mrwwwhite

Into The World - Around Africa and beyond Am updatat traseul de pina acum, precum si continuarea calatoriei. Pe coasta de est ruta este relativa si tine de situatia conflictelor din zona.

Multumim! Suntem in plina actiune... am ajuns "doar" pina in Africa de Sud si nu avem de gand sa ne oprim aici. Avem multe probleme de rezolvat pentru a putea continua - si nu e usor - dar facem tot ce putem pentru a le rezolva. Salutam, Ionut si Ana

Sfarsitul verii fara de sfarsit II Aveam o gramada de facut: pasapoartele nu mai aveau suficiente pagini libere, iar motocicleta avea nevoie de ceva piese. Intai am mers la Consulatul Romaniei si primirea a depasit toate asteptarile. Consulul, dl. Silviu Rogobete, a facut eforturi substantiale pentru a ne ajuta sa continuam turul, iar sotia a fost de asemenea o gazda perfecta. Poate ca nu avem prea multe misiuni diplomatice in Africa, dar cele pe care le-am vizitat noi merita laudate. Multumim, Siviu! Multumimta pontului primit de la Charl, fanul nostru de pe advrider, am ajuns la Trac Mac, un magazin si centru de reparatii foarte prietenos si bine aprovizionat. Am mentionat ca dupa ce am schimbat uleiul la Yamaha in Windhoek ambreiajul mi-a tot patinat. Am revenit aici la Motul 5100 10W40, si e ok. Nu am avut de ales si am schimbat, dupa nici 6000 km, lantul: din Lubumbashi imi sarisera deja doua cleme de siguranta si uzura era semnificativa. Ghinion. De data asta am mers pe un lant DID X-Ring cu za de legatura nituita. Am schimbat sprocketurile (uzate la 10k din cauza lantului si drumurilor dificile) si placutele de frana. Restul saptamanii a fost calm: ziua Iuliei si sesiuni caraghios de amuzante de Guitar Hero si Rock Band, doua jocuri pe care le subestimasem pana sa le testam. In weekend am dormit la Carla si Charl, dupa o raita la piata de producatori artizanali, unde am degustat masline, vin si biltong, si dupa o pizza la faimosul Blue Peter, o 'institutie' capetoniana. Seara, desigur, un braai in casuta lor perfecta, care poarta amprenta Carlei. Charl si Carla sunt tineri, talentati si frumosi. Charl are propria afacere, iar Carla este fotograf aspirant. Braai Dupa 10 zile ne-am mutat in 'Endless Summer', o casa de surferi in Table View, unde camerele sunt ocupate de europeni veniti pentru a petrece luni de zile in apa, iar livingul, baile si bucataria sunt la comun. 200 de metri pana la plaja si cele mai frumoase perspective catre munte. Pacla de nori de pe culme e poreclita de localnici 'Fata de masa'. Afacerea asta se bazeaza pe recomandarile comunitatii de pasionati ai sporturilor nautice: surf, kite-surf, SUP, windsurf. Din Olanda, Norvegia, Anglia, Feranta si Elvetia, an de an aceeasi oameni vin sa locuiasca aici pe timpul verii sud-africane. iar cand vantul nu e favorabil, o ard la testare de vinuri, safari, scufundari cu foci sau rechini, cu parapanta, bungee, sky diving si alte traznai la care ne-am fi bagat si noi daca ne-ar fi tinut buzunarul. Am avut indoieli daca sa ne riscam atat de aproape de tentatiile urbane si acvatice. Surf e un vis vechi pentru mine, insa cu toate regretele ca ratam o oportunitate de a ne initia in niste sporturi cool, trebuia sa ramanem 'la subiect'. Noi suntem overlanderi, nu in vacanta pe termen scurt, deci banii nostri, deja imputinati dramatic de vize, probeleme tehncie si taxe de curierat, nu pot sustine alte 'mofturi'. Iar ultimele saptamani, in Namibia si Africa de Sud, ne-au zdruncinat si mai tare fragilul echilibru financiar. Insa locul era prea fain ca sa plecam in graba: ne-am potolit cheful de gatit intr-o bucatarie adevarata, am citit o gramada de carti, ne-am updatat CV-urile si ne-am gandit la viitor, am petrecut saptamani calme si weekenduri de gratareala si taclale ca intre prieteni. Sheree, the godmother of this joint Cat despre 'realizarea' noastra de a ajunge primii - din cate stim noi - pe moto din Bucuresti in Cape Town, ei bine pe moment nu eram prea impresionati. In Iunie trecut ideea era prea vasta pentru a o constientiza, acum aventura celor noua luni era prea plina de amintiri pentru a o rezuma in cateva cuvinte. Nenumaratele ore de condus, noptile magice la cort, libertatea desertului, rasariturile de soare, dramele tehnice, saptamanile in compania francezilor, toate astea aveau nevoie de timp si loc pentru a sedimenta. Cred insa ca ne simteam multumiti de noi. Orice ar fi urmat, stiam acum ceva ce ar fi trebuit sa ne fie evident inainte chiar de a incepe de organizam aceasta calatorie, ceva ce ar trebui sa stim cu totii: putem face, oricine am fi, orice ne dorim cu adevarat.

Multumim!!! In plan, in vis... forever in our heart! In Camerun kitul de ampreiaj a sosit prin UPS (cel gresit) si prin DHL. Aici in SA este paradis pentru motoare. Sute de magazine si serviceuri. Mi a fost recomandat unul (Trac mac) unde am schimbat totul din stoc (lant, placute, ulei etc) Sfarsitul verii fara de sfarsit Cape Town 11- 21/03 Ultima frontiera din prima jumatate a turului Africii s-a dovedit a fi si cea mai usor de trecut. Africa de vest era mult in urma, urmatoarea etapa urma sa fie traversarea subcontinetului sud-african si a coastei estice, zone fara probleme de tipul celor cu care ne confruntasem in Camerun sau RDC. Asfaltul incepea sa redevina regula, iar drumul, desigur, dublat de garduri interminabile. Mai putine probleme politice si logistice, dar si libertate limitata, sanse mai mici pentru a putea campa oriunde si oricum. Dar si o biodiversitate exceptionala si multe, multe necunoscute. Dupa ce ofiterul de granita - extrem de spilcuit si bine articulat - a stampilat o noua pagina in pasaportul Anei, eram intrati in cea mai prospera tara de pe continent, America Africii. Fara alte taxe, fara alte discutii inutile. Doar indrumarea de a folosi "iesirea pentru albi" ne-a stanjenit nitel. Acesta a fost primul semnal de 'alarma'. In primul rand avea de scos bani, de facut plinul si cumparat de-ale gurii. Reiner era cu mult in fata noastra, nu sperams a-l ajungem din urma, dar intentionam sa ii urmam exemplul si sa conducem teava pana in Cape Town cu orice pret. Adica este 800 de km, dar toti pe asfalt impecabil. Pit stopul atat de necesar a fost in Springbok. Oraselul era cufundat in motaiala de duminica dimineata: casutele tipator colorate aliniau trotuarul perfect desenat ca niste machete din mucava. Strazile, goale. Aproape ca en asteptam sa vedem zombie coborand din calul troian, cine stie pe unde dosit. Ne aflam in sanul orasului de provincie tipic, un Dogville, poate fara implicatiile morale din film. In Springbok am primit al doilea avertisment. Pe masura ca urma sa inaintam, cuvintele cheie aveau sa devina corporatie si consumerism. Pentru moment insa, aveam altele pe cap. Ne-am rezulvat treburile si i-am dat bice pe serpentinele care serpuiesc prin Namaqualand. Primele curbe au fost si cele mai ascutite, decupate in stancile seci, parca photoshopate peste un peisaj solitar. Aerul era greu de lumina care topea toate culorile. Dupa zona de intensitate maxima, drumul s-a potolit, alunecand plat de-a lungul acestei regiuni faimoase pentru margaretele si florile care creeaza primavara un spectacol feeric. Noi ne aflam la sfarsitul verii, asa ca florile isi perdusera de mult petalele. Gloria primaverii era apusa pana la urmatorul ciclu de culoare si parfum, peste geometria dulcea a dealurilor, soarele arunca chirurgical ultimele raze din apus. La un semafor am primit prima dovada a legendarei ospitalitati Capetoniene. Charl si Carla, doi tineri cuplu asteptand in masina, alaturi de noi, schimbarea semaforului, au fost curiosi sa afle ce limba vorbim intre noi. Povestea noastra le-a trezit si mai mult interesul, si la urmatoarea intalnire in trafic am schimbat numere de telefon, in ideea de a ne vedea in Cape Town la un pahar de ceva. Ba chiar ni s-a propus sa tragem la ei, daca am fi avut nevoie. Cateva ore mai tarziu eram aproape la captul puterilor, nevoiti sa facem opriri din ce in ce mai dese, pentru bea lichide si a ne odihni cat de cat. Luasem micul dejun in Springbok si pranzul in picioare de la pachet intr-o benzinarie. Nu trebuie decat sa rezistam, si sa ne continuam drumul. In Citrusdaal am oprit din nou intr-un Total, si am fost iarasi invitati sa dormim in casa unor localnici carora le-am atras atentia. Incepeam sa ne bucuram de neasteptata prietenie a sud africanilor. Ajunsesem in aceasta tara mai mult simbolic, si cu o intarziere de 3 luni fata de ce planuisem acasa. Resursele noastre financiare erau aproape epuizate de neprevazutele de pe parcursul care ar putea fi rezumat cam aa: dureaza, si e complicat. Dar primele semne indicau ca sederea noastra in Africa de Sud ar putea fi mai de durata. Am ajuns la periferia suburbiilor cand deja se facuse noapte. Dar tara asta era diferita de celelalte 19: masini de ultima ora ne depaseau in tromba, autostrada era perfect semnalizata, iluminatul stradal consistent. In zare, decupat la oceanul care se topea in bezna, orasul era o aparitie formata din puncte luminoase, o imagine re-cunoscuta, dar noua. Luna, plina, imensa, arunca umbre peste oras. Noroaiele si truda, dar si entuziasmul delirant din jungla din Congo, erau doar amintiri. Trecusem de mai bine de jumatate. Dimineata urmatoare ne-am trezit la 6.30, grabiti sa ne strangem cortul si sa facem bagajele, insa ne-am dezmeticit repede: ne aflam iara intre patru pereti. Aveam masini pentru a ne prepara micul dejun si ceaiul, apa calda era din nou la o apasare de buton. Locuiam, pentru o saptamana, in Hout Bay, in apartamentul Iuliei si al prietenului ei, Zak, originar din Cape Town. Iulia este din Iasi si locuieste de 4 luni in Orasul Mama. Dupa ce ne-a descoperit blogul, a avut inspiratia si generozitatea de a ne invita sa petrecem primele zile in oras la ea acasa, si in curand urma sa descoperim ca aveam multe interese comune. Un local legendar pentru peste prajit si cartofi Hout Bay No comment Focile iubesc acest golf Abia in zilele urmatoare am inceput sa invatam scara imensa a orasului. Pentru ajunsesem noaptea, nu zarisem initial decat pinii parfumati si luminile din centru. Hout Bay, baza noastra pentru o saptamana, este unul dintre cele mai elegante si relaxate cartiere rezidentiale: locuinte joase, vile luminoase, alei care duc catre plaja din golf. Din orice punct al cartierului, un peisaj incantator. Localnicii traverseaza de multe ori in picioarele goale, chiar si pana la supermarket, cainii lor fac turul plajelor pentru a colecta cate o mangaiere de la necunoscuti. Aerul epicurian de sat de vacanta ne-a cucerit. Insa abia dupa ce ne-am avantat pe serpentinele care aliniaza oceanul am ramas fara cuvinte. Drumul e ametitor, si creeaza dependenta. Pe de o parte cei 12 apostoli de piatra, pe de alta oceanul faurind, val dupa val, plaje geniale. Cu soarele in ochi si vantul in fata, eram intoxicati de placere. Primul aspect care ne-a trezit la realitate a fost traficul din centru: cozi, claxoane, ne simteam mai amenintati decat in jungla congoleza. Orasul are o populatie comparabila cu Bucurestiul, insa se intinde pe o suprafata considerabila. Majoritatea oamenilor locuiesc in suburbii, pe modeul american; zona de afaceri si portul industrial se afla in Table Bay, iar sudul peninsulei este aproape in exclusivitate dedicat parcurilor nationale, un pradis pentru amatorii de natura si drumetii pe munte. Cele mai frumoase si scumpe proprietati se afla in Camp's Bay si Clifton, dar si in Hout Bay si Seapoint, unde se gasesc si cele mai trendy cafenele si restaurante. Traficul este regulat printr-o solutie atipica: in loc de semafoare, STOP-uri, si solutia chiar functioneaza. The first thing that jolted us back into the reality of a modern metropolis was the traffic: we were feeling more at risk in this dandiest city of the continent than in the deepest bush of the Congo.

MULTUMIM!!! Dupa peste 15000km cu TKC pe spate + MT21 pe fata (2 seturi) pentru mine este clar ca Heidenau Scout K60 o sa ofere o aderenta scazuta in conditii dificile (mai ales in nisip afanat sau noroi). Profilul spate este suficient de agresiv pentru conditii normale de offroad dar cel din fata nu. Pentru a compensa aceasta problema foarte multi rideri folosesc pe fata TKC (sau MT21 care dupa parerea mea este unul dintre cele mai bune cauciucuri on-off) Totul se rezuma la anduranta cauciucului. Este clar ca un profil foarte agresiv, pur offroad se consuma mult prea repede pentru o aventura de lunga durata. Cei de la Heidenau au conceput un cauciuc care ofera performante suficiente on si offroad si care tine mult peste 10000km. Ar fi fost util ca profilul fata sa fie mai agresiv, chiar daca asta ar fi insemnat sa reziste mai putini km (am citit reporturi cu peste 20000km). Dupa 3000km este exact de ce avem nevoie pe coasta de est (mult mai mult asfalt). Am schimbat uleiul si totul e ok. Am fost foarte fericit sa gasesc Motul 5100 10W-40. Totusi o sa cumpar un kit de ambreiaj de rezerva Flash Forward In curand, continuarea aventurii Into The World

Bucuresti - Cape Town Am ajuns! Un maraton: 84 de ore, 1900 de kilometri, pentru ca, in sfarsit, o motocicleta si doi nomazi sa ajunga din Romania pana in Africa. O luna imensa, galbena, o naluca, peste un oras, peste doua oceane. Jumatatea, sau miezul unei aventuri care dureaza de noua luni, pe care am visat-o o viata.

Undeva sub curcubeu Namibia 01-11 martie Windhoek. Singurul loc din lume in care numele lui Nelson Mandela si Mugabe sunt amestecate in aceeasi salata politica trebuia parasit in cel mai scurt timp. In fond venisem doar pentru a obtine o viza (bifat!) si pentru a cauta un service prietenos, plus piese de schimb pentru Tenere (amanate). Singura cumparatura pe care ne-am putut-o permite in capitala cat Galatiul a Namibiei, a fost prea necesara inlocuire a gumelor cu un set Heidenau K60 Scout. Solide in aparenta, speram ca sunt ultimul set pe care il montam in Africa! Am curatat si gresat glisierele de la etrieri, problema este ca la un etrier fata cauciucul de protectie este crapat: asta ma obliga sa fac intretinerea mai des. Despre uleiul anapoda (Bel Ray 20W50) pe care ni l-a vandut, la un pret nesimtit, reprezentanta Yamaha, alta data. Spun doar ca l-am schimbat, era musai, dar de atunci ambreiajul patineaza. Windhoek, where Mugabe + Mandela = L.O.V.E. Am platit doua locuri in dormitorul mixt din hostel, chiar daca ne-am inghesuit intr-un singur pat. Singura noastra consolare: wifi decent. La treaba, in curtea hostelului. Noroc ca sezonul ploios tocmai se incheia. TKC80 terminate Lasam in urma o saptamana plina: sarbatorisem, nu in Cape Town, dar intre prieteni, ziua Anei. Ne intalnisem, pe drumul catre Windhoek, cu trei baieti pe biciclete hotarati sa faca, impreuna cu un catel, drumul dintre Cape Town si Berlin. Iar norii, dintr-o data tacuti, se adunau in aceleasi culori tipatoare seara de seara, insa curcubeele lor se risipeau, prea scurte acum, pe final de sezon ploios, pentru a lega cer si pamant. Numai semne bune. Bere, vin, braai si fete vesele (Melissa si Ana) Merlot indulcit sub soarele sud-african Intalnire cu Daniel 1, Daniel 2 si Pirco. Nomazi ca si noi, dar pe biciclete si insotiti de un patruped fidel Am schimbat informatii despre vize si malarie… Norii au agatat un curcubeu la uscat… Am campat sub stele, si luna a rasarit imensa, plina Soarele nu s-a lasat mai prejos Auzisem, dar nu ne asteptam, ca drumul, putin umblat, dintre Windhoek si Namib Naukluft sa fie atat de frumos. Gatuit intr-o fabuloasa succesiune de trecatori, pietrisul s-a asternut serpuit, de-a curmezisul campurilor aurii cu pompe eoliene de apa si turme de babuini in cojoc cafeniu, apoi mai sus, peste culmi cu grohotis de cuart in care citeam propunerile pentru kuler ale florilor de munte. Dintr-o data, in labiritul ametitor de ace de par, in orizontala indiferenta a gardurilor de sarma, o sansa, o oportunitate. Fructificata la maxim, pentru un bivuac de milioane. Bolovani translucizi… cum sa ramanem 'de piatra'? Fler de nomad, pe bune! De multe luni 'mirosim' de departe locul potrivit pentru a pune cortul. Un soare apune… O luna rasare! Un foc de tabara pentru a face fata vantoasei, un somn odihnitor in aer de munte si o dimineata aspra, rece, spartana. Dar cateva ore mai jos, in miezul desertului celui mai batran din lume, nisipul si lumina sunt incinse la zeci de grade bune mai sus. Treceam, pentru prima oara, Tropicul Capricornului, si, pana sa imortalizam evenimentul, a trecut pe langa noi, apoi a facut cale intoarsa si s-a oprit la taclale un sud-african pe un BMW F 650 Dakar. Reiner este biolog si urma sa ne tina (partial) companie prin desert intr-un maraton de 3 zile si jumatate, care avea sa se incheie in orasul sau natal, Cape Town. Pentru inceput, am impartit felii de rasfat in brutaria din Solitaire, apoi bere in barul chic din Sesriem, de ciuda ca nu ne permiteam un safari pe dune. Dar drumul ne-a consolat cu ace de par intre plete de piatra si cu fabuloase turme de animale libere, sute de antilope, zebre, girafe si struti, raspandite de-a lungul unei variante putin umblate, dar pe care Reiner o stia dintr-un trip trecut. Departe de Ecuator, amintindu-ne cu nostalgie si de Sahara Riderii se inteleg din priviri: pietrisul era palid, cerul adanc, ploaia ameninta tacuta. Dar am intrat in ochiul negru al furtunii, increzatori ca vom gasi dincolo de orizont o oaza de liniste, un bivuac confortabil, si poate un curcubeu. Aerul era sarat, peste intinderea stearpa de nisip si acacia o lumina purpurie, stranie. Dar adevarata drama se arcuia deasupra. Curcubeul, dublu, rotund, sub care ne-am intins tabara, un ultim popas inaintea ultimilor 590 de kilometri de drum pana la canion. Dupa show-ul fabulous al apusului, dimineata a fost proaspata, clara: am rulat bine de-a lungul dunelor care iau nastere la mii de kilometri distanta, la izvoarele fluviului Orange, in masivul Drakensberg, apoi sunt maturate pe costa Namibiei de inghetatul curent Benguela. Dunele cu inaltimi record din desertul Namib alcatuiesc unul dintre cele mai aride si mai extreme ecosisteme din lume. Pe umerii lor aramii, fragilul detritus, un strat de resturi organice si vegetale care constituie sursa de baza pentru hrana si apa in desert. Dupa o noapte cu ceata, detritus poate contine apa in proportie de pana la 60% din masa totala, pentru ca in timpul zilei procentul sa scada la 2-4%! Reiner Cateva ore de condus prin arsita si ajungeam, in sfarsit, aproape de ultima tinta pe itinerariul namibian. Unde aveam sa ne regasim, la o bere, cu Reiner. Windhoek Lager rece, un plin de benzina si inca o opintire: in cateva zeci de kilometri intram, 'triumfal', in cel ce-al doilea canion ca marime din lume. Fish River Canyon se casca brusc, 160 km de lung, 27 km de lat, 550 metri de adanc. Pentru ca vara era deja pe sfarsite, raul, care de 650 de milioane de ani macina necontenit dolomitul, abia umplea cateva balti pe fundul haului. Am pornit spre locul de re-intalnire cu Reiner cand se facea deja noapte. In Africa soarele sprinteaza sub orizont, am invatat demult ca trebuie sa ne cautam din timp un loc de campat. De data asta insa, nu am avut de ales. Am mers cat mai incet, cat mai atent, lasand loc de trecere pentru zebrele si antilopele kudu trezite din somn de zgomotul tobelor. Obositi, am decis sa ne punem cortul afara din rezervatie, astfel Reiner avea sa ne zareasca, pentru a-si lua ramas bun, pe drumul catre granita. Un bivuac singuratic, doar chemarile sacalilor condimentand linistea desertului Ultimul rasarit in Namibia. Urmatorul soare avea sa ne dea trezirea in Africa de Sud, unde urma sa parcam, cu mandrie, primul motor care a batut drumul tocmai din Bucuresti pana in Cape Town. Treptat, ascutisurile de piatra s-au potolit, drumul a devenit nisipos, selenar. Inaintea noastra se asternea infinitul, capatul lumii. Orizontala ne ardea retina: albastru plat si maro, cer si desert, atat. Intre ele, noi doi, increduli ca nu am gresit directia, ca dincolo de pustiu nimicul va redeveni ceva. Asfaltul, stranie creatie! Dintr-o data l-am regasit, taind cu cruzime desertul, ducand, drept, sec, catre o granita importanta. Granita dintre Africa neagra, profunda, muma, si America Africii. Aveam fluturi in stomac: ajungeam, dupa noua luni cat noua vieti, in Africa de Sud! Intram din nou, dupa frontierele fundamentale dintre Mauritania si Mali, dintre Benin si Nigeria si dintre RDC si Zambia, pe taram necunoscut. Am strans sub pleoape soarele fierbinte, si i-am dat gaz.

Ce bucurie ca tripul asta, care pentru noi a fost greu de povestit in cuvinte, a trecut dincolo de ecran, dincolo de niste...poze pana la urma si a adus un pic din emotia locului, in voi. Multumim ca ne urmariti! Happy now.

In vestul salbatic Asa a inceput ziua: cu sute de antilope Sprinbok, zeci de girafe si Oryx. Plecasem, noi doi si nebunul de Vital, in ceea ce avea sa devina un trip gen Fear And Loathing In Las Vegas, in cazul nostru insa numai pe baza de alcool. Intai a trebuit sa ne conformam traditiei si sa bem o sticla de lichior de ginger pentru a evita o pana pe drum. Asa ca am tras la bodega din Sesfontein, pentru tarie si bere. Aici, o zi normala de luni: lumea o ardea la o barfa, biliard cu minge de golf, o fisa la automatul de poker, muzica la maxim din jukebox, liquid-dancing… Apoi harta a devenit inutila. La capatul drumului incepea adevarata calatorie. Inaintea noastra se intindea cel mai vechi desert din lume, pro-Namib, iar in aparenta pustietate, in implauzibila naluca, nimeni. Iarba uscata lasa din cand in cand sa se vada pamantul, in zone circulare cu diametrul de 5-8 metri, ca niste enigmatice urme ale unor farfurii zburatoare demult disparute. Acestea sunt "inelele de zane" din Namibia, unul dintre cele mai misterioase fenomene observate in regiunile desertice ale sudului Africii. Pana in ziua de zi, studiile pe specimene de sol prelevate din sit nu au elucidat originea acestei texturi (s-au avansat diferite ipoteze: radioactivitate localizata, actiunea termitelor, compusi chimici eliminati in mediu de Euphorbia damarana etc). Dar permanenta relativa a inelelor de zane sugereaza o legatura critica intre acestea si sanatatea ecosistemului, specialistii considerand ca inelele ar putea fi un fel de mecanism adaptiv prin care este regulata captarea, stocarea si reciclarea resurselor limitate din desertul pro-Namib. Dar ciudateniile peisajului nu se opreau aici. Copacii aveau burtile pline cu apa, bolovanii se sfaramau in placi subtiri, vantul slefuia culmile de lava. Si in mijlocul acestui Oz, un telefon pentru a suna in delir zeii. Locul nu este parc national, sau macar recunoscut in vreun fel ca zona protejata, dar localnicii stiu ca aici traiesc in libertate numerosi elefanti si lei de desert, alaturi de alte animale salbatice. Pentru a patrunde mai adanc in acest vest salbatic, am coborat in albia secata a raului. Fundul nisipos era plin de excremente si urme de elefant. Linistea era deplina si am incercat sa rulam cat mai silentios printre copacii de acacia de circa 15 metri inaltime. Albia era atat de lata, incat demult nu mai zaream malurile raului. Ne simteam liliputani, pierduti intr-un univers enorm, absurd, de neinteles. Aparitia elefantului insa a restabilit scara si logica peisajului. Elefantul ne-a ingaduit aproape; era atat de liniste incat il puteam auzi rontaind la scoarta. Elefantii de desert nu au nevoie sa bea in fiecare zi si au fildesii mai mici, tociti, datorita dietei mai sarace in nutrienti. Dar masculul acesta era imens. Speram sa-l revedem spre seara, caci urma sa ne instalam tabara in aval, chiar in albia raului. Cat am mai bantuit in cautarea locului potrivit, alte animale ale desertului ne-au aparut, ca niste fantasme, in cale: girafe suple, antilope Oryx, struti, pasari de Guineea… Urma de girafa: ghiciti sensul de mers! Braai-ul a fost insotit de vin rosu, apoi veni vremea sa ne bagam in pat, adica sub plasele de tantari, unde trageam "in piept', neintrerupte, imaginea cerului instelat, mirosul uscat de nisip fierbinte si chemarile sacalilor si ale pasarilor de noapte. Am dormit neintorsi. Ne-am trezit cand inca era intuneric: un elefant isi lua o gustare, cativa metri mai incolo si am ascultat fericiti cum natura isi recapata, domol, energia. Bausem ceva alcool in ajun, dar nu halucinam: animalele au mai mult respect pentru noi decat noi pentru ele. In acel moment, in acel loc, oameni si animale eram din nou un intreg, dormisem, ne hranisem, traiam, in armonie, impreuna. Rasaritul a umplut cu o lumina alba, psihedelica, valea. Ramuri moarte zaceau in dune iar florile de desert isi deschideau delicate aromele. S-a fiert ceaiul, s-au mancat sandwichurile, s-au facut bagajele, s-au sters urmele efemerei noastre tabere. Aerul era deja incins, ochii orbiti de lumina, mirosul sufocat de arsita. Sacalii, antilopele, strutii si babuinii isi vedea deja de treburile zilnice. Am ales un drum diferit pentru intoarcere, amanand iesirea din albia uscata, in care radacini imense zaceau marturie a nor moment in care raul readuce la viata valea. Am urmarit o vreme, inca increduli, urme si excremente proaspete de elefanti, in aparenta pui insotiti de adulti. Si cateva curbe mai departe chiar i-am intalnit, la umbra, luandu-si o racoroasa baie de nisip. In acest taram al ierbivorelor, pradatorii nu ar fi trebuit sa fie prea departe. Si in curand am avut dovada: urme proaspete de lei, pui si adulti, insa animalele au ramas ascunse, camuflate in culorile dulci ale ierbii. Urma unor pui de leu Laba de leu adult si palma Anei Pe masura ce ne apropiam de iesirea din albie, nisipul a devenit mlastina, iarba uscata si scaietii au lasat locul unei vegetatii inalte in care un elefant isi facea dusul de noroi. Prin cheile de piatra am iesit inapoi in campie: eram la fel de magnetizati ca si cu o zi in urma, insa mai tacuti, nostalgici. Escapada noastra se apropia de sfarsit. La intoarcere ne-am oprit, desigur, pentru o alta sticla de lichior de ginger: doar nu era sa riscam o pana de cauciuc, nu-i asa? La 80 de km de Kamanjab ne-am amintit insa ca nu e ok sa conduci baut. Lodge-ul din Pasul Grootberg era in drumul nostru, proprietarul e tovaras cu Vital, asa ca era normal sa ne abatem pentru a ne reveni dupa vin si bere. Era momentul pentru cateva randuri de gin tonic. Cabana este construita chiar pe buza canionului, intr-o rezervatie naturala. Acum 132 de miloane de ani Gondwana s-a fragmentat pe aceasta muchie de lava, pe care ploile o transforma inca intr-un peisaj ametitor. Gazdele noastre au fost prea ospitaliere: casa (bungalow eco pe marginea prapastiei), masa (cina de fite). Romani si belgian, ne-am zis, in unanimitate, sa sarbatorim evenimentul cu doua sticle de vin. In tarile noastre asa-zis occidentale, traim departe de natura, de salbaticie. Muncim din greu pentru a mentine distanta. Unele voci insa spun ca am devenit o specie decuplata de la mecanismele vietii. dar intr-un astfel de loc, singura intrebare este: "cum ne-am putea dori mai mult, altceva?" Deschideti ochii, si veti vedea.

Ne dai afara pe usa, iti intram in casa pe fereastra Uneori rabdarea si insistentele sunt rasplatite: O drama ieftina: 3 zile de rugaminti pentru a ne fi acceptata aplicatia pentru "referral visa" (viza care poate fi emisa numai cu aprobarea ambasadei din tara de origine), 14 zile de telefoane internationale si minciuni, 3 zile de asediu in fata ambasadei din Windhoek, 85 de euro pentru timbrele propriu-zise, 70 de euro pentru niste faxuri care nu au fost niciodata trimise ambasadei din Romania, un ocol de 1000 de kilometri (sa asteptam in capitala ar fi fost peste bugetul nostru). Rezultatul nesperat: cu 7 zile inainte sa ne expire viza namibiana, am primit viza pentru Africa de Sud. Ura, vom merge in Cape Town! Sa speram ca viza, niciodata avizata de ambasada RAS din Romania, e valida.

Multumim pentru aprecieri! Planul se schimba in functie de ce gasim la fata locului . In principiu continuam pe coasta de Est. Bafta prin Asia, urmarim blogul si ne uitam cu nostalgie (SE Asia are un loc special in inima noastra). Capul ce se pleaca... [still] Namibia 14-24/02 Damaraland Pista de pietris serpuia prin una dintre cele mai aride si pustii regiuni rurale din Namibia. Triburile bastinase de pastori Khoisan (Hotentoti) si de vanatori-culegatori San (Bushmen) fusesera alungate de aici de diversii aventurieri si colonisti albi cu mult timp inainte ca macar sa auzim despre acest loc. Fragmente de sate risipite in [cascat prefigurand un adjectiv previzibil] vastul teritoriu. Din cand in cand un barbat Himba insotit de o turma de vite aparea in orizontul incins, un accident in necuprinsul de ocru, alb si albastru. Pe masura ce orele se scurgeau, potecile au incetat sa mai coteasca in vegetatia salbatica, inspre vreun catun pierdut in grohotis: eram in sfarsit singuri, sute de kilometri intre noi si prima asezare locuita. Acesta era tinutul Damara, una dintre cele mai neospitalier de aride regiuni din lume. Un cameleon ne-a taiat calea, asa ca ne-am oprit sa-l observam mai de aproape pentru o clipa (scuze pentru manipularea-surpriza) Deasupra intinderii sterpe se desfasura plat un gradient de albastru. Tufe inspinate, manunchiuri de iarba si acacia uscativi impestritau pamantul rosietic ca tuleie de par pe un chip nebarbierit. Am condus prin aceasta cacofonie minerala ore in sir, noi si Tenerele, o creatura straina, singurul obiect in miscare care intrerupea vidul. Nici o coliba tipica din chirpici, nimeni pe drum purtandu-si bagajul pe cap, nici o femeie ghemuita langa pista in asteptarea unei masini de ocazie. Nimeni. Apoi, dintr-o data, bronzul pietrisului s-a estompat intr-un alb stralucitor si pamantul s-a incovoiat de la zero la 1600 de metri: treceam prin Cheile Khowarib. In anii '20 Namibia a iesit de sub tutela Germaniei si a fost anexata - pana la independenta din 1990 - uniunii sud-africane. Populatia alba a crescut peste noapte, numerosi sud-africani instalandu-se in vastele ferme, circa 6000, concesionate sau alocate de catre guvern in perioada apertheidului. Triburile bastinase - ceea ce mai ramasese din ele in urma genocidului de la inceputul secolului - au fost nevoite sa supravietuiasca in una dintre cele 10 "rezervatii" pentru "nativi". La nord Kaokoland, actualmente Kunene, unde traiesc Herero si Himba; in sud est la periferia desertului Kalahari etnicii San; in Namib subgrupul Topnaar. Iar pe platoul central, in aridul Damaraland, etnicii Damara, unul dintre cele trei grupuri cu dialecte articulate de clickuri. Damaraland nu este declarat oficial zona protejata, dar aici supravietuiesc cu adevarat in libertate zebre, antilope Springbok, Oryx, Kudu, girafe, suricate, numeroase specii de pasari si reptile. Ba chiar elefanti si lei de desert, spun zvonurile… undeva in teritoriile izolate dinspre ocean. Extenuati de arsita, am schimbat priviri uimite cu animalele care ne taiau calea, si de data asta, spre deosebire de Etosha, aparitiile durau o clipa. Aici un vehicul motorizat nu e o prezenta obisnuita si pe orizontul din spatele zebrelor nu am vazut profilandu-se silueta betoanelor si a gardurilor electrice. Curand drumul s-a frant spre est prin pasul Grootberg, unde mileniile sunt lizibile in lava impestritata de tufe fragile, cactusi inalti si copaci ciudati, cu ramuri schiloade si tulpini umflate de apa. Mormane de bolovani enormi zaceau din loc in loc - stranii jucarii uitate de niste uriasi misteriosi. Odata Lego-ul de granit lasat in urma, am intrat in Kamanjab, unde calatorii de "teapa" noastra sunt primiti sa campeze pe gratis. In albumul de overlanderi am gasit fete cunoscute: oameni pe care i-am urmarit ani la rand in calatorie, dar si prietenii germani si francezi cu care impartisem o bucata de drum prin cele doua Congo, si care erau deja inaintea noastra. Nu mai facusem un dus de o saptamana, aveam rufe de spalat si planuiam sa profitam de fermele de vanat din zona. Dar Oppi-Koppi avea sa fie ceva mai mult decat un pit-stop rapid pentru cei doi vagabonzi romani pe moto. Pentru inceput am hotarat in gluma sa sarbatorim primul nostru Sf. Valentin cu o cina irezistibila, pretul mai mult decat rezonabil parandu-ni-se si mai "chilipir" din pricina economiei la cazare. Cum ne pregateam pentru periplul sud-african, era momentul sa exersam la braai, aruncand pe gratarul traditional carnati boerwors, mushiulet de vanat, vita si savuroasele ciuperci care cres in varful termitierelor. Campingul era un fel de gradina ciufulita: ciulini, acacia, cactusi, arbusti cu pastai care au inspirat-o pe Ana sa le poarte ca bijuterii ad-hoc. O poza ne-editata a locului nostru de camping, in lumina ireala a unui apus obisnuit din Kamanjab. Intalnire de gradul 2 cu Malaria In doua zile eram gata: spalati, tunsi, un picut odihniti. Dus cu apa calda, hartie igienica la baie, electricitate si priza la nas, langa cort - tot acest lux incepuse sa ni se para banal. Uitate incepeau sa fie saptamanile mizere in glodul din Congo, cand ne stergeam cu frunze si ne spalam pe maini o data pe zi cu cateva picaturi de apa si rareori cu sapun. In acele vremuri cel mai sigur mod de a ne face toaleta de dimineata era sa strangem in palme manunchiurile de iarba mustind de roua. Dintre amintirile albe si negre insa, una, poate cea mai urata, avea sa iasa la suprafata in ajunul plecarii din Kamanjab, schimband totul. O senzatie ciudata de "nu stiu ce" mi cuibarise in stomac de dimineata, spre amiaza a debutat o durere surda in oase si incheieturi. Noaptea aveam febra, nu cine stie ce, asa ca ne-am zis sa manam plecarea, sa mai asteptam o zi, sa vedem ce si cum. A doua zi ciclul s-a reluat: mai multa febra, migrene … si toata ziua am zacut in cort lipsit de puteri. Am urmarit paranoici graficul de simptome: Ana retraind momentul Matadi, eu din ce in ce mai convins ca am malarie. Cu doua saptamani mai devreme Esther se internase in Windhoek cu malarie si, pentru ca urmase tratamentul relativ tarziu (circa 3 zile de la instalarea simptomelor), suferise o complicatie: insuficienta renala. Au urmat dialize, anularea calatoriei si repatrierea in Germania. La ora tarzie din noapte nu aveam unde sa fac un test de sange, asa ca ne-am sfatuit si am decis sa incep tratamentul de urgenta cu Lonart, un echivalent al Qartem, pe care il cumparasem preventiv in Zambia. Bomboane pentru malarie Dimineata urmatoare am rascolit satul in cautarea cuiva care sa descuie portile noii clinici: moderne, curate, dar dotate doar cu teste de unica folosinta pentru malarie, care se dovedisera neconcludente nu doar in cazul Anei. In plus, luasem deja prima doza de medicamente, deci nu ne-am mirat cand testul a iesit negativ. Un test de sange adecvat nu ar fi soft disponibil decat in Windhoek. Asistentul, care cu siguranta nu a intalnit o persoana bolnava de malarie in viata lui, m-a asigurat ca sunt sanatos, m-a taxat cu 10 euro si mi-a inmanat niste pungute simpatice cu indometacin si multivitamine. Si pain-killers + multivitamine de la "doctor" Malaria e o sperietoare ciudata in Namibia, ca si in Romania, ca si in Europa. Pentru ca tara e in afara zonei de transmisie, maladia nu e suficient cunoscuta, si ne aflam intr-un sat cu cateva mii de locuitori, la 500km de capitala. Optiunea cea mai de bun simt era sa continui tratamentul anti-malarial, ceea ce am si facut. In Windhoek am ajuns abia cateva zile mai tarziu, tardiv pentru a depista urme de plasmodium in sange… probabil ca nu vom sti niciodata daca a fost sau n-a fost… Ideea e ca dupa 3 zile eram restabilit si dornic sa aud Tenerele torcand. Ne-am luat adio de la Melissa, fiica lui Vital, proprietarul de la Oppi-Koppi La drum Pe bordul motorului un kilometraj incredibil si pentru noi Harta Namibiei e plina de marcaje turistice, totul, desigur, pe bani. Nefiind genul care bifeaza "obiectivele" cu Lonely Planet in mana, am zis "pas", si am luat-o inspre Skeleton Coast pe cea mai off-road varianta posibila. Ideea era sa ajungem in Walvis Bay pana in apus. Soarele scalda totul intr-o lumina ireala, estompand culorile, erodand geometria peisajului, aproape anuland orice constrast. La fiecare oprire nu auzeam decat vocile noastre si galgaitul gurilor de apa pe care le sorbeam cu nesat. Intinderea parea lipsita de viata, stearpa, mirosind a caldura si uscaciune, doar ceasurile de Camembert topit lipsind de pe cadavrele contorsionate de acacia. Cerul era mai inalt si mai pretutindeni ca niciodata, impistruiat cu nori, care nu conteneau sa se risipeasca, doar pentru a se coagula din nou. Necuprins A fost una dintre cele mai faine zile pe drum. Campia namibiana taiata piezis de drumul care pompa adrenalina si manca in gume la fiecare cotitura, in fiecare ac de par. Kilometru dupa kilometru de placere, gaz la fiecare pieptis, apoi o gura de aer in cate un loc de belvedere, apoi o curba in panta in genul celebrului Corkscrew de la Laguna Secca. Imi spuneam ca bucata asta de drum ar fi fost excelenta pentru o etapa speciala de raliu. In cele din urma insa, drumul s-a potolit, netezindu-se, din ce in ce mai plat, din ce in ce mai desertic, pana inspre apele inghetate ale oceanului. Ne aflam in plin sezon ploios, dar ploaia nu mai cazuse de ceva timp in acele locuri. Albie dupa albie de rau uscata pana la nisipul adanc, parca niciodata acoperit de ape. Intr-un moment de inspiratie, am cotit pe o poteca ingusta, si mai bine de 90 de minute ne-am ratacit intr-un labirint de nisip si pustiu. Albie uscata de rau: enorma, adanca, imposibil de trecut cu pasager. Masivul Brandberge, "Muntele Ars", cel mai inalt din Namibia, sfida de la 2573m orizontala infinita a campiei. Apoi nu a mai ramas decat orizontala: la vest, la est, la nord si la sud, totul la fel de plat, la fel de nealtul. Doar stalpii de electricitate isi continuau drumul. Inspre coasta norii intunecau deja cerul, cu vant rece si miros de furtuna. In stanga drumului, prin ploile indepartate care atarnau din nori ca niste perdele aruncate neglijent pe sarma, se intrezarea varful Spitzkoppe (1584m). La intrarea pe Skeleton Coast nisipul fusese cotropit de licheni infloriti. Straniul camp de plante, adapat la seva sarata condensata din curentul Benguela, este parc national si zona protejata. Pe coasta vantul rece ne-a manat fara oprire pana la intrarea in Namib-Naukluft. Am trecut rapid pe langa suburbiile bogate ale albilor din Swakopmund, cu casutele lor colorate ca niste piese de Lego. Oraselul este capitala sporturilor extreme (la preturi de asemenea extreme!) pe subcontinent. Nu aveam ce cauta acolo, ne-am vazut de drum. Iar in spatele gardurilor vii frumos tunse de la periferia periferiilor, am zarit bordeiele improvizate din orice ale Topnaar-ilor, unde muntii de gunoaie sunt singura forma de relief. Nu mai vazusem desertul de mai bine de 8 luni, din Mauritania, iar Alanticul abia cu 2 luni in urma, in Gabon. Dintr-o data desert si mare, unul langa altul, au aparut ca miraje in apus. Dunele aramii, crusta ridata a pamantului, oceanul incruntat in valuri negre. Walvis Bay to Windhoek Doar niste calatori gurmanzi obsedati ca noi sunt in stare sa conduca sute de kilometri prin desert, sa doarma in tufe si sa faca economie la orice, pana si la dus, ca sa isi permita o jumatate de duzina de stridii. Dar stridiile din Walvis Bay, la care visam din 2008, au meritat efortul. Grase, delicate, zeama perfect de sarata. Mmmmmmmmmmmm…… Cand am pornit inspre capitala, se facuse deja noapte. Dar luasem hotararea sa bagam cox cat urmau sa ne tina puterile, pentru ca dis de dimineata sa parcurgem restul de kilometri pana in Windhoek, unde obiectivul era sa aplicam la viza pentru Africa de Sud. Habar nu aveam ca am campat din nou intr-un loc nemaipomenit. Dar rasaritul a elucidat misterul. Capitala ne-a istovit din prima. Pana si gratareala in ghettoul de negri, pe cale de a fi betonata si transformata in mall de carne. Nu venisem insa decat pentru o viza care, credeam noi, urma sa mearga usor. Pentru ca Romania nu este in spatiul Schengen (si nu va fi pentru mult timp), nu ne puteam prezenta pur si simplu la frontiera Africii de Sud. Insa la ambasada am intampinat probleme: atitudine condescendenta, program spartan, taxe exorbitante. Pentru inceput ni s-a refuzat aplicatia. Am inceput sa ne indoim de oportunitatea acestui demers: poate ar fi mai bine sa renuntam, sis a mergem direct in Botswana? A treia zi de insistente dosarul doldora de acte a fost luat in scarba si abia dupa ce am marcat 85 de euro pe vize si 70 de euro pentru faxurile pe care urma sa le dea functionara de la ambasada, ni s-a comunicat ca aveam de asteptat raspunsul minim 10 zile lucratoare. Riscam acum sa ne expire viza de Namibia, poate chiar in timp ce pasapoartele noastre zaceau in sertarul ambasadei Africii de Sud. Dar nu se sinchisea nimeni de cei 28000 de kilometri pe care ii strabatusem in mai bine de 8 luni, de toate garantiile materiale depuse, de rugamintile noastre. Poate ca asa a fost sa fie: sa nu atingem punctul cel mai sudic la continentului, capat terminus si reper esential in itinerariul tuturor celor care calatoresc pe uscat de-a lungul si de-a latul Africii. Poate ca a sosit timpul ca aventura noastra sa ia sfarsit. Trist, dezamagitor, descurajant. Update: A trecut o saptamana si in ciuda telefoanelor date, aplicatia noastra zace la ambasada, nimeni nu a miscat un deget, gluma se ingroasa.

Ai ochit o la fix... nici nu stia "namibianu" (alb ca spuma laptelui) ce are in garaj... Credea ca ceva indian domle O lume care piere Ovamboland & Kaokoland 12-13/02 Am remarcat de la intrarea in Namibia locurile bine marcate pentru picnic. Nu banuiam atunci ca vom dormi intr-un astfel de loc, fortati de obsesia nationala pentru garduri. Nu a fost atat de rau: dupa ziua in Etosha, aveam in bushcamp masa si scaune, si pubela la indemana. Regiunea Ovambo, impartita in 4 teritorii dupa independenta, este cea mai dens populata a tarii. Peste 800000 de locuitori, dar peste o treime sufera de HIV. Guvernul local incurajeaza activ proiectele de dezvoltare, colaborand in special cu China, care este implicata in achizitia de terenuri. In perioada apertheidului Ovamboland a ramas izolat de restul tarii si in continuare este puternic legat si influentat de Angola. Ceva mai multa agricultura si turme importante de vite, care arata statutul si preocuparea de baza a oamenilor. Colibele traditionale au fost "modernizate": in loc de lut pe schelet de barne, tabla zincata. Ne imaginam ca nu e o fericire sa dormi intr-o astfel de casa la 40 de grade namibiene. Carnati boerewors, capra la grill si paine ovambo, cu o textura care ne-a amintit de clatitele din Fes. 400 de km pana in Ruacana. Pozele urmatoare sunt dedicate misiunilor diplomatice angoleze, care au facut totul pentru ca sa nu le putem vizita tara, si francezilor cu care am traversat Congo Kinshasa. Am privit inspre granita care ne-a costat multi bani, efort, timp si poate prietenia tovarasilor nostri de aventura. Culmi impadurite, drum sinuos, de departe Angola parea frumoasa. Si in acest loc pustiu, cascada Ruacana, demiurgica falie intre doua tari, rostogolindu-se in trepte in valea verde, vocea-i rasunand departe, trupu-i strapuns de razele din apus. Dumurile de pietris din Namibia, mai bune pentru knobbies. Bushcamp cu vaci si muste de transpiratie In Opuwo, hub-ul turistic pentru vizitarea regiunii Kaoko si a triburilor Himba, asfaltul, supermarketurile, berea si gunoaiele isi dau consursul pentru a apropia de sfarsit o lume veche, care isi traieste discret, dar alandala, ultimele clipe. Jeepurile de acum jumatate de secol, femeile Herero in rochii de acum cateva secole... Si etnici Himba, convientuind cu civilizatia ultra-moderna, in ritmuri de acum cateva milenii Kathiriwe: bratarile de la picioare protejeaza de muscaturile animalelor veninoase, dar indica si numarul de copii sau doliul. Doua linii verticale inseamana ca femeia respectiva are mai mult de un copil. La doliu una dintre bratari este inlocuita cu o bratara mai scurta care are doar o linie verticala, iar colierul traditional din scoarta de palmier este inlocuit temporar de un sirag din coaja de ou de strut. Khawarib Am inghitit in sec: ajunsesem cam tarziu pentru a vedea Himba asa cum a fost odata. Nu aveam de ales: ne-am gasit un ghid, am cumparat ofranda in hrana pentru satul in care urma sa dormim si am imbucat ceva. La dreapta ghidul nostru, asezat pe scaunul improvizat din ambalajul pentru cea mai noua pasiune Himba Cartofi si tocana de capra Gratar de vita intr-o carciuma de Opuwo Kaokoland (Kunene), tinutul Himba, "oamenii rosii", unul dintre ultimele triburi nomade care traiesc in medii extreme, aride, ostile. Fara electricitate, fara apa, hrana bazata pe carnea de vaca sau oaie si lapte. Vitele sunt banii Himba: extrem de importantele bijuterii traditionale, hrana, masinile, telefoanele mobile (purtate mai mult ca accesoriu) se cumpara cu vite. Terenul nu este imprejmuit si se afla inca in mare parte in proprietatea sefilor de sat. Insa nu exista un recensamant precis al populatiei secerate de maladii tratabile si vindecabile si multi sefi se lasa tentati de ofertele imobiliare chineze. In anii '80 cultura Himba aproape disparuse, insa deceniile urmatoare au fost de mai bun augur. Am petrecut o zi si o noapte intr-un kral din saul Ohungumure (Muntele cel Inalt), unde familia capateniei jelea disparitia recenta a acestuia. Satele Himba sunt formate din mai multe kral-uri risipite in teritoriu. Un kral reprezinta familia extinsa a unei capetenii. In mijloc se afla casa in care locuieste seful cu sotiile, iar in axul format de casa si staulul de vite, focul sacru okuruwo. Focul sacru este calea de comunicare cu spiritele stramosilor si Zeul unic Mukuru Colibele Himba combina traditia cu modernul, iar uneori au fost inlocuite de corturi. Totem Masa se gateste la comun Sfatul barbatilor, prezidat de fratele mai mic al capateniei decedate, care a preluat sefia kral-ului. Structura tribala Himba se distinge prin genealogia bilaterala, adica membrii tribului apartin atat clanului matern, cat si celui patern. Aceasta asigura mai multe sanse de supravietuire in climatul extrem in care traiesc etnicii Himba; triburi cu pattern similar mai exista doar in regiuni izolate din Pacific si subcontinentul indian. Vechi si nou Ndiri Chiposa, seful de kral Colanul barbatilor este impletit direct pe gat si nu se poate scooate. Sageata metalica serveste la… scarpinat. Femeile jelesc impreuna… Se gatesc impreuna… Pielea este protejata de soare cu otjize (un amestec de piatra de ocru, unt si seminte parfumate). Desi nu se spala, femeile Himba au tenul perfect si miros placut. Parul este decorat cu mese fixate cu argila si ocru, in trecut parul pentru mese provenea de la barbati. Bijuteriile si coafura arata apartenenta la familie, statutul si personalitatea celui si celei care le poarta. Doar femeile, copii si barbatii casatoriti isi ung pielea cu ocru. Baietii poarta o coada la spate, adolescentii doua, fetitele poarta doua sau patru cozi pe frunte, femeile adulte cozi pana la umar si o "cununa" din piele de vaca pe crestet. Frumusete Himba Bratara care costa o vaca Shopping de bijuterii Himba, irezistibil. Teaca cu tutun de prizat O Herero in vizita la prietenele Himba La sfatul barbatilor

Frumusete captiva Etosha 11-12/02 Parcul National Etosha, "pamantul alb si sec", una dintre cele mai mari rezervatii de animale salbatice din lume. Cifrele taie respiratia: 93240 km2 in 1907 cand a fost proclamat, parcul are azi 22912 km2, adaposting 114 specii de mamifere, peste 340 specii de pasari, 110 specii de reptile si 16 de amfibieni. Lungimea de la vest la est este de 350 km, in mijlocul parcului aflandu-se un vast "pan", 4731 km2 de albie secata de mare, evaporata cu intre 2 si 10 milioane de ani in urma. Visam, cand auzim de Africa, la astfel de paradisuri terestre, la astfel de locuri magice. Drumul duce drept pana in Etosha, pamanturile bosimanilor demult transcrise in acte pe nume straine. Un cer vast peste necuprinsul inca verde, iar la stanga si la dreapta sute de kilometri de gard. O natura captiva, prizoniera fermelor de dimensiuni impresionante: zarim turme de vaci bine hranite, tractoare John Deer tipla aliniate sub soproane ordonate, conace imbracate in flori, placute indicatoare care anunta intrarea pe propritatile care ofera adesea cazare in lodge si safari in propria rezervatie de animale salbatice. Namibienii detin majoritatea acestor ferme. Doar ca sunt namibieni albi. Mosiile sunt inchise perimetral de gardul tipic namibian: transparent, deci neinvaziv pentru privirea lasata sa alunece in voie. Niste pari de lemn sunt legati cu sarma, uneori vedem garduri electrice. Ordine, curatenie, pista de pietris bine intretinuta, bine marcata. Dar nimic nu invita la popas, intre liniile paralele ale gardurilor nu poti decat sa te indrepti mereu inainte, ca intr-un joc predeterminat, unde libertatea consta in a alege viteza de inaintare, nu si directia. Am campat la cateva zeci de kilometri de parc, pentru prima oara construind in tabara noastra o bariera formata de motocicleta, pietre si trunchiuri de arbori. Cina rapida, resturile bine ambalate si ascunse in lazi Si mic dejun in zori, grabiti sa intram in parc. Pe ultimii kilometri pana la poarta parcului Etosha, pista de pietris redevine asfalt. Pustietate, portari plictisiti, porti inchise pentru motociclete. Sa fie acesta Locul? Au urmat numeroase drumuri pana in lodge-urile de la gura parcului, in cautare de solutii pentru a vizita rezervatia, fie si pentru cateva ore. Singura varianta pentru cine nu are propria masina - caz in care te poti plimba nestingherit pe o taxa modica - este un game drive, adica un safari de la 3 ore la cateva zile, in functie de cat te tine buzunarul. Sucuri, apa si bere la rece, ne-am suit, cu inima indoita, in Defenderul cu noua locuri preparat pentru game drive. Noi doi, simtindu-ne niste turisti in cautare de senzatii tari si soferul-ghid Ahue, etnic Damara. A fost o dupa-amiaza de neuitat. Am inteles de ce nu este permis accesul oe doua roti in parc. Am vazut multe: vultur, uliu Tawny, pasare de Guineea cu creasta, berze, porumbei, cinteze, hornbill, struti, sacali, antilope springbok, kudu si oryx, wildebeest, girafe, zebre Burchell. Si elefanti, o turma condusa de matriarh, trecand, dupa o racoritoare baie de noroi in pan, la un brat de noi. Iar in savana adapata de sezonul inca ploios, o haita de lei: leoaica dominanta Petrina, o a doua femela adulta, 8 pui de 8-9 luni si un leu, savurandu-si zebra proaspat vanata, prada zilei. Insa nu vrem sa ascundem faptul ca am vazut - desi suntem in cel mai slab sezon si lodge-urile sunt pustii - multe alte masini, inchiriate sau nu, fugarind, alaturi de noi, animalele in aparenta minunat de libere, aproape ireale. Cand am vazut 40 de aparate de fotografiat indreptate spre lei de cei 40 de turisti care umpleau la refuz un autobuz - un autobuz in Etosha!!!!!!! - culorile tari ale savanei au palit in gri, bucuria de a vedea si auzi savana salbatica s-a stins in rusine. Bucuria nu a fost intreaga, lectia a fost greu de digerat. Ne abtinem, pentru moment, de a face morala parcurilor nationale vedeta. Vom lasa sa vorbeasca imaginile, ingenue, fragile, mult modeste fata de realitate. Blue wildebeest Pui de lei Petrina Cape vultures Gnu Burchell's zebra Springbok Springbok Kudu Giraffe The pan Lilac-breasted roller, the national bird of Botswana Tawny eagle The matriarch African grey hornbill & Cape glossy starlings Oryx Blacksmith lapwing Southern pale chanting goshawk Warthog Kori bustard Noaptea vine peste Etosha

Caprivi Strip & Bushmanland Namibia 07- 11/02 Intrati pe Fasia Caprivi, odinioara periculoasa datorita conflictului armat din Angola, am fost imediat avertizati ca nu suntem singuri. In prima dimineata ne-am trezit in ceea ce am crezut ca ar fi elefanti (de fapt vaci), doar campasem langa parcul national Bwabwata. Dar nu am vazut decat urme si excremente de elefant. Animalele stiu sa stea departe de om. In Namibia mallurile si betonul arata clar care este specia dominanta intr-o tara cu peste 800000 de km patrati si mai putin de 5 milioane de locuitori. Ajunsesem, cu doua luni intarziere, in Katima Mulilo, orasul de frontiera din Namibia (viza pe 3 luni 30 de Euro, taxa de drum inclusa in pretul carburantului; litru de benzina= 9,2 dolari namibieni; 1 Euro=10 dolari namibieni). Bucla prin RDC si Zambia ne adusese prin Caprivi, rar vizitata de overlanderi. Dar simteam ca acesta este inceputul sfarsitului calatoriei noastre in Africa. Supermarketurile inlocuisera micile buticuri stradale, tarabele cu orez, fasole si fufu nu erau de gasit pe nicaieri, iar benzinariile si birourile vamesilor erau moderne, curate, dotate cu aer conditionat. Orasul - plin de fast-food-uri si malluri. Pentru moment ne-am simtit asaltati de capcanele familiare ale lumii de acasa: bonuri de casa pentru fiecare cumparatura, branza Gouda, paine cu seminte, ciocolata, reduceri, climatizare, semnal pentru molecular. Dar ne-am dezmeticit repede. Drumul impecabil continua printre sate metise San (triburi faimoase pentru limbajul articulat de sunete ca un pocnit, dificil de reprodus), colibele de lut imprejmuite cu barne dosite in spatele unui rand de vegetatie de savana. Caprivi e cea mai verde regiune din Namibia, precipitatiile cad aici cam tot anul. Iar cand ploile sunt imbelsugate, raul care taie Caprivi se umfla si inunda campia din nordul Botswanei, dand nastere unui paradis in cautarea caruia turme imense de animale strabat desertul Kalahari luni de zile la rand: Delta Okavango. Barcile traditionale mokoro, cu care pescarii navigheaza delta. Mokoro in versiune rafinata, pentru turisti. Okavango Ne-am oprit o noapte pe malul raului Okavango, intr-un camp cu piscina "in cusca", pentru ca in rau traiesc hipopotami si crocodili. O prima privire inspre Botswana, unde speram sa ajungem mai tarziu. La amiaza, am vazut peste rau un mic grup de elefanti care pasteau in drum spre delta. Asteptarile noastre insa fusesera inselate: 8 luni in Africa, mii de kilometri prin salbatica jungla, paduri si savane si abia zarisem cateva animale, de la mare distanta. In noaptea care a urmat insa, am fost atacat de un hipopotam. Povestea a fost asa: am pus cortul pe mal. A venit ploaia, nu stiam ca restul turistilor si personalul se retrasesera la adapost, in casute. Si nimeni nu ne-a prevenit. Pe la miezul noptii am auzit un "baldabac" in apa si am dat sa ies din cort, sa vad de unde vine zgomotul. La nici 4 metri de noi, hipopotamul care pastea cu capul abia itit din apa, s-a simtit probabil provocat si a dat sa iasa spre mine, atacand. Am racnit sa o trezesc pe Ana, care a tipat cand m-am impiedicat si am cazut peste ea. Hipopotamul s-a speriat si el, a alunecat in ierburile de pe mal si s-a retras, iesind prin deschiderea alaturata, adica la circa 5 metri mai incolo. I-am vazut silueta, adica am crezut ca o vad, dar degeaba am alergat prin tot campul sa intrebam pe cineva daca e pe bune. Nu era nimeni, asa ca ne-am culcat la loc, siguri ca mi s-a parut. Dimineata insa urmele nu mai lasau loc de indoieli… Am aflat ca sunt doi "contravenienti" obraznici care pasc uneori noaptea prin camp, ideea fiind ca daca ramai in cort, e totul ok. Nu am apucat sa ne convingem, pentru ca a inceput din nou sa toarne cu galeata. carpisem cortul in Zambia, dar nu facea fata potopului. Motiv sa plecam mai departe, spre locuri mai uscate. Destinatia: Etosha, cu oprire pentru cumparaturi in Tsumeb, cel mai important oras minier din Namibia (argint, plumb, germaniu, cadmiu). Nici vorba de piete sau street food; atmosfera de vestul salbatic, in contrast bizar cu satele sarace pe care le traversasem. Albi in jeep-uri masive, Internet la 10 Euro/ora, in fata supermarketului Spar grupuri de etnici San (Bushman), bauti, la cersit, asteptand pomana bogatilor. Indelung persecutate de mai puternicii Khoi-Khoi, Herero si colonisti, triburile San aproape ca au disparut, absorbite sau subjugate de culturile dominante, impinse din pacate la limita existentei. Tsumeb Pranz namibian: vita in sos si mamaliga In drum spre Etosha am profitat de oportunitatea de a pasi pe sol extraterestru: meteoritul Hoba, cel mai mare cazut pe planeta, circa 60 de tone in mare parte de fier, descoperit insa abia in 1920. Pe bucata de fier din spatiu se pare ca nu se poate pasi normal, asa ca am experimentat cu gravitatia. Amintire din spatiu.

Multumim pentru aprecieri! Ne bucuram ca aceasta calatorie va face sa visati si va da o stare pozitiva. Ati zis bine ca nu suntem primii care fac turul lumii pe moto (caci acesta este visul nostru pe care doar bani si actele il pot impiedica) dar suntem primii care inconjuram Africa asa si care am ajuns in anumite locuri relativ izolate despre care am povestit pe blog si forumuri. Si pe noi ne-au inspirat alte calatorii poate ca a noastra va mobiliza pe unii dintre voi sa porneasca la drum. Tine butonul apasat Zambia 28/01- 07/02 Unde ramasesem… Naufragiasem aici, adusi de hazard. Reintrasem, din Zambia, in anonimat: nimeni nu mai intorcea capul si privirea cu interes, rareori un brat intins la salut, rareori un zambet. Cautam doar un loc sa punem capul, inainte de a trece frontiera namibiana. Nu stiam ca ajunsesem unde trebuia sa fim, ca Dharma Initiative zambiana ne astepta pe malul canionului Nsogwe. Sa sosim, sa ramanem. Acum circa 6 ani un sud-african, fost consultant tehnic pentru Camel Trophy, a instalat aici, pe terenurile sefului Mukuni - un colt de rai pe malul lui Zambezi - sediul mondial al organizatiei de misionariat Overland Missions (www.overlandmissions.com). Asa se vede cascada pe drumul catre camp. Vic Falls Panoramas Pentru ca era sezonul ploios, am fost singuri pe intreaga proprietate, insa in sezonul uscat locul e animat de cei peste 80 de cursanti si 30 de angajati. Majoritatea misionarilor vin din America de Nord. Proiectele se desfasoara in zone rurale izolate si sunt orientate pe doua directii: agricultura organica (SAM) si educatie (LIFE). Misionariatul este platforma de comunicare aleasa pentru a introduce diverse proiecte umanitare: cultivare sustenabila a pamantului, puturi de apa potabila, orfelinat, invatamant prescolar, educatie pentru femei, family planning, psiholog pentru probleme de cuplu si individuale. Totul e sub forma de "imprumut", nimic nu e gratis. Satenii sunt implicati activ in proiecte, dupa implementare primesc suport pe o perioada determinata, apoi trebuie sa continue singuri. Ana tocmai incepuse o carte scrisa de scriitoarea zambiana Dambisa Moyo ("Dead Aid") care avanseaza aceeasi teza: banii pompati in Africa de decenii au facut mai mult rau decat bine. Pomana dauneaza, anuleaza creativitatea, ucide motivatia pentru o economie viabila. Pe plan politic, dependenta statelor africane de ajutoare externe alimenteaza coruptia si conflictele civile. Baza e vasta: casute ca din turta dulce acoperite cu iarba uscata, un centru de pregatire cu salon, bucatarie, living, sala de cursuri, garaj si atelier mecanic, corturi pentru cursanti si personal, dusuri, spalatorie si o gradina de zarzavaturi. Din cortul nostru auzim in fiecare noapte involburatul Zambezi, apusurile seara de seara mai frumoase. Nu ne-am mirat deloc cand omul care ne-a primit la baza ne-a spus ca il cheama Jacob (daca ati urmarit serialul Lost stiti despre ce e vorba). Jacob este liderul acestei comunitati, locuind de 6 ani in Zambia, impreuna cu sotia, Jessi, Kya (2 ani) si fiica lor de origine zambiana Sunda (6 ani). In prima seara la Rapid 14 am luat cina impreuna: noi, familia lui Jacob, prietena si colega lor, Laura si labradorul Jimbe. Nu a durat mult sa simtim ca urma sa ramanem mai mult de o noapte. Profund marcati de aceasta intalnire ne-intamplator de intamplatoare, de generozitatea cu care am fost primiti, am stat mai bine de o saptamana. Timp petrecut in compania noilor nostri prieteni, gatind impreuna, in drumetii la baza canionului, la ceai pe terasa superbului Royal Livingstone. Sunt multe locuri extrordinare in lume, dar putine sunt usor accesibile. Canionul Nsogwe este unul dintre acestea din urma. Ne-a dat putere si ragaz sa planificam, sa meditam la sensul aventurii noastre care dureaza de 8 luni. Copaci indieni Harjoheala Drumetie in caldarea canionului Laba de hipopotam. Aici ajung manate de ape trupuri de elefanti si hipopotami inecati in cascada. Satenii transeaza si mananca toata carnea, oasele lasate sa se albeasca pe stanci. Jacob Ana, Sunda, Jacob Ceai si prajituri la Royal Livingstone Vedere catre cascada de pe terasa hotelului Apus pe Zambezi Luna peste canion, Nsogwe Sunda, Kya, Jessi, noi doi, Laura Apoi a venit ora despartirii. Ne-a fost greu sa lasam in urma un loc in care ne-am simtit acasa, oameni pe care i-am simtit prieteni. Oare ii vom mai revedea vreodata? Auzeam chemarea savanei, a dunelor aramii din Namibia. Si stiam, raspunsul la toate intrebarile nu il vom gasi nici aici, si nici acolo, ci altcandva, altundeva. In noi. ______________________________________________________________________________________________________________________________________________ Bucatareala si wildlife in Nsogwe, Livingstone Mic dejun: pooridge de ovaz cu lapte, scortisoara si miere Pranz: rosii, guacamole, salata de varza cu iaurt si ierburi aromatice Mini quiche-uri cu feta si ierburi salbatice. La gust seamana cu spanacul, dar aportul nutritiv e superior. Sarmale pentru prietenii americani. Prima data cand gatim asa ceva, am murat chiar si varza. Ciuperci locale Am preparat un pate brisee si am intins ciupercile cu ou, peri peri, busuioc si maghiran intr-un mare quiche In vasta gradina de la Royal Livingstone traiesc niste girafe, zebre si antilope springbok. In sfarsit vedeam animale in Africa, dupa experienta din Afi. Velvet monkey Hartmann's mountain zebra Cat am stat la Rapid 14, am profetit ca Zambia va deveni pentru prima oara campioana Africii la fotbal. Cateva zile dupa ce plecarea noastra, asat s-a si intamplat. Asa ca s-a dat uitarii singurul incident neplacut din tabara, cand o cobra s-a ascuns sub frigider, agitand toata lumea, si sfarsind din pacate sub loviturile de matura aplicate de Wezee.

Ziua/ Day 25 - 16/01 Km: 30 Starea drumului/ Road: nisip tasat cu grope si balti/ good sand with potholes Vremea/ Weather: 29°C, soare/ sunny Trecem peste rau fara probleme, insa greul abia urma! Drumul e presarat cu gropi pline cu apa si nisip malos, si suntem indrumati sa evitam trasa principala si sa profitam de fiecare deviatie intalnita. Si dintr-o data iesim din padure si in fata noastra se desfasoara o scena incredibila... Bune ati venit in Sokele! Temperatura agreabila, o usoara briza anunta o ploicica de vara. Asezati-va la umbra si, daca va e cald, va puteti baga picioarele in apa. Va e foame? Poftiti banane pe saturate, 3 la 100 de franci. Peisaj incantator, ambianta deosebita, pe fundal o rumba, lume buna… Doar ca raul umflat de la ploi contine 2 camioane blocate si peste 20 de oameni care sapa si taie copaci in stanga si in drepta, incercand sa construiasca o trecere prin apa si sa iasa la liman. Malurile raului sunt pline de cioturi, urme ale copacilor care umbreau acum 3 zile apa. De 3 zile operatiunea de salvare e in toi, iar un camionagiu ne povesteste cum l-a tractat pe Alper acum o saptamana. Ne facem curaj: eu trec relativ usor, dar masina grea ramane blocata in malul gros. Pana la genunchi in apele infestate, cu masina in pana, copiii isterici de foame si de plictiseala, e momentul sa ne mobilizam la maxim. Inspectand mai atent troliul, Jacques descopera ca a judecat pripit defectiunea. Ne apucam de treaba, pe pipaite, sub apa. Copiii se refugiaza in masina, la desene animate si un sandwich cu branza. De fapt e greu sa renunti la luxul de acasa, suntem departe de a intelege dimensiunea trudei de a trai zi cu zi in Congo, in Africa. Viata e dura aici, nu lasa loc de greseala. Ne autocompatimim, de simtim martiri pe aceasta ruta teribila, insa o ardem cu "parul in ochi" intr-un film alb negru. Put pentru a filtra apa, a la Bear Grylls. Cu troliul manevra de remorcare a masinii din mal e o gluma. Insa ceea ce urmeaza nu e deloc la fel. Temuta traversare, la 2 kilometri de Sokele, unde curentii sunt puternici si satenii au umplut cu pietre albia, pentru a permite vehiculelor sa treaca, prin apa de peste 1.20 m. Aflam ca de fapt exista si un pod, insa e mult prea degradat pentru a sustine o masina. Dar pentru scutere si pentru mine pe moto e in regula, si trec fara probleme si ajung pe malul celalalt la timp pentru a asista la unul dintre cele mai dramatice momente ne-imortalizate nicaieri ale calatoriei. Roverul-amfibie e sub apa pana peste capota, figurile celor dinauntru albe de emotie. Din seria viata bate filmul: masina trece, miraculos. Daca nu ar fi fost atat de inspaimantatoare chiar si perspectiva de a face o dubla, as fi propus sa incerce o noua traversare, de data asta pe film. Sokele, pe care zvonurile legate de drum il anuntau ca pe un reper important, se dovedeste a fi ceva mai mult de un satuc prafuit unde nu gasim nimic de cumparat. Mai bine continuam - din nou prin padure - pana cand un luminis ne inspira sa ne punem tabara, alaturi de catedralele de peste 5-6 metri inaltime ale termitierelor. Alper a facut o poza inainte sa treaca raul Ziua/ Day 26 - 17/01 Km: 7.5 !!!!!!!!!!! Starea drumului/ Road: noroi/ mud Vremea/ Weather: 18°C, umed, ploaie/ humid, rainy Aaaa…mirosul de paine proaspata dimineata! Bulangeria Vidal isi delecteaza inca o data "musterii" cu paine calda din faina de grau, soia si porumb. Anticipam ploaia, asa ca strangem repede tabara si revenim pe pista. Dar nu apucam sa facem decat circa 7 kilometri, si drumul ne da o noua lectie. Pentru a nu stim cata oara, Roverul se infunda in capcana de noroi. Ne-am zis ca nu e chiar atat de grav plantajul, si am decis sa nu mai dublam cablul, asa cum faceam de obicei. Si troliul a cedat. Am interact sa salaam, macro sa nu stam degeaba. Ca gluma sa fie si mai proasta, ramanem fara motorina in rezervorul principal. Nu era prima data: din cauza inclinatiei, pompa de injectie se dezamorseaza, datorita rezervorului auxiliar care e montat inaintea celui principal. Mai fabricasem - in ziua petrecuta in sant - o metoda de a pune carburant din auxiliar in principal. Dar azi si auxiliarul era pe uscat. Cu lantul in pioneze si in conditiile in care radioul dadea - de cand ne aflam in padure - rateu dupa rateu, nu-mi ramane totusi decat sa incerc sa gasesc motorina intr-un sat. Nu stiu daca si unde voi gasi, dar este singura noastra solutie, pentru ca ploua iar, si pe drumul muiat, pe care noroiul curge ca lava, nu se vor incumeta alte vehicle zile la rand. Cat sun plecat, se prepara o masa frugal: galete de malai cu guacamole. La circa 11km in directia Sokele dau de un sat si, victorie, de un stand cu motorina. Pretul e chiar rezonabil: 40 de dolari pentru 20 de litri. Revin triumfal - si cu lantul inca intr-o bucata - la locul dezastrului. In absenta mea Jacques a mutat malurile, mormane impresionante de pamant pe perimetrul masinii care nu s-a miscat un centimetru de pe loc. Insa reusim sa demaram motorul, si truda de o zi da roade. Nu mai avem putere sa ne bucuram, suntem franti si daca mai lipsea ceva din acest tablou jalnic, acel ceva era o furtuna. In cateva minute torentii matura drumul si temperatura coboara la 18 grade. Dardaind, strang din dinti in echipamentul leoarca. Inca o data apreciez confortul pe care il au tovarasii nostri de drum, care se refugiaza in masina incalzita si se schimba in haine uscate. Asteptam un timp, dar nu e prima ploaie, asa ca trecem de prima curba, in ideea - absurda dealtfel - de a avansa in cautarea unui popas pentru noapte. Si alegem locul, la stanga drumului, pe pajistea in aparenta stabila. Ce ceas negru, ce fatala alegere: pajistea e o mlastina deghizata, si, abia iesit din impas, Defenderul intra adanc cu rotile in noua nemiloasa capcana. Capitulam, nu mai e nimic de facut. Ploua cu galeata, suntem nevoiti sa intindem folia de picnic pentru a instala cortul. Urmeaza o noua noapte in masina prizoniera drumului. Si pentru noi doi cea mai friguroasa si uda noapte la cort. Ziua/ Day 27 - 18/01 Km: 120 Starea drumului/ Road: laterita/ clay Vremea/ Weather: 29°C, soare/ sunny Pe bune poza asta e din ziua urmatoare: ce soare placut, ce campie incantatoare! Ce mai conteaza cum am iesit din groapa… Dimineata Jacques a reparat troliul, care trebuia de fapt curatat de noroi si gresat, apoi am sapat putin si gata. Am lasat in urma mlastinile mincinoase din padurea cu termitiere gigantice, am dat uitarii raurile de nisip miscator. Simteam ca ne apropiem de final, inca 36 de km de gropi inundate si nisip si ieseam pe mult visatul N38, un drum de laterita solida, cu pietris marunt. Gaze Momentul istoric Si parcarea de la misiunea catolica din Kolwesi unde am dormit. Ziua/ Day 28 - 19/01 Km: 306 Starea drumului/ Road: laterita, apoi asfalt/ clay, then tarmac Vremea/ Weather: 25°C, cer acoperit/ cloudy Aceasta este singura fotografie care conteaza din aceasta zi: ne-am oprit intamplator in fata acestui supermarket din Kolwesi, pentru a cumpara niste legume din piata de vizavi. Tipul cu tricou alb din dreapta mea este personajul providential care ne va oferi cea mai generoasa rasplata posibila la capatul unui drum incredibil. Se numeste John, este pasionat de motociclete, mai ales de cross, este belgian nascut in Congo si deja un prieten drag. John a zarit Tenerele plin de noroi si masina incarcata de bagaje si a inteles ca se intampla ceva iesit din comun. John si amicii lui erau primii albi pe care ii vedeam dupa o luna de salbaticie, si erau dornici sa ne cunoasca povestea. Gratie lor am fost indreptati catre Lubumbashi nu catre misiunea catolica, cu catre Cercul Belgian, unde urma sa fim ajutati sa ne gasim un loc de campat si asistenta tehnica pentru vehiculele suferinde. Mai mult, patroana de origine indiana a magazinului, a venit personal sa ne cunoasca si sa ne ofere o punga cu snackuri pentru drum. Si drumul a fost usor, in ciuda ploii reci si a celor 17 grade. Doar 150 de km de laterita, caci dupa Likasi am regasit - ce dramatica schimbare - asfaltul. Seara a fost epica: am fost rasfatati cu shrimpi si frigarui de vita de comunitatea belgiana. [ Cu moelleux aux chocolat si bordeaux… cu votca caramel, ultima trasnaie delicios de tare venita din Africa de Sud. O seara gourmet, o explozie de arome care ne-a trezit la viata simturile amortite. Bulversati, coplesiti de ospitalitatea gazdelor care isi disputau placerea de a ne caza, am ajuns in paturile impecabile oferite de Chams, sotia lui John. Tarziu dupa miezul noptii am facut un dus cald si ne-am bagat sub patura. Ajunsesem la capatul drumului. Aventura Congo lua sfarsit. Lubumbashi 19-22/01 Casa departe de acasa Aveam multe de facut pentru a repune vehiculele la punct. Din fericire ne aflam in mainile celui mai bun garaj din estul Congo: Amze (specializat in Toyota), unde, impreuna cu Patrick (patronul) si echipa urma sa declansam operatiunea de 24 de ore. Am schimbat lantul cu un Tsubaki nou (za de legatura rupta, o-ringuri uzate), am inlocuit levier schimbator de viteze (dinti uzati), am pus un set nou SKF in locul rulmentilor de pe spate, am indreptat scutul si suportul de ghidon, am curatat filtrul de aer si am reparat - atat cat s-a putut - cutia de aluminiu. Inca sunt uimit ca o za de table a tinut 700 km de pista dificila! Cutia ciocanita intr-o forma aproximativa. Acum o puteam inchide. Si reparatia finala: mastic pentru a umple spatiile goale; insa cutia nu avea cum sa mai fie rezistenta la apa. La fel ca multe dintre lucrurile noastre. Garajul lui Patrick era ocupat de echipa noastra: Jacques avea si el vidanja de facut, de pus roata de rezerva pe janta, plus multe alte maruntisuri. Cu echipa de mesteri Si impreuna cu Patrick si managerial de garaj. Multumim! Prieteni In Lubumbashi regasisem nu doar sprijin in a repara motocicleta si masina, ci si sentimentul de a apartine - fie si pentru scurt timp - unei comunitati, unei familii. Madi, presedinta clubului belgian si a clubului moto, care ne-a primit cu bratele deschise. Clubul a devenit pentru cateva zile "locul" nostru de intalnire. La o bere cu belgienii …bere congoleza Ana & John Cina cu prieteni - acasa la John. Si pregatiri pentru mini conferinta pe care am fost invitati sa o sustinem la clubul belgian. In Lubumbashi exista mult interes pentru motociclism de cross, copiii lui John participa de fiecare data la competia anuala. Am discutat mult despre cat de intens si variat este traseul pe care l-am parcurs, si poate ca povestea noastra va alimenta o mai veche initiativa de a organiza un raliu in Congo. 24 de ore mai tarziu francezii erau deja in Zambia, dupa ce Champs ii ajutase sa isi prelungeasca viza expirata pentru RDC. Am trecut impreuna prin momente dificile, incredibile. Multumim si pe curand. Drum bun, prieteni! In timp ce noi o ardeam cu gasca in cel mai cool restaurant din oras, Bush Camp. Festin total: ciuperci Chanterelle locale, carnati, frigarui, andive la gratar, ba chiar mult dorita salata verde. Dar cotletul de vita in sange a fost regele zilei, pur si simplu demential. ..faimoasa carne de vita din sudul Congoului, se topea in gura. Un regal completat de mousse de ciocolata - stiti, ciocolata belgiana! - si inghetata de vanilie cu kahlua, alaturi de un Bordeaux. Ne-am despartit cu greu de Patrick, Carine, Doc, Gilbert, John si Chams, sperand sa ne revedem candva…in Europa, poate chiar in Romania, sau, de ce nu, in Congo. Multumim prieteni! Renascuti si gata de plecare. La revedere, Congo! Zambia, venim! Lusaka - Totul e perfect, dar nimic nu ne convine Zambia 23/01- 04/02 Era straniu: intinsi ca de obicei in cort, incercam sa adormim in campingul din Lusaka, insa in loc de greieri, auzeam beepurile telefoanelor mobile, rasunand in linistea noptii din corturile celorlalti backpackeri cu care imparteam pajistea. SMS-uri primite sau apeluri de la cunostinte. Jungla era departe: ne instalasem in curtea unui camping simpatic, cu management irlandez, bucatarie comuna cu frigider, piscina, ba chiar dusuri calde. Un adevarat lux. In receptie gasisem si raftul de carti pentru schimb cu multe titluri care ne interesau. Si aveam - pentru un pret rezonabil - acces wifi in cort. Totul era perfect, dar nu ne simteam in largul nostru. Nu eram dezamagiti. Poate dezorientati… Dupa saptamani in care ne calisem zi de zi, in care trebuisem sa facem eforturi pentru a ne procura hrana, apa, un loc unde sa punem capul seara, ne simteam puternici, rezistenti, capabili de mai mult, poate mai greu. Sa nu facem dus zile in sir, sa purtam la infinit aceleasi haine murdare, sa impartim un avocado, 3 rosii si 4 bucati de porumb fiert la sase persoane, sa sapam, noi si camionagii, sub soare infernal si in ploaie torentiala - asta fusese normalitatea cu care eram obisnuiti si pentru care eram pregatiti. Dar nu in Zambia. Inca de la frontiera in Chingola asfaltul bun din Lubumbashi a devenit mai neted si mai bine desenat. Formalitatile de intrare in tara au mers struna: fara taxe ascunse, negocieri si chiar fara viza, in birourile impecabile ale ofiterilor vamali care m-au servit cu naucitoare amabilitate. Iesiti din frontiera in primul oras de provincie, aveam sa dam de shopping malluri, restaurante si oameni imbracati sic, dupa ultima moda. Preturile la tot erau insa la fel de occidentale ca si ambianta: benzina, mancare… eram inca in Africa, sau visam? Obligati sa luam pranzul intr-un Fornetti local. In acest orasel de dimensiunea Tecuciului am gasit fast-fooduri, dar nu si obisnuitele tarabe cu mancare locala ieftina. La misunea fraciscana din Ndola unde am dormit prima noapte. Si covorul customizat de la dus. Oare unde se comanda asa ceva? A doua zi ajungeam in capitala Lusaka. Dolarii incepusera sa ne dispara din portofel cu o viteza alarmanta, totul era scump, totul ne era strain: branduri americane, branduri sud-africane, produse cu etichete tipatoare si liste enorme de ingrediente, sucuri pline de chimicale, margarina, biscuiti, prafuri… mancare ultra procesata si ambalaje care iti iau ochii. In schimb aveam dificultati sa gasim apa: nici o pompa, nici un put, apa de la robinet prea galbuie, chiar si in satele de pe drum doar sticlute de plastic de 500 ml. O risipa de ambalaj, punga in punga, mormane de deseuri. Taxa la toaleta din benzinarie. Curat, vegetaie toaletata, drumuri semnalizate, radar. Polististul care ne-a oprit insa, tot african: ne-a lasat sa plecam cu un zambet. Ne simteam insa un pic pierduti in fata rafturile din Shoprite: oare de ce erau atatea feluri diferite de pasta de dinti? Eram inapoi de unde plecasem, eram in lumea "civilizata". Raliul prin jungla nu fusese usor. Saptamanile de truda lasasera urme de nesters in noi, pe vehicule, asupra relatiei noastre. Si totusi simteam vibrand in adancul sufletului o nostalgie amara pentru ce lasasem in urma, pentru Congo. Ca si cum supravietuisem unei incercari dificile, la finalul careia insa ne "perpeleam" intr-un pat mult prea "moale". Fortele castigate inutile, pentru ca totul devenise dintr-o data mult prea usor. Viata era prea usoara. Pana si painea era gata feliata si atat de moale incat o puteam inghiti pe nemestecate. Ne incordam, asteptand o noua provocare, un nou obstacol, dar totul era lipsit de efort, confortabil, prietenos. Pranz tipic in Zambia: nshima + peste. Nshima e exact ca mamaliga noastra, doar culoarea difera. Pe drum spre capitala Zambienii sunt amatori sa se dea in stamba Ruland o babaroasa. Zambia parea o tara noua, o masinarie bine unsa care functioneaza cum trebuie. Surprinzator, in acest mediu modern si bine pus la punct, supravietuiesc speciile de animale salbatice pe care logica ar fi indicat ca le vom zari mai curand in jungla congoleza. Ajunsesem aici dupa 2000 de kilometri de pista fara sa vedem nimic. Abia de aici inainte, intre betoane si drumuri perfecte, urma sa ne implinim un vis - sa vedem megafauna africana. Am stat 3 nopti in Lusaka: updatand blogul, pe Skype cu familiile, gatind pe marginea piscinei. Secventa 1: iepurele si al sau Tenere Secventa 2: in contact cu motorul, iepurele a devenit…Sam Apoi am luat drumul catre sudul care promitea parcuri pline de zebre, antilope, elefanti… In linie dreapta, asfalt perfect… ne plictiseam. Simteam ca ma ia somnul la ghidon. Sa tinem aprinsa in noi foamea de aventura, sa ne bucuram pentru moment de confortul regasit? Alaturi de noi rulau doua BMW F650 GS: pentru prima data intalnisem si hotarasem sa facem o bucata de drum impreuna cu doi overlanderi ca si noi. James si Bryce, originari din Cape Town, facusera 4 luni in calatoria lor din Londra - unde locuiesc si lucreaza de multi ani - catre casa, pe ruta Europa de vest si sud, orientul mijlociu si coasta de est a Africii. Aveam o gramada de vorbit, scule de impartit, piese de ciocanit. In Lusaka am mers in acelasi garaj pentru a reface placutele de frana uzate. Pierdusem deja de la intrarea in Zambia zaua de legatura de la noul meu lant si un surub de la scut, asa ca am rezolvat si aceste doua probleme. Apoi i-am dat bice, in ideea de a incepe sa ne grabim, deja 7 luni si jumatate trecute si inca nu eram in Africa de Sud! Baietii urmau sa faca un pit stop langa lacul Kariba, la un var, dar ghinionul a facut ca dupa pranzul pe marginea soselei, si dupa ce am fost opriti pentru a doua oara de acelasi echipaj de politie, ca Bryce sa-si descopere lantul praf. Rigidizat, uzat, exact faza prin care trecusem si eu in Maroc, in Ouarzazate. Asa ca cei doi sud africani au facut cale intoarsa 50 de km pana in Lusaka, in cautarea unei piese de schimb, iar noi ne-am continuat drumul. Pe vastele intinderi din inima Africii cele mai frumoase apusuri coloreaza serile in peisaje de carpeta chinezeasca. In primul nostru bivuac zambian eram din nou singuri, dupa mai multe luni, si aceasta frumusete suprarealista, aceasta liniste, aceasta vibratie erau cuibul nostru pentru o noapte. Pui cu o tocana de frunze asemanatoare cu spanacul Tocana de vita Ambele feluri servite alaturi de nshima, fara de care nu exista masa in Zambia A doua zi intram in faimosul Livingstone, un orasel turistic, fondat in 1905, dar dezvoltat exploziv in ultimii 5 ani: 2 malluri, supermarketuri peste tot, benzinarii, restaurante, lodge-uri si campinguri. Si o ofera naucitoare pentru iubitorii de aventura: rafting, bungee, zbor cu elicopterul, cu micro-deltaplanul, safari, pescuit in canion etc. In Livingstone trebuie doar sa iti imaginezi ceva, ca vei gasi macar o agentie cu o oferta pe masura. In fapt aglomeratia de agentii turistice si hoteluri este atat de mare, incat comisia internationala responsabila discuta posibilitatea de a retrage statutul de sit World Heritage cascadei Victoria. Dupa Cupa Mondiala de fotbal din 2010 taxele - deja exorbitante - de intrare in parcul national au fost dublate si s-a introdus o taxa suplimentara pentru parcare. Una peste alta am platit 45 de dolari pentru a vedea cascada. Si vizavi de casa de bilete, plin de chioscuri cu cele mai penibile copii de arta si artizanat african. Sentimentul era de parc tematic, mega turistic. Eram scarbiti. Dar in cativa metri am auzit-o. Apoi am vazut-o. Si am uitat totul. Fumul care tuna In amonte fluviul Zambezi e bland, apele calme mangaie campiiile in helestee parfumate, unde vitele si turmele de animale salbatice vin sa se adape si sa socializeze. Inghite calm raurile si paraurile, ploile il fac mai puternic. Apoi bazaltul se deschide inaintea-i, o falie de 1,7 km lungime, 108 m adancime, si fluviul devine explodeaza, dintr-o data salbatic. O bestie trezita din staza. Inainte sa o vezi, ii auzi vocea, vezi aburii care ii ies pe gura. Mosi-Oa-Thunya inseamna in limbajul indigen "tunetul care fumega". Ploaia inversa aruncata in sus e vizibila de la multi kilometri departare, ca un gheizer. Cascada pare imensa, vie. In sezonul ploios - care e chiar acum - cascada atinge un debit de peste 500 de tone de apa pe minut. In lumina perfecta de dinainte de apus, priveam cum o forta enorma e continuta intr-o structura delicata de apa. Ajunsa pe muchia ascutita, isi cauta pentru o clipa echilibrul, apoi se arunca in abis, dizolvandu-se intr-un dans senzual, un trup translucid care dispare in miliarde de picaturi microscopice. Aproape 360 de grade de curcubeu, Zambezi ploua pe pielea noastra, zgomotul cascadei ne transporta intr-o lume magica. Uitasem de pretul pe care spiritul mercantil al omului il pune pe natura, ne abandonam fericiti momentului, senzatiilor. E atat de frumos acest loc. Cumpatul pierdut la granita dintre Zambia si Zimbabwe, pentru Zambezi nu mai e cale de intoarcere. Fluviul salbaticit se zvarcoleste in canioane inguste si vartejuri ametitoare. Si chiar pe buza unui canion, la Rapid 14, am gasit locul de care aveam nevoie pentru a ne odihni si aduna gandurile, pentru a planifica traseul in continuare. Cu wifi gratuit inclus.

Ziua/ Day 21 - 12/01 Km: 0 Vremea/ Weather: 26°C, ploaie alternand cu soare/ rainy with periods of sun Instalati la misiunea catolica din Kamina, cortul devine refugiu de joaca pentru Lea si Elisa Roverul e si el la adpost de ploaie, parcat langa fratele mai mare Ne molipsim de aerul relaxat si buna dispozitie a gazdelor noastre, si ne jucam… Observam…/ Cameleon Gasesc un atelier auto unde mi se sudeaza levierul de frana si unde dau de urma unui localnic care are o Honda si un lant pe 520 mai vechi (cu doar 104 zale), pe care il cumpar pe 20 de dolari, ca o asigurare in cazul in care carpeala din camp va ceda. E imposibil sa gasesc aici un lant nou sau sa astept un colet din Africa de Sud sau Europa. Descoperim ca exista tren in oras si ne vine ideea geniala de a incerca sa negociem un transport cu un tren de marfa pana in Lubumbashi. Se pare ca drumul prin Sokele este inundat de la ploile constante, zeci de camioane sunt blocate pe traseu si sunt doua treceri de rau, dintre care una - ne previne Alper - este impasabila pentru motociclete. Alper are multa experienta de offroad, si spune ca apa depaseste 1 m. Oare sa fie trenul o solutie? Mergem la gara sa investigam. Aici, atmosfera de duminica. Pana si gardienii care pazesc peronul de intrusi au chef de pozat. Petrecem toata ziua intre birourile sefilor si sefuletilor de la CFR-ul congolez, care ne amintesc de Romania, comunista si post-decembrista. Aceeasi birocratie, acelasi limbaj de lemn, aceeasi pretiozitate, dar si aceeasi infrastructura jalnica. Dupa ore de naucitoare intalniri si alambicate negocieri, ajungem intr-un final in posesia unor informatii clare: putem inchiria un vagon deschis, care se taxeaza la tariful minim de 7t, adica 1350 de dolari pana in Lubumbashi. Trenul face cam 4 zile pe drum, cu posibilitatea de a intarzia daca intervine o pana de curent, caz in care se asteapta sosirea unei alte locomotive, diesel, de la cel mai apropiat depou. Ziua/ Day 22 - 13/01 Km: 0 Vremea/ Weather: 26°C, ploaie alternand cu soare/ rainy with periods of sun Suntem tot in Kamina, tot la negocieri cu CFR-istii congolezi care au mirosit ocazia: incercam toata dimineata sa ne pledam cazul in fata sefilor, si cu greu concluzionam asupra variantelor: 1. femeile, copii si moto trimise cu un tren de persoane, iar noi doi pe sosea cu Defenderul; 2. vehicule, soferi si pasageri pe platforma trenului de marfa, impreuna cu o alta masina din Congo, insa doar 400 de km din cei 600 pana in Lubumbashi, suntem asigurati ca dupa aceasta portiune drumul e fara probleme, iar pretul la care am ajuns e 500 de dolari; 3. sa continuam drumul ca pana acum si sa speram ca lantul si sudura la rece la Rover vor tine. Suntem intre ciocan si nicovala: pe de o parte constientizam riscurile de a ne lansa din nou pe o pista imprevizibila, periculoasa, pe care riscam sa ramanem in pana, cu evident costuri exorbitante de ne scoate de impas. Pe de alta parte insa nu ne putem lasa exploatati de cei de la trenuri, mai ales ca pentru noi doi cel putin, perspectiva de a pune cortul pe o platforma murdara, intre doua masini, in ploaie, frig sau soare, timp de 4 zile sau cine stie, poate o saptamana, nu e chiar imaginea unui voiaj de placere. Pe bani multi. Spre pranz decidem sa ne riscam in varianta pe sine, ne echipam si umplem masina de alimente pentru drum: manioc prajit, sangerete de capra - o specialitate locala de origine franceza (boudin), gratar de capra, conserve, bere, legume de salata, paine. Suntem resemnati si un pic ingrijorati, dar ajungem la gara cu voie buna: am scapat de cosmarul drumului accidentat, in cateva zile vom fi in Lubumbashi, o sa fie bine! Dar nu a fost a fie: la gara aflam ca trenul a fost din nou amanat, poate pleaca maine, poate pleaca poimaine…Riscam sa asteptam asa un timp nedeterminat, in plus serviciul comercial a mai umflat un pic oferta: 550 de dolari. Si ni se pune pata: suntem overlanderi, vom face drumul "pe drum", pe roti. Dar ziua de azi e pierduta, si ce motiv mai bun sa sarbatorim o decizie curajoasa - sau nebuneasca? - decat o masa copioasa, cu boudin si carnati de capra, cu ananas caramelizat in unt, orez si o sticla de whisky, in compania celor de la misiunea catolica? Ziua/ Day 23 - 14/01 Km: 55 Starea drumului/ Road: nisip tasat/ good sand Vremea/ Weather: 29°C, soare/ sunny Ne luam la revedere pentru a doua oara de la Gabriel… Si ne vedem de drum. Serpuind printre gradini si copaci, pista e gatuita pe alocuri, aproape o poteca presarata cu buturugi, greu de parcurs de masina plina de bagaje. Ghinionul face ca intr-un moment de pripa, masina sa se infiga cu partea superioara intr-un arbore, iar in impact victima e chiar una dintre lazile noastre. Cutia de aluminiu se face acordeon, tabla subtire rupta, cadrul deformat, bidonul pentru benzina spart. Ne adunam obiectele in pungi de plastic si le caram in masina, indoindu-ne si mai mult ca vom izbuti sa ajungem cu bine la capatul acestui drum de cosmar. habar nu avem cum vom rezolva aceaasta situatie, evident nu putem rula fara o cutie, aluminiul e greu de reparat si un set nou nici nu se pune problema sa gasim pe parcurs. Vom vedea, acum trebuie sa mergem mai departe. Dar la 50 de km de Kamina masina intra cu roata drepta spate intr-un hau. In uralele multimii cautam un ciot, un copac, orice, de care sa ne agatam. Dar stupoare: troliul nu merge, din nou. Pe drumul din Kamina Jacques remarcase un zgomot metalic suspect, era troliul, care pare de nereparat, fortandu-ne sa cautam o solutie alternativa. Avea sa fie o cumpana in aceasta aventura: inceputa in groapa, ziua se va incheia doar un metru mai jos. Pentru ca odata remorcat de singurul 4x4 care ne-a depasit toata ziua, Roverul aluneca implacabil intr-un sant parca si mai adanc, iar congolezii, dupa ce in incercarea de a sapa in disperare sparg cu lopata o anvelopa, dau bir cu fugitii. Ploaia care umple santurile de apa clocotind in mini-cascade nu ne ajuta in nici un fel. Uzi, plini de noroi, piscati de tantari, suntem dezarmati. Francezii decid sa doarma inghesuiti in masina care e mult prea inclinata cu rotile in groapa pentru a permite isntalarea cortului de pe acoperis. Iar noi punem cortul in iarba murdara, si in linistea noptii ne adancim - toti 4 adulti - in cele mai negre ganduri. Ziua/ Day 24 - 15/01 Km: 65 Starea drumului/ Road: nisip tasat/ good sand Vremea/ Weather: 29°C, soare/ sunny De dimineata, cu mintea ceva mai limpede, dar spatele incovoiat de la banchete si damburi, ne dam seama ca troliul poate fi totusi folosit cumva. Cu cricul si ajutandu-ne de un lant imprumutat de la camionul ssosit intre timp, si care astepta uscarea drumului pentru a rula, manevram manual troliul. Ca in basmul cu ridichea uriasa, monstrul de peste 3,5 tone se pune la loc pe drum. Intre timp Tenerele asteapta cuminte sa ii dau cheie Iar fetitele urmaresc desene animate la umbra Urma lasata dupa ce am muncit 24 de ore… Zaua mea de campanie se prezinta respectabil: sper sa ma tina pana in Kolwesi. Ajungem la o trecere de apa, unde dupa pod muncitorii de pe camioane trudesc de 3 zile sa umple - cu saci de nisip si lemne - un hau cascat de la ploi. Trecem fara incidente, si ajungem in fata unei noi traversari, de data asta prin rau. Simt ca sunt prea obosit pentru a ataca raul, si decidem sa ne instalam in unul dintre cele mai calme si pitoresti locuri de pana acum.

Ziua/ Day 17 - 08/01 Km: 150 Starea drumului/ Road: nisip tasat si pamant/ good sand and dirt track Vremea/ Weather: 29°C, insorit/ sunny Spalati, odihniti, bine hraniti, ne luam la revedere de la noii nostri prieteni, simtind ca intram in a doua etapa a raliului nostru catre Zambia. Pentru a doua oara urma sa ne abatem de la traseul "clasic". Nationala nr. 1, am fost asigurati, e impasabila in aceste zile, in urma ploilor care au format adevarate lacuri fara fund. N1 este blocata de camioane in pana sau care asteapta sa se schimbe vremea si sa se zvante drumul. Asa ca o luam cotit, prin Kabinda, pe traseul indicat de soferul clinicii care ne-a intocmit o lista cu satele orin care ar trebui sa trecem si pe care o vom folosi - asa cum am facut impreuna cu Alper in Congo, in lipsa unei harti - pentru a ne orienta si a ajunge, prin Misiunea Kalonda si Ferma Grelika, in Kamina. La jumatatea dintre Mbuji Mayi si Misiunea Kalonda ne intalnim cu chiar gazdele noastre pentru la noapte, care au fost prevenite de sosirea noastra de fratele Richard. Cu fiecare prilej, refac stocul de fructe, mancarea de baza acum. Casutele de lut in care am fost cazati la misiunea Les Soeurs Beatitudes. Implicati in multe proiecte umanitare, cei care traiesc aici sunt un exemplu de conservare a traditiilor: aici se fabrica paine de casa, gemuri, vin de ananas, fursecuri si chiar iaurt. Am fost invitati sa impartim cu fratii si surorile o cina condimentata de o piesa de teatru bazata pe povestea celor trei magi biblici, improvizata cu ocazia Epifaniei. Spiritul ludic congolez e delicios, insa ceea ce ne-a miscat profund a fost muzicalitatea modului in care aceasta comunitate evlavioasa intelege sa isi adreseze rugaciunile, multumirile si sperantele. Cu adevarat un provilegiu de a arunca o privire indiscreta asupra intimitatii unice dintre africani si Dumnezeu. Ziua/ Day 18 - 09/01 Km: 156 Starea drumului/ Road: laterita/ laterite Vremea/ Weather: 30°C, insorit/ sunny Pregateam impreuna cu francezii titlul" Pas de jours sans plantage (Nici o zi fara a ne bloca), dar ziua de azi ne-a intrerupt sirul de evenimente negative. Drumul pe care ne-am calit pana aici ne face sa rulam cu usurinta pana in Mission Kalonga, unde raman peste noapte. Navigatia prin satele cu cate o mana de case de lut ne-a devenit o a doua natura. Zona pe care o traversam e de un pitoresc fermecator. Peste tot marturii ale creativitatii native: casele sunt tesute pe schelet de nuiele si acoperite cu manunchiuri de iarba uscata, in ograzi zarim cosuri impletite in forme ingenioase, adaptate diferitelor scopuri, fie pescuit, fie pentru filtrat bicarbonatul extras din palmier pentru a da gust tocanelor de manioc. Mancarea insa a devenit un lux: de multe ori nu gasim nimic de cumparat, nici chiar porumb. Rezervele noastre au ajuns iar la limita, ne bucuram ca niste copii de rosiile pe care cumparam la tarabele din Mission Kalonga. Si ne luam, atat cat putem, revansa dupa o zi de pofte. Farcous de tabara: o specialitate franceza din sud, improvizata aici din niste frunze gen spanac, carne de vita la conserva (in loc de carnatii traditionali), ceapa, usturoi, sare, piper, malai si lapte. Am rumenit chiftelele plate in lei si le-am servit langa o portie de cartofi fierti in coaja si bere neagra. Un adevarat festin! Ziua/ Day 19 - 10/01 Km: 150 Starea drumului/ Road: nisip tasat/ good sand Vremea/ Weather: 34°C, cald, apoi ploaie/ hot, then rain Dimineata ne-am strans catrafusele insirate sub veranda cotetului de pasari, unde de obicei dorm caprele. Azi rulam din nou doi pe Tenere: Jacques si Delphine ne-au rugat sa le lasam fetelor spatiul de joaca si siesta disponibil, iar Ana e incantata sa revina in sa. Si plecam in forta, pista solida, peisaj rural african plin de culoare, libertatea recastigata. In 80 de kilometri de fun insa, Dakarul nostru se dovedeste mai tare decat al lor: uzat de nisip si drumul greu, fortat de masa suplimentara, lantul cedeaza. Cu zaua de legatura rupta in doua, incerc intr0un moment de disperare o solutie temporara pentru a putea inainta macar pana intr-un bivuac acceptabil. Dar nu e nici o sansa, si trebuie sa ma resemnez sa fiu - din nou, ca pe drumul de trista amintire din Camerun - tractat, si de data asta vine si ploaia, ca pentru a-mi pune la incercare si mai drastic vointa de a continua. Istoria din Congo se repeta, laterita uda e ca sapunul, si in plus, din cauza stresului, intai montam sufele invers, cea scurta atasata imediat de masina. Patinez, cu vizibilitate aproape zero in curbe, fara sa pot imi pot coordona momentul de franare cu manevrele lui Jacques, care, tensionat de situatie, conduce mai putin concentrat decat in Camerun. Si cad: intai smuncit peste un damb, apoi in alunecare, pe pamantul lucios, apoi sunt proiectat cu umarul intr-un arbore. Levierul de frana spate se indoaie la fiecare busa, si dupa a treia indreptare se rupe, asa ca nici frana spate nu am pentru a pune tensiune pe sufa. In nici 70 de km intelegem ca ceea ce facem e periculos, e nesabuit. Nu putem continua, decat riscand un accident serios, si de cand rulam asa nimeni nu a trecut pe acest drum singuratic. Suntem la cel putin 200 de km de orice, banuim sate ascunse in campie, dar nu are nici un rost sa speram la suport tehnic si, epuizati, capitulam, instalnd bivuacul chiar pe drum. Nu are rost sa ne sinchisim de eventualii trecatori, aproape ca ne dorim ca cineva sa apara si sa dea si altceva de gandit. Ca dracul sa para inca si mai negru, Roverul supureaza ulei din motor. Nivelul e la minim, nu avem ulei de rezerva, decat ceva 10W40 pentru motociclete, care poate avea efecte negative pentru turbo. Trebuie sa facem ceva, trebuie sa iesim de pe acest drum nemilos, si trebuie sa o facem cu ceea ce avem la dispozitie aici. Ziua/ Day 20 - 11/01 Km: 206 Starea drumului/ Road: nisip tasat/ good sand Vremea/ Weather: 19°C, frig si ploaie/ cold rain Lant rupt Fara frana Si fara ulei pentru motorul care supureaza. Pentru ca nu mai avem compresor de mult, am improvizat aseara cu o coarda infasurata pe bormasina o metoda de a prefora metal. Si ne-am reparat, in stil african, vehiculele: Sudura rece pentru conduct de la Defender Za de table prinsa in buloane pentru lant. Cu frana nu am avut ce face. Ganditoare, Ana si-a reluat locul, si am pornit, strangand din dinti la fiecare hop, la fiecare cotitura. Si zaua tine, alimentandu-mi speranta ca vom ajunge macar pana in Kamina, unde vom gasi poate o alta solutie. Cum iesim inspre drumul circulat, suntem rasplatiti cu un pranz delicios: fufu cald si carne de vita super gustoasa, in sos de rosii si ulei de palmier, gatite e femeile care si-au aliniat oalele la intersectie. Cu burtile pline si pofta de carne satisfacuta, admiram pesiajul, care incepe sa para ceva mai animat de viata: fluturi camuflati in iarba plina de gaze, pasari…cine stie, poate vom vedea totusi animalele salbatice la care am visat cand planuiam sa venim in Africa! Pe o torentiala biciuitoare, ajungem in Kamina, unde intindem cortul, sacul si saltelele efectiv ude - pentru ca sacii nostri nu mai fac fata uzurii si intemperiilor si au nenumarate perforatii - sub o streasina cat de cat la adapost. Apoi le zgribulim in fata unor felii de fufu trase la tigaie si il sunam pe Alper. De aici drumul e bun, stim noi, dar Alper ne da din nou o veste proasta: ei doi au ajuns abia in Kolwesi, dupa 6 (sase!!!) zile de travaliu, timp in care au ramas blocati in mlastini si au rupt suspensia - pe lame - de la Toyo. Cosmarul reincepe.

Niko, sistemul de cort se poate adapta la orice masina de gen (Defender, LandCruiser, Hilux etc); in tarile "civilizate" exista garaje specializate care fac aceste modificari. Jacques si Delphine dorm pe platforma relizata intre plafonul de tabla si habitaclu iar pentru fetite se rabat banchetele din spate. Pe langa cort, masina mai are un dulap pe toata laterala stanga pina in bancheta spate, frigider, rezervor de apa de 80l + rezervor de apa pentru dus de 40l ce trec prin 3 filtre (apa pentru dus se incalzeste de la motor la aprox 45C), 2 rezervoare auxiliare de motorina 20l + 80l (total aprox. 170l motorina!!!); Exista si masini (camioane) mai bine preparate decat atat, practic poti calatori in confort de 5*, pe roti. Ziua/ Day 13 - 04/01 Km: 94 Starea drumului/ Road: nisip/ sand Vremea/ Weather: 38°C, soare/ hot 40 USD pentru doua nopti de campat plus apa de ploaie folosita? Dupa ce am intrebat in repetate randuri inainte de a ne instala daca si cat am avea de platit? Excesiv si nu chiar "crestin" am spus noi, confruntati la plecarea din Tshikapa cu pretentiile preotului Sylvain-Desire Munzombo. Dupa ce am petrecut ore bune impreuna discutand chestiuni politice si sociale, dupa ce i-am oferit contacte in Europa pentru a incerca sa obtina o bursa de studii pe continent, parea ca suntem suficient de amici pentru a nu ne exploata unii pe altii in scop mercantil. Dar nu e prima oara cand intr-o misiune - de multe ori singurul loc in care am gasit un spatiu de liniste pentru o noapte-doua - suntem primiti nu chiar cum "se cuvine". Ziua incepe prost, si se termina prost. Inca de dupa Tsikapa ne pierdem unii de altii, cele doua grupuri: familia de francezi si Ana in masina pe de o parte, eu pe moto pe de alta. Catre Kananga duc doua drumuri "principale": N1 si o deviatie mai lata, plus nenumarate poteci si drumeaguri. Dupa ploaia masiva de ieri soarele a iesit in forta, nisipul s-a zvantat si pe alocuri o crusta crocanta a format pelicule aurii peste noroiul mincinos de pe fundul gropilor. De multe ori deviatiile sunt ceva mai mult decat urmele a catorva camioane care au trecut prin dreapta sau stanga drumului, unde o iarba taioasa, care depasaseste pe alocuri statura Anei, isi ia seva dintr-un pamant mlastinos, supurand o apa verzuie, urat mirositoare. La o intersectie absolut banala, eu raman pe directia inainte, dar, aflata in spatele meu, masina vireaza stanga, la sfatul satenilor. Pentru ca terenul e favorabil, ambele grupuri, acum ratacite unul de altul, ruleaza pentru prima oara dupa multe zile cu o viteza constanta. Eu cu pana la 50km/ora, Jacques cu 30-35. Asa ca in scurt timp, fara sa stim, luam distanta considerabila intre noi, si iesim din aria de acoperire a radio-urilor. Pana aici insa deviatiile revin in drumul principal dupa nu foarte multi km, asa ca ne continuam fiecare traseul, convinsi ca ne vom regasi curand. Insa orele trec, ziua e din ce in ce mai fierbinte, satele pustii, nu am decat 3000 de franci (mai putin de 4 dolari), o sticla de apa si toate sansele sa raman in pana de benzina. Banii sunt in masina care e undeva in stanga mea, in urma sau poate in fata motocicletei. Nu regasesc trasa masinii si discutand cu satenii inteleg ca abia in circa 70 de km ne putem regasi. Intre timp grupul pe patru roti afla aceeasi informatie, investigand in stanga si in dreapta pana un taran care transporta benzina cu bicicleta confirma ca m-ar fi zarit undeva pe la pranz luand-o pe N1 catre Kananga. Si unii si altii sarim peste masa de pranz, in speranta ca vom ajunge mai curand la intersectia celor doua drumuri. Nici unii nici altii nu simtim ca drumul e mai usor si ca rulam bine, pentru ca pe masura ce seara se apropie sporesc si indoielile ca informatiile primite de la sateni sunt veridice. Ne imaginam tot felul de scenarii, cum vom ajunge sa petrecem noaptea separat, cum poate va veni ploaia din nou si cum o sa fiu nevoit sa cer adapost si hrana cine stie pe unde si cine stie cui. Intrat pe rezerva, ajung primul la intersectia N1 cu deviatia principala. Oamenii confirma ca masina inca nu a trecut pe aici. Si astept. Si astept. Mi se ofera un scaun, oamenii intreaba una alta, si dintr-o data, bum! Tunete, aerul devine rece si limpede si vine ploaia, paraie de apa portocalie inunda nisipul care se topeste intr-o mazga lucioasa. Au trecut mai bine de doua ore, noaptea a aproape, singura solutie e sa ma intorc pe deviatie in speranta ca voi da de Ana si de francezi. Si intr-adevar spre orele 6 vad proiectoarele Roverului in fata caruia para ca o naluca alba. Ne imbratisam, ne bucuram, ne povestim. Dupa o zi relativ calma si fierbinte, masina tocmai a iesit cu greu dintr-o mlastina, singurul plantaj, rezolvat destul de rapid cu troliul. Nu mai avem ragaz decat sa trecem de intersectia cu N1 si, dupa ce cumpar niste benzina dintr-un catun la 2600 franci/litru, sa ne bagam intr-un lan de iarba deasa si sa ne zgribulim in fata mesei neimbelsugate. Abia atipim, ca auzim glasuri, zgomotul din ce in ce mai aproape, si in cateva minute suntem inconjurati de sateni care discuta pe obisnuitul ton ridicat vrute si nevrute. Speram sa isi satisfaca curiozitatea in scurt timp, si sa ne lasa sa dormim, dar nu e nici o sansa. Trebuie sa fac ceva, masina ramane inchisa, dar noi in cort auzim cu oamenii au inceput sa zgaltaie un pic de motor si sa se intinda la barfe la un metru de noi. Asa ca ies. In chiloti, dar politicos, le explic situatia noastra si, la insistentele mele, satenii pleaca, nu foarte convinsi. Suntem franti, si adormim imediat, convinsi ca iar va urma o dimineata stresanta, pe fuga. Dar nu e nevoie sa asteptam dimineata. Suntem treziti din somn de un al doilea grup de sateni, care au adus politia, de teama, cica, pentru a afla care sunt intentiile strainilor instalati in camp. O iau de la capat cu explicatiile, discutia devine agresiva, absurda. Oamenii spun ca se tem de noi, dar ei au venit singuri sa ne pipaie si sa ne trezeasca din somn. Oamenii spun ca ne-ar fi oferit ospitalitatea in sat, dar nu intarzie sa ne ceara suveniruri. Oamenii spun ca e interzis sa campa pe proprietatile lor, dar terenul pe care ne-am instalat nu e agricol si nu apartine nimanui. Nu ne intelegem. Politistul deja ne vazuse cu ore in urma trecand pe la bariera, ba chiar am schimbat atunci cateva cuvinte despre calatoria noastra. Argumentele logice nu ajuta discutia care frizeaza absurdul, asa ca pe un ton ferm le cer sa ne lase pur si simplu sa dormim, pentru ca suntem extenuati. Bombanind, grupul aiuritor face cale intoarsa, si minute bune galceava satenilor umple linistea noptii. Ziua/ Day 14 - 05/01 Km: 161 Starea drumului/ Road: asfalt + nisip tasat/ tarmac + good sand Vremea/ Weather: 33°C, soare cu ceva nori/ warm and cloudy La 5.30 dimineata avem "musafiri". Randuri randuri sateni - femei, copii, barbati - sosesc si sunt alungati, in timp ce ne luam micul dejun in miscare, impachetand pe fuga bagajele. Ploaia a tasat putin drumul si gasim mai usor trasele bune. In Kananga vedem pentru prima oara strazi asfaltate, chiar daca gudronul a fost de mult timp erodat. Oprim la piata. Saracie: benzina scumpa (2600 franci pe litru), carbuni, paine, ananas, rosii cat ciresele, peste uscat si in rest termite si furnici, unele inca miscand in galeata de email. Ceapa cerde, subtire cat firul de iarba, e plina de noroi si se vinde la bucata! Cand santurile lasate in urma de camioane se ingusteaza, scaritele mi se infig in malul intarit si roata bate in gol, sapand in nisipul moale de dedesubt. In astfel de situatii singura solutie e sa cult motorul, sa il trag din sant si sa il rotesc pe cric in pozitie. Manevrele, in soare si infundat in nisip pana la jumatatea gambei, sunt obositoare, si la pranz savurez fiecare molecula din orezul rece cu avocado si rosii. Un ananas gigant, peste 3 kg de miez suculent, parfumat. Mai avem doar 20% din banii pe care i-am schimbat in KIN pentru acest trip. In Congo cea mai mare bancnota este de 500 de franci, si cursul e de circa 900 de franci pentru un dolar, asa ca libanezul la care am facut tranzactia ne-a dat in schimbul dolarilor un rucsac de hartii. E firesc sa atragem atentia tuturor pe unde trecem: majoritatea traficului chiar si pe distantele considerabile dintre localitati, este aproape exclusiv pietonal. Dupa picnic mai rulam 80 de kilometri - din care 50 de asfalt accidentat si 30 de pista - doua ore in care mergem din sat in sat, fara pauza, fara a gasi o poteca sau o directie buna pentru bivuac. E plin de oameni, pe jos, pe biciclete, nici o sansa de singurate, de liniste. Insa la 8 seara e deja mult prea tarziu pentru a mai continua si o luam pe un drum care urca prin padure. Nimerim bine: 2-3 km mai sus calarim damburile acoperite de iarba deasa si buturugi si ne instalam, pregatiti sa infruntam norii negri in spatele carora ne imaginam cele mai frumoase stele. Ziua/ Day 15 - 06/01 Km: 115 Starea drumului/ Road: nisip tasat/ good sand Vremea/ Weather: 29°C, ploaie/ rain Ploaie torentiala. Pana la 10.30 suntem blocati, apoi in mocaneasca de dupa aversele din zori strangem cortul de la interior acter exterior: mai intai plasa de tantari, apoi foaia impermeabila. Suntem insa deja murati pana la piele si e frig: 21 de grade. Sictir total in tabara noastra, dar francezii si-au dat seama ca au intrat pe neobservate in criza de timp: viza le expira in 5 zile si sansele sa ajungem la frontiera atat de repede sunt practic zero. Asa ca strang din dinti si plecam. Ana e tot in masina, la adapost de frig si ploaie, dar deprimata, ca intr-o cusca hurducaind prin hartoapele unui pesiaj din care abia zareste o geana de drum. In spatele masinii banchetele se pot intinde pentru a forma patul copiilor si spatiu de joaca. Cand bancheta e pliata, Ana ia oc intre bagaje, haine si cutii, iar geografia precara a micului ei univers e in permanenta deconstructie: obiectele cad si se rostogolesc, si, desi confortul masinii e de preferat in acest moment intemperiilor de afara, Ana ar prefera sa fie in sa decat intre 4 "pereti". Ploaia se opreste dupa circa o ora de mers, insa deja drumul e spongios, patruns pana in profunzime de apa si suntem primele vehicule care se incumeta nebuneste sa scurme in masa instabila, alunecoasa, inselatoare. Pentru ca norii continua sa-si descarce furia in amonte de noi, adevarate paraie cresteaza terenul. Rulam prin apa, cizmele mustindu-mi si cu frigul in oase, dar rulam. Incet, incet GPS-ul promite un final fericit al zilei. La pranz oprim pe malul lacului Mukamba sa mancam, si abia ne strangem pledul ca ne intalnim pentru prima oara cu overlanderi pe moto. Sunt belgieni si calatoresc cumva mai aparte: motoarele - un KTM si un BMW - raman pe continent, iar ei vin cu avionul pentru a face cate o etapa. Acum sunt pe trasa Lusaka - Kinshasa, cu ocol in Zambai pana la Vic Falls. Modul acesta de a calatori le permite sa ruleze fara bagaje multe, fara tone de piese de schimb, resou sau cauciucuri: mananca in sate sau restaurante si dorm cel mai adesea in hoteluri, asa ca drumul e fun si excitant. Schimbam impresii si sfaturi pentru pista care urmeaza, apoi dam gaz. La circa 20 de km de Mbuji Mayi - tinta noastra pentru azi - ultima, spun satenii, proba de foc a drumului. In urma ploilor tasa de camioane s-a surpat atat de tare incat practic rulam intr-o caldare de laterita. Argila care se fala pe fundul canionului insa e moale ca mamaliga fierbinte si nu avem nici o sansa: masina se opinteste, geme, coboram resemnati sa o scoatem din mal. Iesim din hopul de la gura canionului, ca sa ne blocam din nou la iesirea inapoi pe pista. Asistenta e entuziasmata de spectacolul oferit, mai putin de refuzul nostru de a le rasplati "rabdarea" cu bani si cadouri. La buza drumului, un magazin satesc cu cele mai absurde chinezisme "de lux". La miezul noptii ne atingem obiectivul: dupa doua saptamani de pista suntem in Mbuji Mayi, unde avem un contact local, intermediat de tatal lui Jacques, care a fost in Congo acum 6 ani pentru cateva luni de voluntariat. Primiti cu zambetul pe buze, bere rece si vin de ananas preparat in casa de maicute ne retragem, bulversati de neasteptatul confort de mult uitat si acum regasit, in camere adevarate, cu paturi adevarate, in care cadem, sfarsiti, prada somunului greu, fericit. Ziua/ Day 16 - 07/01 Km: 0 Vremea/ Weather: 30°C, soar, ploaie spre seara/ sunny, evening rain Branza, ce miracol, ce savuroasa inventie! La micul dejun ne reintalnim dupa luni de zile cu aceasta banalitate europeana, delicatesa imposibila africana. Suntem gazduiti cu generozitate de fratele Richard, chirurg oftalmolog si de fratele Jerome, medic generalist. Richard a venit acum 20 de ani direct de pe bancile scolii din Ungaria, pentru a-si dedica viata unui proiect imposibil atunci, functional si de succes acum: Centrul Oftalmogic Sf. Raphael Mbuji Mayi. Impreuna cu Jerome, de origine francez, au pus bazele primei clinici de oftalmologie din provincie, sprijiniti de donatii sosite din toate colturile lumii. Astazi echipa a crescut, clinica e dotata cu echipament de ultima ora si peste 1600 de operatii de cataracta sunt efectuate anual. Munca celor de la clinica se extinde in provinciile adiacente, iar oamenii calatoresc chiar si din KIN pentru a fi tratati aici. Pe langa tratamentul ambulatoriu si munca in teren, Richard a creat programe de consultatii gratuite pentru cei nevoiasi si scheme de educatie originale, sub forma unor piese de teatru interactive. Urmatorul proiect ambitios este construirea primului spital de oftalmologie. Suntem impresionati. Dupa Afi este primul proiect "alb" care functioneaza. Nu pomana pentru mana in permanenta intinsa a africanilor handicapati de secole de interdictii si prejudecati, cu un proiect vital, in care majoritatea angajatilor sunt congolezi, care formeaza curent specialisti autohtoni, care functioneaza pentru, dar mai ales impreuna cu aceasta comunitate. Pinzgauerul clinicii, un tanc indestructibil. Puntea e denivelata astfel incat sa previna plantajele de tipul celor care pe noi ne-au facut sa muncim ore la rand. E ziua de Sf. Ion si bafta mea face ca de dimineata sa inceapa pregatirile - cu arome imbatatoare si playlisturi de rumba cu tot - pentru petrecerea de revelion a personalului de la clinica. Si invitatia e de nerefuzat: dupa pranz se aduna lumea si se incinge atmosfera. Un bufet extraordinar: stomac de capra cu rosii coapte, tocana de manioc in usturoi, capra la gratar, pui la ceaun, tocana de vita in sos tomat si ceapa, tilapia prajit, fufu de manioc si malai, orez, spaghete, sos de ceapa, chili, popcorn, alune prajite, bere, sucuri. Si muzica: ritmurile dulci de rumba congoleza, senzuala, irezistibila. Si un mic toast la final de an in fata intregii admirabile echipe a clinicii, care isi prezinta raportul de activitate si isi fixeaza obiectivele pentru 2012. Suntem onorati si incantati sa fin prezenti si sa aflam detalii despre unul dintre micile marile miracole putin stiute care exista in Africa zilei de azi. Mai multe detalii despre clinica si comunitatea umanitara din spatele acestui poriect curajos aici: www.procongo.hu

Ziua/ Day 6 - 28/12 Km: 40 Starea drumului/ Road: nisip adanc/ deep sand Vremea/ Weather: 38°C, soare/ hot Orhidee in campul in care am dormit. Un semn bun! Dar in curand a urmat primul dus rece: drumul e mai tare decat noi si din nou masina ramane blocata pe punte si diferential spate. Cricul solicitat la maxim incepe sa dea semne de oboseala din cauza nisipului care a umplut fiecare orificiu. Din cauza caldurii un pneu de la Landie s-a dezlipit de janta si prin fanta creata a intrat nisip, ceea ce face ca roata sa se dezumfle accelerat. Nici lantul meu nu arata bine. Cu 3 km inainte de podul din Luange baraj de politie: traversam dintr-un judet in altul si am incercat sa suportam incetineala cu care politistul semi-analfabet copia fiecare litera din pasaportul meu si al Anei. Dupa 30 de minute in care omul caligrafiase 10 randuri, Ana i-a amagit ca se va intoarce in birou cu cele 4 pasapoarte ale francezilor, si i-am dat bice. Odata trecut podul insa am fost luati in primire de sectia DGM din judetul Kasai Oriental: inca o ora de bla-bla si transcriere pe carnetele si voi volante a datelor noastre, in timp de Ana si Jacques cumparau fructe, porumb, orez si apa. Abia dupa ce am iesit din biroul de politie am descoperit ca cele 3 camioane aflate in pane blocau chiar iesirea pe deviatie. Eu am trecut pe langa drum, fortand prin curtile unor case, insa Defenderul s-a infipt fara scapare in transeele de peste jumatate de metru adancime. In urlete si soare usturator am sapat si am injurat pana am scos masina din groapa, apoi, urmati de un card din ce in ce mai gros de adulti si copii chiuind, am orbecait in cautarea unei iesiri inapoi in deviatie. La 4 p.m. eram la capatul puterilor: Jacques a tras de volan si a tasat iarba inalta pentru a ne putea instala si a face bilantul unei zile dramatice. Peste noapte Congo ne trateaza cu furtuna: un fulger loveste la mica distanta si ne strangem in brate in cortul care se umple de apa, cu saltelele impaturite pe zona uscata si cu prosoape si haine puse peste tot pentru a absorbi baltile! Dimineata aveam sa aflam ca si francezii s-au intrebat cu strangere de inima daca fulgerele pot lovi masina… Ziua/ Day 7 - 29/12 Km: 0 Vremea/ Weather: 36°C, soare/ hot De dimineata am decis ca nu puteam continua drumul fara a incerca sa rezolvam problemele tehnice: compresorul de clima pe care Jacques il folosea pentru umflarea rotilor si pentru a opera mici scule nu mai functiona, asa ca ne-am impartit sarcinile. Am desfacut compresorul si am incercat sa il gresam si sa il reparam. Jacques s-a ocupat de cric si a umflat rotile cu micul meu compresor. Iar fetele au spalat rufe cu apa de ploaie si au uscat lucrurile muiate de furtuna de peste noapte. Ziua/ Day 8 - 30/12 Km: 37 Starea drumului/ Road: nisip foarte adanc/ bad deep sand Vremea/ Weather: 34°C innorat/ cloudy Ca intotdeauna pe piste dificile, in momentele extreme am uitat de poze si de tot. In prima parte a zilei - ziua cu numarul 200 pentru noi doi - momentul dramatic a fost un urcus abrupt unde fetele si copiii au mers pe jos, iar masina a ramas infipta in varful dealului, intr-o ravena ascunsa de vegetatie. Dupa ce am sapat pentru a elibera rotile din stanga, am descoperit ca drumul se ingusta, asa ca am sapat mai departe in mal pentru a face loc de trecere. Torentii au lasat in carnea drumului grote verticale si chiar la picior drumul se arata periculos. Inainte de pranz m-am impotmolit intr-un sant de nisip ud si singura solutie a fost sa culc motocicleta pe o latura si sa incerc sa o tarasc pe trasa buna. Jacques mi-a sarit in ajutor, insa din elan a alunecat si a cazut, lovindu-se cu spatele de malul uscat si tare. Primele secunde a zacut cu respiratia taiata si imediat ne-am dat seama ca nu era de gluma. Am intins picnicul de pranz chiar pe drum pentru a manca si pentru a-i permite lui Jacques sa se intinda, insa contuzia la coloana deja devenea dureroasa la fiecare miscare, in ciuda antiinflamatorului si a eferalganului administrate. Cu inima grea, am pornit mai departe, urmand ca la fiecare plantaj sa fiu singur la lopata, troliu si cric. Navigarea prin labirintul de deviatii la deviatie, un hatis de poteci in care ne rataceam dirijati la nimereala de grupuri de sateni - unul aratand in stanga, altul in dreapta - incepea sa ne vina de hac. Cu nervii intonsi la maxim, cu oameni si copii fugarind masina, incercand sa se agate din mers de roata de rezerva, portiere, orice, Defenderul arata ca un elefant epuizat urmarit de o turma de hiene. Fiecare greseala la volan insa costa: plantaj dupa plantaj, ne simteam din ce in ce mai epuizati fizic si mental. Ultimul plantaj maret: cu rotile intrate adanc in nisipul lipicios, mi-am dat seama ca singura noastra sansa era troliul. Odata iesiti din impas ne-am decis sa punem punct zilei, insa nici la bivuac nu am avut liniste. Niste muste dubioase, mari cat unghia, au tabarat pe noi piscand al naibii de tare, asa ca am fiert rapid niste orez cu vinete in sos tomat si ne-am ascuns in corturi. Bilantul negativ pentru Landie includea pe langa spatele frant al lui Jacques, o baveta rupta si toata partea stanga zgariata si indoita. Ziua/ Day 9 - 31/12 Revelion/ New Years Eve Km: 15 Starea drumului/ Road: nisip adanc/ deep sand Vremea/ Weather: 34°C, soare/ hot Jacques se trezeste intepenit de spate: sunt singur la lopata si troliu, cu doua femei si doi copii pe drumul care parca isi bate joc de noi. Cand mlastina aburinda, cand poteca de un lat de brat, cand pista neteda de nisip, cand pieptis cu ravene … nu ne lasa sa ne dezmeticim nici o clipa, ne tine in tensiune, ne stoarce fiecare picatura de sudoare si de suflet. Iar navigatia in cautarea trasei bune - faimoasele deviatii pentru a ocoli zonele in care camioanele au cascat hauri de netrecut - continua sa fie o problema. In unele sate oamenii ne privesc de parca am fi extraterestri, iar noi incercam sa le terfelim netulburati gradinile si ograzile. Nu peste tot gasim copacul salvator: ne incercam norocul cu o buturuga de palmier si Delphine, cu ochii pe ciotul care trosneste si da sa iasa, devine transparenta de emotie. In satul inundat rate inoata in baltile rancede iar porcii stau tolaniti in noroi. Daca ignori tipetele copiilor, mustele care ne intra in ochii plini de sudoare si faptul ca suntem murdari de noroi pana la brau, aceasta ar putea fi o scena idilica de vacanta la tara. In satul urmator ne intersectam cu vechi cunostinte: deja ne stim cu cele cateva camioane care fac drumul odata cu noi, uneori noi ramasi in pana suntem depasiti de camioane, alteori masivele vehicule cedeaza cate o zi sau doua in fata pistei neinduratoare. Oamenii de pe camion muncesc zile la rand pentru a repara drumul si pentru a petici ceea ce ploaia a rupt in cale. Echipa are o structura clara: sofer, proprietarul marfii, oamenii care sapa, omul care alearga in fata masinii pentru a verifica la picior unde sunt pungile de apa sub nisipul miscator .. si restul care dorm, cara sau palavragesc, supravietuind cu o cana de apa si niste terci de porumb. Noi facem drumul acesta cathartic o data in viata, dar pentru acesti oameni drumul acesta e insasi viata lor. Un moment de neatentie si masina ramane suspendata in hau, pe punctul de a se rasturna. Evacuam rapid Roverul si incercam sa organizam operatiunea de salvare: nici un copac in zona, cricul nu e de nici un folos; sapam pentru a elibera rotile pe stanga si a echilibra vehiculul. Lumea s-a adunat ca la circ, niste copii iau loc intr-o adancitura in malul gropii imense in care stam sa ne pravalim. Le mai lipsesc popcornul si paharul de cola. Incercam sa impingem si sa iesim cu balans. Zadarnic. Exasperati, punem spectaorii la treaba: zeci de sateni se inghesuie sa apuce de coarda si in cateva minute, ca in povestea ridichii uriase, cele 3,5 tone sunt urnite din groapa si aliniate inapoi pe drum. Multimea explodeaza in urale isterice, toata lumea vrea sa se traga in poza, cu noi, cu motocicleta, calcandu-se in picioare sa vada afisat pe LCD-ul aparatului rezultatul final. In inghesuiala o femeie cu cei mai frumosi ochi verzi, intr-un contrast superb cu pielea maslinie. Pana se potoleste agitatia, Ana targuieste niste poromb si fructe pentru cina de Revelion. E ultima zi din an. Simtim fiecare oscior cum doare si scartaie, si desi avem luxul dusului atasat la Landie, hainele noastre nu miros a parfum, iar bivuacul nostru nu aduce deloc a resturant sau a ring de dans. Dar ne simtim cat se poate de bine. Simtim ca meritam din plin masa noastra de revelion, pe care punem o cutie de foie gras entier, porumb copt la focul de tabara, sampanie si chiar bomboane de ciocolata. Locul e magnific: un luminis sub cerul cu puzderie de stele, palmieri, linistea intrerupta discret de petrecerea din satul vecin. Ne simtim departe de casa, de tot ce ne e drag si familiar. Dar suntem intre prieteni si inchinam un pahar de sampanie in sanatatea celor de care ne e dor si celor pe care nu ii conoastem dar care ne sunt alaturi virtual in aventura. La multi ani 2012! Ziua/ Day 10 - 01/01/2012 Km: 12 Starea drumului/ Road: nisip adanc/ deep sand Vremea/ Weather: 34°C, soare/ hot Fara troliu nu avem nici o sansa sa mai continuam, asa ca imperativul zilei este sa il reparam cum s-o putea. Randuri, randuri, satenii din asezarile invecinate sosesc pentru a ne intreba de sanatate. De fiecare data pretextul este altul: ba ca ar fi seful satului cutare, sau activiti pentru drepturile omului, sau capitani regionali insarcinati cu securitatea; unii au venit cu ecusoane plastifiate atarnate de gat, ceea ce sporeste ridicolul situatiei. Incercam sa ne mentinem calmul si explicam fiecarei "delegatii" ca nu ne aflam in "misiune", ca nu suntem remunerati de guverne sau organizatii, ca ziua o petrecem intre localnici si seara si dimineata avem nevoie de liniste, intimitate, singuratate. Unii sunt vexati ca nu suntem imediat dispousi sa o "ardem" la taclale. Cum nu ne lasam descusuti, vin cu argumente noi: campam pe un cimitir traditional, si cutarica e nu stiu ce oficial, deci e musai sa ne identificam si sa ii rasplatim truda cu un suvenir de anul nou. In fine, ii trimitem la casele lor cu mainile goale, si abia dupa ce ne urnim din bivuac realizam ca oamenii au fost chiar amabili ca ne-au lasat sa petrecem revelionul singuri. Primul sat e la o aruncatura de bat de unde am dormit, suntem uimiti ca nu au venit in par adulti si copii sa facem bairam. Dar pe drumul pe care ne aflam fiecare zi este o lectie de viata, asa ca din Kashitu nu aveam sa scapam fara o noua proba de foc. Ca de fiecare data, in sate sunt cele mai dificile pasaje, unde probabil camioanele raman in pana sau trag peste noapte si unde urmele sapaturilor pentru a elibera masinile sunt umplute de ploi cu aluviuni mincinoase. Prinsa in inevitabila capcana de nisip miscator, masina devine din nou obiectul chinului nostru, subiectul entuziasmului lor. Inconjurati de clasica manifestatie la care par ca au fost convocate si satele invecinate, pierdem zeci de minute din vedere motocicleta. Suntem in a 12-a tara din Africa, in alt cine stie al catalea sat, inconjurati de un public imens, extrem de activ, insa cu siguranta non-violent. Africanii sunt avizi sa vada, sa atinga, sa stie, chiar fara a intelege, insa au un respect profund fata de noi si de ceea ce en apartine. In Kashitu insa cineva a indraznit. Intors la motocicleta, gata sa ne reluam drumul, descopar fermoarul de la tankbag rupt, fortat si radio-emitatorul prin care comunic cu Jacques de negasit. Se declanseaza isteria generala: mobilizam asistenta, certam, anchetam, discutam. Incercam sa tinem multimea la distanta, dar cu fiecare fraza multimea creste. Asa-zisii sefi de sat sau activisti s-au facut disparuti, nimeni nu isi mai asuma nici o sefie, nici o responsabilitate, majoritatea celor prezenti sunt copii si femei care se hlizesc la albii cu fetele congestionate de criza. Francezii ameninta cu armata din Kinshasa, cu incendierea unui bordei, cu Iadul. Oamenii se amuza, transpiratia curge, orele trec. Ziua e ratata. E aproape 5 seara, trebuie sa ne decidem daca abandonam sau ramanem aici si incepem sa intoarcem fiecare piatra, cand un alai trimfal apare dinspre celalalt capat al satului. Radio-ul a fost "gasit"! La capatul puterilor, nu ne mai sinchisim sa raspundem cererilor de recompensa care curg din toate directiile, pur si simplu intoarcem cheile in contact si dam drumul la ambreiaje. Nu pentru asta am venit in Africa, nu vrem sa fim oamenii acestia, care striga injurii in obrazul copiilor si satenilor, care sunt fugariti de multime, care se ascund si se apara 24/24. Simtim rusine, suntem dezamagiti, goliti de compasiune si bucurie. Si stim de ce. Am plecat din Lubumbashi pe un drum sisific care e mai puternic decat noi. Nu il putem dovedi prin forta fizica. Cu obiectivul imposibil de a coxa pe acest drum pentru a petrece sarbatorile afara din zona de risc maxim de malarie, am acumulat frustrare, incrancenare. Iar comunicarea cu localnicii e din ce in ce mai dificila, pe masura ce patrundem mai adanc in inima Africii. Trebuie sa ne schimbam strategia, si prima miscare de disaster management este sa tragem pe dreapta in satul imediat urmator, unde cerem gazduire in curtea sefului local, cumparam fructe si ne organizam minimul de intimitate pentru a cina in relativa liniste. De mult sursele de apa au devenit extrem de dificil sa accesat, in unele sate oamenii ne au spus ca pentru a ajunge la apa merg pe jos o ora dus, o ora intors. Nici aici nu e altfel, apa e la circa 20 de minute de mers pe o poteca cu motorul, asa ca cedam si cumparam un bidon de 30 de litri cu 500 de franci. Ultima rosie, un catravete si o cana de bulgur pentru un tabule de tabara, o conserva de sardine si porumb copt, apoi rapid la culcare, anticipand o trezire extrem de matinala. Ziua/ Day 11 - 02/01 Km: 68 Starea drumului/ Road: nisip adanc/ deep sand Vremea/ Weather: 34°C, soare/ hot Gazda noastra ne roaga doar sa ii incarcam o baterie de jeep, cine stie de la ce vehicul ramas in pana aici candva, insa dimineata se face disparut, asa ca ii lasam bateria in ograda, si, dupa ce Lea termina meciul de fotbal cu pustimea, iar Ana periplul gastronomic prin casele vecinilor, pornim din nou la drum. Casa sefului de sat/ The home of the village chief. Lea inconjurata de copiii din sat/ Lea with the kids Entuziasm/ Enthusiasm Si exasperare…. De data asta insa o masina a unui congolez e in pana, iar noi le sarim in ajutor si ii tractam din noroi. E de neinteles cum acolo unde apa de ploaie formeaza balti, nisipul se transforma intr-o masa vascoasa imprevizibila. Cu motorul fara bagaje si fara pasager, drumul incepe sa fie chiar fun! Caliti de experienta ultimelor zile, simtim ca am depasit punctul de maxim chin, asa ca rulam mai calm, mai incet, dar sigur. Poate cea mai importanta lectie a fost decizia ca de fiecare data cand trasa nu e evidenta, cineva sa parcurga pe jos drumul pana in punctul in care terenul e din nou stabil, sa discutam solutiile pertinente in functie de observatiile colectate, si abia apoi sa dam cheie. Spre seara ajungem in mult visatul Tshikapa, al carui nume il scandam de zile intregi. Suntem in provincia Kasai Occidental, districtul Luebo. Oraselul e o dezamagire totala: francezii sunt entuziasmati sa gaseasca paine din nou, insa piata e modesta: peste uscat, rosii, conserve, gogosi, manioc. Polistii de la bariera ne anunta pompos ca patrundem pe "strada principala" din oras, care e un fost bulevard asfaltat candva in perioada coloniala, dar care s-a prabit sub ploile zilnice. In haul cascat camioane se blocheaza curent si lasa in urma bucati de metal, piese si alte obiecte rezultate din munca de a scoate masina din groapa. Nimeni nu se sinchiseste sa elibereze santul de peste 3 metri adancime pe care localnicii il numesc strada. Asa ca ne infigem cu diferentialul fata intr-un astfel de OZN de fier. Intre timp in fata noastra se formeaza o coada de 3 camioane. Sapam, dam cu spatele si apoi tragem pe dreapta pentru a le permite pasajul: e noapte si bulevardul se transforma int-o mare de glod alunecos. In ultima clipa gasim misiunea catolica, unde ne aruncam cortul si bem o bere rece, in cinstea etapei care s-a incheiat. Ziua/ Day 12 - 03/01 Km: 0 Vremea/ Weather: ploaie torentiala/ torrential downpour E ziua mea azi. Ploaia ne mureaza cortul care a inceput sa cedeze, dupa 6 luni de soare si intemperii. Pe la imbinari picaturile se preling in balti care ne obliga sa ne inghesuim pe zona de centru, unde stam ghemuiti pe saltele pliate pentru a reduce din dezastru. Urma de cort s-a perforat sau apa infiltrata pe sub cort e prea agresiva cu scotchul izolator, asa ca sub saltele e oricum apa. Nici nu se pune problema sa plecam azi mai departe, ramanem sa ne reincarcam bateriile: sa ne uscam lucrurile, sa reviziuim vehiculele, sa spalam rufele (singura apa disponibila este apa de ploaie), sa refacem proviziile. Dupa ce il zvantam, mutam cortul pe o veranda unde pe seara facem party. Ana a gasit in piata mini-gauffre pe care le-a metamorfozat in prajituri aniversare: alune prajite si un caramel de zahar brun, si chiar o lumanare. La multi ani! Ziua/ Day 10 - 01/01/2012 Km: 12 Starea drumului/ Road: nisip adanc/ deep sand Vremea/ Weather: 34°C, soare/ hot Fara troliu nu avem nici o sansa sa mai continuam, asa ca imperativul zilei este sa il reparam cum s-o putea. Randuri, randuri, satenii din asezarile invecinate sosesc pentru a ne intreba de sanatate. De fiecare data pretextul este altul: ba ca ar fi seful satului cutare, sau activiti pentru drepturile omului, sau capitani regionali insarcinati cu securitatea; unii au venit cu ecusoane plastifiate atarnate de gat, ceea ce sporeste ridicolul situatiei. Incercam sa ne mentinem calmul si explicam fiecarei "delegatii" ca nu ne aflam in "misiune", ca nu suntem remunerati de guverne sau organizatii, ca ziua o petrecem intre localnici si seara si dimineata avem nevoie de liniste, intimitate, singuratate. Unii sunt vexati ca nu suntem imediat dispousi sa o "ardem" la taclale. Cum nu ne lasam descusuti, vin cu argumente noi: campam pe un cimitir traditional, si cutarica e nu stiu ce oficial, deci e musai sa ne identificam si sa ii rasplatim truda cu un suvenir de anul nou. In fine, ii trimitem la casele lor cu mainile goale, si abia dupa ce ne urnim din bivuac realizam ca oamenii au fost chiar amabili ca ne-au lasat sa petrecem revelionul singuri. Primul sat e la o aruncatura de bat de unde am dormit, suntem uimiti ca nu au venit in par adulti si copii sa facem bairam. Dar pe drumul pe care ne aflam fiecare zi este o lectie de viata, asa ca din Kashitu nu aveam sa scapam fara o noua proba de foc. Ca de fiecare data, in sate sunt cele mai dificile pasaje, unde probabil camioanele raman in pana sau trag peste noapte si unde urmele sapaturilor pentru a elibera masinile sunt umplute de ploi cu aluviuni mincinoase. Prinsa in inevitabila capcana de nisip miscator, masina devine din nou obiectul chinului nostru, subiectul entuziasmului lor. Inconjurati de clasica manifestatie la care par ca au fost convocate si satele invecinate, pierdem zeci de minute din vedere motocicleta. Suntem in a 12-a tara din Africa, in alt cine stie al catalea sat, inconjurati de un public imens, extrem de activ, insa cu siguranta non-violent. Africanii sunt avizi sa vada, sa atinga, sa stie, chiar fara a intelege, insa au un respect profund fata de noi si de ceea ce en apartine. In Kashitu insa cineva a indraznit. Intors la motocicleta, gata sa ne reluam drumul, descopar fermoarul de la tankbag rupt, fortat si radio-emitatorul prin care comunic cu Jacques de negasit. Se declanseaza isteria generala: mobilizam asistenta, certam, anchetam, discutam. Incercam sa tinem multimea la distanta, dar cu fiecare fraza multimea creste. Asa-zisii sefi de sat sau activisti s-au facut disparuti, nimeni nu isi mai asuma nici o sefie, nici o responsabilitate, majoritatea celor prezenti sunt copii si femei care se hlizesc la albii cu fetele congestionate de criza. Francezii ameninta cu armata din Kinshasa, cu incendierea unui bordei, cu Iadul. Oamenii se amuza, transpiratia curge, orele trec. Ziua e ratata. E aproape 5 seara, trebuie sa ne decidem daca abandonam sau ramanem aici si incepem sa intoarcem fiecare piatra, cand un alai trimfal apare dinspre celalalt capat al satului. Radio-ul a fost "gasit"! La capatul puterilor, nu ne mai sinchisim sa raspundem cererilor de recompensa care curg din toate directiile, pur si simplu intoarcem cheile in contact si dam drumul la ambreiaje. Nu pentru asta am venit in Africa, nu vrem sa fim oamenii acestia, care striga injurii in obrazul copiilor si satenilor, care sunt fugariti de multime, care se ascund si se apara 24/24. Simtim rusine, suntem dezamagiti, goliti de compasiune si bucurie. Si stim de ce. Am plecat din Lubumbashi pe un drum sisific care e mai puternic decat noi. Nu il putem dovedi prin forta fizica. Cu obiectivul imposibil de a coxa pe acest drum pentru a petrece sarbatorile afara din zona de risc maxim de malarie, am acumulat frustrare, incrancenare. Iar comunicarea cu localnicii e din ce in ce mai dificila, pe masura ce patrundem mai adanc in inima Africii. Trebuie sa ne schimbam strategia, si prima miscare de disaster management este sa tragem pe dreapta in satul imediat urmator, unde cerem gazduire in curtea sefului local, cumparam fructe si ne organizam minimul de intimitate pentru a cina in relativa liniste. De mult sursele de apa au devenit extrem de dificil sa accesat, in unele sate oamenii ne au spus ca pentru a ajunge la apa merg pe jos o ora dus, o ora intors. Nici aici nu e altfel, apa e la circa 20 de minute de mers pe o poteca cu motorul, asa ca cedam si cumparam un bidon de 30 de litri cu 500 de franci. Ultima rosie, un catravete si o cana de bulgur pentru un tabule de tabara, o conserva de sardine si porumb copt, apoi rapid la culcare, anticipand o trezire extrem de matinala. Ziua/ Day 11 - 02/01 Km: 68 Starea drumului/ Road: nisip adanc/ deep sand Vremea/ Weather: 34°C, soare/ hot Gazda noastra ne roaga doar sa ii incarcam o baterie de jeep, cine stie de la ce vehicul ramas in pana aici candva, insa dimineata se face disparut, asa ca ii lasam bateria in ograda, si, dupa ce Lea termina meciul de fotbal cu pustimea, iar Ana periplul gastronomic prin casele vecinilor, pornim din nou la drum. Casa sefului de sat/ The home of the village chief. Lea inconjurata de copiii din sat/ Lea with the kids Entuziasm/ Enthusiasm Si exasperare…. De data asta insa o masina a unui congolez e in pana, iar noi le sarim in ajutor si ii tractam din noroi. E de neinteles cum acolo unde apa de ploaie formeaza balti, nisipul se transforma intr-o masa vascoasa imprevizibila. Cu motorul fara bagaje si fara pasager, drumul incepe sa fie chiar fun! Caliti de experienta ultimelor zile, simtim ca am depasit punctul de maxim chin, asa ca rulam mai calm, mai incet, dar sigur. Poate cea mai importanta lectie a fost decizia ca de fiecare data cand trasa nu e evidenta, cineva sa parcurga pe jos drumul pana in punctul in care terenul e din nou stabil, sa discutam solutiile pertinente in functie de observatiile colectate, si abia apoi sa dam cheie. Spre seara ajungem in mult visatul Tshikapa, al carui nume il scandam de zile intregi. Suntem in provincia Kasai Occidental, districtul Luebo. Oraselul e o dezamagire totala: francezii sunt entuziasmati sa gaseasca paine din nou, insa piata e modesta: peste uscat, rosii, conserve, gogosi, manioc. Polistii de la bariera ne anunta pompos ca patrundem pe "strada principala" din oras, care e un fost bulevard asfaltat candva in perioada coloniala, dar care s-a prabit sub ploile zilnice. In haul cascat camioane se blocheaza curent si lasa in urma bucati de metal, piese si alte obiecte rezultate din munca de a scoate masina din groapa. Nimeni nu se sinchiseste sa elibereze santul de peste 3 metri adancime pe care localnicii il numesc strada. Asa ca ne infigem cu diferentialul fata intr-un astfel de OZN de fier. Intre timp in fata noastra se formeaza o coada de 3 camioane. Sapam, dam cu spatele si apoi tragem pe dreapta pentru a le permite pasajul: e noapte si bulevardul se transforma int-o mare de glod alunecos. In ultima clipa gasim misiunea catolica, unde ne aruncam cortul si bem o bere rece, in cinstea etapei care s-a incheiat. Ziua/ Day 12 - 03/01 Km: 0 Vremea/ Weather: ploaie torentiala/ torrential downpour E ziua mea azi. Ploaia ne mureaza cortul care a inceput sa cedeze, dupa 6 luni de soare si intemperii. Pe la imbinari picaturile se preling in balti care ne obliga sa ne inghesuim pe zona de centru, unde stam ghemuiti pe saltele pliate pentru a reduce din dezastru. Urma de cort s-a perforat sau apa infiltrata pe sub cort e prea agresiva cu scotchul izolator, asa ca sub saltele e oricum apa. Nici nu se pune problema sa plecam azi mai departe, ramanem sa ne reincarcam bateriile: sa ne uscam lucrurile, sa reviziuim vehiculele, sa spalam rufele (singura apa disponibila este apa de ploaie), sa refacem proviziile. Dupa ce il zvantam, mutam cortul pe o veranda unde pe seara facem party. Ana a gasit in piata mini-gauffre pe care le-a metamorfozat in prajituri aniversare: alune prajite si un caramel de zahar brun, si chiar o lumanare. La multi ani!

Ziua/ Day 3 - 25/12 Craciunul/ Christmas Day Km: 82 Starea drumului/ Road: nisip negru adanc/ deep wet black sand Vremea/ Weather: 37°C, insorit/ sunny & hot Dimineata copiii au descoperit ca Mosul nu le-a uitat, iar noi am oferit mici cadouri pregatite in Kinshasa: branza Brie pentru Jacques si Camembert pentru Delphine, caramele si acadele de ciocolata Cadbury pentru fetite si marzipan pentru noi. Francezii purtau in bagaje o gramada de surprize de la familie si prieteni, oferite in Toulouse pentru a fi desfacute de Craciun. Elisa si noua ei Barbie In timp ce ne strangeam bivuacul vine un SMS nelinistitor de la Alper: dupa Idiofa urmeaza doua treceri de bac: primul costa 15000 de franci, plus 10 de litri de motorina si o baterie de 24V pentru a opera bacul. Citisem inainte de plecare blogul unor belgieni care au facut cu masina drumul dinspre Lubumbashi spre Kinshasa acum doi ani, si inca in sezon uscat, si ne aminteam de bacul care a ramas blocat in mijlocul raului, obligandu-i sa impinga masina pe bac pentru a reincarca bateria si pentru a reusi finalmente sa redemareze si bacul. O poveste tulburatoare si iata ca ne aflam, fara sa stim, pe acelasi drum! Nimeni nu ne prevenise ca acesta era drumul cu bacurile… aveam o problema! Dupa o sedinta de grup hotaram sa facem cale intoarsa pana la sosea si sa ne incercam norocul pe N1, prin Tchikapa. Macar asa chiar daca vom avea o problema, nu ne vom afla in mijlocul apei. Faptul ca Alper a plecat singur ne parea acum o greseala: cu doua masini am fi avut sanse mai mari sa demaram bacul, chiar daca bateriile s-ar fi descarcat. Reintorsi la intersectia cu asfaltul regasim drumul national, care in 20 de km se stinge intr-o poteca de pamant care face stanga prin curtea unei case. Ne trece un fior: acesta e inceputul pistei, si avem 2000 de km pana la final! Ziua/ Day 4 - 26/12 Km: 113 Starea drumului/ Road: nisip negru adanc/ deep wet black sand Vremea/ Weather: 38°C, furtuna matinala urmata de soare/ morning storm followed by sun Suntem in plin sezon ploios, dar furtuna trece pe langa noi! Imi e mai usor sa conduc pe nisipul umed, dar in cateva ore de soare pista se usuca si imi aminteste de chinul din Mali. Nisipul cald este insa o incantare mai ales pentru mezina Elisa, care abia astepta sa mearga in picioarele goale. La pranz sarbatorim ziua fetitei mai mari, Lea, care sufla in cele 5 lumanari infipte in prajitura creata cu imaginatie de Delphine: bulgari de cereale si ciocolata. Lea primeste un grozav joc "1000 Bornes" de la parinti si ciocolata Cadbury de la noi. La multi ani! Ruta N1, cumplet nesigilata, este intens circulata de camioane supra-incarcate, care lasa in pista santuri enorme. La fiecare plantaj echipa indispensabila de muncitori sapa alte transee pentru a elibera camionul. Ploile torentiale erodeaza suplimentar, ceea ce rezulta fiind mai curand o sculptura, un exemplu de land art, decat ceva destinat vehiculelor. Cicatricile colcaind de ape statute alterneaza cu zone tasate, kilometru dupa kilometru de cosmar. Pe acest drum sisific transportul de combustibil este asigurat de oameni care imping biciclete modificate cu furci de lemn pentru a care peste 100 de kilograme de marfa. este incredibila truda acestor oameni care parcurg pe jos printr-o arsita naucitoare si prin noroios de nisip alunecos distante enorme. Doar localnicii si rutierii cunosc deviatiile pentru vehicule mici si pentru biciclete, asa ca in fiecare sat trebuie sa intrebam oamenii aiuriti de aparitie incotro e drumul. De multe ori deviatia e ceva mai mult de o poteca prin vegetatia care depaseste pe alocuri 1.5 m. Asa ca plantajul este cvasi-inevitabil in cautarea unui loc de innoptat! Ziua/ Day 5 - 27/12 Km: 30 Starea drumului/ Road: nisip adanc/ deep sand Vremea/ Weather: 38°C, soare/ hot In lanul de dovleci in care am tras peste noapte si-au facut aparitia circa 50 de sateni care au auzit de strainii sositi cu catel si purcel. Venisera in cautare de lucru si am incercat sa le explicam politicos ca nu eram aflati in misiune si nici slujbe nu aveam de oferit. Dupa sedinta de white watching a urmat o sedinta entuziasta de pozat. Ziua a fost marcata de doua 3 plantaje cu Defenderul - incepeam sa intram in rutina: cric, troliu, dat la sapa. Revelatia zilei insa au fost nisipurile miscatoare: in transeele de nisip, sub zone aparent tasate si uscate, sunt ascunse uneori pungi de apa. La trecerea prin astfel de zone rotile se infig ca intr-un mal lipicios, si orice incercare de a iesi prin demaraj duce la infundarea si mai adanca in nisip. Chiar si la plantajele in aparenta pustietate in cateva minute eram inconjurati de sateni, iar in sate multimea devenea insuportabila, cu zeci de persoane care ne cereau sa le dam bani pentru a sapa sau pentru a ne impinge. Am incercat sa le explicam ca noi ne ajutam reciproc fara a astepta ceva in schimb, dar oamenii sositi la spectacol sfarseau prin a solicita bani si atat. Am descoperit cat de dificila e comunicarea: desi vorbesc franceza mai bine decat noi romanii, satenii nu pareau sa inteleaga sensul unor fraze simple si chiar si intrebari care necesitau un da sau nu generau confuzie. A urmat faza zilei si cel mai spactaculos plantaj al moto in toti cei 2000 de kilometri! (vezi si postul anterior referitor la Cyril Despres la Dakar 2012). Reintrati pe N1, am incercat sa ocolesc prin dreapta o mlastina imposbil de traversat pe doua roti si, dupa ce nu m-am riscat pe poteca de bicicleta de teama sa nu ma dezechilibrez, m-am avantat cu gaz intr-o "balta". Balta insa era plina cu noroi si m-am trezit cimentat in glodul gros. Doi camionagii pe care Jacques ii cara agatati de jeep pana in urmatorul sat cu telefon fix au dat de data asta la sapa. Seara am decis sa dam jos si lazile de pe moto.

Multumim pentru aprecierile "locale" Ca tot a venit vorba de Adventure Rider cititi povestea calatoriei in jurul lumii timp de 3 ani a doi estonieni pe care din nefericire i-am ratat cu cateva zile in Lome, Togo. Probabil ca drumurile noastre se vor intersecta candva in viitor mai ales ca le datorez recuperarea mea mentala de dupa accidentul din OCT 2010. Posturile lor m-au ajutat sa trec peste perioada neagra si sa gasesc forta de incepe de la zero. From Estonia with Love Ziua/ Day 2 - 24/12 Ajunul Craciunului/ Christmas Eve Km: 94 Traseu/ Route: Kikwit towards Idiofa Starea drumului/ Road: nisip umed, adanc/ deep wet sand Vremea/ Weather: 37°C, insorit/ sunny & hot Camionagii din Kinshasa ne-au indicat ruta Kikwit - Idiofa - Ilebo - Kananga ca fiind mai buna decat N1 prin Tchikapa, asa ca la 40 de km dupa Kikwit am facut stanga, iesind de pe asflat pe o pista de nisip umed, pe alocuri cu portiuni mai uscate si tasate. Am incercat sa gasesc trasa ideala ruland pe lateralele pistei, iar masina a taiat-o de-a dreptul pe urmele camioanelor. Un peisaj fiebinte, punctat de vegetaie de savana si doar cateva sate marunte. la un urcus ne intalnim cu primul camion: din cauza pantei accentuate masinile incarcate la refuz sunt obligate sa se opreasca, sa descarce marfa, sa urce dealul, sa care cu spatele sacii cu manioc, biscuiti si bidoane cu ulei de palmier, apoi sa incarce totul la loc si sa reia drumul. Pe o portiune de drum mai dificil Ana a urcat pe acoperisul masinii: in prim-plan cizemele ei Pentru ca era Ajunul, ne-am grabit sa gasim un bivuac din timp: intre doua coline am instalat tabara si pe seara am facut focul, pentru ca Mos Craciun sa ne gaseasca si sa umple pungutele copiilor. La cina: varza calita si zambete complice de anticipatie.

Raliul Kinshasa - Lubumbashi/ DR Congo Rally - Kinshasa to Lubumbashi Etapa 1/ Stage 1: Kinshasa - Tchikapa Ziua/ Day 1 - 23/12 Km: 530 Traseu/ Route: Kinshasa - Kikwit Starea drumului/ Road: asfalt/ good tarmac Vremea/ Weather: 36°C, insorit/ sunny & hot Ultima zi in Kinshasa a fost dedicata politicii si prietenilor: Joseph Kabila a fost reinstituit in functia de presedinte in cadrul unei ceremonii cu iz comunist, insa cool, care a impus inghetarea intregii capitale sub privirea atenta a armatei care impanzea strazile. Seara insa am aflat ce inseamna Congo Kiese, adica sa traiesti si sa te bucuri de viata, la un gratar si o bere cu oameni calzi si in ritmuri dansante, indiferenti la intreruperi de curent, coruptie si saracie. Apoi ne-am strans corturile din curtea procurii situate vizavi de Ambasada SUA si am pornit spre Zambia. Primii 530 de km speram sa fie mai usor de parcurs, insa, ca la noi, macadamul trece prin localitati, ceea ce ne-a oblogat sa rulam incet, atenti la congolezi si animalele lor domestice lasate de izbeliste. Nu stim bilantul victimelor lui Alper si Esther, plecati cu doua zile avans, insa Jacques & co. au trimis in oala de supa un cocos, doi pui, o rata si un liliac. In Congo daca exista un petec de asfalt, e sigur ca dai de politisti iesiti la pomana. La fiecare bariera ridica aiurea un mijlocul unui sat obosit, sau chiar in camp, o luam de la capat. Noroc ca fiind un convoi format dintr-o masina si o motocicleta si datorita faptului ca noi mergeam in fata, am reusit sa scapam mai repede decat in mod normal de anchetele demoralizante ale gaborilor. E mai usor de inteles ca noi pe moto nu suntem "in misiune sponsorizata de guvern" si Tenere starneste entuziasm in aproape orice barbat, asa ca in loc de spaga si pasapoarte, am oferit strangeri de mana, zambete si detalii despre aventura noastra africana. Eram familiarizati cu tabieturile familiei Vidal inca din Camerun, ritmul grupului urma sa tina cont de necesitatile copiilor: ore de masa, joaca si siesta cat de cat regulate. Pranzul - de regula un picnic cu legume de sezon: avocado, rosii, porumb si, atunci cand gaseam, conserve de sardine pentru aport de proteine. Subestimasem insa total in Kinhasa durata tripului si dificultatile in a gasi alte provizii pe parcurs, asa ca in curand aveam sa suferim cu adevarat de foame si sete, rezervele noastre dovedindu-se insuficiente. La 50 de km de Kikwit, unde se termina si asfaltul, pana de cauciuc la anvelopa fata. Ma asteptam. Prin gaurile in guma puteam baga cu usurinta degetul, asa ca, la lumina frontalelor si a farurilor camioanelor care mai traversau sinucigas prin bezna noptii, m-am apucat de treaba. Cumparasem in Matadi un Pirelli MT21 de la Alper, care avea o rezerva, o bafta deosebita, caci poate abia in Luanda sau Lusaka as mai fi gasit ceva potrivit. Multumesc, prietene! Intr-o ora eram gata, lasand in urma cauciucul ros suvenir pentru pustii congolezi. Speram in acel moment sa-mi fie mai usor pe pista cu gume noi. Dar Congo era de alta parere… Aproape de miezul noptii ajungeam epuizati in Kikwit, un orasel prafuit in care stiam ca se poate din nou apela pentru gazduire la misiunea catolica. La capatul puterilor am intins cortul si am instalat masa, cu gandul de a incropi o cina pentru copii si pentru noi, in timp ce Jacques a fost condus de un preot pentru a ne inregistra prezenta la politia din localitate. Nu am apucat insa sa pornim resoul, ca Jacques revine cu vesti proaste. Aflam ca primarul ne-a oferit un ultimatum: fie strangem tot si mergem sa ne instalam in curtea sa ca "oaspeti", fie parasim de urgenta localitatea. Nu era vorba de o vizita amicala, ci de un ordin care nu putuse fi influentat de faptul ca fetitele erau flamande si obosite, ca deja ne luase o ora sa ne punem tabara, ca eram cu totii extenuati dupa o zi de condus. Asa ca am strans din dinti si am impachetat totul in plansetele copiilor, increduli la prima dovada de neospitalitate in Africa. Sa fie acesta semnul ca nici cu oamenii nu avea sa ne fie usor pe drumul catre Zambia? Orbecaind, am gasit la periferie un teren de fotbal unde fetele si copii au adormit cu stomacul gol, iar noi ne-am amagit foamea cu o fiertura de taitei instant si ganduri negre. La 5.30 dimineata ne-am trezit in urletele multimii. Ne-a luat minute bune sa ne dezmeticim din somnul greu si scurt, cu oasele frante de terenul accidentat. Ne-am imbracat in pripa, din cortul inchis avand impresia ca trecatorii care ne-au observat si care probabil vor sa ne observe se apropiau. Urletele s-au intetit: " Monsieur, sortez! On veut vous voir! Sortez!" Se facuse ora 6. La un moment dat cineva a calcat pe cort, fiind la un pas de a se prabusi peste noi. Am strans in viteza saltele, sac de dormit si haine si am deschis fermoarul. Cel putin 100 de oameni stateau intre noi, motocicleta si masina, la nici un centimetru de cort. A trebuit sa ii impingem pentru a putea iesi. In busculada cineva a tras-o de doua ori de par pe Ana, oamenii urland "meche, meche". Parul femeilor este o obsesie in Africa, cel natural e ras sau tuns pentru a atasa in loc mese si peruci. Era pentru prima data insa cand ne confruntam cu un astfel de gest, si trebuie sa recunosc ca in scurt timp ne-am pierdut cumpatul. Dormisem nici 4 ore si, agasati de isteria localnicilor, am strans tabara si am plecat in tromba din cel mai violent bivuac posibil. Era pentru prima data in sase luni de Africa cand aveam resentimente fata de africani. Ce cautam aici? Oare vom face fata drumului mai departe, prin unele dintre cele mai izolate comunitati ale continentului?

Malaria REPUBLICA DEMOCRATA CONGO 19/12 - 23/12 Planul nostru de a traversa Africa prin inima Congo presupunea niste riscuri: in primul rand referitor la sanatate, pentru ca ne aflam in plin sezon ploios, cand probabilitatea de a fi infectati cu malarie e maxima. Iar noi eram in ultimele zile de tratament preventiv cu Doxiciclina (pentru ca Malarone era imposibil de scump), un antibiotic de spectru larg fata de care opiniile medicilor difera. Unii spun ca luat zilnic timp de maxim 4 luni (3 luni in zona de risc si 1 luna in afara zonei) asigura protectia la boala, altii spun ca medicamentul nu face decat sa sustina temporar organismul afectat, ba chiar mascheaza simptomele de malarie. Noi nu suntem fani pilule, acasa rareori racim si atunci ne tratam cu ceai, lamaie si sport si asta functioneaza de 6 ani. Nu am mai luat antibiotice din copilarie si am ezitat mult inainte de a demara tratamentul profilactic despre care stiam ca ne va afecta ficatul si intregul sistem imunitar. Alte efecte adverse ale Doxiciclinei mai putin cunoscute si extrem de neplacute sunt o hipersensibilitate cutanata la expunerea la soare si dereglarea pe termen mediu a menstrei. Deloc amuzant. Insa cantarind riscurile de o parte si de alta, am ales pastilele, stiind ca sa suferi de malarie la cort in mijlocul pustietatii ar fi putut fi dramatic. Am pariat, si am pierdut. In penultima zi de otravit ficatul cu Doxiciclina, Ana a inceput sa se simta slabita, noaptea temperatura urcand peste 38 de grade. Dupa doua zile de paranoia, testul "la domiciliu" a fost neconcludent, ceea ce a alimentat stresul si ne-a facut sa mergem a doua zi de dimineata la o clinica privata din Matadi. Aici Anei i s-a intocmit fisa, a fost consultata si palpata si i s-a prelevat o proba de sange. La pranz reveneam pentru implacabila certitudine: malarie! Faptul de a elimina banuielile paranoice si de a discuta cu oameni pentru care aceasta boala - care in Europa ne face parul maciuca - e o banalitate, ne-a calmat si ne-a ajutat sa acceptam mai usor situatia. Ana a inceput cuminte tratamentul cu Falcidox si s-a pregatit pentru 24 de ore de suferinta. Cele 4 luni de antibiotice fusesera in zadar. Au urmat o zi si o noapte de insomnie, cefalee, vomismente (chiar si dupa apa), durere in gat, ameteli, slabiciune extrema - cert e ca daca ai malarie, te vei confrunta cu senzatii complet noi, ne neconfundat. Din pacate asta a facut ca Ana sa rateze cele mai gourmet seri in Matadi: gasca a petrecut cu gratare picante de kafta de oaie si muschi de vita cu pantagruelice salate de rosii, ananas suculent si couscous aromat cu vinete. Am dat uitarii oferta congoleza: in poza de mai jos dejunam inainte de episodul cu malaria, intr-un local de piata, cu ubiciua tocana din foi de manioc, fasole si fufu (o mamaliga de manioc si porumb). Incet incet, ne preggateam si de drum: am indreptat cat am putut cadrul de fixare a lazilor, indoit in cazaturile din Congo; am schimbat pinioanele fata si spate, am curatat lantul deja destul de zacut, am spalat partile mecanice (frane, suspensie, motor). Alper a curatat KTM-ul si Toyota cu perita de dinti si a trecut, ca si Jacques, prin mana unor mecanici. Baza o aveam toti in curtea lui Bienvenu, un localnic care traieste in Limosges, dar care se afla temporar acasa si pe care Alper l-a "agatat" pe strada. Bienvenu ne-a primit sa campam cu 10 dolari pe zi in vila aflata inca in santier a unei surori si a fost timp de o saptamana ghidul nostru, ajutandu-ne cu informatii despre spital, telefon si mecanic. Dupa cateva zile Anei i-a revenit culoarea in obraji a inceput din nou sa manance. Medicul insa ne-a asigurat ca episodul de malarie nu va fi singular, asa ca bagajul nostru pentru Lubumbashi continea acum si un flacon de Falcidox. Malaria facea parte din viata noastra, deveneam "africani". P.S. Medicul i-a prescris Anei inca doua antibiotice, pentru ca numarul de globule albe a indicat o infectie a sangelui, insa stiind ca aveam amandoi mici rani superficiale care se infectasera pe pista din cauza umiditatii si igienei precare, nu am cumparat medicamentele respective, si am lasat organismul sa se refaca natural.

Pozitia GPS!!!