bizoo_n

Despre sfarsitul acestei calatorii, povestesc in topicul asta: Vand Kilometrii - cartea Multumesc mult tuturor. Cred ca acest topic se poate inchide. Mihai

Mai batrane gaxel, imbatranesc, da' frumos rau, ca eu pe drumul ala am fost prima data in viata, iar cand ma refeream la sonde, te asigur ca neam de neamul meu n-a mai calcat pe-acolo. Era o padure intre-taiata de zeci de drumuri, si cu mai multe sonde decat copaci (ma rog, apelez si eu la o hiperbola pentru o descriere mai plastica). Deci ma, zau ca nu e ala drumul pe care am fost noi, cand eram tineri. Acuma na, ce zic eu nu e batut in cuie, ca mi se intampla uneori dimineata sa nu-mi dau seama nici macar ce planeta e asta pe care ma trezesc, d-apai sa tin minte pe ce drumuri am haladuit cand eram fecior. Singurul care (sper ca) poate da detalii despre coordonate cred ca e adrenAlin.

Duminica dimineata, benzinaria OMV spre A1. Intalnire la ora 10. Cine intarzie cel mai mult departe ajunge. Eu ajung, binenteles, ultimul. Radu si Alin sunt la a patruzecisitreia cafea. Fecam duda. Radu sta la soare, eu savurez la cafea, Alin face nush ce naiba la motociclete. E o atmosfera de vis. Soarele incepe usor sa ne incalzeasca meclele, cu accente pe cea a lui Radu, care e mai blond. Mergem? Nu, mai stam. Radu sta la soare, eu savurez la cafea, Alin face nush ce naiba la motociclete. Mergem? Nu, mai stam. Incerc sa le expun baietilor o teorie conform careia marile victorii in materie de motociclism se obtin prin pauze lungi de cafea si distante foarte scurte percure pe doua roti. Mergem? Nu, mai stam. Mergem? Hai! Si mergem. Unde, nici acum nu stiu. Alin stie de la un prieten ca pe langa autostrada e un circuit de motocross abandonat unde urmeaza sa ajungem si sa ne rupem motocicletele. Parasim autostrada la Bolintin, Alin suna, aflam cu exactitate locul. Plecam, oprim, Alin suna din nou, aflam cu exactitate locul. Plecam, oprim. Alin suna, aflam cu exactitate locul. Plecam, oprim, Alin suna, aflam cu exactitate locul. Super! Alin suna, scapa motocicleta pe jos in timp ce vorbeste, aflam cu exactitate locul. Nu gasim. Ok, a fost beton pe circuit, ne vedem de drum. Iesim intr-un sat, GPS-ul e varza, intrebam localnicii, e haos tata. Habar n-am unde suntem, incotro ne indreptam. Alin stie, cel putin pare ca stie dupa fiecare rebutonare a GPS-ului si discutie cu localnicii. Nimerim intr-o padure, unde ne dezlantuim. Radu o ia inainte, eu strig dupa el “Baaaaa p@#a!!!” si apare o masina cu un domn silvicultor. - Buna ziua! - Buna ziua! - Voi ati strigat? - Aaa… cred ca da. De ce? - Pai voi sau nu voi? - Noi. - De ce? - A plecat un coleg mai inainte si l-am strigat. - Ce cautati aici? - Ne plimbam. - Pai… pe aici? - E inchis circulatiei publice? - Nu. - Pai atunci? - Care e scopul vizitei? - Ne plimbam, am zis. - Aha, si zambeste. Si merg motocicletele astea? Merg, dom’le. Ne explica ca drumul iese in camp si ca n-avem nicio sansa, dar se vede clar ca nu stie cu cine vorbeste. Am supravietuit circuitului de motocross si ne face pe noi un camp, vezi Doamne. O taiem. E blana! E mreana! Iesim in camp. Cred ca in iesirile astea exista un buton de panica care nu e la degetul nostru, dar ala la al carui deget e, nu ezita sa-l apese in anumite situatii. Asta e una din ele. Radu ia Roibu la galop, sare shpan, pe camp, inapoi, Alin direct prin papusoi, de doua ori, ‘ai de capu’ nostru, fierbe. Doyle asista la toata scena si-si face cruci cu pompa de benzina in rezervor. Iesim intr-un sat, unde savuram o cola si un croissant in compania lui Bebitza. Bebitza e un tip super-tare care cand vrea o tigare vine la tine si-ti cere un foc, iti spune ca e buna cola, desi nu bea, sta cu tine pe marginea drumului si-ti zice ca din directia aia urmeaza sa vina o nunta, despre el ti se spune ca e nebun si sa nu-l bagi in seama, si sare ca ars cand din dacia parcata in fata birtului comunal se aude o anume piesa, repezindu-se sa dea mai tare. Bebitza fuge dupa motocicleta cand pleci de langa el. Bebitza e rock! Iar off-road. De fapt e road, dar plina de gropi, cratere, balti enorme. Repet smecheria brevetata cu ocazia corhanelii, cea cu stropitul de Radu, dar cu Alin nu-mi mai merge. In schimb Alin intelege si intra singur la balaceala. Doamne, ce ne mai place! Dupa o padure plina de sonde si drumuri care mai de care mai frumos urmeaza gunoaie. Deci io nu mai inteleg nimic. Mergem cu 40km/h pe un drum drept. Inexplicabil. Radu o ia inserios si adopta pozitia cheie. Iesim la asfalt unde ne conversam cu un politist care da amenzi la oameni. Micii la Mihailesti sunt ca circuitele de motocross de pe langa A1. Toata lumea a auzit de ei, dar nimeni nu stie unde sunt. Bucuresti, cu un simering belit la mine, mult noroi la Alin si o ciorba la Radu. Sa dea naiba daca am inteles ceva.

O noua productie de rahan din partea celor trei muschii tari, care cu greu va putea fi egalata. Mai jos atasez o fotografie care circula pe net, din timpul filmarilor, care nu stiu cum de-a scapat on-line, dar a fost de neoprit. Stay tuned.

Da, si noua ne place coperta.

@sailordana8: Daca nu s-a putut, nu s-a putut, dar data viitoare nu mai ai nicio scuza. @kosm!n: Placerea a fost de partea mea. Trebuia sa plecam sambata. Bine, trebuia sa fi facut noi multe, dar n-am reusit. Vremea se arata cu accente pregnante de cacao, asa cum avea sa fie si drumetia noastra. Ideea era sa facem cateva imagini cu toamna, in toata splendoarea ei. Si a noastra. Deci sambata nu. In schimb duminica n-am mai putut fi opriti. Mai intai ne-a trezit Alin cu un sms prin care ne anunta ca e doar ceata, fara ploaie si ca sa-i dam un semn cand facem ochi. Cum facutul de ochi la opt dimineata e o chestie cu care motociclistii nu s-au inteles niciodata, am adormit cu telefonul in mana, si Radu la fel. A urmat alt sms, prin care Alin ne anunta ca el merge la o shaworma la Calarasi si ca sa-l prindem noi din urma. Bun, nici cu asta nu ne-a speriat. A urmat un telefon, care a pus capac. Da-i, ridica-te din pat, ia-ti izmenele, cizmele, motocicleta. Ne grupam in benzinarie, ultima inainte de A2. Ne uitam pe niste harti si stabilim ca nu stim incotro mergem, dar suntem de neoprit. Plecam, si nu putem rezista tentatiei de a iesi de pe autostrada cu prima ocazie, directia Fundulea. Ne-am simtit destul de ciudat, baieti fiind si facand asta. Ne dam seama ca harta, muschiul de pe copac si steaua polara nu ne sunt de folos cu nimic, pentru ca suntem varza la navigatie, si tragem pe dreapta sa facem o montura de GPS din ce gasim prin buzunare. Langa noi aveau peste proaspat. Suntem din nou pe drum, manati de o dorinta apriga de aventura. Mergem pe drum principal si GPS-ul zice sa facem dreapta, total neasteptat. Fac dreapta, si opresc sa-mi revin. Langa mine, Radu si Alin. Citesc zambete in ochii lor, dar aflu ca ma insel. Radu trage mai langa mine si, intr-un moment de climax, luandu-ne pe toti prin surprindere, plin de siguranta, zice: "Ma, miroase a urs..." Inutil sa spun ca nu l-a bagat nimeni in seama. Plecam. Aventura o gasim intr-o aratura mai galbena, unde cadem de comun acord ca e loc de impresionat captorul. Primul intra Radu. Cu Roibu' lu' Radu e o chestie. Asta, pe drum normal, cu asfalt, trebuie sa te dai jos sa-l impingi, la cat de tare merge. In schimb, cand i se termina soseaua, parca scapa din lesa. Marturisesc ca ne-am cacao pe noi de cat de bine ne era. Alin incearca sa sara o rampa cu motocicleta, dar nu merge. Ori rampa, ori motocicleta. Radu ara ogorul aruncand noroi pana la cer, Doyle vrea si el, il servesc. Plecam mai departe. Aici a intervenit ceva. O chestie pe care o astept de sase ani de zile si care a intarziat sa se intample. Mergeam pe banda mea, cu vreo 50km/h si cred ca am ocoloit o groapa. Ce urmeaza sa spun e doar din relatarile martorilor, pentru ca eu nu prea am apucat sa-mi dau seama de nimic. M-am trezit cu o masina alba langa picior, care m-a impins putin in dreapta, de unde am deviat firesc inapoi in ea, sfarsind intr-un impact care a sunat ca si cand m-as fi infipt intr-un stalp. N-am cazut, dar am vrut sa bag in viteza si-am dat cu piciorul in gol. Trag pe dreapta, trag si baietii, trage si soferul o basina. Mama, ce portiera are. Nu e infundata, cum se face, ci decopertata, un colt, si zgariata. Eu am scarita data peste cap, schimbatorul bagat in motor si o catarama de la cizma desfacuta, plus niste draci in cantitati notabile. Omul incearca sa aiba dreptate, dar mai timid, ca parca stie ca n-are si na... noi suntem trei. Ma intreaba ce poate sa faca si ii recomnd cu caldura ca cel mai bun lucru pentru toata lumea e sa dispara. Acum regret, trebuia dus la politie si dat nana la fundulea, ca vorba lu' Radu, poate era si manga. Pe scurt, m-a depasit, a venit o caruta din fata, a tras dreapta peste mine, cu poc. Partea proasta e ca singura chetie pe care a reusit sa o strice a fost buna dispozitie pe care o aveam pana atunci. N-am facut foto cu nicio paguba, dar amintirea e vie in memoria noastra si o vom povesti la nepoti. Mai departe am ajuns intr-o padure, unde ia toamna de unde nu-i. Am intrat putin la noroi, unde din nou l-am pierdut pe Radu care, probabil bantuit de corhaneli s-a dus inainte prin noroi. Si s-a intors, ca noi n-am mers. Am vazut, dar mult prea tarziu pentru a imortaliza momentul, un porc care a traversat strada, dupa care Radu a luat-o la goana, binenteles. L-am recuperat mai tarziu, fara prada. Si iata-ma, perfect camuflat, ingrosand gluma. Am mai taiat linia continua sa luam covrigi de pe stanga, exact prin fata radarului, la vreo zece metri, si-apoi ne-am scremut sa intram inapoi pe drum, pana cand aia vazandu-ne, s-au plictisit si-au cedat primi, plecand. No, si dup-aia am bagat pana la Bucuresti forja, pe niste drumuri pline de gropi si jeg, fara incidente. Treaba e ca am ajuns acasa, dar o parte din noi a ramas acolo, la intersectia aia unde miroase a urs. Eu marturisesc ca de la momentul ala incolo n-am mai fost la fel. Ma loveam in casca de tot felul izbucniri hilare, gandindu-ma cum de-a simtit doar Radu mirosul ala, de ce acolo, daca nu cumva Radu e tampit, daca nu cumva eu si Alin suntem tampiti, daca intr-adevar miroasea si, mai ales, intrebare la care intotdeaua ma blochez - cum Doamne iarta-ma miroase un urs?

Nu, nu e follow-up. Ma asteptam la reactia asta. Am si zis ca n-are legatura cu nimic. E o productie autohtona bazata pe fapte reale in timpul careia niciun animal n-a fost ranit. Nu e cazul sa catalogam ca follow-up orice urs infometat iesit la interval langa Sinaia. Nu cred ca ursul, ca entitate, a fost vreodata al cuiva. Legendele toamnei, ursul pacalit de vulpe, toti ne-am bucurat in felul nostru de ele, intelegi...

Salut, O triproductie a studiourilor de desene animate pentru tineret, incredibila, cu protagonisti reali dar de prost gust sau cel putin amar, fara nicio legatura cu persoanele de fata care din start se exclud fara ezitare, in premiera pe cartier, fara doar si poate, daca si cu parca, incredibil dar adevarat, acul si barosul, inul, canepa si motociclismul de anvergura, prezinta, na: Urmeaza.

Dimineata, plecarea fiind stabilita pe la 9, dupa fusul orar al Petrilei, am purces la 11. Spre capitala, pe carari ocolite. Obarsia Lotrului, stanga spre Sebes, apoi dreapta spre habar n-am unde, dar am iesit pe undeva pe langa Avrig. Apoi, ca s-a n-o mai lungim, dreapta pe Transfagarasan, si pe la vreo ora 21 intram si noi pe A1 spre Bucuresti. Ne-a luat 12 ore sa facem patru sute si ceva de kilometri. No, cam asta fu. Lejer, de vara spre toamna. Etapa de corhaneala s-a soldat cu brio. Trio brio.

Deci spuneam ca am dormit lemn. Dimineata plecarea in prima etapa eliminatorie interjudeteana de corhaneala era stabilita la noua. Din cauza cui credeti ca s-a plecat la unspe'? Exact. Eu, cu somnul meu dulce. Sambata aveam de corhanit dupa cum urmeaza: Petrila, Obarsia Lotrului, stanga pe Transalpina pana la Ranca, Novaci, Tg.Jiu, Runcu, dreapta pe cheile Sohodolului, Campul lui Neag, Petrosani, back to Petrila. Usor de zis. Purcedem, de data asta in echipa completa, manati de insusi AdrenALIN. Transalpina. Ultimul an, cred, in care ne-am putut bucura de drumul asta, deja agomerat. Inafara de faptul ca Radu era sa fie calcat de un buldozer, nimic eroic. Poate doar faptul ca am fost deasupra norilor, chestie care mie mi s-a intamplat pentru prima data in viata. Am dat si de pasul Urdele. L-am corhanit si pe asta din scurt si... ...si Radu a mancat un peste. Am coborat la Novaci intr-o forja de 40km/h. Roibu si Radu si-au respectat blazonul de incepatori. Cum ziceam, dreapta la Runcu si, scuipand in san, cheile Sohodolului. Eu scuipam in san ca am fost anul trecut singur si era cam noroi, restu' nu stiu de ce scuipau si nu stiu daca in san, sau daca tot in sanul meu. Acolo a fost de corhanit sensibil, nu gluma. Bine, in masura bunului simt. Am razbit. Dupa coborare, pe o portiune dreapta, si plina de balti dintr-un capat intr-altul al drumului, mie mi-a incoltit o idee in cap. Nici n-a fost greu, avand in vedere ca nu prea am mai avut idei in ultima vreme. Ii vedeam, ultimul fiind, pe baieti cum fac slalom printre balti si ma gandeam dezgustat cum corhaneala riste sa se transforme in motociclism. Pe Radu l-am crutat, ca e mic si are costumul nou. In schimb pe Aliiiin... Am luat o balta d-aia cu acceleratia "la fund" tocmai cand el o ocolea majestuos. Dupa ce a reusit sa opreasca pe drum, cu ochelarii prin care nu mai vedea nimic, am zis: Alin, daca tot mergi neatent si te-ai murdarit, mai treci si tu de trei ori sa facem o poza? A urmat Radu, iar eu, cand mi-a venit randul, i-am refuzat. Si gata. Am ajuns acasa pe bezna, la sfanta fasole cu Alexandrion. Am dormit bustean, scuze daca ma repet. ----------------------------------------------------------- @ Spirit Honda: mama Silvia e bine. Se bucura de fiecare data cand ii calca cineva pragul. @ scabron: Nu numai ca n-am rezolvat-o, dar am mai primit si alte bonusuri, cum ar fi etrierul din fata care are un joc pe care nu-l pricep. Doyle imbatraneste, dar nu se preda.

Multumiiim. Pe Discovery cica incepand cu 27 Sept, la ora 22.

Am rezolvat, intr-un fel sau mai degraba altul. Povestesc aici.

Se termina toamna, sezonul si douamiizecele si Doyle n-a ajuns sa-si vada casa. De-asta am zis: bai Radu, bai Alin, mergem si noi pan' la Petrila? Da. The hard way? Da. Alin e om al muncii si vineri nu poate decat dupa doua, oricat s-a straduit sa alinieze astrele in favoarea-i. Eu cu Radu, mai excetrici, zicem ca plecam dimineata. E ok, pentru ca Radu e incepator, merge la relanti, asa ca Alin, daca trage tare, ne ajunge din urma. La 9 intalnire la benzinarie, la iesire spre A1. Eu ajung la 9:30, ca-s porc si dorm mult. Autostrada, Rm.Valcea, valea Oltului, Radu forjeaza in fata, eu dorm in spate, stanga la Brezoi, ploaie. Intram in nori pe urcare, si facem primele fotografii. Radu a fost intr-o forma de vis: Situatia a luat-o razna intr-o asemenea masura incat noi, inghetati fiind, n-am mai inteles nimic. Totul devenise senseless. Am ajuns la Petrosani, unde am oprit la batranul Devla, colegul meu de banca din liceu. Roibu, calul lui Radu, fiind si el la randul lui incepator si obosind repede, are ciudatul obicei de a se intinde la orizontala pentru a se odihni. Sunt momente in care nimeni nu poate face nimic decat sa astepte sa-si revina. Apoi e ok. Apoi acasa, la mama, la Mitzu, la Igor, la fasole. Am asezonat cu Alexandrion si Hategana si-am dormit bustean. A doua zi aveam de corhanit.

Stai ca de emotie am zis gresit, ma rog, m-am contrazis. In loc de Auselu taiat era Voievodu. Da, eu spre Auselu ma gandeam sa merg. Am fost o singura data, cand eram copil, iarna, cu un TV, dar nu stiu de ce am ramas cu amintirea ca ala era capat de drum. @Thomas: Nu reusesc sa ajung la link-ul ala. Ma duce in pagina de strat a forumului. Despre semnal la mobil nu stiu ce sa zic. In liceu am facut drumurile alea cu bicicleta, mergeam pana ma lua naiba, pana se infunda, singur, fara mobil, dar acu' stii cum e... sunt om responsabil. Ideea e ca suntem trei, dar toti avem vaci in loc de capre, iar Doyle o fi vazut el multe, dar eu tot un endurist de scoala primara raman. Ai 'reacu astia de la Google maps, de ce zic ca e drum cand nu e, sa se sinucida motoristii rataciti pe-acolo? Mai vedem. Merci frumos!

Ok, dar eu nu ma refer la drumul care merge spre cabana Auselu, ci alalalt, spre nord, din Petrila, spre cabana Lunca Florii si Auselu, care "teoretic" ar ajunge la lacul Oasa.

Ursi, a? Mi-e frica de ursi chiar si cand ofera daruri. Apropo de ursi m-au uitat pe o harta de la mielu.ro, cu Sureanu, si acolo zice ca dupa cabana Auselu, cum vii dinspre Petrila, e o bucata bunicica de... poteca. Inca sunt in dubii. Asta ar fi drumul de intoarcere. Deci daca nu vin, Doamne-fer', acolo sa ma cautati.

Merci. Maine-n zori. E noroi, ceva? Ca si de-asta mi-e frica, la cum vad ca s-a nasolit vremea.

Stie cineva de starea drumurilor astora? Mai mult ma intereseaza/sperie 709K, de la Petrila la lacul Oasa. Nu reusesc sa gasesc nimic pe net. Google Earth nu e concludent, pentru ca pe bucata respectiva fotografiile sunt facute iarna. Tot conform Google Earth acolo cica ar fi drum, cum se vede in harta atasata, dar restul hartilor arata doar drumuri care se infunda. A fost careva? Daca da, credeti ca un F650GS Dakar trece? Merci mult, Mihai

Nu ma pricep si d-aia intreb, da' la mine, cand deschid pagina http://euroasia2010.amoro.ro imi apare sus, in bara de firefox urmatoarea chestie: "Grupul de motociclism acrobatic - Stunt ride". E o greseala sau mana lu' cuiva?

Belbody, fara sa iau partea nimanui si total off topic, da-mi voie sa te contrazic. E o parere personala, dupa un exemplu personal. Eu cred ca nici banii si nici timpul, sau mai bine zis lipsa lor, nu sunt chestiile care ne tin in casa, ci altceva - exact curajul, lipsa lui. Stii, tot conform unei statistici personale, procentul celor fara bani si timp, dar cu curaj este mult mai mare decat al celor cu bani si timp, dar fara. Pe aia din prima categorie i-am intalnit eu pe drum. Pe cei din a doua ii vad la televizor. Niciun om din cei intalniti nu era patron de restaurant, politician, smecher, mostenitor sau dealer de timp in concediu. Erau toti oameni normali, asemeni mie si tie. Aveau in schimb o chestie pe care o intalnesti destul de rar, licarirea aia in ochi care te face sa te asezi langa ei si sa vrei sa le asculti povestile sau sa-i auzi cum tac. Fiecare ajunsese acolo unde ni s-au intlanit drumurile pentru ca a plecat de acasa, punct. Nu m-a intrebat niciunul din ei cat m-a costat si la randul meu n-am intrebat asta pe nimeni. Pentru ca nu mi-a pasat. Pentru ca e irelevant. Am facut imprumut la banca. Aia mi-au fost banii de drum. Aia, plus o idee geniala a fratelui meu, de a vinde kilometri. De la munca m-au dat afara la ceva vreme dupa ce intrebasem daca e posibil sa-mi iau trei luni de concediu fara plata, varianta de back-up fiind o demisie fara remuscari. Locul unde lucram era si este un loc ravnit de majoritatea celor din breasla mea. Am stat cinci luni fara venit inainte sa plec si cinci luni fara venit dupa ce m-am intors. Regret ceva? Nimic. Pentru ca nimic din toate de mai sus nu le-am facut fara sa stiu ce fac. Si stii... am castigat in patru luni pe drum mult mai mult. Castig acum un salariu mediu, ca media din tara asta si probabil sub media din Cehia. Timp am la fel de mult ca tine. As mai face-o o data? Maine. Daca m-ar chema ceva. Dar nu ma cheama. Si abia asta e chestia pe care vroiam sa ti-o spun. "Chemarea" asta e o chestie data-n ma-sa. Iti dau cuvantul meu de onoare ca poti. Iti dau cuvantul meu de onoare ca poate oricine. Ca ne reprezinta sau nu, ca e motociclist sau nu, indiferent de ce inseamna rally-raid, ca vorbeste vulgar, ca e pompos si increzut, ca are o motocicleta de rahat, toate astea zau ca isi pierd rostul atunci cand el e acolo si noi aici, in fata monitorului. Incearca ceva, inainte sa stingi lumina in urmatoarea noapte, cand te bagi in pat. Ai imaginile din "Long Way Round" in minte, ca sigur l-ai vazut, baietii aia cu bani si timp care ne-au luat cu ei si care ne-au facut sa visam frumos, partea cu "drumul oaselor", aia cu podurile rupte, ape mari si nici tipenie de om. E, imaginile alea. Acum inchide ochii si imagineaza-ti-l pe omu asta, indiferent cine si cum ar fie el, acolo. Against all odds. Singur cuc. Cum sta el asa si se scarpina in cap, pur si simplu. El acolo, noi aici. Gandeste-te putin. Nu e totusi... misto? Cu respect, Mihai

Pompi, scuze, dar cred ca ai confundat pe cineva. N-am spus nimic pe acest topic. N-am injurat pe nimeni, nici n-am sustinut. Personal, daca tot veni vorba, eu ma bucur ca lumea scoate nasul peste granita, in directii din ce in ce mai misto, indiferent cine, cum, cu ce si pentru cat timp. Doamne-ajuta, bafta Dan!

Sincer... eu cred ca nu vrei destul de tare.

Terminati dom'le cu prostiile. N-a plecat nimeni niciunde. Era dinainte acolo.

E tot ce stiu.

M-a sunat Semaca. Pe scurt, sos. Oltenitei, la intrarea in Bucuresti, suzuki sport albaztru, b-08-jko. Din cate am inteles... cam varza. Baiatul constient, dar nasol, luat cu salvarea. Motoreta distrusa total. Daca-l stie cineva pe baiat sa dea o fuga. Sanatate, Doamne-ajuta!