danielc

Intentioneaza careva sa participe la festival? Vreau sa merg vineri (7 august)... Mai multe detalii aici: http://www.guca-festival.com/

Salutare...sunt nou prin zona si nu cunosc motociclisti. Este cineva interesat de o iesire in acest wk? Destinatia o stabilim impreuna!

Loc pentru campare este? » Post actualizat in 18 May 2015 18:57 Parada?

Cam acesta e traseul planificat Oradea-Bordejov-Poprad-Vysoke-Kezmarok-Pieninsky-Cracovia(+lagar)-Ojcow-Zakopane-Banska Bystrica-Dobsina.

Salutare...la sfarsitul lunii intentionez sa fac o excursie prin muntii Tatra avand ca destinatie - Auschwitz. Ce traseu (obiective turistice ) imi recomandati. Daca sunt doritori ii asteptam la o escapada cu cortul.

Ma scuzati ca stric cursul discutiilor de pe aci...am o rugaminte: Vreau sa achizitionez un DSLR in max 1500 lei si nu ce e mai potrivit pentru a face fotogafii in special in natura (peisaje, etc) la un nivel nu foarte profi... Ce puteti recomanda unui neinitiat ca mine? » Post actualizat in 18 Jun 2014 18:07 Mda...cred ca am gresit topicul.

Nu ma asteptam la acest deznodamant in cazul lui Roman...parca ar fi un film bun

presimt ceva frumos...hai cu povestea

Felicitari pentru tura. Cat te-a ajuns calatoria? Cate zile a durat?

Am si eu o intrebare/cerere pentru cunoscatori ca sa nu deschid alt topic...va rog sa-mi indicati o ruta cat mai frumoasa care sa lege Basel de Paris si din capitala Frantei spre Chamoix.(Eventual si obiective turistice aferente). Multumesc anticipat

Domnilor...va rog sa-mi indicati o ruta cat mai frumoasa care sa lege Basel de Paris si din capitala spre Chamoix.(Eventual si obiective turistice aferente). Multumesc anticipat

Gata…a venit timpul sa inchei povestea mea cu ultimile doua zile ale calatoriei. Dimineata ne trezim tarziu din simplul motiv ca nu avem ferestre la camera si n-am stiut ca s-a luminat. Fuga in parcare sa luam motoarele, nu mai zic ca am dus la extrem masurile de siguranta, pe langa faptul ca era pazita parcarea am si legat motoarele intre ele (mi-a zis un amic din Italia ca se fura intr-o veselie si nu voiam sa verific veridicitatea informatiei). De cu seara ne-am propus sa vizitam catacombele din timpul celui de Al II-lea Razboi Mondial, singurul lucru pe care il stiam de locul in care le gasesc e ca se afla in afara orasului….si dai, si intreaba…si deseneaza…eram in fata garii de unde plecau excursiile spre catacombe si se chinuiau oamenii sa-mi explice ca e undeva pe soseaua spre Kiev, imi scriu numele localitatii in litere chirilice, in latine…GPS-ul nu voia sa ne ajute; intr-un final ne enervam si setam GPS-ul spre Kiev si ne rugam sa recunoastem numele localitatii pe vreo pancarda. Dupa vreo 15 km vedem ceva scris ce seamana cu numele localitatii pe care o cautam…gasim locul relativ usor. La intrare se organizau grupuri de catre ghizi, cum stiam de cand am planificat excursia nu exista ghid care sa vorbeasca engleza. De aici INCEPE NEBUNIA…ghidul imi spune ceva de 15 grivne (sau asa am vrut eu sa inteleg-nu stiu exact). Intram in tunele, ghidul turuie in ucraineana sau rusa, nu stiu ce zice dar pune suflet rau in ceea ce spune. Sunt multe galerii, e drept ca si roca in care sunt sapate pare usor de dizlocat…dupa aproximativ o ora iesim, afara dam iama ca niste pitipoance sa facem poze cu tunuri si tancuri…hop ca ne agata ghidul sa megem sa platim (eu tot 15 grivne inteleg), pregatesc 40 de grivne si ne duce la o babuta sa platim. Ii intind cei 40 de grive si ea scoate un calculator si-mi scrie 100, mie mi-au cazut plombele, mentionez ca in mana drepta aveam 200 de grive; cand am vazut 100 m-am uitat la Sorin care era inapoia mea, in momentul ala babuta prinde cu ambele maini cei 200 de grivne din mana dreapa, eu treg, ea trege, nu cedam…are ceva forta, ea trage, eu treg, imi era teama ca o sa rupa banii si in final cedez…babuta imi ia banii, bolboroseste ceva si imi da restul exact…noi am ramas tampi…halal ospitalitate. Mergem marcati spre motoare si nu ne vine a crede ce am patit…fir-ar ghidul cu engleza lui si cifre lui. Acum gandind retroactiv nu sufar asa tare, dar atunci eram marcat rau de faza asta…eh, e bine asa ca am ce povesti. Ne suim pe caluti si dam bice spre Cetatea Alba(localitatea in care se afla are alt nume) via am trecut podul de la Zatoka peste STRAMTOAREA TARIGRADULUI, la varsarea NISTRULUI in MAREA NEAGRA. Pe traseu nu avem evenimente, doar o portiune de sosea care ne face pregatirea pentru ce avea sa urmeze mai tarziu. In apropierea cetatii ma cuprinde un semtiment de plictiseala ca iar vizitez niste ruine plictisitoare, imi zic in gand ca o sa punctez momentul si apoi imi vad de drum. La intrarea in cetate e ceva agitatie…intram cu reducere de studenti (in excursia asta mi s-au parut cam piperate preturile la intrarile la diferitele obiective turisitice ). Intram si iar INCEPE NEBUNIA…era o forfota placuta…o atmosfera medievala la care nu ne asteptam. Incercam sa captam toate detaliile si intr-una din curtile interioare aveam sa vedem ceva ce ne-a lasat masca. Era amenajat un tarc, cu o tribuna si un cort …o sumedenie de cavaleri in armuri(cam ametiti ce-i drept) misuna pe acolo . Mergem in apropiera tribunei, aflu ca diferite cluburi din Ucraina reproduc niste lupte celebre din istoria lor. Urmeaza o noua batalie, erau doua echipe a cate cinci cavaleri …se da startul si luptatorii inainteaza pana se ciocnesc…in momentul respectiv mi-au cazut plombele…NU ERA O LUPTA DEMONSTRATIVA, se luptau in cel mai barbatesc mod, se loveau cu sabiile, armurile trosneau, se branceau pana cadeau...oamenii astia nu-s sanatosi!!! Ideea era ca odata ajuns la sol un cavaler era considerat mort(de asemenea, daca era lovit in zona gatului printr-o lovitura asemanatoare miscarii de decapitare), echipa castigatoare era cea care ramanea cu ultimul om in picioare. Cele mai impresionante momente erau cele in care ramaneau doi luptatori dintr-o echipa si unul din cealalta, se forma un clinci din doi cavaleri adversari si cel de al treilea lovea in adversar cu sabia sau toporisca intr-o veselie. Atmosfera era captivanta, erau o domnite, oameni de curte, se simtea tensiunea, dar, in acelasi timp, si sentimentur de fair-play. La acest eveniment m-am deconectat de toate, am uitat de traseu, Sorin a uitat sa fumeze(ceea ce e chiar o realizare). Dupa cateva ore parasim cetatea satisfacuti si impresionati…Urmatorul obictiv era cetatea Chilia. Dupa ce facem stanga de la soseau ce duce la Izmail incepe potopul, soseaua era ca dupa razboi…intr-un final ajungem in centrul localitatii, cu greu gasesc pe cineva care o rupe cu engleza. Atunci am aflat ca am dat-o in bara rau de tot cu pregatirea traseului, cetatea pe care o cautam puteam sa o vizitez daca ma nasteam cu vreo 200 de ani in urma, intre tmp au avut grija turcii sa o distruga. Rusinica…nu stiam pe unde sa ma ascund de Sorin ca l-am tarat pe acea sosea mortala ca sa vizitam NIMIC. Tragem aer in piept si ne facem curaj spre Izmail, se inserase si cu greu reusim sa campam intr-ul loc mirific. Fuga la nani ca ziua urmatoare trebuia sa ajungem acasa(aprox 400km). Dimineata impachetam repede si ne oprim la trecerea frontierei in Moldova(pe la Giurgiulesti)…un nene ne spune sa nu intram in Romania pe la Sculeni ca e rau drumul prin MD, nu il iau in seama(mi-a zis ca o sa-l pomenesc, si a avut dreptate). In aceasta zi am fost un stres continuu, am o oroare sa merg noaptea prin Romania, asa ca am bagat km pe nemancate ca sa ajung pe lumina acasa. Soseau m-a terminat, am tras si o sperietura cand am blocat de doua ori roata spate intr-o curba. Am intrat pe la Sculeni si la ora 20:00 eram acasa stors de energei. Cam asta fu, am incalecat pe o sa si v-am spus povestea mea. RESPECT!!!

Ma omoara net-ul asta(modem digi)...rog pe cine sa stearga postarea mea anterioara fiindca e incompleta si cu o greseala(Nu Concordia, ci Arcadia). Mai fac o incercare. A venit si ziua in care sa vizitam Odesa. Dimineata ne trezim cu greu fiindca nu stiam ca sa luminat…camera nu avea ferestre(asa cum cele mai multe camere erau fara ferestre) . Dupa pregatirile de dimineata cand sa iesim constat ca nu aveam cheile de la motor…si caut, si cautam…nimic…imi amintesc ultima data unde am avut-o si merg la receptie sa intreb daca stiu ceva de ea…BINGO. Mergem sa mancam ceva si apoi cu ajutorul hartii primite trebuia sa descoasem orasul de obiective turistice. Luam o shaorma pur si simplu delicioasa si in timp ce mancam pe un postament la umbra vad ceva ce m-a uimit intr-o oarecare masura…era un cuplu la vreo 30-35ani si cand sa-si faca doamna o fotografie cu o biserica observ ca domnul scoate un aparat mecanic(cu film de se developeaza) . Apoi luam harta in mana si Doamne ajuta cu orientarea…in primul rand nu ne arata unde se afla motelul(You are here) si ceea ce era cel mai neplacut, srazile erau scrise cu litere chirilice. Ne-a luat ceva sa gasim primul obiectiv si apoi ne-am orientat dupa desenul de pe harta. Orasul e interesant, cu bulevarde largi , cu copaci imensi si strazi cu piatra cubica. Dupa cateva rataciri gasim primul obiectiv major…catedrala …din exterior nu promite multe, dar interiorul e monumental…e totul din marmura alba si un nene ma tot vaneaza sa nu mai fac fotografii . Apoi gasim gradina orasului(city garden), ceva tare dragut cu tot felul de lucruri interesante ….inaintam, inaintam …si zarim marea si portul . Ajungem pe “Podul Soacrei” despre care citisem ca simbolizeaza sa pui lacat pe gura soacrei sa nu te mai bata la cap…cand acolo vad numai lacate cu inimioare si cu love . Imediat ajungem si la coloane . Gasim si renumitele scari care de sus nu sunt tare impresionante , dar de jos se schimba treaba , apoi vizitam portul , teatru , opera …foarte multi turisti…ce sa zic zona e splendida …din cate am citit se pare ca acea zona a orasului a fost proiectata de un constructor care a proiectat si cateva cladiri prin Viena. Ajungem intr-un parc imens si ne stingem setea cu o bere rece(nu pot sa zic ca e mai buna sau mai rea decat la noi, fiindca nu pot face diferenta decat intre berea blonda si cea bruna), mai pierdem timpul intr-un parc de distractie unde ne amuzam ca erau tare multe femei, de toate varstele, care trageau la tinta cu arma …de altfel in Odesa femeile conduc majoritatea tramvaielor, cred ca ar conduce foarte bine si tancuri daca ar fi solicitate. Pe seara ajungem pe plaja, nu erau tare opulente , cred ca era inca devreme …as fi vrut sa ajung in zona Arcadia(ceva gen Mamaia), dar Sorin imi atragea atentia ca l-am cam alergat azi, sincer nici eu nu mai puteam de picioare (doar ambitia era mare). Tragem spre motel admirand acest oras special care putem spune ca e tot un”centru vechi”, cel putin in privinta cladirilor. Poze de prin diferite locuri din oras . Urmatoarea zi e una marcanta, cu doua evenimente pe cere nu le voi uita curand...dau un singur amanunt amanunt.

La intrare in punctul de trecere al frontierei primeam o hartie pe care scria numarul motocicletei(scrisa de mana), apoi mergeam la un ghiseu cu pasaport si certificat(probabil politia de frontiera)...apoi mi se spunea sa merg la un alt ghiseu cu tot cu motor(probabil vama). La intrare in Ucraina am intampinat probleme deoarece nenea de acolo vorbea tare greu engleza si voia sa-i spun pe unde o sa ies din tara (plus intrebarile frecvente...unde merg? cat stau? cu ce scop?) si eu incercam sa-i explic ca nu stiu exact pe unde ies...in medie trecerea dura 15-25 min. La iesire din punct dadeam celui de la bariera hartia pe care scria numarul de inmatriculare. Vizavi de conditiile de intrare ai aici informatii oficiale http://www.mae.ro/node/3755 Asculta melodia sa auzi ce spune tovarasa Inna ...mie mi se pare simpatica melodia A venit si ziua in care sa vizitam Odesa. Dimineata ne trezim cu greu fiindca nu stiam ca sa luminat…camera nu avea ferestre(asa cum cele mai multe camere erau fara ferestre). Dupa pregatirile de dimineata cand sa iesim constat ca nu aveam cheile de la motor…si caut, si cautam…nimic…imi amintesc ultima data unde am avut-o si merg la receptie sa intreb daca stiu ceva de ea…BINGO. Mergem sa mancam ceva si apoi cu ajutorul hartii primite trebuia sa descoasem orasul de obiective turistice. Luam o shaorma pur si simplu delicioasa si in timp ce mancam pe un postament la umbra vad ceva ce m-a uimit intr-o oarecare masura…era un cuplu la vreo 30-35ani si cand sa-si faca doamna o fotografie cu o biserica observ ca domnul scoate un aparat mecanic(cu film de se developeaza). Apoi luam harta in mana si Doamne ajuta cu orientarea…in primul rand nu ne arata unde se afla motelul(You are here) si ceea ce era cel mai neplacut, srazile erau scrise cu litere chirilice. Ne-a luat ceva sa gasim primul obiectiv si apoi ne-am orientat dupa desenul de pe harta. Orasul e interesant, cu bulevarde largi , cu copaci imensi si strazi cu piatra cubica. Dupa cateva rataciri gasim primul obiectiv major…catedrala …din exterior nu promite multe, dar interiorul e monumental…e totul din marmura alba si un nene ma tot vaneaza sa nu mai fac fotografii. Apoi gasim gradina orasului(city garden), ceva tare dragut cu tot felul de lucruri interesante ….inaintam, inaintam…si zarim marea si portul. Ajungem pe “Podul Soacrei” despre care citisem ca simbolizeaza sa pui lacat pe gura soacrei sa nu te mai bata la cap…cand acolo vad numai lacate cu inimioare si cu love. Imediat ajungem si la coloane. Gasim si renumitele scari care de sus nu sunt tare impresionante, dar de jos se schimba treaba, apoi vizitam portul, teatru(cred), opera(cred)…foarte multi turisti…ce sa zic zona e splendida…din cate am citit se pare ca acea zona a orasului a fost proiectata de un constructor care a proiectat si cateva cladiri prin Viena. Ajungem intr-un parc imens si ne stingem setea cu o bere rece(nu pot sa zic ca e mai buna sau mai rea decat la noi, fiindca nu pot face diferenta decat intre berea blonda si ce bruna), mai pierdem timpul intr-un parc de distractie unde ne amuzam ca erau tare multe femei, de toate varstele, care trageau la tinta cu arma…de altfel in Odesa femeile conduc majoritatea tramvaielor, cred ca ar conduce foarte bine si tancuri dare ar fi solicitate. Pe seara ajungem pe plaja, nu erau tare opulente, cred ca era inca devreme…as fi vrut sa ajung in zona Concordia(ceva gen Mamaia), dar Sorin imi atragea atentia ca l-am cam alergat azi, sincer nici eu nu mai puteam de picioare, dar ambitia era mareJ). Tragem spre motel admirand acest oras special care putem spune ca e tot un”centru vechi”, cel putin in privinta cladirilor.

Ne trezim de voie pe la 8:00 …povestim cum seara am auzit niste sunete nu tocmai de adormit copiii. Pana la 9 eram mancati, impachetati…apare si Adrian care ne serveste cu un ceai…mai povestim una-alta, aflam ce inseamna POHUI si GALEAC, apar si muncitorii(detinutii) cu care mai schimbam o vorba. Facem o poza cu una dintre motocicletele lui Adrian (o chestie cu atas si motor boxer de prin anii ‘60 pe care daduse 1000 de coco si voia sa o trimita unui amic italian-era tare fericit ca a facut rost si de arma originala) si plecam la crama , la 10 aveam rezervare. Eram singurii vizitatori la ora aceea , ne urcam cu ghidul in masinuta electrica si ne afundam in cariera….e impresionanta toata treaba pe acolo …ghidul turuie mecanic ….noi facem poze….observam cum muncitoarele au o tinuta tipic comunista(halat albastru si batic pe cap) …ne zice ghidul sa nu facem poze, eu fac. Aflam tot procesul tehnologic , vizitam locurile unde vinul e lasat la pastrare , camerele de degustare care sunt amenajate tematic …dupa o ora de vizitat eram afara facand planul de bataie pentru restul zilei. Trecem iar prin Chisinau unde dupa o depasire observ ca Sorin opreste la o trecere de pietoni, eu m-am panicat si am blocat roata fata, era cat pe ce sa ma intind pe carosabil…e cam dificil sa fiu obisnuit cu un trefic lejer si dintr-o data sa ma trezesc in nebunia din Chisinau, fac cruce si dau bice mai departe. M-a amuzat teribil faptul ca pe un bulevard din oras opresc la un semafor la o trecere cu pietoni si venea cate o masina, oprea cateva secunde si pleca in tromba…practic eram ingurul care a asteptat la semafor pana am trecut si eu pe rosu ca nu se mai putea…stateam pe a II-a banda si mi se parea ca rad soferii de mine. In timp ce ieseam din oras pe drumul ce duce spre aeroport trag cu ochii in oglinda ca sa admir intrarea in oras care este mult mai frumoasa in realitate decat in pozele de pe net. Un lucru ciudat ni se intampla in Moldova, ne claxoneaza participantii la trafic relativ din senin, cred ca se bucura ca vad motociclisti. Pornim spre Palanca ca sa trecem frontiera…peisajele moldovenesti nu ne dezamagesc, imi place la ei ca au plantat copacii la vreo 4-5m de carosabil si nu foarte aproape de asfalt ca la noi …lanuri intinse de rapita ne fura ochii, viile ne trezesc papilele gustative cu gandul la ce e acolo toamna, si delta in apropierea frontierei ne aminteste ca trebuie sa trecem la o noua forma de relief. La frontiera ucraineana intampinam probleme de comunicare cu vamesii, apoi oprim pentru a imortaliza un stol de pelicani cum doar la muzeul Antipa am mai vazut. La vreo 10km in interior oprim sa facem fotografii unui rau imens, zic eu, care cred ca era Nistrul, dar nu bag mana in foc ca asa este fiindca nu am inteles ce scrie pe pancarda(scria cu litere chirilice) …la vreo 300 m zarim niste politisti, am inceput sa facem pronosticuri daca ne opresc sa ne ceara traditia , dar nu ne-au bagat in seama. SINCER…nu mi-a trebuit mai mult de 50 km sa-mi dau seama ca ucrainenii nu sunt dusi la biserica cu masinile lor…ma depaseau pe jumatate de banda de la Lada pana la Kamaz, erau unele dube la care, in timp ce mergeam in inapoia lor, vedeam toate cele 4 roti in loc de 2(sper ca intelegeti ce vreau sa zic…mergeau cas, cum zic moldovenii).. Sosele din Ucraina ma cam sperie, au in caresabil niste cratere de ma fac sa ma tem pentru viata mea determinandu-ma sa merg ca rama, nu ca in general m-as da in vant dupa viteza. Mai pe seara ajungem in Odesa, GPS-ul nu ne mai duce in centru asa ca incepem sa mergem in orb, lucru care ne facem sa vedem la inceput punctele nu tocmai de laudat ale orasului. Gasim un exchange si ne facem niste provizii…facem o pauza sa mancam ceva in timp ce caut un loc de cazare pe net… luam o adresa si pornim spre hostel. Credeam ca o sa fie simplu, dar nu a fost asa…tovarasii ucraineni nu s-au gandit sa scrie numele hostelului(Tokio) si cu litere latine, asa se face ca eram in fata hostelului si eu intrebam localnicii unde il gasesc. (fotografia am facut-o dimineata). Gasim ceva low budget si dupa ce dam jos bagajele ducem motoarele intr-o parcare subterana ca sa le stim in siguranta…zona in care am gasit cazare era intre gara si autogara, iar lumea era cam pestrita si nu am vrut sa riscam. La o prima vedere orasul intradevar e cosmopolit si cam agitat pentru gusturile mele. Ca o mica istorie, se pare ca in cel de Al II-lea Razboi Mondial romanii au cucerit orasul si au amenajat propriul comandamenul intr-o cladire in care NKVD-ul(serviciul secret rus) a pus la subsol explozibil detonand cladirea(au murit ofiteri de rang inalt), romanii au dat vina pe evrei si au facut macel prin oras(dupa o sursa se pare ca au facut 20000 de victime). Cand ne intorceam de la parcare am intrebat-o pe o tiputa care rupea ceva engleza daca locuitorii Odesie ii uras pe romani?...ea mi-a zis ca locuitorii imi vor doar banii, restul nu conteaza…buna treaba , zic eu. Am facut dus si ne-am pus la somn ca a doua zi aveam de batut pe jos orasul.