Pledoarie

[cicloburu]

 

CĂI DE MUNTE

Nu este un secret pentru nimeni faima proastă de care se bucurau peste hotare drumurile româneÂşti moÂştenite din vremuri de tristă aducere aminte. Cu atît mai mare este mîndria pe care o încercăm luînd parte la uluitoarele transformări. Acei dintre noi cu suficientă vechime în sportul motorizat sînt în măsură să facă o justă comparație între starea de ieri Âşi mărețele realizări de astăzi. Odinioară gîndeam cu frică la hîrtoapele pe care în fiecare sîmbătă seara goneam către Piatra Graiului, Bucegi sau TuÂşnad. Acum ne invită asfatul către Bran, ZărneÂşti sau Valea Oltului. O călătorie de vacanță pînă la Constanța sau Tulcea părea adevărată aventură, astăzi avem la dispoziție asfalt în inima Dobrogei. Pe tot cuprinsul țării am înfruntat Âşosele istovitoare. Astăzi eÂşti nemulțumit sa constați că un singur concediu pe an nu te poate ține la curent cu noutățile: defileul Oltului a devenit ca în poveÂşti, s-a făcut drum ca în palmă între Vatra Dornei Âşi Pasul MestecăniÂş, Moldova este de nerecunoscut, s-a terminat asfaltul de la Oradea în mijlocul Munților Apuseni, de la Brad la Deva, precum Âşi de la Craiova la Turnu-Severin.

 

Cu toate acestea a rămas neatinsă vechea patimă pentru aventurile motorizate, pe căi care asaltează poale de munte sau te poartă în adîncimea codrului, cît mai aproape de țintă.

 

Pe fiecare an creÂşte numărul celor care, părăsind minunata Âşoseluță dinspre Bicsad Âşi Tîrgu Secuiesc, se cațără pe drumeagul părăginit al Muntelui Ciomatul, căutînd marginea platoului de unde se iveÂşte, cufundată în craterul împădurit, oglinda uÂşor încrețită de vînt a Lacului Sfînta Ana. CoborîÂşul emoționant, pe serpentine roase de ploi, peste rădăcini Âşi muÂşchi, îi lasă la marginea apei întunecate, lîngă vetre improvizate Âşi corturi pitite printre brazi. Zbenguiala pe plute încetează abia seara, cînd somnii pitici ies la vînătoare, în licărirea focurilor de tabără.

 

Dînd tîrcoale Pietrei Craiului, motocicliÂştii urcă prin satul PeÂştera pînă sub pădure, ocolesc peste dealurile satului ÂŞirnea, coborînd vertiginos la Dîmbovicioara, de unde drumul continuă pe la Izvoarele din Plai Âşi Gaura Brusturetului, pînă departe sub Piatră, sau se încumetă să ajungă la Plaiul Foii. Dacă au prins de veste că s-a construit un nou drum forestier pe Valea Dîmboviței, îl caută la prima cotitură a Âşoselei naționale, dincolo de Podul Dîmboviței, trec pe lîngă peÂştera de la Colțul Surpat Âşi pătrund în sus pe vale, pînă sub Muntele Cascue.

 

În Masivul Bucegi se poate urca pe Valea Glăjăriei, pînă la o oră Âşi jumătate depărtare de cabana MălăeÂşti, pe Valea ÂŞimonului, pînă sub stîncăriile Gaurei sau pe Valea Băngălesei, unde ai de ales între cîțiva kilometri de proaspăt drum forestier, o plimbare la căsuța din Guțan sau un drum de trei ore pînă la PeÂştera Ialomicioara. Cu motocicleta este uÂşor accesibilă minunata regiune ascunsă în fundul Văii Azuga, dominată de Piatra Mare, Găvanul Âşi Turcul. Ajunge oare?

 

Hai să mai destăinuim un secret! Începînd din vara anului 1963, turiÂştii de pe Valea Prahovei au la dispoziție una dintre cele mai la îndemînă Âşi frumoase Âşosele alpine din țară: traversarea Sinaia-Valea Ialomiței peste Muntele Dichiu. Am aflat despre construcția ei în august 1962 Âşi m-am pripit să o străbat, deÂşi săpăturile erau în toi. Călătoria începe un pic mai sus de km 105, pe Âşoseaua care trece podul peste Izvorul Dorului Âşi conduce în serpentine peste Muntele Păduchiosul. Numeri zece cotituri, apoi te abați la dreapta, constatînd cu uimire că vechiul drum pînă la cariera de piatră a devenit o alee lată, nivelată Âşi pietruită. Ea se încolăceÂşte acum peste rîpi împădurite, pătrunde adînc către vîlcelul Păduchiosul, schimbă încă o dată direcția către răsărit, formînd o uriaÂşă buclă, apoi încalecă spinarea VînturiÂşului la 1400 metri altitudine. Aici întîlnim vechiul drum de plai pe care, acum cîteva zeci de ani, 36 perechi de boi au tîrît vreme de două săptămîni locomobila stației de funicular Bolboci. Calea cea proaspăt săpată traversează coastele sudice, pe deasupra Văii CărpiniÂşul, continuînd să urce Âşaua Muntelui Dichiu. Lucrarea încă nu este terminată Âşi obstacolele se țin lanț: un baraj de pietriÂş, un vîlcel fără pod, apoi... dărîmăturile unor stînci de curînd dinamitate. Este duminică Âşi nu pare să fie țipenie de om în jur. Mă apuc de treabă, rostogolind cu nădejde bolovanii peste mal. În jumătate de oră eliberez cam zece metri, apoi mă opresc în fața unei lespezi de sute de kilograme. Un motor pare să se audă dincolo de prima cotitură. Curînd apare un buldozer puternic, trăgînd după el namila remorcii. Flăcăul de la volan nu se lasă rugat: aÂşterne la pămînt plugul lucitor, se opinteÂşte în mormanul bolovanilor, îi rostogoleÂşte într-un nor de praf către vale, apoi se retrage cu remorca amenințător suspendată deasupra rîpii, făcîndu-mi loc de trecere.

 

În zgomotul motoarelor schimbăm strigăte de drum bun. La creastă ne cuprinde peisajul golului alpin, cu poteci răsfirate peste coaste ierboase Âşi turme răspîndite în triunghiul vîrfurilor Oboarele, VînturiÂşul Âşi Dichiul. Dincolo de adîncimea Ialomiței se înalță silueta întunecată a Muntelui Zănoaga, cu umeri largi, peste prăpastia cheilor.

 

ÂŞoseaua coteÂşte la stînga, Âşerpuind pe deasupra Văii Dichiul. Podurile încă nu au fost începute, de aceea ne abatem pe urme de tractor, traversăm pîraie, coborîm Âşi urcăm emoționați pante lutoase de cîte 30—40°, dăm probe de echilibru peste pămîntul proaspăt răscolit. Înlănțuirea ultimelor serpentine se termină în glodul pîrîului care ne conduce în sfîrÂşit la drumeagul îmblînzit al Văii Ialomița. În continuare revedem încîntați locuri Âşi imagini familiare: Cheile Tătarului, Padina, Cocora Âşi silueta cabanei de la Babele, căldările depărtate Âşi ObîrÂşia. Apoi oprim motorul printre stînci la... gura PeÂşterii Ialomicioara. Motociclistul este încă neîncrezător Âşi, totuÂşi, Bucegii pot fi aÂşadar străbătuți Âşi altfel decît cu pasul!

 

La înapoiere, aproape de Sinaia, am ajuns din urmă un flăcău înalt, îmbrăcat de sărbătoare, chiar tractoristul de azi dimineață. Am aflat că Âşoseaua fusese începută abia în primăvară Âşi era planificată să fie terminată... în toamnă! Nu-mi vine să cred ce aud!

 

— Ce vă miră? Doar ne-am luat angajamentul! Avem timp de pierdut?

 

Mi-a strîns mîna scurt. Priveam după el cum se depărta mîndru: unul dintre oamenii de nădejde, încrezător în viitorul luminos al patriei.

 

 

[cicloburu]

Zmeule, asta era scrisă prin 1963 sau mai devreme!

Ia de recitește topicul de la prima pagină!

[remu1]

Timisoara - Cenad e foarte bun .La inceputul lui iulie se refacea covorul asfaltic . Bravo @cicloburu pentru carte , parca tu ai scris-o .

[cicloburu]

Trebuie să recunosc că, dac-aș fi fost scriitor, așa aș fi vrut să-mi iasă și mie. Am și eu mici încercări literare, dar nu se apropie de ceea ce înseamnă literatură adevărată, mai degrabă mici eseuri personale.

 

Toate bune!

[owene]

Ovidiule, cand incepe lumea sa se destainuie dpdv starea drumurilor, trimite-i si la harta moto, unde facem ceva cu informatia :-) altfel se pierde prin topicuri

[cicloburu]

[Jack in the Green]

Cartea e foarte tare... E una dintre cărţile mele preferate. Dpdv motociclistic, cel mai tare mi-a plăcut când i-a scos badea cu măgarii din râu şi când au umplut roţile cu paie )