Jump to content

®azvan

Super Membru
  • Content Count

    3,082
  • Joined

  • Last visited

Everything posted by ®azvan

  1. ®azvan

    BURSA LOCALA

    Un monitor foarte bun LED 24" full HD (1920x1080 la 55-75 Hz), Acer V243HL, stare si functionare tehnica ca nou, cu cablurile aferente (AC, DVI>DVI, DVi>HDMI) (il vand ca trec pe doua de 4K), intereseaza pe cineva la 300 lei? E perfect pt desktop sau prelungit imaginea de pe laptop prin cablul HDMI. Consuma si putin... 0742926107
  2. Ma gandeam si eu la niste handguard-uri pt protectia la vant/insecte... dar nu stiu daca nu lovesc in carena la bracaj maxim si nu cred ca ai unde sa le montezi (loc pe ghidon)
  3. Coasta de Azur este fitza si atat, bifata cel mult o data in viata. Sunt frumoase peisajele, dar peisaje frumoase sunt peste tot in lume. Pe de alta parte aglomeratia, pretul crescut al benzinei, benzinarii fara wc-uri, limite de viteza mai pe toata lungimea ei... Pur si simplu, sunt locuri mult mai faine in lume pt motociclit. Am munca de birou 8 ore pe zi, si timp destul. Trebuie sa-l umplu cu ceva. Amandoua variantele sunt ok. Eu eram presat de timp... trebuia sa ating capatul propus (Gibraltarul) si drumul inapoi, incadrandu-ma intr-un anume timp, caci zile limitate de concediu. De eram propriul angajat... imi luam vacanta 3 luni si faceam din ele 5. Referitor la planificare, ce am sa le spun tuturor sfatosilor de pe forumul asta este ca, nu exista solutii. Te adaptezi la ce ai, cu riscurile aferente. Ca-s riscuri mici sau mari, asta e alta discutie, si iarasi, este atat de relativ totul...
  4. Merci! Si sa stii ca nici nu a fost scump, cu totul planificat de acasa pe Booking. Am cheltuit undeva la 2500 eur in 25 zile: in banii astia intra cazarea, in mare parte la 3 stele, mic dejun inclus (doar in 4 dimineti din 25 zile nu am avut micul dejun, 3 din ele in Franta), benzina, bilete vaporas sau muzee, telecabina la Gibraltar, plus cumparaturi zilnice in supermarketuri, mancare in oras, magneti frigider, etc Taxe de autostrazi nu prea a fost cazul, ca am ocolit drumurile cu taxa, doar vigneta la unguri, luata tot de acasa, si ceva taxa la intrarea in Barcelona, dar de vina nu GPS-ul, ci Google maps care trebuia sa-mi faca traseul fara taxe. Si era bifat fara, numai ca se pare ca e cam varza. Sa mai fi cheltuit 1500-2000 eur inainte de tura pe motocicleta (topcase + sistem prindere, anvelope, placute frane, revizie, etc), echipamentul meu, plus alte tampenii: aparat foto, acumulatori rezerva, powerbank, lucruri pt calatorie in general, gen imbracaminte/incaltaminte usoara, rucsaci, de-astea... La cazarea din Valence am ajuns dupamasa la 18, dupa o zi destul de calduroasa si cu doar un sandwich la bord, caci avusesem episodul cu service-ul si sarisem si micul dejun cu nerabdarea, dar asta a fost amuzanta rau. Practic, am traversat Valence in drumul catre cazare, si am ajuns aici, date fiind coordonatele de pe fisa de Booking a cazarii: https://www.google.com/maps/@44.9557934,4.939769,3a,75y,2.67h,87.1t/data=!3m6!1e1!3m4!1s1i7OGhYTxCdQtRBWMACvTw!2e0!7i13312!8i6656 Intru in acel campus, ma uit in stanga, ma uit in dreapta... batrani in scaune cu roti. Intru pe o alee pietonala, in cautarea receptiei, receptia nicaieri. O dau pe nevasta-mea jos, asta se pune pe ras. Da un ras de-ala isteric. Nimerisem intr-un azil de batrani cu dizabilitati sau ceva. Eu verific coordonatele din fisa rezervarii cu cele stocate in GPS... identice. Fack! Eu ce fac acum? Deschid telefonul, intru pe google maps, caut hotelul... hotelul mai in fata vreo 350m. Bag noile coordonate GPS, de data asta ma aduce aici: https://www.google.com/maps/@44.9604253,4.9430682,3a,75y,21.55h,71.65t/data=!3m7!1e1!3m5!1sVtVmKbR0suO-b1ssRVy9WQ!2e0!6s%2F%2Fgeo0.ggpht.com%2Fcbk%3Fpanoid%3DVtVmKbR0suO-b1ssRVy9WQ%26output%3Dthumbnail%26cb_client%3Dmaps_sv.tactile.gps%26thumb%3D2%26w%3D203%26h%3D100%26yaw%3D184.63593%26pitch%3D0%26thumbfov%3D100!7i13312!8i6656 Nu trebuia sa-mi fac griji, in drepta era un camp, unde ar fi trebuit sa fie hotelul, si tocmai trecusem pe langa un indicator de "atentie intrare pe autostrada". Trag pe dreapta, dau nevasta jos, intorc agregatul si pe acostamentul drumului, o ia baiatu inapoi pe interzis, caci in spate se intrezarea ceva ce semana a hotel. Intru in parcarea lui, bingo! https://www.google.com/maps/@44.9588175,4.9407864,3a,90y,46.09h,77.35t/data=!3m8!1e1!3m6!1sAF1QipOvRd4VJMjb9TkasRytAp7ArzIRbuT3kPck94uq!2e10!3e11!6shttps:%2F%2Flh5.googleusercontent.com%2Fp%2FAF1QipOvRd4VJMjb9TkasRytAp7ArzIRbuT3kPck94uq%3Dw203-h100-k-no-pi-0-ya209.51811-ro0-fo100!7i13312!8i6656 Practic, acest hotel se afla situat intr-o zona gen parcare centru comercial, si aici restaurante, de la McDonalds pana la specifice chinezesti sau locale. Cu mancarea la bot, obositi, am zis ca nu mai are rost sa ne intoarcem la ora 19:30, dupa checkin si dusul regulamentar, in Valence, caci oricum se intuneca si nu mai avem ce vizita. Asa ca am ramas aici, in zona comerciala, iar singurele imagini cu Valence de Franta sunt cele ale campului vazute de la fereastra camerei. Dimineata plecarii catre Milano era cam inorata. Prevestea ca distractia era pe sfarsit. Milano, 2 zile de relaxare, apoi inca niste sprinturi rapide pana in Ljubljana, Budapesta si Cluj, si gata aventura. Oarecum, ne cam saturasem. Nu mai puteam asimila cu aceeasi energie peisajul. Eram obositi, hainele curate se imputinasera drastic, cu toate ca mai spalaseram din ele, ale nevestii miroseau inclusiv a noxe de la gaura facuta de toba in valiza, de interioarele castilor si costume nu mai vorbesc. E placut sa pleci la drum cu un costum care miroase a nou, dar nu spune nimeni cum poate mirosi un costum dupa 20 zile de purtat zilnic in toate temperaturile, prin mii de km. Cliseele acelea din filme cand tipa isi da casca jos si isi scutura parul... dupa 20 zile de mers, ai nevoie de tone de balsam. Si nici de-ala nu prea mai aveam, si nu as mai fi incarcat bagajele cu inca un flacon nou, pt 4-5 zile cat mai aveam. Nu mai aveam chef nici macar sa intru intr-un supermarket. Pur si simplu, cred ca ne doream amandoi sa intram in normalitatea de acasa, cu lancezit in fata tv-ului. Si totusi, urmau Anzii. Yina isi descoperise o noua animalitate; se transformase intr-o puma. Cum statea lipita de asfalt, cum urca pe curbe... Fratilor, am zis-o si am sa o repet: cu suspensiile si franele stock era ok, pana intr-un anume mod. Cu upgrade-urile la cele de R1, este alta motocicleta. Au meritat din plin cei 3500 eur bagati in suspensii si frane. Senzatiile pe care le-am avut in tot acest traseu de mii de km, nu le pot descrie. Devenisem una cu ea. Gandeam, iar ea executa. Nu conta nevasta din spate, nu contau bagajele. Era pur si simplu o bestie, care in torsul ei, nu stia decat sa se repeada in zare. Milano ne intampina cu cea mai tare cazare pentru a celebra legatura dintre om si vehicul: un autohotel. Practic, camera avea 2 usi. Una dadea in holul interior, care la randul lui dadea mai departe la receptie, sala de mese, etc, iar usa exterioara in parcare. Si iti aduceai agregatul exact in fata usii. Gasesc ca este cel mai tare lucru, pt un motociclist sau sofer. Iar eu si nevasta-mea, care ne faceam griji ca vom aparea in fata unui hotel de 4 stele ca niste vagabonzi, in costumele noastre pline de praf si muste... Continuarea o deduceti: eu ma bucuram ca dormeam cu Yina langa mine, nevasta-mea se bucura de cum era decorata baia.
  5. Unde ramasesem? Lantul, da... Plecarea din Toulouse, dimineata la ora 8 dupa ce am zis pas micului dejun platit in avans, intr-o zi de miercuri a lunii septembrie, cu trafic agitat de Franta, cu viziera aburita dar suficient de racoare cat sa nu mergi cu masca ridicata, cu Yina schiopatanda de care nu mai trageam deloc tare, cu accelerari line parca in ciuda traficului turbat, cu ganduri peste ganduri, urma sa fie foarte stresanta. Imi propusesem sa imi linistesc mintea, imi dadusem tot felul de solutii si garantii sa incetinesc fluxul de ganduri, dar fara rezultat. Practic, deja de la un 4-5000 Rpm, avea saraca Yinutza niste vibratii atat de mari ca nu puteai merge decat in ralanti si din inertie. In niciun caz nu mai faceam noi 2500 km pana acasa. Nu mai vorbesc ca mai aveam de vizitat orase, Milano de ex. Lumina de la capatul tunelului avea sa vina de la insasi Luminita mea, care imi daduse unde verde la a nu ma grabi catre urmatoarea destinatie, Valence, de care spunea ca oricum nu este interesata. Planul se schimbase: ajugeam in Valence si cautam un service moto. Nu stiam ca rezolvarea se afla chiar in drumul nostru, in orasul Albi, la nici 100 km. Cum am vazut mare reprezentanta Yamaha, am si cautat vizual cuvantul service pe cladire si intorsi am fost din drum. Cu franceza mea care nu m-a interesat veci ca limba, ma duc la batranelul de la receptie si ... "Monsieur, j'ai une probleme!" Batranelul face, mergi dupa cladire in spate si vorbeste cu mecanicii. Ies baietii afara, le arat problema, imi si iau balerina si o urca pe masa. M-am bucurat de primire. Initial au vrut sa-mi schimbe doar zaua de legatura, fara rola. Desi puteam sa le spun de la inceput ca muncesc degeaba, i-am lasat sa-si faca numarul. Eu nu sunt mecanic, dar pot vedea logic o problema banala, gen o rola gatuita care nu se mai roteste libera pe un ax. Nu stiu cum ei vedeau altceva acolo. Zaua pe care o luasera din magazie era prea ingusta si nu se putea inchide ca sa fie nituita, asa ca s-au dat batuti. Asta durase o jumatate de ora, de la urcatul motocicletei pe stand. S-au dus din nou in spate toti 3, batranelul si cei 2 mecanici, si dupa cam 15 minute, vin cu raspunsul: schimbam tot lantul. Eu numai fericire. Am pierdut vreo 2 ore din ziua respectiva, dar a meritat. Rezultatul: nu imi mai recunosteam agregatul. Accelera atat de lin ca uitasem ce tip de motocicleta am. Serios, pana la service, traiam cu impresia ca aveam ceva 2 sau 4 in V. 180 eur lant + manopera, vreo 10 eur baccis la mecanic... Am scapat ieftin, in comparatie cu cat m-ar fi costat sa imi intinda Yina lantul pe asfalt la ce urma sa vina... Si urma, nu gluma! Va dati seama ca de la iesirea din service eram: Franta, fa loc! Franta la tara, o superbitate. Si chiar si fotografiatul se simtea altfel, cu Yina recuperata.
  6. Recunoaste ca nu vrei sa moara de frig la iarna.
  7. Motivul pentru care Spania a ramas in inima nevestii este despre ce se intampla nu in localitati, ci pe drumul dintre ele. Dealtfel, o tara nu o poti vedea cu adevarat decat parcurgand-o. Uita complet de avion sau fenomenul de teleportare! Simte-i asfaltul. Trecerea in Franta am facut-o printr-un tunel care parca urmarea curbura pamantului. Peisajul care urma la cativa km dupa tunel, iti lua respiratia, mie pentru peisaj, la nevasta-mea pentru curbele stranse si parapetii foarte mici. Am si simtit-o cum s-a ancorat in coastele mele si rezervor, ca abia ma mai puteam inclina pe curbe. Tremura, desi tot drumul pana acolo abia daca s-a tinut de mine, descoperind spatarul de la topcase. Google maps nu va reusi veci sa ilustreze senzatia avuta, dar bine ca exista, fie si doar ca marturie. Inca o data, ma inchin in fata Battlax-urilor, statea Yina ca pe sine. Iesirea din tunel https://www.google.com/maps/@42.7510742,0.1904606,3a,75y,16.59h,82.49t/data=!3m6!1e1!3m4!1sTQ5GEWwq1WcKpIKNYaOVNw!2e0!7i13312!8i6656 si peisajul de dupa... https://www.google.com/maps/@42.7762149,0.1982557,3a,75y,303.31h,87.15t/data=!3m6!1e1!3m4!1surJiNL4T0zgWCHRbtodf2Q!2e0!7i13312!8i6656 Apoi, mai pe la baza, Franta, a se observa acoperisurile care devenisera din rosii, gri, in peisaj. Toulouse. Ajuns aici, aveam doar un singur lucru in minte, si anume lantul, care facuse din nou burta. Intins in Granada, intins in Madrid, problema incepea sa-mi ridice niste reale semne de-ntrebare. Daca pana acum doar il intinsesem si unsesem, dar nu puteam observa nimic la el, caci era negru de la amestecul de praf si ulei, de aceasta data, prima destinatie dupa checkin, nu a fost centrul orasului, ci un Carrefour, de unde sa iau un wd-40 cu care urma sa-l curat. Zis si facut, am bagat rapid o cautare in POI-urile GPS-ului, mi-a si dat primul Carrefour la 1.2 km. De mentionat ca in Carrefour am gasit si niste cartofi prajiti la caserola gata prajiti, plus un sandwich cu ton... ma si vedeam cu toate intinse pe asfalt, zic eu in apararea-mi in fata nevestii, pt o cauza nobila, si anume a mecanicului din mine. Dar nu a decurs asa. Am mancat sandwich-ul, apoi am plecat sa vizitam centrul. Spalatul lantului urma sa-l fac seara, la lumina lanternei. Ceea ce s-a si intamplat. Cu el curat am rezolvat si misterul: una dintre role, din cilindrica devenise clepsidra. Adica gatuita / stransa in jurul axului pe care trebuia sa se invarta. Si nu se mai rotea libera, dimpotriva, la trecerea peste pinion, agata. Lucru care se finaliza cu o vibratie in ghidon. Fack! Dupa calculele mele mai aveam de facut vreo 3000 km. O nimica toata, ma linistesc eu, merg incet, bag mai mult pe autostrazi… Right! Vezi sa nu: imi lipseau notiunile elementare de geografie, ca in generala nu prea m-a interesat aceasta materie. Urmau Alpii, de exemplu. Cazarea de aici, practic un hotel F1, la care, dupa ora 22 te puteai caza si singur cu cardul, avea tot ce poate oferi Franta mai frumos: o camera desfasurata in jurul unui pat, unde daca puneai jos cele 3 valize nu mai aveai pe unde sa treci, o chiuveta, o fereastra pe care daca o inchideai aveai o bezna de nici cu singurul bec de 20W disponibil nu aveai cum sa faci vreodata lumina, dar nici deschisa nu o puteai lasa, ca era la parter si siguranta ei antifurt nu garantez ca ar fi oprit maiestria celor priceputi in a le deschide, si era plin hotelul de dubiosi; un cod la intrare din 6 cifre care ti-era si cheia dealtfel, si pe care rau ai fi facut sa-l uiti, niste postere cu toate locurile minunate pe care ar trebui sa le vizitezi pe pamant, vazute prin ochii unui ilustrator din anii ’40, 2 buzi si 2 cabine de dus de plastic, toate alaturate, dar cu led deasupra, verde sau rosu dupa cum erau disponibile sau nu, dus la care din 10 in 10 sec trebuia sa dai la pompita caci deh, e criza de apa, si nu in ultimul rand… DUHOAREA din camera! Asta nu mai poate fi ilustrata in fotografii. (Sper ca nu si-a mai lasat nevasta-mea chilotii prin vreo poza...) Revenind la Toulouse, acest orasel, alaturi de Granada, a fost al doilea care m-a surprins neasteptat de placut. La modul, imi pare rau ca studentia nu mi-am facut-o aici. Este orasul perfect unde ma si vedeam “pierzand” vremea pe stradutele lui, in numele artei. PLM. Pe mine Erasmusul vietii a trebuit sa ma trimita in Liege, cu Meuse-ul si La Derivation-ul lui… De ce nu a putut fi... Toulouse?
  8. Imi cer scuze! La cele 8000 de fotografii facute, asta mi-a scapat. Acum am vazut si eu isprava. Credeam ca se face referire la fotografiile cu bucutze, asemeni lui einstein, care reusise sa imi defineasca caracterul, cel putin in mentalul lui, prin acele fotografii. Rog un administrator, caci eu nu mai am acest drept se pare, sa scoata fotografia in care apar chilotii nevestii, din postul #12, este aceea cu dulapiorul din baie.
  9. Poate chiar esti atat de puritan incat sa-ti starneasca aceasta reactie. Recunosc, eu nu sunt. Nu-s nici genul de om care sa puna o fotografie si sa insire 2000 cuvinte. Prefer sa ma exprim prin 2000 de fotografii. Mi-as dori, ca pentru cei ca tine, sa fac o selectie de 15 fotografii, sa-i invit intr-un cadru amical si sa le pun o muzica de fundal specifica adunarilor de bosorogei peisagisti, care stau si contempla la un diapozitiv facut la rasaritul soarelui, toamna, intr-o dimineata cetoasa, ce purta pe vremuri numele de diaporama. Si totusi nu! Nu rezonez nici cu batraneii, caci "sunt inca tanar doamna", nu rezonez nici cu peisajele lor plictisitoare. Fotografia aia cu chilotii intorsi, este, din punctul meu de vedere, o fotografie cu buci si atat. Reflecta realitatea momentului, asa cum am am trait-o in acea clipa. Nimic mai mult! Ce tu vezi o insiruire de fotografii, din punctul meu de vedere este un simplu fotoreportaj, menit sa arate lumea prin lentila unui obiectiv. Sunt plictisiti ca tine, care au vazut lumea si sunt satui de ea, si sunt oameni care nu au avut ocazia. Pentru ei este acest topic, nu pt cei ca tine. Cat despre fotografiile cu buzile si camerele de hotel prin care am stat, se numesc simplu... experienta. O experienta traita, de doi oameni, modest, cu un buget decent, ca un simplu exemplu ca se poate, si ca o invitatie pentru toti ceilalti, sa iasa din zona lor de confort si din spaimele a ce se poate intampla, din tara asta de ca_at, si... sa traiasca! Sa posteze aici, daca pot, milioane de fotografii, facute de ei. Inclusiv cu voma lor, daca se poate, ca sa fii tu mai ingretosat. Ai prins-o pe-asta?
  10. Pe Doutzen lasati-o in pace! Asta e preferata mea :))))
  11. @Djenavar Toti cei care le au zic ca sunt cele mai de incredere din toata gama Sena. Problema este la conectivitatea cu mai multe device-uri, respectiv la scufundarea lor in apa pe o perioada lunga de timp.
  12. Altfel cu gps dedicat, ei? La fel cu Granada, daca ajungi pe-acolo... asfaltu' e belea Maxim! :)))))
  13. @Muretto Grundieg e plin de ei! Zaragoza mi s-a parut o adunatura de stiluri/influente arhitecturale culese de prin toata Spania. Barcelona, Valencia, Madrid-ul, Granada, toate au personalitatile lor, ca orase, niciunul semanand cu celalalt. Nu si Zaragoza. Si totusi, este frumoasa! Apropos, aici, de la ceva pizzerie numita Telepizza, care dealtfel fusese foarte buna in Madrid comandata in camera de hotel, am mancat cea mai proasta pizza ever. Practic nici nu s-a putut numi pizza. Erau aruncate pe ea niste chestii gen bacon, barbeque sos, ciuperci, si o branza fara gust, toate demne de gratar. Si totusi erau pe paine. Bleah!
  14. Madrid. Impunator, mare, frumos. Dar in special, mare! Seara s-a mai lasat cu o intindere de lant, ca deh, ziua anterioara trasesem de Yina 700 km in 8 ore, multa parte pe autostrazi. A doua zi de Madrid, un pic mai plictisitoare, mi-a parut rau ca nu am schimbat-o cu Toulouse sau Valencia. Dar nu aveam de unde sti. Cel putin ritmul a fost unul mai lent si ne puteam odihni mai mult. Madrid - Zaragoza nu avea decat 300 km, un drum de 3 ore. Asta a fost cazarea preferata a nevestii, un castel unde fotbalistii si-ar duce printesele. N-am nimerit camera cu baldachini, dar tipu de la receptie m-a luat cu "- A, Romania, ce faaaaaci?" I-am raspuns pe romaneste, nu cred ca a inteles saracul prea multe. Faptul ca stia acest "ce faaaci", si bembeurile de pe-afara, iar ma duc cu gandul la fotbalisti. In fine, castelul:
  15. Da da, nu uit niciodata, doar ca... traficu ala.
  16. Drumul Gibraltar - Madrid avea din nou sa-mi ia fata cu niste peisaje unice, tin minte, si imi pare rau ca nu am oprit sa fotografiez, un drum care semana leit cu Route 66, sol rosu, cat vedeai cu ochii o campie intinsa strabatuta de un drum atza lung si drept de vreo 10-20 km, care cobora de pe un podis, traversa campia cu ferme de cai si apoi intra intr-un defileu sapat intr-un deal... absolut superb. As vrea sa-l identific pe google maps, dar cum nu am avut pe ce salva istoricul calatoriei, nu am decat ultimii 2000km pe gps. In fine, aceste fotografii nu reliefeaza ce spun mai sus, dar asa, ca idee... Spania Holiday Inn-ul din Madrid nu era atat de fain ca cel de langa Gibraltar, dar avea cam aceleasi dotari, inclusiv bateria de dus cu temperatura in grade Celsius si ledul albastru, ba de data asta chiar si unul rosu (la Gibraltar am gresit, nu era decat led albastru) Si cum o bucurie nu vine niciodata singura (lantul lasat din nou), Yina ne-a mai facut una: o gaura de toata splendoarea in valiza nevestii. Deh, MIVV combinat cu Givi. Italienii astia nu stiu sa proiecteze impreuna niste accesorii. Va inchipuiti ce urma: un Carrefour de unde sa iau o rola de aluminiu pentru a pune pe interior un perete izolant, si bineinteles, banda 3M de care vorbeam la inceput ca o luasem cu mine... iata ca in sfarsit si-a gasit utilizarea!
  17. @Tracer7 Nici in prima tura (Cluj-Sicilia), nici in asta, nu am simtit niciodata nimic din cele afirmate de voi. Multe au fost benzinarii selfservice, altele au fost cu casier, insa, in cele din urma, nu am avut parte decat de bunadispozitie si zambete din partea lor, in antiteza cu "ospitalitatea" de care aminteam mai sus in Romania. Si nimeni nu m-a facut niciodata atent, mai mult, tot ce am vazut in jurul meu, la motociclisti ma refer, procedau la fel ca mine. Iar aici vorbesc atat de ai lor, cat si de straini pt ei. Singurul lucru care era mentionat in multe benzinarii, in unele chiar audio, a nu se muta agregatul inainte de a plati la casa. Practic asta e legea pe care am resimtit-o. Altfel, Holiday Inn din Linea de la Concepcion, un hotel pe gustul meu. In special led-ul albastru si rosu din baie, noaptea, plus robinetul de la cada la care setai direct temperatura. Va dati seama vreo 2 minute m-am uitat lung la el :)) Si in sfarsit, stanca mult asteptata! Si cam asta era capatul de linie, plus led-ul albastru din baie. Practic, o stanca cu foarte multe maimute obraznice. Nu prea multe de vazut. Ceata/ norul pe partea estica a versantului, spectaculos dealtfel, a facut aproape imposibila zarirea Marocului spre sud, sau macar a intregii peninsule iberice. Vedeai doar ce era la vest de stanca. Oricum un fenomen foarte ciudat. Din cate am inteles, sus nu poti ajunge decat cu cabina sau taxiurile lor, incercasem cu motocicleta sa ajung la ceva punct intermediar si drumul era blocat. Nu mi-am batut capul, oricum telecabina era la indemana. Aveai chiar wi-fi sus pt a transmite live maimutele. Aici nu am intins lantul.
  18. Revenind, pentru o zi intreaga de vizitat Granada, am inceput cu centrul vechi, acolo unde-l lasasem seara... Pentru a continua cu Alhambra, Si patalatul Nazaries. Evident, zi finalizata cu o intindere de lant, caci a doua zi urma capatul turei: Gibraltarul.
  19. Nu diferenta "fata de" gps ma interesa (exprimata in km), aia nu o va sti nimeni decat cu masuratori in prealabil. Ma interesa: Daca scad un dinte la pinion, ce-mi va arata pe kilometraj fata de stock? Viteza va fi mai mare sau mai mica (plus sau minus), comparata cu un dispozitiv de masurare a vitezei, gps in cazul de fata, caci aparat radar nu am. Deci nu "cat", ci "cum"? In plus sau in minus. Pentru cineva care se ocupa "de", mi se pare ca ar trebui sa aiba mai multe cunostinte decat mine, respectiv s-a mai lovit macar o data de aceasta problema. Unul e motociclist de peste 40 ani, si dealer de cel putin 20. Ailalti se dadeau informati. Acum stiu raspunsul: Scazi un dinte la foaia fata, ai 5 km peste, la viteza de 60/h; adaugi un dinte, vei avea 5 km in minus, la aceeasi viteza. La 100, la 200/, totul se schimba exponential, nu liniar.
  20. @einstein1984 ia fii atent la ce afirmam mai jos. Ti-am boldat sa nu mai pierzi timpul, vad ca esti grabit in a posta orice nonsens... Cam ce intelegi tu din asta? Ca nu stiam ca nu am cabluri la roata? Mi-am upgradat singur suspensiile + frana fata cand am trecut la cele de R1. Chiar crezi ca nu-mi cunosc motocicleta? Recunosc, in interiorul motorului nu m-am bagat, caci nu sunt mecanic, desi in ziua de azi, este cam stupid proof totul, daca esti interesat. Revenind, intrebarea mea pentru dealeri era fix asta: "cum imi va afecta ce vad eu pe bord ca si diferenta de afisare, fata de gps, exprimat in km/h." (Completez: in plus sau in minus, mai multi sau mai putin km afisati fata de standard? ) Ti-ai facut norma la postat pe azi sau inca mai insisti?
  21. Uimeste-ma te rog! Drumul Valencia - Granada. Practic de aici incepea Spania sa-si arate adevarata ei fata, cea mai frumoasa dintre ele. Si motivul pentru care durerile de behind provocate de Yina au meritat. Sau incepea sa merite... Asta am facut-o cred, pentru a arata ca fiecare loc isi are "deseurile" ei. Si nu, nu ar trebui sa fim mai mandri ca "nu doar si la noi"... Granada, cu influentele ei maure, este absolut superba. Si practic destinatia mea preferata din tot acest tur. Aici au inceput si micile probleme. Ajunsi din Valencia, rutina zilnica, checkin-ul, un dus rapid dupa care calare pe moto si am iesit in oras. Ca prima destinatie, sa-mi impresionez jumatatea cu o priveliste a orasului, Mirador San Nicolas, de unde se vedea cetatea Alhambra, pe care oricum urma sa o vizitam a doua zi. Tot nevasta a fost cu ideea sa alocam o zi intreaga de vizitat Granadei, si i-am ramas vesnic recunoscator pentru decizia ei. A meritat din plin! Dar sa revin la "probleme": in timp ce urcam eu pe stradutele inguste cu piatra cubica ale centrului vechi, pentru a ajunge la biserica San Nicolas, din dreptul lantului se auzeau zgomote. Problema este ca nu le auzeam numai eu, le auzea si nevasta, ce este mult mai grav :))) Ajunsi sus, urc motocicleta pe cric si arunc o privire la lant. Lantul meu lasat de zici ca erau tatele unei babe. Plm! Nelovit pana acum de aceasta problema, analizam solutiile. Me felicit ca totusi pusesem trusa cu chei sub sa, pe care initial nu vroiam sa o mai car dupa mine caci deh, in 40k km nu ma lovisem veci de probleme, insa ma zgaria pe creier valoarea de 150Nm cu care obisnuiesc sa strang piulita rotii spate, cu dinamometrica care are bratul destul de lung comparat cu "cheita" din trusa de scule a motocicletei. Decid in mintea mea ca oricum trebuie sa fac plinul, cobor intr-o benzinarie si intind acolo lantul, m-oi descurca eu cumva. Evident, dupa un pic de chin, am reusit sa defiletez piulita, dupa care am rezolvat problema. Intre timp, fotografiile de sus de pe deal. Centrul, la fel de spectaculos.
×
×
  • Create New...