Aaa... hop si eu, c-am vazut ca-i de laudat. Pai povestea de amor a-nceput in vara trecuta si s-a materializat in toamna, tot trecuta. Ea avea 250 cc, Yamaha Virago, eu n-aveam nimic, nici bani, nici permis, nici pasiune pentru motoare. Ea zambea dintr-o vitrina, si-uite-asa eu incepeam sa capat. Una cate una, pe rand, mai putin pe dansa. Pana m-am dezmeticit eu, impreuna cu politia romana care m-a picat la primu' ex., pt. ca Simsonu' n-a pornit, ea nu mai era, altu' o cumpara, Mihai (ieu) prima rata la banca inapoi dadea, pe mine ploua, ploua, da. Dupa incercari inlacrimate si-ncununate de jale de a face rost de un replacement la iubire, intr-o BUNA zi, imi ajunge la urechi cum ca proprietaru care-mi luase visu' din magazin "s-a trezit" si-l scosese la taraba. Pe locuri, fitzi gata si... da, jumatatile s-au (re)gasit. Era in perioada cand io sustineam al doilea examen, aveam experienta cum ar veni. Luam examenu' si-asteptam inca o luna bonus sa-mi dea permis politia Hunedoara, pe care profit de ocazie sa nu-i salut, timp in care io coboram in fiece dimineata cu carpa uda sa frec cromu', ca sa aiba soarele in ce sa-si zambeasca. A trecut luna ca ce-i douas'cinci de ani pe care-i posed, iar de-aici... n-o mai lungim, ca probabil stiti cu totii cum e, ah. Fara "probabil", pardon.
Asadar, foto sunt "la personal photos", ca sa nu mai postez aici.
Vedeti si voi, si daca cumva... ei bine nu, n-o dau.