Jump to content

®azvan

Super Membru
  • Content Count

    3,090
  • Joined

  • Last visited

About ®azvan

  • Rank
    人馬一体

Profile Information

  • Gender
    Male
  • Location
    Cluj-Napoca
  • Carnet moto din
    plastic
  • Motocicleta
    Yamaha FZ1R '09
  • Numar Moto
    69YIN
  • Club
    4some (o mai aparut una)

Recent Profile Visitors

2,565 profile views
  1. Observ ca SLR-ul de la Sena se lauda cu dual Bluetooth chip, chip care in sfarsit reda muzica in timp ce faci altceva (vorbesti de ex). Cu acelasi lucru se lauda si Midland-ul la gama cu S in coada. Gen BTX2 PRO S, care este considerabil mai ieftin decat Sena SLR, respectiv Cardo Freecom 4+, plus ca Midland-ul il cunosc de-o viata, este fiabil. Asa ca ma duc spre aceasta varianta cu dual core, daca nu, sistemul fara S in coada (adica fara 2 chipuri bluetooth), care este iarasi ani lumina mai ieftin decat restul din gama. Tindeam catre freecom 4+, dar dupa review-urile pertinente ale nemtilor, mi s-a taiat, plus ca la 350 eur nu-l gasesti nicaieri in romania (setul de 2 buc), iar din germania va fi mai greu cu garantia...
  2. Citeam acum review-urile de pe Louis pt Cardo Freecom 4+, ca cica "dai un ban da stai in fata"... Vezi sa nu: (traducerea este realizata cu google translate din germana, deci de-acolo greselile) - "Louis a trimis Freecom 4+ la Cardo, am primit un dispozitiv nou înapoi (numai căștile fără cel din jur). Totul a fost configurat și asociat din nou, dar problemele rămân aceleași." - "Setul Duo de la Cardo a fost schimbat de două ori și resetat de nenumărate ori la setările din fabrică și l-a reprogramat nu a ținut interfonul cu pasagerul meu și nici cu sistemul de navigație ...... apăsați butonul manual în timp ce conduceți .... Ultima conversație telefonică cu linia telefonică Cardo a decurs apoi, astfel încât angajatul Cardo mi-a spus că este probabil din cauza motocicletei mele ... (atât de ridicol .... dragi oameni Cardo .... este un BMW 1300 unde ulterior nimic nu a fost schimbat, cu excepția TomTom Rider 550 !!!! Din fericire, am putut să returnez sistemul după 5 luni și mi-am cumpărat un Sena 20S EVO și dragi fani Louis că lucrul funcționează de la cel mai bun interfon, sistem de navigație, telefon și radio ... și am setat totul o dată ..... sunt soooooooo incantat ca imi place sa las asta aici !!!! P.S. Motocicleta este, desigur, încă 1300 BMW" - "Am încercat totul în vacanțele motocicletei pentru ca combinațiile de căști, satnav și smartphone-uri să funcționeze. Nici o combinație nu a funcționat satisfăcător. Desigur, serviciul Cardo nu poate înțelege aceste probleme. Nu a fost decât sfatul de a conecta DOAR căștile și iPhone-ul la Nav5, adică nicio conexiune directă a căștilor și a telefonului mobil (fără conexiune triunghiulară), dar acest lucru vă privește de opțiunea de a utiliza aplicația pe iPhone sau cărți audio, podcast-uri sau Internet - ascultați radioul și multe altele. În ciuda abordărilor și a sunetului bun al boxelor JBL, totul este foarte enervant. Numeroasele ore pe care am încercat să-l fac să funcționeze au fost o pierdere de timp. Mai ales în cea mai frumoasă perioadă a anului - vacanța cu motocicleta - partea mi-a stricat starea de spirit. Am readus dispozitivul în magazinul Louis astăzi. Primele teste au fost efectuate acolo și este suspectat un modul BT defect. Să vedem cum merge acum." - "DAR: am avut acest sistem mai ales din cauza difuzorului. Difuzoarele JBL au fost anunțate ca fiind de înaltă calitate. Aceasta nu este realitatea! Volumul este absolut prea mic !!! De la aproximativ 80 km / h devine dificil de înțeles instrucțiunile de navigație, iar basele sunt subterane; doar se zgârie !! Pentru a obține totul la jumătate, trebuie să ridicați volumul; din fericire bateria este foarte buna !!! Chiar ma asteptam la mai mult de la JBL !!!!!!! De aceea am primit un alt sistem (N ....) cu experiența autostrăzii - potrivire și sunet foarte bun !!!" -"Am cumpărat 3 bucăți, rezultat, resturi absolute. De curând am avut o fisură în căști doar atunci când comunic cu alții, chiar dacă conduc direct în spatele meu. Partea preia comenzi doar din când în când, chiar dacă vorbesc clar. Prietena mea vorbește cu mine, înțelege zero. Indiferent cum o setați, doar eu pot da comenzi. Dar cum spuneam, aud doar o crăpătură la Interkom. Nu mulțumesc, niciodată." -"Bună ziua, Am pierdut unitatea în ciuda atașamentului corect. Întrucât nu am putut dovedi nicio greșeală, deoarece unitatea de vorbire a căzut în timp ce conduceam, rămân pe avarie. Serviciul pentru clienți Louis a răspuns că unitatea nu a fost probabil prinsă în mod corespunzător și a refuzat înlocuirea bunătății. Daune 150 €! Conform cercetărilor pe internet, pierderea nu este un caz izolat, dar probabil se întâmplă mai des. Concluzia mea, rămâi departe!" -"Din păcate, ieri, unitatea de control a zburat și următoarea mașină a făcut restul. Deja aveam aproximativ 60 km pe drum și am stat la nav și muzica a funcționat perfect. Ceea ce înseamnă pentru mine că a fost corect. Magazinul de unde l-am cumpărat mi-a spus că nu pot face nimic pentru că eu l-am instalat singur. Doar paranteza este încă activă !!!! hm Aici cu siguranță trebuie să refaceți, deoarece un astfel de suport ieftin pentru unitatea de control se înrăutățește și se află la 200 de euro. În caz contrar, dispozitivul a fost complet în ordine." -"Îmi pare rău că nu mă exprim foarte bine, dar partea instrucțiunilor și a aplicației este un rahat. Stau ore în șir încercând să cânt muzică în fundal într-o conversație interfon, care a fost ușor cu freecom4, nu cu Android, cu atât mai puțin cu iOS. Încerc să conectez mai multe într-o conferință conform instrucțiunilor nici nu funcționează. Bad. Pentru freecom4 pe care l-am avut de un an, am vrut să schimb telefonul mobil de la Android la ios, dar acesta nu poate fi împerecheat de ios, deoarece nici nu arată perechea din orice motiv." -"Am citit din nou și din nou că unitatea de control se pierde foarte repede. În ciuda faptului că am pus unitatea de control în suport foarte atent, s-a dezlănțuit în timpul călătoriei și a zburat, ceea ce este foarte enervant. Nu pot spune multe despre dispozitivul în sine, deoarece l-am avut prea scurt. Am observat doar că „s-a agățat” neobișnuit de des, ceea ce nu putea fi reactivat de la tastatură sau control vocal. Asta însemna oprirea și reconectarea." Concluzia: La 400 eur /set intampin mai multe probleme decat aveam cu Midland BTX1. Sena este doar weather-resistant, altfel as lua un S20EVO. Midland nu mai vreau sa cumpar, dar ramane singurul in care am cat de cat incredere. Revin cu intrebarea de anul trecut: Chiar nu exista un intercom, indiferent de pret, care sa aiba conexiune rapida cu tel/gps/alt intercom, fara sa dea rateuri sau sa aiba intreruperi, care sa reziste cateva ore in torentiala si sa nu sara din clema de prindere accidental? Adica un intercom care sa indeplineasca niste standarde de bun simt? Dupa zeci de ore de cautat ajung la concluzia ca tot ce este pe piata la noi (Sena, Midland, Cardo) sunt niste mizerii supraevaluate si atat.
  3. Vandut! Bubbe, poti sa-i pui lacatul...
  4. Continuarea, aici Neaparat va trebui si tura Croatia - Albania - Grecia, pe care vad ca o tot sar de vreo 5 ani :)))
  5. Oda Lidl-ului de langa hotel, aflat la 700 m departare, caci ajunsi obositi in dupamasa aceea, intrasem sa luam rapid un suc si iesisem cu vreo 3 sortimente de pizza, gratie panificatiei lor interne. Si aici vorbesc de sortimente adevarate de pizza, de la margherita la quattro formaggi, nu vomitatura pe paine de o gasesti la noi sub acest nume, cu gogosari si alte amestecuri. Si in acesti 700m, pe jos evident, caci trebuia sa ne destindem picioarele, am ajuns sa fim udati si la piele, datorita unei torentiale de 45 minute, prevestitoare de ce urma sa vina, respectiv a faptului caci cam gata cu concediul copii, mars la casele voastre... Seara am continuat-o in parcare, de fapt in fata camerei, la o bere, asemeni tuturor habitantilor autohotelului, care ba jucau table (un grup de germani), ba la discutii... cert e ca toti ne scosesem scaunele din camera si tineam de urat, sau frumos dupa caz, agregatelor noastre motorizate. Atmosfera superfaina! Cine se gandea ca vei avea parte de aceasta relaxare la un hotel de 4 stele? Prima zi de vizitat in Milano, dupa micul dejun de 4 stele, primul dealtfel unde nevasta-mea nu manca doar croissant cu unt, ci se desfata in diverse sortimente de branzeturi si alte gustari alese, incepea la ora 11, caci trebuise sa asteptam oprirea ploii inceputa de cu noaptea. Se zvantase, asadar am purces. Am reusit sa ajungem uscati in centrul Milano-ului, dar aveam pelerinele de ploaie la noi, just in case. Ziua a fost inorata. Traficul in Milano, ca de o zi de vineri: infernal. Soferi agitati, strazi in lucru, aglomeratie. Noroc cu skillurile baiatului care era calare, numa pe contrasens si printre masini. Practic nimeni nu sta acolo in coloana, cu 2 roti. Piatra cubica m-a terminat in schimb la suspensiile Yinei. Sfat daca ajungeti pe-acolo: mergeti cu motocicleta de adventure. Lasati acasa SBK-urile. :)) Milano, o dau pe seama oboselii, nu m-a dat deloc pe spate. Mi se pare un amestec de stiluri arhitecturale, toate cu un topping de vedeata la propriu pe acoperisuri: au acest fetish cu green-ul. Toti au gradini pe acoperis. Si atentie mare daca va deplasati cu masinile, au zone in care poti primi amenda daca nu ai nu stiu ce abtibild legat de nivelul de poluare... Frate-meu a patit-o cu masina inchiriata prin firma, acolo, 100 si ceva de euro parca. La motociclete nu se aplica. Va las pe voi sa va faceti impresiile. Un loc ok in schimb pt shopaholice fashioniste. Ele nu se vor plictisi cu siguranta. A, si drumul catre hotel l-am facut dupa ce plouase, cum este mai frumos. Toata apa de pe drum era ridicata de masina din fata fix pe noi. Am ajuns murati/ inamoliti corespunzator, in hainele casual. . A doua zi de Milano incepea unde lasasem ziua anterioara, cu alte obiective de vizitat. Si mai mare plictiseala pentru mine. Plus inca o zi de rupt picioarele, oarecum inutil. Incepeam sa-i invidiez pe-aia de merg si stau inchisi intr-un resort prin Turcia cate 2 saptamani unde se tarasc doar de la piscina la restaurant si apoi in camera. Cladirea aceasta o fotografiasem gandindu-ma la toata partea de sticla: 1. La cat se ridica pretul constructiei per mp? 2. Cat de usor este de curatat sticla, respectiv la cat timp trebuie sa tot vina macaraua pentru a fi curatata? Sau alpinistii dupa caz... Daca e vreun ocupant obsedat ca sticla sa-i fie transparenta, care e bugetul alocat intretinerii pe an? Si continuand cu gara, In ultima fotografie, nevasta-mea cu ceva pizza prajita. Recomand! . Duminica, antepenultima zi de concediu, ziua alocata drumului Milano - Ljubljana, avea sa devina cea mai naspa zi din tot concediul. Este ziua in care mi-as fi dorit sa nu ma urc pe motor. Este ziua (singura dealtfel) in care le dau dreptate celor care spun "nu-ti face rezervari de-acasa". Evident, aceasta zi poate sa fie inevitabila (in cazul de fata), poate fi remediata (vezi cazul schimbarii lantului, in drumul catre Valence, unde am pierdut doar vreo 2-3 ore din organizare), sau poate sa nu apara deloc (cazul celor 2 saptamani legate de soare si timp frumos de pana la ziua cu pricina). Eu sincer, cand am "programat concediul", am sperat la aceasta din urma varianta, cea cu "sa nu apara niciodata". Optimisul din mine, ce sa-i faci?.. Dat fiind timpul indelungat pe care se intindea concediul, si anume 25 zile, era oarecum de asteptat ca la un moment dat va ploua. Nimeni nu se astepta in schimb la cantitatea de apa varsata in factorul de timp. Zilele acelea din urma, America fusese bombardata de Dorian... nu cantareata din LaLaBand, ci uraganul. Tin minte, cu zile in urma, ai nostri ne sunau disperati de-acasa... ba cu inundatiile prin Barcelona, ba prin Madrid, la noi numa soare si frumos. In Madrid ajusesem de exemplu a doua zi dupa ce la stiri in Romania anuntasera masini luate de apa prin ceva zona a Madridului sau periferie (nu stiu exact, sunt doar relatarile celor de-acasa care urmareau stirile), in traseul nostru curat si soare, chiar lipsa de orice urma de ploaie. Oricum, Madridul are vreo 30 km diametru, asa ca slabe sanse sa nimerim fix pe unde plouase. Asadar, cam prin 8 septembrie, se pronuntau la stiri la modul de, "reminescente" de-ale lui Dorian sunt deasupra Europei, se deplaseaza in directia N-V. Ghiciti ce? Si noi! In dimineata plecarii din Milano, tin minte ca deschisesem aplicatia Foreca pe telefon, si urmaream pe ore, prognoza ploii in drumul nostru. Imaginati-va un nor de aprox 50-100 km diametru, situat tot timpul, fix deasupra locatiei noastre aproximative. Optimismul din mine gaseste iar partea pozitiva: este duminica, nu este trafic. Plus ca plecarea din fata usii (Peralba Autohotel) era de vis. Adica nu trebuia sa cobor din nu stiu ce hotel cu tot echipamentul dupa mine unde sa il fixez pe motocicleta si repetare pana e totul adus jos si fixat, prin ploaie. Ca ploua de cu noaptea. Deci am lalait-o cat am putut cu micul dejun pana pe la 10, ne-am luat inima in dinti si da-i bice. Mai tineti minte ca la inceput spuneam... "Mi-am luat pt aceasta tura si un Dainese Ridder D1 Goretex, ziceau ei ca e waterproof. Cand l-am vazut, sa pic din picioare: era voluminos precum costumul de ski, despre water si proof vorbim mai incolo. Sentimentul este ca parca as imbraca un cal. Asa ca am lasat costumul meu de ploaie acasa. Doar ma salva D1. Si cum sa ploua mai mult de o jumatate de ora pe drum?". Am fost destept rau lasand acasa costumul de ploaie, nu? Ce luasem totusi cu mine a fost o pereche de manusi de iarna, din polar cu un set de manusi de cauciuc de la Louis care se trageau peste cele de piele. Vezi sa nu. Desi erau XXL, trase peste cele de piele iti solicitau muschii palmei atat de tare ca nu puteai tine palma stransa pe acceleratie mai mult de 5 minute. Asadar intentionam sa le port cu cele de polar pe sub, ca sa nu-mi fie frig. Revenind, fixez totul pe moto, rezolv cu receptia si plecam. Ridder D1-ul, pe brate in fata si sub brat, pentru admisia de aer vara, are o zona confectionata dintr-un material care se intinde. Textil, nu goretex. Dupa 15 minute, toata apa pe care o acumulasem cu acel material, imi era scursa in palma, in manusile de cauciuc, care si ele retineau tot ce se prelingea, desi erau trase peste costum. Mi-a luat, recunosc, ceva vreme sa ma prind de ce eram ud in manusi. Dupa o jumatate de ora, puteai aduna de cate-o cana de apa din fiecare manusa. Inotam in ele. Super! Noroc ca pe sub aveam o jacheta subtire windproof, usoara si rainproof. Nevasta-mea era cu costumul moto peste care avea costumul de ploaie. Ea era cat de cat ok, dar muuult mai ok ca mine. Vestea buna, Yina cu T31 spate si S22 fata, statea la 120/h pe autostrada, respectiv la 90-110 pe curbe, ca pe sine. Macar aici eram in loja. Probabil si datorita celor 210 Kg incarcatura pe motocicleta. Intr-un sens giratoriu in mijlocul campului pe undeva, intersectat de ceva sina de mocanita, am avut pt o fractiune de secunda niste emotii, in timp ce a alunecat scurt pe metal, inclinata fiind cum eram aplecat, angajat in sens. Dar atat! Restul.... locomotiva. Motorul tragea, stabilitatea avea... Dupa vreo 2 ore de pedalat, mainile mi-erau ca tinute in congelator. Trag intr-o benzinarie, imi zic eu alimentez, si cautam sa bem ceva fierbinte. Vezi sa nu! E duminica fraiere! In Italia, totul este inchis. A, si cu frigul ala, vezicile pline, WC-uri mumu. A trebuit sa le golim tot in ploaie, pe camp, caci doar nu puteai in fata usii de la benzinarie. Eram ud pana la piele, incepusem sa tremur. Scot din valiza 2 tricouri curate (bluze nu aveam ca doar fusesem la caldura, nu in Norvegia), le trag pe mine, parca mai incalzesc macar zona toracelui. Dau si la nevasta unul, mai mananc ceva, sa imi produca stomacul caldura, trag manusile de piele de aceasta data, renunt la cele de polar ude impreuna cu cele de cauciuc, si continuam. Norul era mereu pe noi, ploua in continuu, uneori torential ca nu vedeai la 50m in fata. Parca eram sub o cascada, cam aia era senzatia. Casca era mereu aburita, ca sa nu se abureasca mergeam ba cu viziera intredeschisa (in orase), ba cu gura de ventilatie din fata gurii, deschisa. Inhalasem atata apa provenita prin acea fanta, ca parca inotam in mare cu o carpa pe fata, in timp ce incercam sa respir si altul imi turna de deasupra apa, cu furtunul. Ma simteam precum teroristii aia de sunt interogati prin inecare. Cred ca bagasem si in plamani un sfert de cana de apa. Pe de alta parte, nu puteai sa te deplasezi nici cu viziera aburita, caci nu mai vedeai chiar nimic. La un moment dat, dam de un pasaj pe sub o cale ferata, inundat o jumatate de metru. Masinile facusera coloana, de frica sa nu ramana in balta. SUV-urile erau cele mai curajoase. Imi zic, plm, nu am timp de pierdut sau nervi cu cautarea unui alt traseu, poate fi 50-100 km mai incolo, merg inainte. Cizmele Dainese Torque Out WP (si astea chipurile waterproof), au si ele o fanta de aerisire facuta din goretex in zona siretului. Ghici ce? Pe-acolo intra toata apa in cizma. Si cum am trecut prin aceasta balta, cum nu am putut ridica cizmele la nivelul coarnelor, am intrat cu picioarele in apa. Cum motocicleta se deplaseaza in fata iar zona siretului este cea expusa... toata apa intampinata de cizma intra prin acea zona in cizma. Acumulasem si aici apa de cate-o juma' de cana. Ridicam varful cizmei in sus, apa cobora in calcai, puneam varful pe scarita, toata apa cobora in varf. Cool, nu? Intr-o jumatate de ora simteam si aici faza cu congelatorul. Calatoria devenea o adevarata lupta cu propria-mi vointa. Continui, ma dau batut? Dupa vreo 5-6 ore de astfel de conditii, cum ne deplasam in fata, intrezarim o raza de lumina in fata, o limpezire a norului. Bucurie in sinea mea: plm, nu poate ploua tot timpul. Era cazul sa se opreasca. Nici macar un km sau doi mai in fata, observ pe gps cum drumul o coteste stanga, la 90 grade: intram inapoi in furtuna. Deznadejde de-aia specifica filmelor horror, cu final naspa. Somebody shoot me! Seara am ajuns la locatia din Ljubljana. Ma felicitam ca nu am luat in centrul orasului, oricum nu am mai fi avut niciun chef sa vizitam nimic. Vroiam amandoi doar un dus fierbinte si ceva de mancare. Locatia se afla la 10-15 km in afara orasului, undeva la tara, intr-o zona cu ceva inters turistic. Un fel de hotel pensiune cu 2 etaje, cu lift. Ajung la receptie: scot manusile de piele, mainile mele negre, unghii negre… zici ca eram mecanic. Adio manutelor mele de artist. Mi-era si rusine sa-i dau omului buletinele. Apa curgea din mine… facusem deja balta pe jos. Mi-am cerut scuze. Omul ne anunta ca restaurantul este inchis seara, mancare doar la micul dejun. Fack, stomacul gol lipsea. Luam bagajele si urcam in camera. Nu ne-am dezbracat bine ca, uitandu-ma pe jos, peste tot unde aveam obiecte imprastiate, parchetul era plin de apa. Am sacrificat un tricou, am adunat baltile acumulate, am stors tot ce se mai putea stoarce si am agatat pe usile de la dulapuri si prin dulap: costume, tricouri, sosete, chiloti. Castile aveau loc sus, pe dulap, cat mai aproape de AC. Bucuria serii a fost cand am reperat aparatul de AC: l-am setat pe maxim la caldura si dupa un dus fierbinte plus mancat resturile ramase, am lovit rupti patul. Cel mai calduros si mult ravnit pat, care altfel nu ar fi luat mai mult de nota 5. A doua zi, penultima din calatorie, drumul catre Budapesta, nu avea cum sa fie mai buna. Macar nu a mai plouat toata ziua, ci pe franturi, cumulate doar vreo 3 ore. Aici am incercat metoda lui Mihai Barbu in Mongolia, aia cu tras pungi peste sosete inainte de a le baga in cizme. E ca si cum stateam cu picioarele in lada frigorifica, dupa vreo 2 ore de drum, ca aveam nevoie de pauze sa pun sangele in miscare in picioare. Adevarata aventura e sa te imbraci cu costumele ude de ieri, doar scurse, nu si uscate. Si ca sa vezi cum optimismul meu atrage alt optimism, chelnerita, o tipa foarte frumoasa, ceva fost punkerita, un pic pinup... ne ridica moralul cand aude unde trebuie sa ajungem: Enjoy the adventure! Avea dreptate: trebuie sa fim recunoscatori ca aveam parte, fie si de atat. Privelistea de la fereastra in dimineata plecarii catre Budapesta: alti nori. . Budapesta a fost si asta cu happy ending, pt stomac de data asta. Receptia hotelului la care am stat ne-a recomandat o pizzerie la 10 min de mers pe jos, unde chelnerita, sau managera, ce-o fi fost, era ceva romanca plecata in Austria de vreo 10 ani, care revenise in Ungaria sa-si ajute prietenii care deschisesera aceasta pizzerie cu specific italian, cu paste facute in casa dupa retete italiene, cu pizza pe vatra, un local micut dar cochet, de familie, precum localul din Sicilia la care mancasem cu ani in urma impreuna cu nasii nostri (el sicilian), gen localul familiei de 15 ani, unde mananca familia lor seara de seara, indiferent de vremuri. O adevarata oaza de relaxare dupa cele indurate in ultimele 2 zile. Impreuna cu o bere, nimic nu-ti putea aduce mai multa fericire. Drumul catre Cluj, 10 septembrie, a fost 2/3 pe autostrada, cu ceata si echipament in curs de uscare. Pot spune ca ne-am uscat cu totul in clipa in care am ajuns acasa. Yina, 8500 km mai tarziu, in parcare acasa.
  6. Nu, ca noi prin 2017... Da recunosteam drumul "spre casa", in timp ce te uitai la pretul benzinei, de care si eu ramasesem la fel de siderat, dar bine, aveam experienta Siciliei, asa ca eram doar pe jumate socat. Oricum, am facut plinul in Atena si puteam sta 2 luni pe insula cu motorina aia. :))
  7. Ha ha, in Santorini am stat la cativa metri mai in spate de unde ati fost voi cazati. La minutul 3:00 va aflati in dreptul locatiei noastre, aflata pe partea stanga cum mergi. Practic era in spatele centrului aluia de inchiriat motociclete si scutere de se vede pe partea stanga la min 3:00-3:01 Trebuie sa recunosc ca le ce umiditate si caldura era pe insula aia, am preferat ac-ul golfului. Ti se lipeau hainele pe tine la propriu. De praf nici nu mai vorbesc. Asa arata masina cand am ajuns pe insula (facuti 1600 km fara a fi spalata) Asa arata masina dupa doar o zi de stat pe insula. Cred ca va erau albe costumele si castile moto.
  8. 625 lei - transport inclus / 600 lei in cluj
  9. ®azvan

    BURSA LOCALA

    Un monitor foarte bun LED 24" full HD (1920x1080 la 55-75 Hz), Acer V243HL, stare si functionare tehnica ca nou, cu cablurile aferente (AC, DVI>DVI, DVi>HDMI) (il vand ca trec pe doua de 4K), intereseaza pe cineva la 300 lei? E perfect pt desktop sau prelungit imaginea de pe laptop prin cablul HDMI. Consuma si putin... 0742926107
  10. Ma gandeam si eu la niste handguard-uri pt protectia la vant/insecte... dar nu stiu daca nu lovesc in carena la bracaj maxim si nu cred ca ai unde sa le montezi (loc pe ghidon)
  11. Coasta de Azur este fitza si atat, bifata cel mult o data in viata. Sunt frumoase peisajele, dar peisaje frumoase sunt peste tot in lume. Pe de alta parte aglomeratia, pretul crescut al benzinei, benzinarii fara wc-uri, limite de viteza mai pe toata lungimea ei... Pur si simplu, sunt locuri mult mai faine in lume pt motociclit. Am munca de birou 8 ore pe zi, si timp destul. Trebuie sa-l umplu cu ceva. Amandoua variantele sunt ok. Eu eram presat de timp... trebuia sa ating capatul propus (Gibraltarul) si drumul inapoi, incadrandu-ma intr-un anume timp, caci zile limitate de concediu. De eram propriul angajat... imi luam vacanta 3 luni si faceam din ele 5. Referitor la planificare, ce am sa le spun tuturor sfatosilor de pe forumul asta este ca, nu exista solutii. Te adaptezi la ce ai, cu riscurile aferente. Ca-s riscuri mici sau mari, asta e alta discutie, si iarasi, este atat de relativ totul...
  12. Merci! Si sa stii ca nici nu a fost scump, cu totul planificat de acasa pe Booking. Am cheltuit undeva la 2500 eur in 25 zile: in banii astia intra cazarea, in mare parte la 3 stele, mic dejun inclus (doar in 4 dimineti din 25 zile nu am avut micul dejun, 3 din ele in Franta), benzina, bilete vaporas sau muzee, telecabina la Gibraltar, plus cumparaturi zilnice in supermarketuri, mancare in oras, magneti frigider, etc Taxe de autostrazi nu prea a fost cazul, ca am ocolit drumurile cu taxa, doar vigneta la unguri, luata tot de acasa, si ceva taxa la intrarea in Barcelona, dar de vina nu GPS-ul, ci Google maps care trebuia sa-mi faca traseul fara taxe. Si era bifat fara, numai ca se pare ca e cam varza. Sa mai fi cheltuit 1500-2000 eur inainte de tura pe motocicleta (topcase + sistem prindere, anvelope, placute frane, revizie, etc), echipamentul meu, plus alte tampenii: aparat foto, acumulatori rezerva, powerbank, lucruri pt calatorie in general, gen imbracaminte/incaltaminte usoara, rucsaci, de-astea... La cazarea din Valence am ajuns dupamasa la 18, dupa o zi destul de calduroasa si cu doar un sandwich la bord, caci avusesem episodul cu service-ul si sarisem si micul dejun cu nerabdarea, dar asta a fost amuzanta rau. Practic, am traversat Valence in drumul catre cazare, si am ajuns aici, date fiind coordonatele de pe fisa de Booking a cazarii: https://www.google.com/maps/@44.9557934,4.939769,3a,75y,2.67h,87.1t/data=!3m6!1e1!3m4!1s1i7OGhYTxCdQtRBWMACvTw!2e0!7i13312!8i6656 Intru in acel campus, ma uit in stanga, ma uit in dreapta... batrani in scaune cu roti. Intru pe o alee pietonala, in cautarea receptiei, receptia nicaieri. O dau pe nevasta-mea jos, asta se pune pe ras. Da un ras de-ala isteric. Nimerisem intr-un azil de batrani cu dizabilitati sau ceva. Eu verific coordonatele din fisa rezervarii cu cele stocate in GPS... identice. Fack! Eu ce fac acum? Deschid telefonul, intru pe google maps, caut hotelul... hotelul mai in fata vreo 350m. Bag noile coordonate GPS, de data asta ma aduce aici: https://www.google.com/maps/@44.9604253,4.9430682,3a,75y,21.55h,71.65t/data=!3m7!1e1!3m5!1sVtVmKbR0suO-b1ssRVy9WQ!2e0!6s%2F%2Fgeo0.ggpht.com%2Fcbk%3Fpanoid%3DVtVmKbR0suO-b1ssRVy9WQ%26output%3Dthumbnail%26cb_client%3Dmaps_sv.tactile.gps%26thumb%3D2%26w%3D203%26h%3D100%26yaw%3D184.63593%26pitch%3D0%26thumbfov%3D100!7i13312!8i6656 Nu trebuia sa-mi fac griji, in drepta era un camp, unde ar fi trebuit sa fie hotelul, si tocmai trecusem pe langa un indicator de "atentie intrare pe autostrada". Trag pe dreapta, dau nevasta jos, intorc agregatul si pe acostamentul drumului, o ia baiatu inapoi pe interzis, caci in spate se intrezarea ceva ce semana a hotel. Intru in parcarea lui, bingo! https://www.google.com/maps/@44.9588175,4.9407864,3a,90y,46.09h,77.35t/data=!3m8!1e1!3m6!1sAF1QipOvRd4VJMjb9TkasRytAp7ArzIRbuT3kPck94uq!2e10!3e11!6shttps:%2F%2Flh5.googleusercontent.com%2Fp%2FAF1QipOvRd4VJMjb9TkasRytAp7ArzIRbuT3kPck94uq%3Dw203-h100-k-no-pi-0-ya209.51811-ro0-fo100!7i13312!8i6656 Practic, acest hotel se afla situat intr-o zona gen parcare centru comercial, si aici restaurante, de la McDonalds pana la specifice chinezesti sau locale. Cu mancarea la bot, obositi, am zis ca nu mai are rost sa ne intoarcem la ora 19:30, dupa checkin si dusul regulamentar, in Valence, caci oricum se intuneca si nu mai avem ce vizita. Asa ca am ramas aici, in zona comerciala, iar singurele imagini cu Valence de Franta sunt cele ale campului vazute de la fereastra camerei. Dimineata plecarii catre Milano era cam inorata. Prevestea ca distractia era pe sfarsit. Milano, 2 zile de relaxare, apoi inca niste sprinturi rapide pana in Ljubljana, Budapesta si Cluj, si gata aventura. Oarecum, ne cam saturasem. Nu mai puteam asimila cu aceeasi energie peisajul. Eram obositi, hainele curate se imputinasera drastic, cu toate ca mai spalaseram din ele, ale nevestii miroseau inclusiv a noxe de la gaura facuta de toba in valiza, de interioarele castilor si costume nu mai vorbesc. E placut sa pleci la drum cu un costum care miroase a nou, dar nu spune nimeni cum poate mirosi un costum dupa 20 zile de purtat zilnic in toate temperaturile, prin mii de km. Cliseele acelea din filme cand tipa isi da casca jos si isi scutura parul... dupa 20 zile de mers, ai nevoie de tone de balsam. Si nici de-ala nu prea mai aveam, si nu as mai fi incarcat bagajele cu inca un flacon nou, pt 4-5 zile cat mai aveam. Nu mai aveam chef nici macar sa intru intr-un supermarket. Pur si simplu, cred ca ne doream amandoi sa intram in normalitatea de acasa, cu lancezit in fata tv-ului. Si totusi, urmau Anzii. Yina isi descoperise o noua animalitate; se transformase intr-o puma. Cum statea lipita de asfalt, cum urca pe curbe... Fratilor, am zis-o si am sa o repet: cu suspensiile si franele stock era ok, pana intr-un anume mod. Cu upgrade-urile la cele de R1, este alta motocicleta. Au meritat din plin cei 3500 eur bagati in suspensii si frane. Senzatiile pe care le-am avut in tot acest traseu de mii de km, nu le pot descrie. Devenisem una cu ea. Gandeam, iar ea executa. Nu conta nevasta din spate, nu contau bagajele. Era pur si simplu o bestie, care in torsul ei, nu stia decat sa se repeada in zare. Milano ne intampina cu cea mai tare cazare pentru a celebra legatura dintre om si vehicul: un autohotel. Practic, camera avea 2 usi. Una dadea in holul interior, care la randul lui dadea mai departe la receptie, sala de mese, etc, iar usa exterioara in parcare. Si iti aduceai agregatul exact in fata usii. Gasesc ca este cel mai tare lucru, pt un motociclist sau sofer. Iar eu si nevasta-mea, care ne faceam griji ca vom aparea in fata unui hotel de 4 stele ca niste vagabonzi, in costumele noastre pline de praf si muste... Continuarea o deduceti: eu ma bucuram ca dormeam cu Yina langa mine, nevasta-mea se bucura de cum era decorata baia.
  13. Unde ramasesem? Lantul, da... Plecarea din Toulouse, dimineata la ora 8 dupa ce am zis pas micului dejun platit in avans, intr-o zi de miercuri a lunii septembrie, cu trafic agitat de Franta, cu viziera aburita dar suficient de racoare cat sa nu mergi cu masca ridicata, cu Yina schiopatanda de care nu mai trageam deloc tare, cu accelerari line parca in ciuda traficului turbat, cu ganduri peste ganduri, urma sa fie foarte stresanta. Imi propusesem sa imi linistesc mintea, imi dadusem tot felul de solutii si garantii sa incetinesc fluxul de ganduri, dar fara rezultat. Practic, deja de la un 4-5000 Rpm, avea saraca Yinutza niste vibratii atat de mari ca nu puteai merge decat in ralanti si din inertie. In niciun caz nu mai faceam noi 2500 km pana acasa. Nu mai vorbesc ca mai aveam de vizitat orase, Milano de ex. Lumina de la capatul tunelului avea sa vina de la insasi Luminita mea, care imi daduse unde verde la a nu ma grabi catre urmatoarea destinatie, Valence, de care spunea ca oricum nu este interesata. Planul se schimbase: ajugeam in Valence si cautam un service moto. Nu stiam ca rezolvarea se afla chiar in drumul nostru, in orasul Albi, la nici 100 km. Cum am vazut mare reprezentanta Yamaha, am si cautat vizual cuvantul service pe cladire si intorsi am fost din drum. Cu franceza mea care nu m-a interesat veci ca limba, ma duc la batranelul de la receptie si ... "Monsieur, j'ai une probleme!" Batranelul face, mergi dupa cladire in spate si vorbeste cu mecanicii. Ies baietii afara, le arat problema, imi si iau balerina si o urca pe masa. M-am bucurat de primire. Initial au vrut sa-mi schimbe doar zaua de legatura, fara rola. Desi puteam sa le spun de la inceput ca muncesc degeaba, i-am lasat sa-si faca numarul. Eu nu sunt mecanic, dar pot vedea logic o problema banala, gen o rola gatuita care nu se mai roteste libera pe un ax. Nu stiu cum ei vedeau altceva acolo. Zaua pe care o luasera din magazie era prea ingusta si nu se putea inchide ca sa fie nituita, asa ca s-au dat batuti. Asta durase o jumatate de ora, de la urcatul motocicletei pe stand. S-au dus din nou in spate toti 3, batranelul si cei 2 mecanici, si dupa cam 15 minute, vin cu raspunsul: schimbam tot lantul. Eu numai fericire. Am pierdut vreo 2 ore din ziua respectiva, dar a meritat. Rezultatul: nu imi mai recunosteam agregatul. Accelera atat de lin ca uitasem ce tip de motocicleta am. Serios, pana la service, traiam cu impresia ca aveam ceva 2 sau 4 in V. 180 eur lant + manopera, vreo 10 eur baccis la mecanic... Am scapat ieftin, in comparatie cu cat m-ar fi costat sa imi intinda Yina lantul pe asfalt la ce urma sa vina... Si urma, nu gluma! Va dati seama ca de la iesirea din service eram: Franta, fa loc! Franta la tara, o superbitate. Si chiar si fotografiatul se simtea altfel, cu Yina recuperata.
×
×
  • Create New...