balacit noi cat ne-am balacit, unii au inotat , Alin a invatat sa faca pluta, a incercat sa ma invete si pe mine dar slabe sanse. Si dupa o balaceala calumea ne-am trantit jos pe izoprene si somn de voie, cat cuprinde si a fost atat de dulce somnul . Am avut parte de un asfintit de soare magnific si aici o sa las sa vorbeasca pozele. Mesaj completat Dupa ce a asfintit soarele am mers sa papam, ca dupa atata balaceala…mai cere si stomacul ceva ceva. Eu cu Alin am comandat hamburgeri iar Cosmin si-a luat un snitel, iar bautura : BERE! Unii s-au saturat alti mai putin si a venit nota… nu stiu cum a facut dar tipa s-a incurcat si uite asa Cosmin a cinat pe gratis, si trecand peste acest fapt…tipa respectiva i-a mai dat si bacsis.

In seara aceasta o sa pun topicul pe motociclism.ro si o sa adaug si aici un link. Numai bine

Imi pare rau dar nu o sa pot sa vin, o sa lucrez atunci , dar vine Rockeru - om de baza. Dar nu m-as supara daca la plecare ati trece si pe la mine la servici ce ziceti se poate? Numai bine

astept sugestii

o mica tura prin pesteri

cateva poze de saptamana aceasta si mai vechi

cateva poze dragi mie

Multumesc pentru aprecieri, si speram ca o sa ni te alaturi la turele pe care o sa le facem Numai bine. Da asa este, acum sunt si un pic subiectiva mai ales ca sunt de pe meleaguri bucovinene Anul trecut de Pasti am facut Bucovina si am vizitat manastirile binecunoscute si ne-am promis de atunci ca anul acesta de Pasti o sa facem Maramuresul, si l-am facut.Oricum cred ca vara aceasta mai mergem o data, noi asa ne dorim. Numai bine.

Multumim din suflet, sa speram ca data viitoare o sa ni te alaturi. Numai bine si asfalt uscat!

De la Statiunea Fantanelelor si pana la Albac a inceput offroad-ul pentru noi, am mers pe drum forestier, si uite asa ne-am testat si tdm-ul. Nu conta foarte mult ca e drum forestier, am mers incet si a fost bine, dar mai existau zone in care drumul nu era uscat, era ud(mocirla) si nu e un sentiment prea placut cand spatele ti se misca in lateral. In jurul orei 17 si ceva am plecat din Statiunea Fantanelelor iar pe la jumatatea drumului forestier ne gandeam, daca ramanem blocati pe aici? semnal la telefon nu, case pe ici colo in anumite parti sau deloc , trebuie sa mergi ceva pana ajungi la ele, dar am avut noroc si nu am ramas pe acolo. Aveam si noi un cozonac care rezistase pana in momentul acela, adica chiar arata a forma de cozonac, cand am ajuns sa ne cazam saracul era rupt in bucati mari, din cauza drumului s-a batut cu topcase-ul ) Cand am dat intr-un final si noi de asfalt, ne bucuram ca niste copii mici, nu mai zic de lumea care se uita la noi, parca acuma aterizasem de cine stie unde, dar au fost totusi amabili sa ne indrume si sa ne spuna ca mai exista o portiune fara asfalt in drumul nostru, asa ca un fel de pregatire sufleteasca ). Spre bucuria noastra nu a fost o portiune foarte mare. Si am inceput sa ne cautam cazare, deja se facuse ora 20.00 si noi nu eram inca cazati . Am trecut pe langa cateva pensiuni iar cu margarete multe sau full, dupa numarul de masini parcate langa, dar am dat imediat peste Pensiunea Lazar. Nu era foarte vizibila pancarta sau mai bine zis caseta lor luminoasa publicitara si nu se vedea a fi cineva in ea doar in spate ce am zarit putina lumina, dar am zis sa incercam totusi. Eu si Florian fusesem din nou bagati la inaintare, pe principiul ca suntem mai norocosi, am mers sa intrebam daca mai au camere libere si cat costa, si am aflat ca nu aveau niciun client si erau foarte bucurosi de oaspeti doar ca trebuia sa asteptam ceva timp pana se incalzesc camerele, dar nu mai conta pentru noi, eram bucurosi ca aveam unde dormi in noaptea respectiva. In urmatoarea dimineata spre surprinderea noastra gazdele ne-au oferit micul dejun care din punctul meu de vedere aducea a pranz. Cu stomacul pus la cale am inceput sa facem un plan cu ce vizitam in ziua respectiva, pana sa pornim spre casa. Am mers si am alimentat de la o benzinarie fantoma, nu era pentru prima data, dar era buna pentru drumul respectiv si am pornit sa vizitam Pestera Scarisoara. Desigur pana la pestera nu e asfaltat, spre "bucuria" noastra observam, ca este tot un drum forestier. Chiar glumeam pe seama faptului ca incepe sa ne placa sa mergem pe drumuri forestiere si facem ce facem, si ajungem pe astfel de drumuri. Un bilet ca sa vizitezi Pestera Scarisoara costa 7 lei de persoana. Este o pestera minunata dar o sa las pozele sa vorbeasca Dupa ce am vizitat pestera am pornit repede la drum, vremea nu era prea favorabila pentru noi, cerul incepea sa devina de un gri intunecat. Nu peste mult timp cand ne intorceam spre Campeni a inceput sa ploua un pic mai tare. De la iesirea din Campeni spre Abrud ne-am abatut un pic spre Rosia Montana ca sa o vizitam si sa facem un mic picnic acolo. De la Abrud la Zlatna este o zona superba de munte si cu multe serpentine, din pacate nu am putut sa ne bucuram din plin de ea, din cauza ploii. Am mers impreuna cu Florian si Sacy pana la Alba Iulia dupa care ne-am despartit, ei mergand spre Odorheiu Secuiesc, iar noi spre Sibiu- Cisnadie. Per total a fost o tura superba , am avut parte de niste privelisti minunate, am cunoscut si oameni de treaba si ne-am simtit excelent in compania lor. Ce pot sa imi doresc? doar la cat mai multe ture si sper sa ni se alature cat mai multi motoretisti. Numai bine si asfalt uscat!