Jump to content

®azvan

Super Membru
  • Content Count

    3,080
  • Joined

  • Last visited

About ®azvan

  • Rank
    人馬一体

Profile Information

  • Gender
    Male
  • Location
    Cluj-Napoca
  • Carnet moto din
    plastic
  • Motocicleta
    Yamaha FZ1R '09
  • Numar Moto
    69YIN
  • Club
    4some (o mai aparut una)

Recent Profile Visitors

2,379 profile views
  1. Coasta de Azur este fitza si atat, bifata cel mult o data in viata. Sunt frumoase peisajele, dar peisaje frumoase sunt peste tot in lume. Pe de alta parte aglomeratia, pretul crescut al benzinei, benzinarii fara wc-uri, limite de viteza mai pe toata lungimea ei... Pur si simplu, sunt locuri mult mai faine in lume pt motociclit. Am munca de birou 8 ore pe zi, si timp destul. Trebuie sa-l umplu cu ceva. Amandoua variantele sunt ok. Eu eram presat de timp... trebuia sa ating capatul propus (Gibraltarul) si drumul inapoi, incadrandu-ma intr-un anume timp, caci zile limitate de concediu. De eram propriul angajat... imi luam vacanta 3 luni si faceam din ele 5. Referitor la planificare, ce am sa le spun tuturor sfatosilor de pe forumul asta este ca, nu exista solutii. Te adaptezi la ce ai, cu riscurile aferente. Ca-s riscuri mici sau mari, asta e alta discutie, si iarasi, este atat de relativ totul...
  2. Merci! Si sa stii ca nici nu a fost scump, cu totul planificat de acasa pe Booking. Am cheltuit undeva la 2500 eur in 25 zile: in banii astia intra cazarea, in mare parte la 3 stele, mic dejun inclus (doar in 4 dimineti din 25 zile nu am avut micul dejun, 3 din ele in Franta), benzina, bilete vaporas sau muzee, telecabina la Gibraltar, plus cumparaturi zilnice in supermarketuri, mancare in oras, magneti frigider, etc Taxe de autostrazi nu prea a fost cazul, ca am ocolit drumurile cu taxa, doar vigneta la unguri, luata tot de acasa, si ceva taxa la intrarea in Barcelona, dar de vina nu GPS-ul, ci Google maps care trebuia sa-mi faca traseul fara taxe. Si era bifat fara, numai ca se pare ca e cam varza. Sa mai fi cheltuit 1500-2000 eur inainte de tura pe motocicleta (topcase + sistem prindere, anvelope, placute frane, revizie, etc), echipamentul meu, plus alte tampenii: aparat foto, acumulatori rezerva, powerbank, lucruri pt calatorie in general, gen imbracaminte/incaltaminte usoara, rucsaci, de-astea... La cazarea din Valence am ajuns dupamasa la 18, dupa o zi destul de calduroasa si cu doar un sandwich la bord, caci avusesem episodul cu service-ul si sarisem si micul dejun cu nerabdarea, dar asta a fost amuzanta rau. Practic, am traversat Valence in drumul catre cazare, si am ajuns aici, date fiind coordonatele de pe fisa de Booking a cazarii: https://www.google.com/maps/@44.9557934,4.939769,3a,75y,2.67h,87.1t/data=!3m6!1e1!3m4!1s1i7OGhYTxCdQtRBWMACvTw!2e0!7i13312!8i6656 Intru in acel campus, ma uit in stanga, ma uit in dreapta... batrani in scaune cu roti. Intru pe o alee pietonala, in cautarea receptiei, receptia nicaieri. O dau pe nevasta-mea jos, asta se pune pe ras. Da un ras de-ala isteric. Nimerisem intr-un azil de batrani cu dizabilitati sau ceva. Eu verific coordonatele din fisa rezervarii cu cele stocate in GPS... identice. Fack! Eu ce fac acum? Deschid telefonul, intru pe google maps, caut hotelul... hotelul mai in fata vreo 350m. Bag noile coordonate GPS, de data asta ma aduce aici: https://www.google.com/maps/@44.9604253,4.9430682,3a,75y,21.55h,71.65t/data=!3m7!1e1!3m5!1sVtVmKbR0suO-b1ssRVy9WQ!2e0!6s%2F%2Fgeo0.ggpht.com%2Fcbk%3Fpanoid%3DVtVmKbR0suO-b1ssRVy9WQ%26output%3Dthumbnail%26cb_client%3Dmaps_sv.tactile.gps%26thumb%3D2%26w%3D203%26h%3D100%26yaw%3D184.63593%26pitch%3D0%26thumbfov%3D100!7i13312!8i6656 Nu trebuia sa-mi fac griji, in drepta era un camp, unde ar fi trebuit sa fie hotelul, si tocmai trecusem pe langa un indicator de "atentie intrare pe autostrada". Trag pe dreapta, dau nevasta jos, intorc agregatul si pe acostamentul drumului, o ia baiatu inapoi pe interzis, caci in spate se intrezarea ceva ce semana a hotel. Intru in parcarea lui, bingo! https://www.google.com/maps/@44.9588175,4.9407864,3a,90y,46.09h,77.35t/data=!3m8!1e1!3m6!1sAF1QipOvRd4VJMjb9TkasRytAp7ArzIRbuT3kPck94uq!2e10!3e11!6shttps:%2F%2Flh5.googleusercontent.com%2Fp%2FAF1QipOvRd4VJMjb9TkasRytAp7ArzIRbuT3kPck94uq%3Dw203-h100-k-no-pi-0-ya209.51811-ro0-fo100!7i13312!8i6656 Practic, acest hotel se afla situat intr-o zona gen parcare centru comercial, si aici restaurante, de la McDonalds pana la specifice chinezesti sau locale. Cu mancarea la bot, obositi, am zis ca nu mai are rost sa ne intoarcem la ora 19:30, dupa checkin si dusul regulamentar, in Valence, caci oricum se intuneca si nu mai avem ce vizita. Asa ca am ramas aici, in zona comerciala, iar singurele imagini cu Valence de Franta sunt cele ale campului vazute de la fereastra camerei. Dimineata plecarii catre Milano era cam inorata. Prevestea ca distractia era pe sfarsit. Milano, 2 zile de relaxare, apoi inca niste sprinturi rapide pana in Ljubljana, Budapesta si Cluj, si gata aventura. Oarecum, ne cam saturasem. Nu mai puteam asimila cu aceeasi energie peisajul. Eram obositi, hainele curate se imputinasera drastic, cu toate ca mai spalaseram din ele, ale nevestii miroseau inclusiv a noxe de la gaura facuta de toba in valiza, de interioarele castilor si costume nu mai vorbesc. E placut sa pleci la drum cu un costum care miroase a nou, dar nu spune nimeni cum poate mirosi un costum dupa 20 zile de purtat zilnic in toate temperaturile, prin mii de km. Cliseele acelea din filme cand tipa isi da casca jos si isi scutura parul... dupa 20 zile de mers, ai nevoie de tone de balsam. Si nici de-ala nu prea mai aveam, si nu as mai fi incarcat bagajele cu inca un flacon nou, pt 4-5 zile cat mai aveam. Nu mai aveam chef nici macar sa intru intr-un supermarket. Pur si simplu, cred ca ne doream amandoi sa intram in normalitatea de acasa, cu lancezit in fata tv-ului. Si totusi, urmau Anzii. Yina isi descoperise o noua animalitate; se transformase intr-o puma. Cum statea lipita de asfalt, cum urca pe curbe... Fratilor, am zis-o si am sa o repet: cu suspensiile si franele stock era ok, pana intr-un anume mod. Cu upgrade-urile la cele de R1, este alta motocicleta. Au meritat din plin cei 3500 eur bagati in suspensii si frane. Senzatiile pe care le-am avut in tot acest traseu de mii de km, nu le pot descrie. Devenisem una cu ea. Gandeam, iar ea executa. Nu conta nevasta din spate, nu contau bagajele. Era pur si simplu o bestie, care in torsul ei, nu stia decat sa se repeada in zare. Milano ne intampina cu cea mai tare cazare pentru a celebra legatura dintre om si vehicul: un autohotel. Practic, camera avea 2 usi. Una dadea in holul interior, care la randul lui dadea mai departe la receptie, sala de mese, etc, iar usa exterioara in parcare. Si iti aduceai agregatul exact in fata usii. Gasesc ca este cel mai tare lucru, pt un motociclist sau sofer. Iar eu si nevasta-mea, care ne faceam griji ca vom aparea in fata unui hotel de 4 stele ca niste vagabonzi, in costumele noastre pline de praf si muste... Continuarea o deduceti: eu ma bucuram ca dormeam cu Yina langa mine, nevasta-mea se bucura de cum era decorata baia.
  3. Unde ramasesem? Lantul, da... Plecarea din Toulouse, dimineata la ora 8 dupa ce am zis pas micului dejun platit in avans, intr-o zi de miercuri a lunii septembrie, cu trafic agitat de Franta, cu viziera aburita dar suficient de racoare cat sa nu mergi cu masca ridicata, cu Yina schiopatanda de care nu mai trageam deloc tare, cu accelerari line parca in ciuda traficului turbat, cu ganduri peste ganduri, urma sa fie foarte stresanta. Imi propusesem sa imi linistesc mintea, imi dadusem tot felul de solutii si garantii sa incetinesc fluxul de ganduri, dar fara rezultat. Practic, deja de la un 4-5000 Rpm, avea saraca Yinutza niste vibratii atat de mari ca nu puteai merge decat in ralanti si din inertie. In niciun caz nu mai faceam noi 2500 km pana acasa. Nu mai vorbesc ca mai aveam de vizitat orase, Milano de ex. Lumina de la capatul tunelului avea sa vina de la insasi Luminita mea, care imi daduse unde verde la a nu ma grabi catre urmatoarea destinatie, Valence, de care spunea ca oricum nu este interesata. Planul se schimbase: ajugeam in Valence si cautam un service moto. Nu stiam ca rezolvarea se afla chiar in drumul nostru, in orasul Albi, la nici 100 km. Cum am vazut mare reprezentanta Yamaha, am si cautat vizual cuvantul service pe cladire si intorsi am fost din drum. Cu franceza mea care nu m-a interesat veci ca limba, ma duc la batranelul de la receptie si ... "Monsieur, j'ai une probleme!" Batranelul face, mergi dupa cladire in spate si vorbeste cu mecanicii. Ies baietii afara, le arat problema, imi si iau balerina si o urca pe masa. M-am bucurat de primire. Initial au vrut sa-mi schimbe doar zaua de legatura, fara rola. Desi puteam sa le spun de la inceput ca muncesc degeaba, i-am lasat sa-si faca numarul. Eu nu sunt mecanic, dar pot vedea logic o problema banala, gen o rola gatuita care nu se mai roteste libera pe un ax. Nu stiu cum ei vedeau altceva acolo. Zaua pe care o luasera din magazie era prea ingusta si nu se putea inchide ca sa fie nituita, asa ca s-au dat batuti. Asta durase o jumatate de ora, de la urcatul motocicletei pe stand. S-au dus din nou in spate toti 3, batranelul si cei 2 mecanici, si dupa cam 15 minute, vin cu raspunsul: schimbam tot lantul. Eu numai fericire. Am pierdut vreo 2 ore din ziua respectiva, dar a meritat. Rezultatul: nu imi mai recunosteam agregatul. Accelera atat de lin ca uitasem ce tip de motocicleta am. Serios, pana la service, traiam cu impresia ca aveam ceva 2 sau 4 in V. 180 eur lant + manopera, vreo 10 eur baccis la mecanic... Am scapat ieftin, in comparatie cu cat m-ar fi costat sa imi intinda Yina lantul pe asfalt la ce urma sa vina... Si urma, nu gluma! Va dati seama ca de la iesirea din service eram: Franta, fa loc! Franta la tara, o superbitate. Si chiar si fotografiatul se simtea altfel, cu Yina recuperata.
  4. Recunoaste ca nu vrei sa moara de frig la iarna.
  5. Motivul pentru care Spania a ramas in inima nevestii este despre ce se intampla nu in localitati, ci pe drumul dintre ele. Dealtfel, o tara nu o poti vedea cu adevarat decat parcurgand-o. Uita complet de avion sau fenomenul de teleportare! Simte-i asfaltul. Trecerea in Franta am facut-o printr-un tunel care parca urmarea curbura pamantului. Peisajul care urma la cativa km dupa tunel, iti lua respiratia, mie pentru peisaj, la nevasta-mea pentru curbele stranse si parapetii foarte mici. Am si simtit-o cum s-a ancorat in coastele mele si rezervor, ca abia ma mai puteam inclina pe curbe. Tremura, desi tot drumul pana acolo abia daca s-a tinut de mine, descoperind spatarul de la topcase. Google maps nu va reusi veci sa ilustreze senzatia avuta, dar bine ca exista, fie si doar ca marturie. Inca o data, ma inchin in fata Battlax-urilor, statea Yina ca pe sine. Iesirea din tunel https://www.google.com/maps/@42.7510742,0.1904606,3a,75y,16.59h,82.49t/data=!3m6!1e1!3m4!1sTQ5GEWwq1WcKpIKNYaOVNw!2e0!7i13312!8i6656 si peisajul de dupa... https://www.google.com/maps/@42.7762149,0.1982557,3a,75y,303.31h,87.15t/data=!3m6!1e1!3m4!1surJiNL4T0zgWCHRbtodf2Q!2e0!7i13312!8i6656 Apoi, mai pe la baza, Franta, a se observa acoperisurile care devenisera din rosii, gri, in peisaj. Toulouse. Ajuns aici, aveam doar un singur lucru in minte, si anume lantul, care facuse din nou burta. Intins in Granada, intins in Madrid, problema incepea sa-mi ridice niste reale semne de-ntrebare. Daca pana acum doar il intinsesem si unsesem, dar nu puteam observa nimic la el, caci era negru de la amestecul de praf si ulei, de aceasta data, prima destinatie dupa checkin, nu a fost centrul orasului, ci un Carrefour, de unde sa iau un wd-40 cu care urma sa-l curat. Zis si facut, am bagat rapid o cautare in POI-urile GPS-ului, mi-a si dat primul Carrefour la 1.2 km. De mentionat ca in Carrefour am gasit si niste cartofi prajiti la caserola gata prajiti, plus un sandwich cu ton... ma si vedeam cu toate intinse pe asfalt, zic eu in apararea-mi in fata nevestii, pt o cauza nobila, si anume a mecanicului din mine. Dar nu a decurs asa. Am mancat sandwich-ul, apoi am plecat sa vizitam centrul. Spalatul lantului urma sa-l fac seara, la lumina lanternei. Ceea ce s-a si intamplat. Cu el curat am rezolvat si misterul: una dintre role, din cilindrica devenise clepsidra. Adica gatuita / stransa in jurul axului pe care trebuia sa se invarta. Si nu se mai rotea libera, dimpotriva, la trecerea peste pinion, agata. Lucru care se finaliza cu o vibratie in ghidon. Fack! Dupa calculele mele mai aveam de facut vreo 3000 km. O nimica toata, ma linistesc eu, merg incet, bag mai mult pe autostrazi… Right! Vezi sa nu: imi lipseau notiunile elementare de geografie, ca in generala nu prea m-a interesat aceasta materie. Urmau Alpii, de exemplu. Cazarea de aici, practic un hotel F1, la care, dupa ora 22 te puteai caza si singur cu cardul, avea tot ce poate oferi Franta mai frumos: o camera desfasurata in jurul unui pat, unde daca puneai jos cele 3 valize nu mai aveai pe unde sa treci, o chiuveta, o fereastra pe care daca o inchideai aveai o bezna de nici cu singurul bec de 20W disponibil nu aveai cum sa faci vreodata lumina, dar nici deschisa nu o puteai lasa, ca era la parter si siguranta ei antifurt nu garantez ca ar fi oprit maiestria celor priceputi in a le deschide, si era plin hotelul de dubiosi; un cod la intrare din 6 cifre care ti-era si cheia dealtfel, si pe care rau ai fi facut sa-l uiti, niste postere cu toate locurile minunate pe care ar trebui sa le vizitezi pe pamant, vazute prin ochii unui ilustrator din anii ’40, 2 buzi si 2 cabine de dus de plastic, toate alaturate, dar cu led deasupra, verde sau rosu dupa cum erau disponibile sau nu, dus la care din 10 in 10 sec trebuia sa dai la pompita caci deh, e criza de apa, si nu in ultimul rand… DUHOAREA din camera! Asta nu mai poate fi ilustrata in fotografii. (Sper ca nu si-a mai lasat nevasta-mea chilotii prin vreo poza...) Revenind la Toulouse, acest orasel, alaturi de Granada, a fost al doilea care m-a surprins neasteptat de placut. La modul, imi pare rau ca studentia nu mi-am facut-o aici. Este orasul perfect unde ma si vedeam “pierzand” vremea pe stradutele lui, in numele artei. PLM. Pe mine Erasmusul vietii a trebuit sa ma trimita in Liege, cu Meuse-ul si La Derivation-ul lui… De ce nu a putut fi... Toulouse?
  6. Imi cer scuze! La cele 8000 de fotografii facute, asta mi-a scapat. Acum am vazut si eu isprava. Credeam ca se face referire la fotografiile cu bucutze, asemeni lui einstein, care reusise sa imi defineasca caracterul, cel putin in mentalul lui, prin acele fotografii. Rog un administrator, caci eu nu mai am acest drept se pare, sa scoata fotografia in care apar chilotii nevestii, din postul #12, este aceea cu dulapiorul din baie.
  7. Poate chiar esti atat de puritan incat sa-ti starneasca aceasta reactie. Recunosc, eu nu sunt. Nu-s nici genul de om care sa puna o fotografie si sa insire 2000 cuvinte. Prefer sa ma exprim prin 2000 de fotografii. Mi-as dori, ca pentru cei ca tine, sa fac o selectie de 15 fotografii, sa-i invit intr-un cadru amical si sa le pun o muzica de fundal specifica adunarilor de bosorogei peisagisti, care stau si contempla la un diapozitiv facut la rasaritul soarelui, toamna, intr-o dimineata cetoasa, ce purta pe vremuri numele de diaporama. Si totusi nu! Nu rezonez nici cu batraneii, caci "sunt inca tanar doamna", nu rezonez nici cu peisajele lor plictisitoare. Fotografia aia cu chilotii intorsi, este, din punctul meu de vedere, o fotografie cu buci si atat. Reflecta realitatea momentului, asa cum am am trait-o in acea clipa. Nimic mai mult! Ce tu vezi o insiruire de fotografii, din punctul meu de vedere este un simplu fotoreportaj, menit sa arate lumea prin lentila unui obiectiv. Sunt plictisiti ca tine, care au vazut lumea si sunt satui de ea, si sunt oameni care nu au avut ocazia. Pentru ei este acest topic, nu pt cei ca tine. Cat despre fotografiile cu buzile si camerele de hotel prin care am stat, se numesc simplu... experienta. O experienta traita, de doi oameni, modest, cu un buget decent, ca un simplu exemplu ca se poate, si ca o invitatie pentru toti ceilalti, sa iasa din zona lor de confort si din spaimele a ce se poate intampla, din tara asta de ca_at, si... sa traiasca! Sa posteze aici, daca pot, milioane de fotografii, facute de ei. Inclusiv cu voma lor, daca se poate, ca sa fii tu mai ingretosat. Ai prins-o pe-asta?
  8. Pe Doutzen lasati-o in pace! Asta e preferata mea :))))
  9. @Djenavar Toti cei care le au zic ca sunt cele mai de incredere din toata gama Sena. Problema este la conectivitatea cu mai multe device-uri, respectiv la scufundarea lor in apa pe o perioada lunga de timp.
  10. Altfel cu gps dedicat, ei? La fel cu Granada, daca ajungi pe-acolo... asfaltu' e belea Maxim! :)))))
  11. @Muretto Grundieg e plin de ei! Zaragoza mi s-a parut o adunatura de stiluri/influente arhitecturale culese de prin toata Spania. Barcelona, Valencia, Madrid-ul, Granada, toate au personalitatile lor, ca orase, niciunul semanand cu celalalt. Nu si Zaragoza. Si totusi, este frumoasa! Apropos, aici, de la ceva pizzerie numita Telepizza, care dealtfel fusese foarte buna in Madrid comandata in camera de hotel, am mancat cea mai proasta pizza ever. Practic nici nu s-a putut numi pizza. Erau aruncate pe ea niste chestii gen bacon, barbeque sos, ciuperci, si o branza fara gust, toate demne de gratar. Si totusi erau pe paine. Bleah!
×
×
  • Create New...