Delta Dunarii

ftraian · Iunie 15, 2008

Edit: pozele le gasiti pe blog, forumul se pare ca nu le accepta nici ca

În al doilea rând mul?umesc calului înnaripat, Pegaso, care m-a dus ?i adus. Între noi fie vorba ?i calul a fost interesat să vină deoarece a primit copite noi ?i un lan? numai bun de rupt în din?i.

Prima zi de concediu a fost o seară, vineri seara. După ce am terminat serviciul am fost acasă să-mi iau bagajele ?i, pe la 8 seara, am pornit la drum. Am mers până s-a lăsat noaptea bine ?i am decis să-mi încerc cortul pu?in mai departe de aglomera?ia ?oselei. Am ales lacul Bezid, undeva între Târgu Mure? ?i Sovata. Continui cu mul?umirile ?i de această dată le adresez angaja?ilor de la RA Apele Române pentru că m-au primit pe iarba grasă din curtea lor. Le mul?umesc ?i că m-au servit cu un pahar de ?uică dar nu-mi era frig deloc. La întoarcere ar fi fost bine venit!

Diminea?a m-am trezit pe malul unui lac minunat din care ie?eau aburi ca dintr-o oală cu mămăligă. Până am stat la soare ?i m-am dezmeticit s-a topit aburul de pe lac ?i s-a uscat ?i cortul.

Fiind sâmbăta dinaintea Pa?telor am trecut în viteză prin Ungaria. De?i peisajul era îmbietor trebuia să ajung astăzi la destina?ie.

Din Ungaria mai treci câteva dealuri ?i ajungi în Modova. Alte locuri frumoase în care merită să petreci cât mai mult timp. Dar ?aua cea nouă începea să se muleze pe noul ei proprietar ?i devenea tot mai greu să fac o pauză. Mai ales că aripile călu?ului băteau neobosite.

Tot povestind cu mine în gând am ajuns ?i la primul bac: Gala?i. După un scandal cu maneli?ti porne?te bacul ?i ajung în jude?ul Tulcea. Fiind pe o "insulă" mă pot bucura singur de asfaltul proaspăt turnat ?i de aripile calului fermecat. Ajung în Tulcea chiar când pleacă bacul, ocazie cu care aflu că am prins ultimul bac. Următorul este peste trei zile. E bine să fii norocos ?i să ajungi unde trebuie doar din întâmplare.

Mă a?teaptă 70km de mers până la Chilia-Veche. Merg pu?in pe drum ?i un poli?ist de frontieră îmi arată o scurtătură "bună pentru motociclete ?i mers pe jos". Cum economisesc vreo 15km, de?i e doar o cărare, pornesc pe scurtătură. Mă întâlnesc cu un belgian pornit cu bicicleta spre Chilia ?i nu pot să nu-l admir pentru ceea ce face.

Ajung la Pardina, locul în care se termină scurtătura, ?i văd că trebuie să trec pe o conductă de fier. Cum deja se însera nu pot să mă întorc 30km, a?adar trec pe conductă. Evident că cei care au făcut cauciucurile nu s-au gândit că o să circule pe drum de fier, că doar nu e tren. Îmi alunecă roata de pe spate. Cad. Mă ridic. Dau jos bagajele. Mă chinui vreo 15 minute să ridic motocicleta, supravegheat de o localnică operată de apendicită.

Îmi repet proverbul "Nu lăsa drumul pentru cărare" ?i pornesc spre Chilia. După câ?iva kilometrii de bolovani o iau iară?i pe cărări.

Pe la ora zece seara ajung în la pensiunea ?efului Tudor. Mănânc un pe?te ?i apoi mă pun pe pat pentru 15 minute, înainte de a merge la slujba de Înviere. Adorm imediat ?i mă trezesc a doua zi diminea?ă :cheers: .

Ca să simt ?i eu că sunt Pa?tele merg duminică la biserică. Aici am fost surprins de la intrare să văd mai pu?ini oameni de câte degete am la cele două mâini, într-o biserică demnă de orice re?edin?ă de jude?. După terminarea slujbei am fost iară?i surprins, de data aceasta în mod plăcut, de invita?ia preotului la un ou ro?u cu vin ?i cozonac.

De prin a doua zi de stat în Deltă a început să ploaie. Timp de câteva zile nu am avut altceva de făcut decât să mă plimb într-o parte ?i în cealaltă prin sat, pe diguri ?i prin imensitatea Deltei.

Din când în când apărea de nicăieri câte cineva. O persoană , un iepure sau un cal.

Pentru cei care nu ?tiu în timpul lui Ceau?escu, Delta Dunării nu a însemnat doar agricultură prin distrugerea naturii ci ?i lagăre sau colonii de muncă. Chilia Veche, Periprava, C.A. Roseti, Grindu Leteam Si?tofca sau Strachina erau locurile în care î?i găseau sfâr?itul cei ce nu gândeau la fel cu regimul. Astăzi zidurile coloniilor te lasă să ghice?ti prin crăpături ceea ce a fost cândva în interiorul lor.

Cum Delta adevărată este pe baltă am hotărât să lupt cu ploaia ?i să stau două zile singur pe o insulă.

De?i vremea nu anun?a nici o schimbare am plecat cu o barcă ce avea să mă lase pe o insulă cu două cherhanele. Aici aveam să trăiesc traiul pescarilor, dar fără pescari, fiind perioadă de prohibi?ie.

Adevărata bucurie a locuitului pe insulă este vocea naturii. Tot timpul e?ti înconjurat de glasul păsărilor ?i al altor animale. Aici este unul din pu?inele locuri în care m-am sim?it precum într-un documentar de pe Animal Planet. Mare păcat că trebuie să parcurgi 800km pentru a ajunge la un loc de natură pură.

După îndelungi amânări m-am hotărât să vă arăt pozele de anul acesta din Deltă. Am epuizat toate scuzele a?a că e cazul să mă pun pe treabă.

Ca să nu uit, o să încep ca la Oscaruri, cu mul?umirile. În primul rând îi mul?umesc Adrianei pentru că a mers la serviciu în timp ce eu hoinăream prin Deltă. A?adar î?i mul?umesc, Adriana!