bizoo_n

Daca ala sigur nu e dakar, atunci nici asta nu e. Sigur.

Bun, pana aici am inteles, dar spune-mi, ca atehnicitatea mea iara da roade, ce se intampla cu un motor in care bagi o dejectie d-asta, sa zicem de 78. Crapa? Si daca crapa, ce si de ce?

Intrebare de foarte mare angajament: Cam ce modificari trebuiesc aduse motorului de F650GS ca sa poata functiona fara sa tuseasca cu benzina de proasta calitate, cu plumb. Ma refer la situatia in care te trezesti parasutat in colturi indepartate ale lumii asteia si, presupunand ca cei 17 litri iti ajung sa te deplasezi intre doua pompe, sa poti baga si benzina. Am vazut/auzit baieti care au fost nevoiti sa bage benzina de 78 prin drumurile lor. Banuiesc ca in primul rand trebuie renuntat la catalizatorul din toba. Asa, si dup-aia? Am citit pe niste forumuri straine ca ar mai trebui bagat un soft "low octane". De putut se poate, ca slava Domnului, BMW-uri ca astea au batut planeta in lung si-n lat, si nu degeaba recordul de anduranta tot al lor e. Deci, se pricepe careva? Si bonus, un filmulet care ilustreaza cam pana unde se poate inota cu un Dakar. t9YsikBfnIc#

Asa, si cum e cu F800GS-ul asta?

Shit, acum am vazut . Imi pare rau, dar bine ca n-a fost mai rau. Moralul vad ca e precum erectia de ti-o interzic astia atata timp, adica sus. Ceea ce zic io ca e cel mai important. Multa sanatate!

Din ce vad eu pe bmw-motorrad.com trag concluzia ca F800-le asta practic il inlocuieste cumva pe F650GS Dakar. Spun asta pentru ca vad ca F650GS se fabrica in continuare dar arata cu totul altfel. Adica e tot un 800 da' mai mic, iar Dakar-ul nu mai exista. Daca au reusit sa faca aceeasi motoreta al carei fan sunt, mai puternica si mai usoara, bravo lor! Da' o sa-mi fie dor de Dakar (. Singurul minus - acelasi rezervor mic si de cacao, care nu te lasa sa te bucuri de confortul sheii. @Angi: a aparut deja ala micu - G450X. Tot pe bmw-motorad gasesti. Facts Engine: Water-cooled, 2-cylinder, 4-stroke, four valves per cylinder, two overhead camshafts, dry sump lubrication Capacity: 798 cc Rated output: 63 kW (85 hp) at 7,500 rpm (optional 91 RON version: 61 kW (83 hp) at 7,500 rpm) Max. torque: 83 Nm at 5,750 rpm (optional 91 RON version: 81 Nm at 5,750 rpm) Emission control: Closed-loop 3-way catalytic converter, emission standard EU-3 Tyre, front / rear: 90/90 - 21 54V / 150/70 - 17 69V Wheelbase: 1,578 mm Brake, front: Twin disc, floating brake discs, diameter 300 mm, double-piston floating calipers Brake, rear: Single disc, diameter 265 mm, single-piston floating caliper ABS: Optional extra: BMW Motorrad ABS (can be switched off) Seat height: 880 mm (low seat: 850 mm) Inner leg curve: 1,940 mm (low seat: 1,900 mm) Dry weight 1): 178 kg Unladen weight, road ready, fully fuelled 2): 207 kg Usable tank volume : 16,0 l EDIT: Stai ca acu' am vazut ca good bye F650GS. A ramas doar cu numele. Se pare ca monocilindrul de 650cc e deja istorie. In specificatiile noului F650GS zice citez "Engine: Water-cooled, 2-cylinder; Rated output: 52 kW (71 hp) at 7,000 rpm". NU mai pricep nimic.

Foarte frumos. Felicitari si la mai mare! Poate daca ai timp o sa ne povestesti mai multe. Sunt sigur ca ai ce.

Gaxele baiatule, daca tu crezi ca aici ai gasit locul de scandal, ei bine, te inseli. Asta e un topic pacifist, cuminte, de unde a disparut toata durerea, off-topicul si intristarea. Pune mana pe cartea de fotografie si da-ti cu ea de piston pana iese ce trebe. Noi suntem cei care-ti multumim, ca ne-ai vizitat si pe aceasta cale - virtuala, astfel demostrand ca esti, ca se dadeau fetele de ceasu' mortii ca n-ai mai dat niciun semn pe-aici. @tuturor: multumim inca o data si va asigur ca concluziile de care zicea Samo vor fi trase cat de curand posibil.

Femeia era PE trecere. Maimutoiul a cautat-o, pentru ca nenorocirea a venit dupa mai multe ture in forja dus-intors pe strada pricipala, care e una si nu foarte lunga. Stiu astea de la mama mea, care l-a auzit/vazut pe viteaz cu minute inainte, traindu-si gloria. Personal, daca mi s-ar pune sabia legii in mana, as folosi-o sa indes motociclete pe gat acestor specimene.

Bai, bai, bai, numa' rautacisme pe-aici. Iara comparam mere cu pere, iar Samo va prezinta numai jumate de informatie, aia care-i place lui. Ce om, dom'le. De cand ai mah permis? Spune bre ca omu' de pe BMW de l-ati impins voi alaiul ala de oameni cand trebuia sa urce o panta conduce motoreta de cateva luni. Enumera si tu multele pozitii in care se poate merge pe KTM dupa vreo 50-100km din cauza durerilor de sezut. Si binenteles, explica cum se uzeaza cauciucurile pe BMW, poate pentru ca are centrul de greutate muuult mai jos. Adica defineste "forja". Spune tu toate astea, ca despre probemele si minusurile Dakar-ului iti pot vorbi eu pana maine dimineata. Si binenteles, traditionalul: s-a mai discutat

Stiu povestea. Ma inclin.

Ok, cand am pus postul se vedea imaginea. Ma rog, aici poti vedea: www.realoem.com Verifica foarte atent in jurul senzorului de presiune ulei, si la mine parea totul in regula in prima instanta. Iar daca nu e asta si spui ca picura pe la gaurica (ah, ce-mi place sa vorbesc murdar), atunci io zic sa lasi motoreta putin in garaj pana nu-ti schimbi pompa de apa. Dopul, cu toate scuzele de rigoare, e doar o solutie "romaneasca", e vopsitul gardului. Daca intra apa in ulei si ulei in apa, din cate stiu eu e cam groasa. Asa ca stai cuminte. Mai verifica daca nu cumva ti-a crescut nivelul la ulei si daca nu cumva are un aspect "ciocolatiu". Despre toate astea scrie in linkul postat mai devreme de Smar2. Edit: acum am vazut ca ai scris de nivelul uleiului. N-ai de ce sa te sperii, io am trecut prin asta. Am schimbat pompa c-am plecat la drum lung si-am vrut sa fiu on the safe side. Si, ca tine, speriat de f650.com. Nu sta prea mult pe situl ala, ca ajungi sa-ti vinzi motoreta cand vezi in cate belele e in stare sa te bage.

@Trumansky: Salut! Verifica urmatoarea chestie: uita-te la sezorul de presiune ulei, care este asta: ansamblul de piese 5, 6, 7. Vezi ca la tine nu o sa arate chiar asa, nu e la 90 de grade ca cel din imagine. Si mai vezi ca e putin inauntru asa, la umbra. Eu am avut aceeasi problema si am fost surprins sa constat ca de-acolo, adica fix din coltul opus, se scurgea ulei si ajungea sa picure pe galerie si sa scoata fumul ala placut, de credea lumea in trafic ca sunt in flacari. Porblema cu senzorul asta e cunoscuta, deci daca acolo e buba n-ar trebui sa-ti faci griji. Tocmai de-asta au scos unul nou, ca ala original e de cacao. In jur de 50 eur la Bavaria. Sper ca ti-am fost de ajutor. Succes!

Sunteti cu totii mult mai castigati daca vedeti fotografiile de aici: Imagini din Calatoriile pe Doua Roti

Of. si-uite asa, se duse. Vad ca haiducul Alex e scump la vorba, de pret la motoreta nu mai vorbesc. Atat de mult m-am chinuit sa-i explic in excursia asta ca motoreta NU SE VINDE, ca altfel cum sa ajungi la relatia metafizica pe care o am, de exemplu, eu cu ea, cu ele, daca tu o dai la primul venit. (Alex, nu e topicul meu, nici al tau, ci al urmasilor urmasilor comunitatzii). Cum o sa ajungi ca ea sa te serveasca indarat si sa te slujeasca pana la adanci batranetzuri? De la Viena am continuat seria de autostrazi cu 110km/h pana la Arad. N-o sa ma credeti, cei cu choppere sau enduro, dar si autostrazile pot avea farmecul lor. De exemplu, intorcandu-ne la capitolul performanta in pilotaj, va pot spune ca Daisy a dormit nu mai putin de 50 km in sha. Ma rog, performanta + comfortul BMW. Slava Domnului ca KTM-ul are shaua pe care-o are, ca altfel nu stiu ce m-as fi facut cu Samo. Au mai fost doua episoade, care necesita o descriere mai amanuntita. Here we go: aflat prin Italia sau Austria, nu mai stiu exact, serpuind pe un drumeag printre munti si admirand curatenia si florile de la geamurile caselor intr-un numar atat de mare ca ziceai ca era concurs, ma lovi la un moment dat o revelatie. Barbateste va spun ca m-am abtinut sa nu plang. Nu sentimentul de coplesire la frumusetile occidentale era cel care ma rapusese, ci altul, mult mai greu. Acela ca fac parte dintr-un neamul asta amarat, frumos in felul lui ala mic, la care ma intorc, ca aici mi-e patria cu "p" mic, un sentiment de mila in starea cea mai pura de la mama ei, deci ma-sa. In fine, trecand peste patetisme ajungem la un OMV in Ungaria, si stam pe bordura admirand locurile goale de parcare. Apare la un moment dat un BMW cu numere de Italia care, considerand cele 4-5 locuri libere ca nedemne de tehnologia germana, opreste fix pe cele 2 (da, doua) locuri destinate persoanelor cu handicap. Imi zambesc in barba si zic "uite dom'le ca si italienii are uscaturile lor". Gand spulberat odata cu deschiderea gurii persoanei cu grave disabilitati mentale: "ce facem bah, alimentam aici?" - catre un alt cercopitec. Asta a fost incalzire. A urmat un alt popas intr-o parcare unde am constatat deloc surprins ca imi lipseste un surub. Surub aveam, dar mai lipsea si shaiba. Ii spun lui Alex "mah, uita-te si tu pe jos, poate ne surade norocu' si gasim o shaiba". Moment in care, rezemata de o constructie din lemn, pentru copii, cu leagan, tobogan si scari, o femeie imi striga "Baiatuuuu! Ce cauti, o shaiba? Uite, daca ai o cheie poti desface de aici" aratand spre constructia mai sus mentionata... Am simtit ca daca aveam mitraliera ma vedeati la ProTv Ungaria. Si ma gandeam pe drumul ce-a urmat: mah, daca mie-mi trebuie doua saptamani sa mi se abureasca vizorul de emotie, astia care muncesc de ani de zile peste hotare, caci ei erau, ce sunt?!?! Ce Doamne iarta-ma sunt, daca n-au reusit sa invete ca pe locul de parcare al persoanelor cu handicap NU PARCHEZI, pentru simplul fapt ca ai fost indeajuns de norocos sa primesti doua maini si doua picioare de la Dumnezeu? Daca n-au reusit sa-si dea seama ca nu lipsa nevoii de shaibe e sansa de joaca a unor copii? Dar ma rog, poate nu a fost Shefu' atat de darnic la capitolul cerebel, si-atunci ai o scuza. Si bine-am venit in Romanica. Arad, pensiunea Mioritza, Calea Radnei nr.127/B 0257-368132, recomand cu cea mai mare caldura. Pana si wireless-ul cautat prin toata Europa tot aici l-am gasit. A doua zi aveam sa ne despartim, la Deva. O idee de super-cacao. Eu cu Daisy spre Hunedoara-Hateg-Petrila, iar Samo Sibiu-Rm.Valcea-Bucuresti. Pe scurt, eu am comis-o din nou, iar Samo si-a pierdut actele. Pe lung eu am vazut un deal frumos cu un copacel in varf unde am zis ca voi face cea mai tare fotografie de pana atunci. Am iesit de pe drum si-am inceput urcarea care cred ca avea vreo 10 metri. Dupa vreo 5m, enduristi nu radeti, m-am oprit. Bad idea. Mi-a fost frica sa urc mai sus, aveam impresia ca ma voi da peste cap. Am luat-o binenteles la vale cu spatele, total haotic, si-am dat cu bivolul si cu Daisy si cu mine de pamant in cel mai artistic mod cu putinta. Daune doar de ordin plastico-metalic. O semnalizare sparta si o geanta al carei suport de prindere s-a indoit, dar pe care l-am indreptat cu un bolovan. Am infipt bratele in motoreta si nimic. Doyle al meu era lat convins. In 3 minute cat ne-am uitat amandoi cu mainile in sold la motoreta cazuta la datorie, au trecut pe langa noi 4 masini. Inutil sa spun ca nici macar nu au incetinit. Plin de draci si dorind sa ajung repede la un magazin de unde sa pot cumpara mitraliera aia pe care mi-o doream inca din Ungaria, am uitat toate lectiile citite pe internet cu ridicarea victimei si l-am ridicat cu forta spatelui. Moment in care am simtit ca ceva n-a fost bine. Au urmat 3 zile in care nici macar pe wc n-am putut sa ma asez. Dar a trecut. A trecut si asta si-am zis ca daca tot sunt in minunata Petrila, ce-ar fi sa mai dau io o fuga pe Transalpina, de data asta cu pasager. Prima data cand am fost am zis ca e imposibil in doi. Dar acum recunosc ca citisem topicul Transalpina cu Sport-Touring si am mai prins putin curaj. Se poate, acum stiu. Cu cateva mici emotii pe ici pe colo, dar se poate. Uite: Si-am ajuns la Bucuresti. Aici urmeaza bomboana de pe tort. Aventura a tinut pana am oprit in fatza scarii. La 400mde oprirea finala, fara nici o exagerare, s-a aprins becul de temperatura. Merg usurel pana-n fatza casei si constat: lichid racire completat cu doua zile inainte - zero, radiator - spart. Ei, cum e asta? Mi-a venit sa-l pup pe baiatu' meu. L-am si pupat de fapt. I-am multumit cu tot care sunt eu. Ma uitam la el si ma gandeam cum o fi sa-ti abtii o basina 5.000 de km, ca intr-un final, cand totul si toata lumea e ok, s-o dai linistit si sa te culci? E uite de-asta nu-l dau. Si de-asta o sa ma mai duca de 10.000 de ori pe-atat. Atat? Da, doar atat. Ma gandesc la concluzii printre 16 beri, da' intai ma culc. Visati frumos... ce mica e planeta asta.

L-ai pierdut pe jumatate, cealalta jumate e castigatoare. Bizoo_n - Canon si BMW, Samolapraga - Nikon si KTM. Diferentele dupa parerea mea sunt imperceptibile (la aparate ma refer, la moto ma abtin )

Ziua 14 Merano a fost tare. Am mancat o pizza langa o Honda Golwing si-am ras traditionala bere de dupa. Inainte de asta campasem la un camping unde ne-au cerut, atentie, buletinele. Ca vroia ala sa ne treaca adresa in acte. Probabil ca din nou imaginea de violatori a atras dupa sine consecinte. A doua zi dimineata binenteles ca am fost ultimii din camping la capitolul impachetat, dar asta deja nu ne mai surprindea nici pe noi. Nemtii cu rulota de langa noi la plecare ne-au urat "drum bun", in Romaneste. A urmat urcarea spre, din nou atentie, Timmelsjoch or Passo del Rombo (2509m). Spun atentie pentru ca Samo din nou dezinformeaza. Nu este vorba de Gavia pe care o lasasem demult sedusa si abandonata in urma. Frumos, frumos de tot, pana la plata. Coborat alene la vale si ajungem in Germania, la castelul de vis Neuschwanstein, unde Alba ca zapada si piticii, brat la brat cu frumoasa din padurea adormita si craiasa zapezii alaturi de cenusareasa ne faceau respiratie gura la gura dupa urcarea pana la porti. Porti inchise, ca matinali cum suntem ajungem la fiecare destinatie cand chelnerul deja pune scaunele pe mese. Partea buna a fost ca un grup de turisti chinezi a lasat in urma o pereche de ochelari de soare pe care i-am luat. Nu, stati asa, sa nu credeti c-am fost romani pana la capat pentru ca i-am ajuns din urma si i-am intrebat daca nu cumva. Nu i-a revendicat nimeni, atata le trebuia. Am coborat si am plecat din parcarea pe care nici in ziua de azi nu stim daca trebuia s-o platim. La vale am mers cu motoarele oprite, ca am vazut noi ca e accesul interzis la motorete dupa nu stiu ce ora, de care trecusem oricum. Bunu' simtz ne dadea afara din sha. A urmat epopeea gasirii unui loc de infipt cortul, epopee soldata cu niste draci de zile mari. Lectie de stiut: daca va treziti noaptea pe drumuri prin tari straine si proprietarul unui camping unde ati vazt ca sunt locuri doarme, dati buzna si campati, nu va areteaza nimeni. Noi n-am stiut asta si nici nu era nimeni dispus sa ne invete. Dupa ce am vizitat vreo 5 campinguri de la poarta carora am facut cale-ntoarsa pe motiv ca nu e loc, iata-ne pe la ora 23 in fata unuia unde am vazut ca sunt locuri dar nu e nimeni care sa ne lase inauntru. Ii intrebam pe diversi daca putem intra si sa platim dimineata iar raspunsul era invariabil "mai bine mergeti la alt camping, mai bine campati pe marginea drumului", ma rog toata chestia spusa in germana. Ca sa campezi pe marginea oricarui drum trebuie in prealabil sa-ti faci loc de cort scotzand toate indicatoarele cu "no camping". In fine, am intrat "romaneste" si-am dormit perfect, in cort. Bila alba o are Samo, care plecat sa faca un dush a gasit la poarta un spaniol ratacit, aflat in aceeasi situatie in care eram noi cu juma' de ora inainte. I-a spus omului sa campeze linistit, ca se poate Urmatoarele 3 fotografii sunt mana lui Daisy: Neuschwanstein Ziua 15 Ei dragii mosului, vine o vreme in viata unei excursii cand pe neasteptate realizeaza ca i se apropie obstescul sfarsit. Va spuneam la inceput ca ne-am intors cu o saptamana mai repede. Motivul a fost unul cat se poate de mioritic. Nu dorul de tzara, de familii, prieteni, catzel, purcel, si nici macar dorul de asternutul cald de acasa, nu asta a fost cel care ne-a scurtat aventura. Ei bine nu, a fost numai si numai dorul de munca, dorul de a face ceva pentru tzara asta si viitorul ei luminos. Sau altfel spus, Samo a primit un telefon. Unul frumos, de ultima generatie. Un telefon care-l chema sa presteze inapoi in Bucuresti. Brusc ne-am luminat cu totii, o lumina rosie-verzuie care ne chema spre autostrazi. I-am dat blana pana la Viena. Am campat si usor-usor iata-ne in centru, unde entertainment-ul stradal e la el acasa. De la cantat la pahare la break-dance, cu statui vii si jonglerii extreme, gasesti tot. Aaaaa, si prezenta si ea, minunata noastra limba materna, care a inceput sa ne shuiere din ce in ce mai tare pe langa urechile in numar de doua si pozitionate diametral opus. Limba noastră de Alexei Mateevici Limba noastră-i o comoară În adâncuri înfundată Un Âşirag de piatră rară Pe moÂşie revărsată. Limba noastră-i foc ce arde Într-un neam, ce fără veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste. Limba noastră-i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere, ce spintec Nouri negri, zări albastre. Limba noastră-i graiul pâinii, Când de vânt se miÂşcă vara; In rostirea ei bătrânii Cu sudori sfințit-au țara. Limba noastră-i frunză verde, Zbuciumul din codrii veÂşnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfeÂşnici. Strângeți piatra lucitoare Ce din soare se aprinde - ÂŞi-ți avea în revărsare Un potop nou de cuvinte. Limba noastră-i vechi izvoade. Povestiri din alte vremuri; ÂŞi citindu-le 'nÂşirate, - Te-nfiori adânc Âşi tremuri. Limba noastră îi aleasă Să ridice slava-n ceruri, Să ne spiue-n hram Âşi-acasă VeÂşnicele adevăruri. Limba noastra-i limbă sfântă, Limba vechilor cazanii, Care o plâng Âşi care o cântă Pe la vatra lor țăranii. Înviați-vă dar graiul, Ruginit de multă vreme, Stergeți slinul, mucegaiul Al uitării 'n care geme. Nu veți plânge-atunci amarnic, Că vi-i limba prea săracă, ÂŞi-ți vedea, cât îi de darnic Graiul țării noastre dragă. Răsări-va o comoară În adâncuri înfundată, Un Âşirag de piatră rară Pe moÂşie revărsată.

Thomas, fa si tu un pustiu de bine si arde-i un warn lu' Samo.

Hepco & Becker Junior - 40 L

Ziua 11 & 12 Venetia – Verona – Trento. Am spus adio drumului de coasta si odata cu asta si incalzirii globale. Am inceput usor-usor sa vedem termomentre care aratau pe alocuri chiar si 24 de grade, ptiu sa nu le deochi. Conform planului anti-autostrada am purces pe drumuri mici, idee de cacao din nou. De la Venetia la Verona am mers din oras in oras, bara la bara. La Verona tzelul era Julieta. Ne-am invartit de vreo trei ori in cerc dupa indicatiile lu’ Marcel pana la un moment dat am parcat unde-am vazut mai multe scutere/biciclete/motorete la gramada si-am luat-o la picior. Cu un mare morcov in posterior, pentru ca am vazut acolo o roata de bicicleta legata de o bara. Doar roata, pentru ca bicicleta lipsea. Am fugit la Julieta la balcon unde eu urma sa-m indeplinesc un fetis care ma urmareste de 17 ani. Adica de cand am vizitat prima si ultima oara balconul fetei asteia. In curte e o statuie a dansei si-mi aduc aminte cum trecea pe-acolo cate un om plictisit o data la 10 minute si isi aseza gales mana pe sanul ei drept. La varsta aia, pe langa faptul ca nu stiam ce-i aia tzatza, nici macar nu ajungeam. Si-asa ca iata-ma acum, dupa 17 ani, indreptandu-ma cu pieptul masculin scos inainte si palma stanga putin transpirata catre locul de pierzanie. Am ajuns acolo si mi s-a taiat de tot. In fatza Julietei mele era o coada ca pe vremuri la noi la lapte, ca sa fac o metafora. Statea turistu’ doi cate doi, nu ca sa puna mana pe sanul mult-ravnit, ci ca sa-si faca poza strangand in mana bucata de metal in cele mai tampite moduri posibile. Am realizat brusc ca acum 17 ani nu existau aparate de fotografiat decat pentru oamenii care intr-adevar asta vroiau de la viata lor, si ca ce-a fost a fost, si ca daca ma scarpin in ceafa cu mana transpirata sunt mult mai castigat. In schimb mi-a placut mult ceva ce-a ramas neschimbat de-atunci. Tunelul prin care se intra in curtea interioara, tunel pe peretii caruia indragostiti din lumea larga, Romei si Julieti, si-au scris numele care pe unde-a putut. As fi stat sa citesc acolo marturiile astea la infinit. A trecut atata timp si oamenii se iubesc la fel. Intorsi la motorete, pana a venit Daisy care era la cumparaturi de suveniruri, i-am aratat lui Samo o pozitie de odihna de mare exceptie pe motoreta. Daisy s-a intors si-am rugat-o sa ne faca o poza in timp ce noi ne prefacem ca dormim. Cat a putut dura? Ceva de genul 10 secunde. Timp destul ca Samo sa adoarma pe bune, intr-un somn d-ala sanatos, cum numai la Verona calare de-a-ndoaselea pe motoreta se poate. L-am lasat asa, am mancat un mar, si dupa vreo ½ ora l-am trezit ca mai era cale lunga de batut. Buuun, si-acum o erata: Samo al nostru drag haiduc, inca sub efectul minunatiilor pe care le-am vazut, al caldurilor pe care le-am insuportat, al sheii KTM care l-a spart, a sarit o zi. In momentul asta el e convins ca de la Verona la Trento a trecut prin Passo dello Stelvio. Potentialii doritori de a face partea asta de traseu, sau de a ajunge la 2780 m pe sosea in Italia, sa nu caute drumul asta pe-acolo. Pentru ca o sa gaseasca o autostrada. Pe care-am gasit-o si noi in intarziere fiind. La Trento, primul camping la vreo 7 km de oras era ocupat. Am gasit un altul la vreo 15, sub un munte care statea sa se pravale pe noi, loc unde de altfel ne-am si decis s-o frecam doua zile. Am mancat acolo ce-a mai mishto pizza, italiana de la mama dansei, care minune, a fost gata in 5 minute. A doua zi am mers sa vedem Trento, si mai ales, un checkpoint de baza al excursiei noastre – sediul Touratech de aici, unde eram pregatiti sa golim portofelele si sa facem autostopul pana acasa. Aia de-acolo ne-au spus ca nu vand, ca sunt depozit, dar pentru noi, ca suntem niste asa mari aventurieri, o sa faca o exceptie. N-a fost cazul, pentru ca nu aveau nimic din ce vroiam. Apoi prin Trento am mai vizitat un magazin sportiv cat casa poporului si-am vazut un grup de tineri care l-au aruncat pe un altul in fantana arteziana din piata centrala. A venit si randul meu sa dorm pe motoreta, in parcarea unui super-market. Ziua 13 Trento - Passo di Tonale – Passo di Gavia – Bormio - Passo dello Stelvio - Merano Asta se anunta o zi de fiert motoarele. Am inceput sa simtim parfumul aerului rarefiat cu Passo di Tonale (1883m), asta a fost incalzire. A cumparat Daisy in varf, de la niste “tarani”, doua soiuri de cascaval si-un salam, cu ajutorul carora am facut ravagii printre papilele gustative. A fost alarma de grad I pentru ele. Ce sa mai, o sarbatoare a gustului. A urmat Passo di Gavia (2621m), pe unde am inteles ca trece si tutul ciclistic al Italiei. Drumul asta a inceput la un moment dat sa se subtieze rau de tot, numa’ ca spre deosebire de aceeasi experienta din Muntenegru, aici morcovul nu intra de tot in locas, pentru ca soferii educati stiu sa clacsoneze de dupa o curba cu vizibilitate zero absolut. Asta a fost una din zilele in care am oprit mai mult decat am mers, una d-aia cu randament motociclistic cu minus. Samo a sarit chiar cu o idee care parea sa rezolve situatia, dar care pan’ la urma era un fel de Caritas. La prima vedere era blana, la a doua nu. Eu mergeam inainte, opream, il asteptam, ii faceam o poza in mers, el treacea, pana impachetam io oprea el si-mi facea mie si tot asa, ca-n desene animate daca ne vedeai de sus. Si-am ajuns la Bormio, de unde incepe nebunia numita Passo dello Stelvio (2757m), care zice-se ca ar fi cea mai inalta trecatoare asfaltata din Alpii Estici si a doua in total din Alpi, mooooama. Ac dupa ac, biciclisti in dreapta, motociclisti in stanga, masini mai putin, aprope ca dam cu fruntea de nori. Popas mic in varf si-o luam la vale in forja. Asa o forja de m-am oprit la un moment dat pe marginea drumului, din cauza mirosului ametitor de ambreiaj parlit. Timp in care am vazut niste super-moto-risti cu chef de scandal, care atacau acele de par cu roata spate blocata, cam tari baietii, aprope ca noi, dar mai aveau. Pe seara ajunge, la Merano, intr-un camping de data asta chiar in oras. Am campat langa un hipodrom cu cai tropaitori. Iarasi pizza, iarasi somn. Passo di Gavia Passo dello Stelvio

Avut aceeasi problema cu vitezometrul. A mers el cu intermitente cat a mers, dupa care si-a dat duhul. Schimbat senzorul si acum nu mai e nicio problema.

Aaaaaahhh, shefu' cum alungi tu misterul din viata omului Dl. Samolapraga nu e chiar profesionist, in sensul ca nu e de profesie, dar ne mai da cu tarie peste nas noua, astora la care le mai piere din cand in cand avantul creativ sau cum sa-i zic io. @webber: e vorba de un 70-300 cu 4.5-5.6 de cacao, murdar si imbacsit

Analizati textele de mai sus si gasiti 10 diferente.

Ce porcarie... Vroiam sa scriu eu, din auzite, dar bine c-ai scris inainte. Din auzite chiar de la soferul cu multe bile albe, care este Giabi de-aici, din batatura. Asa-l trimite pe el Dumnezeu, nu stiu cum, de are grija de toti motociclistii cazuti. Nu e prima oara cand e acolo cand cineva ajunge pe patul de spital. Multa sanatate baiatului!

Hai Samo, hai tata, hai ca mai e 6 zile si-am scapat.