Macedonia - Albania - septembrie 2019

[Pandy]

 

Prima aventura pe 2 roti motorizate pe care urmeaza sa o fac a plecat de la continuarea vizitarii fostei Iugoslavii, ramanandu-mi doar cateva segmente.

 

Dar pana acolo aveam cateva zile de stat in Grecia, in Stavos. Drumul a fost foarte scurt, cei 650 km i-am facut doar cu opririle de benzina si toaleta. Alimentarea nu a fost necesara decat din saleuri.

 

 

Prietena era deja acolo si am putut petrece cateva zile impreuna, inainte de a-mi continua drumul. Teoretic drumul ar fi fost singur, dar pana la urma un prieten a reusit sa ajunga si il facem impreuna.

 

Ajuns acolo am inceput sa vizitez in fiecare zi altceva, dar cu masina, fiind mai multe persoane.

Kavala.

 

 

 

Avantajul a fost ca am inceput usor aceasta aventura, cu putin vizitat si cu mai mult lenevit la mare, inotat si mancat bunataturi.

 

 

 

Apeductul din Kavala si cetatea, doua din cele mai importante obiective ale orasului care este doar un tranzit pentru multii romani care iau drumul Thasosului sau al altor insule.

 

 

 

Cum nu prea am poze din primele zile state acolo, restul vor fi din Macedonia de Nord (mai nou). Acolo dupa o prima parte a drumului facut singur reusesc sa ma reunesc cu Traian, cel care reuseste sa termine motorul si ma acompaniaza pe durata kilometrilor.
Primul contact cu Macedonia este placut, autostrada pana la Skopje, dar o parasesc repede (mai exact dupa 2 taxatoare) cand trebuie sa merg catre primul obiectiv.

Lacul de marmura aflat in Belovodica, Prilep.

 

 

 

O sa fie multe sectiuni de offroad in aceasta aventura, pana la urma de aceea am Transalp si nu altceva.

 

 

 

De ce acesta lac sau care este povestea lui?

Lacul este format printr-o exploatare (inca in lucru) a marmurei. Fundul fiind foarte putin permeabil, rezulta ca apa nu se scurge. Culoarea apei este data de albul marmurei de pe fund.

 

 

 

Sunt foarte multe exploatari peste tot pe drumurile acestea, fiecare avand ceva special.

 

 

 

Ca sa va faceti o idee ce reprezinta, ca dimensiuni, un bloc de marmura.

 

 

Dupa scurta vizita aici o iau catre punctul de intalnire doar ca ratez ora din cauza unui drum la care nu ma asteptam sa fie neasfaltat. 40 km printr-un pas montan si o ora mai tarziu. De acolo luam drumul capitalei unde avem 2 nopti de stat.

 

Ajungem seara in Skopje, facem un scurt tur pe timp de noapte pentru a stabili ce e de vazut ziua.

Destule chestii culturale, multe poduri peste Vardar, orasul vechi care este un mix intre oriental si occidental.

 

 

 

Orasul seamana foarte mult cu Brasovul, situat la poalele unui deal (telecabina, belvedere, etc.).

Cetatea, obiectiv important pe lista, il bifam, dar ramanem surprinsi ca nu este mentinuta intretinerea ei.

 

 

 

Probabil un stadion care a costat mult mai putin ca arena noastra nationala si arata la fel de modern.

 

 

 

Dealul la care vom ajunge si noi, candva. In rest cateva imagini ale orasului de la cetate.

 

 

 

 

Nori pufosi, steagul in doua culori reprezentativ pentru ei.

 

 

 

Centrul este plin de fantani din statui inalte si opulente.

 

 

 

 

Pentru cei doritori de muzee, au o multitudine de optiuni. Nu avem timp de zabovit la muzee, poate cu alta ocazie. Momentan doar admiram impunatoarele cladiri ce le adapostesc. Noi suntem axati pe natura.

 

 

Planul initial fusese o incercare de a vizitat frumosul canion din apropierea capitalei, pe jos, pe un traseu montan care dura aproximativ 8 ore. Doar ca glezna care nu era refacuta complet m-a ajutat sa stabilesc varianta scurta.

 

Canionul Matka

 

 

 

Am ramas impresionati de felul cum s-a format roca. O astfel de curba nu am vazut pana acum, dar voi mai avea parte in vacanta aceasta.

 

 

 

Dupa o mica plimbare prin canion stabilim un drum care ne duce pana la telecabina pentru a urca dealul orasului. (Ulterior am descoperit ca aveam un drum pana sus). Urcam cu telecabina, pozam apusul, ne intoarcem la motoare si o luam inapoi spre varf pe motoare.

 

 

 

Acolo au o cruce si cateva baruri, unul din ele era deschis si era o petrecere tinereasca si multa iarba. Mirosul era pretutindeni. 

 

Vodno

 

 

 

Daca nu te opresti sa vizitezi, tara fiind foarte mica, o vei termina repede. Avem cateva obiective plasate de acasa, cateva le stabilim la fata locului.

 

 

 

La capatul unui lac de acumulare, Mavrovo, avem urmatorul obiectiv. O biserica scufundata. Pana sa ajungem acolo ramanem impresionati de calitatea drumurilor, pana si cele retrase sunt intr-o stare foarte buna. Iar culoarea lacului ne uimeste pentru ca nu ne asteptam ca un lac de acumulare sa aiba culoarea turcoaz.

 

 

 

Biserica veche trebuia sa fie sub ape, dar se pare ca nivelul scazut al apei o arata in intregine, de mai multi ani (dupa cum se vede iarba crescuta). Chestia asta am observat-o in multe locuri prin Macedonia, nivelul apei din lacuri este foarte redus sau deloc, natura demonstrand ca acest lucru nu e sezonier. 

 

Old Mavrovo Church

 

 

 

Vizitabil obiectivul, dureaza ceva sa prinzi o poza fara oameni, autorcarele venind constant. Am avut mare noroc imediat dupa ce am intrat, o placa de azbest de pe acoperisul turnului a cazut in spatele nostru.

 

 

 

O alta chestie rar intalnita, valurile mari pe un lac de acumulare. Ca idee, lacul nu este mare, daca Izvorul Muntelui (Bicaz) are 31 km patrati, acesta are 13 km patrati.

 

 

 

Drumurile sunt superbe, multe zone din fosta republica sunt prin dealuri, munti.

 

 

 

 

Galichnik. Un satuc aflat pe colinele din apropierea granitei cu Albania. Teoretic impresionant, dar nu ne-am bucurat atat de mult pentru ca ne asteptam la mai mult. Asta e cam tot ce puteti face, exceptand drumuri cu biciclete inchiriate sau trasee.

 

 

 

Prin urmare ne vedem de drum. Urmatoarea chestie pe lista, o cascada. Duf. Prima incercare serioasa a gleznei, o drumetie de 30 minute pe sens pentru a ajunge aici.

Vodopad "Duf" Rostusha.

 

 

 

Frumoasa cascada, ceea ce nu vedeti in expunerea lunga este ca ea curge prin gaura superioara, iar apoi prin apa vizibila.

 

 

 

Si aici avem parte de roca curbata precum descoperisem in canionul Matka. Daca cineva ar pune un baraj mai jos, tot lac si canion ar fi si asta.

 

 

 

Seara o petrecem la Struga, la malul Orhidului. Celebrul lac situat pe granita Macedoniano-Albaneza. 

 

Struga

 

 

 

L-am asteptat ceva pe dragutul negru pentru a-si usca aripile in soarele dimineatii.

 

 

 

Dupa ce ne facem plimbarea dimineatii vizitand locul, urcam pe cai ca astazi trecem granita si ne asteapta un drum foarte lung.

 

 

 

Pe langa ca avem multi kilometri, avem si multe de vizitat. Mult mai cunoscutul oras, Ohrid

 

Ohrid.

 

 

 

Foarte frumos, cochet, curat si intretinut. Aici sunt foarte multe biserici ce pot fi vizitat, pe bani, evident. Bifam si noi doua din cele mai impresionante si ne ajunge. Mergem si la cetate, mergem si la teatru.

 

 

 

Teatrul grec.

 

 

 

Acesta ansamblu bisericesc este cel mai mare din oras. Ruinele sunt inca excavate si cladiri noi se ridica pentru crestini. Sfantul Pantelimon.

 

 

 

Tot aici descoperim si un mozaic care ne-a atras atentia prin aparitia simbolului celebru. Nu stiu daca a fost facut inainte sau nemtii l-au modificat. Ghizii destul de scumpi, iar panourile informative lipsesc.

 

 

 

Cetatea priveste si oferta o perspectiva 360* a regiunii.

 

Samuel's Fortress

 

 

 

De acolo se vede si biserica vizitata mai devreme intr-o perspectiva frumoasa avand lacul ca fundal.

 

 

 

 

 

Dupa ce ne plictisim de vizitam pe jos, urcam si o luam pe un drum ce face legatura intre cele 2 lacuri apropiate, pe acolo urmand a intra in Albania. P504 este drumul, cu taxa ca trece printr-un parc natural, dar privelistea este coplesitoare. Urca pana la peste 1000 metri.

 

 

 

Pe cealalta parte panta nu este atat de abrupta, nu sunt serpentine precum spre Ohrid. De aici ne asteapta o granita cu Albania si un drum pe care il facem greu fiind distrus, ne prinde noaptea si pierdem multe peisaje care iti taiau rasuflarea. Luna plina ne ajuta sa vedem cat de cat conturul muntilor, valea pe care mergem si sa ne facem o idee a ce pierde.

 

 

Urmeaza Albania.

 

Prima parte a traseului.

Sectiunea din Bucuresti la Stavros este inutila, ruta directa prin Veliko.

 

https://www.google.com/maps/d/viewer?mid=13JaizwLMPKH7zcMYusmQUfszigKvNZMb&ll=41.36052758105632%2C22.09973500000001&z=8

Editat Decembrie 28, 2019 de Pandy
Atasare traseu maps.

[Tracer7]

Felicitări pentru tură!

 

De curiozitate: câți kilometri ai făcut în total?

[Pandy]

3700 km, eu, cu trecerea prin Grecia. Prietenul, mai putin ca el a taiat-o Bucuresti - Sofia - Veles.

[Pandy]

 

Drumul continua, iar primii kilometri albanezi ne surprind placut. Vom descoperi ca tot ce se aude despre ei este fals. O propaganda negativa doar ca sa elimine turismul.

 

Gjirokastra

 

 

 

Ne-a parut foarte rau ca drumul pana in localitatea aceasta celebra din Albania l-am facut pe intuneric si doar lumina Lunii ne arata ce vai si ce munti avem in stanga.

 

 

 

Primul contact cu albanezii a fost un reper. Am avut parte de o cazare de exceptie, de mancare foarte buna la preturi mici (lucruri pe care nu le vom mai avea).

 

 

 

 

Cetatea muzeu este reprezentativa pentru acest loc, un loc ce trebuie vazut daca se ajunge. Structurata pe o suprafata enorma si in varful dealului avand posibilitati de atac pe toate partile. Tot aici este depus si un avion american, depinde pe cine asculti, cucerit sau lasat intentionat.

 

 

 

Un teatru de vara cu belvedere.

 

 

 

 

 

 

Totul se cam invarte in jurul bisericii cu turn, doar ca nu se poate vizita. Erau multe locuri si ascunzatori in cetatea asta, iti cam piezi orele daca stai sa vezi totul.

 

 

 

 

Urmatorul punct de pe harta obiectivelor. Blue Eye. Este un izvor care are apa de un turcuoaz rar intalnit.

 

 

 

 

Nu mai vazusem o astfel de culoare apei unui rau, din cate am inteles aceasta este din pricina calcarului din apa.

 

 

 

Imediat dupa ce ajungem la coasta ramanem placut surprinzi de dezvoltarea de care au parte si de faptul ca in septembrie mai poti face baie in zona asta. 

 

Saranda.

 

 

 

Toata coasta este impresionanta, mereu gasesti o localitate cu iesire la mare si in care iti poti pierde orele. Drumul este minunat, nu doar un drum de coasta, dar un drum care oscileaza la nivelul marii si catre inaltimi de peste 1000 metri la doar cativa kilometri de apa.

 

 

Nu avem multe opriri pe drumul de coasta, doar pentru multe poze, o scurta masa, si, candva, o cazare. Stabilim ca vom avea cazarea la mare, chiar intr-un camping. Se lasa seara, deja ne gandeam sa ne cazam, gasim un camping, merg sa intreb, ma intreaba cati suntem, motoare, etc. 20 euro la casuta. Nu specifica nimic daca e de persoana, eu am tras concluzia ca e de amandoi (in conditiile in care Albania nu are preturi mari la cazare, iar in extrasezon cu atat mai mult). Cert este ca atunci cand am platit, dupa ce despachetasem si ne facusem confortabili, am platit 40 euro. O prima teapa, colegul nu stie de chestia asta. Dar nici nu m-am mai certat sau sa plecam. Aia a fost. Am plecat sa facem o baie in amurgul ce se lasa.

 

 

 

Ca in fiecare zi, plecam cat de cat devreme ca sa avem timp de vizitat pe langa distanta pe care o avem de facut.
Aici suntem la un muzeu mausoleu al celui mai celebru personaj istoric al lor.

 

Skenderbeu

 

 

 

Bucurestiul se afla si el pe panoul distantelor.

 

 

 

Interesant muzeul, prezinta cateva chestii legate de istoria lor acest personaj fiind cel mai celebru din istoria lor.

 

 

 

Replica a coifului si a sabiei pe care acest mare luptator le-a folosit in lupta.

 

 

 

 

 

 

Cum arata harta pe vremea lui. Ca idee ce oras este prezent in Romania.

 

 

 

Foarte frumos satucul vechi de la poalele fostei cetati, actual muzeu. Un bazar vechi care ne trimite cu gandul la turci. Finalizam ziua in Shkoder.

 

 

 

La cativa zeci de kilometri de Shkoder se afla un parc natural, Theth, este complet diferit de ce am vazut pana acum. Fiecare loc in care putem opri ne ofera momente de tinut minte. Parca te afli in Italia, mult promovata Elvetie sau atele., Dar le gasesti si aproape, uneori chiar si in Romania.

 

 

 

Drumul este minunat, o singura banda, masini putine, segmente foarte lungi de offroad. Ca sa ajungem la micuta localitate avem o portiune de 15 km de offroad, iar la intoarcere, daca o luam prin alta parte, 40 km offroad.

 

 

 

Dorinta era sa parcurgem un traseu de 8 ore prin acest munti, sa tranzitam aceasta parte. Problema este ca cele 8 ore sunt pe sens, prin urmare ar fi trebuit sa ramanem peste noapte in oraselul de la capatul drumului. Practic din cauza piciorului meu am renuntat la idee si doar ne-am bucurat de peisaj.

 

Theth, Shkodër, Albania.

 

 

 

Povestea merge inainte pentru cativa kilometri, cand colegul trage o cazatura urata lovind cu cutia peretele situat aproape de drum iar el ajungand putin intr-o rapa. Rezolvam cu ajutorul a 2 turisti ridicarea motorului, iar pauza este foarte buna pentru a merge la o cascada aflata la 20 minute de mers pe jos.

 

 

 

Ma schimb si merg singur, socul colegului fiind necesar pentru a ramane acolo. Totul a fost bine, nu au fost probleme majore care sa ne impiedice sa mergem mai departe.

 

 

 

 

Mi-a placut atat de mult zona incat probabil voi reveni pentru a completa cu traseul montan.

 

 

 

 

Canionul acesta este cel in care trebuia sa ajunga motorul colegului daca nu se oprea devreme.

 

 

 

Concluzia este ca dupa acea cazatura alegem sa ne intoarcem pe acelasi drum, faptul ca aveam mai putin km de offroad decid asta. Vremea a fost minunata. Am avut parte doar de zile exceptionale in ciuda perioadei petrecute.

 

 

 

Mesi Bridge, Shkoder. Imi aminteste de celebrul pod daramat in razboi la Mostar.

 

 

 

 

 

 

Shkoder este un oras maricel, un punct de atractie turistica si datorita muntilor, celebrelor vai ale lor, dar si datorita marelui lac ce il impart cu Muntenegru.

 

 

 

Cetatea orasului nu spune multe, doar niste ziduri aflate intr-o stare precara, fara multe informatii. Dar aici gasim si o scara in spirala pe care coboram si descoperim niste incaperi din etajele inferioare.

 

 

 

 

Desi in planul initial era sa nu ajungem in TIrana, pana la urma ajungem pentru dorinta colegului, si daca tot ajungem, sa bifam si ceva. Alegem un buncar care este deschis publicului si amenajat exceptional. Este vorba de primul si cel care fusese cel mai mare buncar al Tiranei. Dictatorul albanez avea o problema cu asta. O teama permanenta.

 

 

Bunk'art 1.

 

 

 

Camera dictatorului. Singura camera care avea folia aceea de sticla pe pereti.

 

 

 

Mi-a placut enorm felul cum masca a captat acea culoare de rugina a dulapului pe care se afla.

 

 

 

Culoare lungi, camere in anumite parti ale culoarului. Evident, dupa ierarhie.

 

 

 

Uniforma nazista.

 

 

 

Filtrele de aer (in cazul unui atac chimic)

 

 

 

 

Atac care este, cumva, reprodus intr-o camera. Gaz sarin.

 

 

 

La ce ma refeream cu obsesia pentru bucare? A creat peste 170.000 buncare.

 

 

 

De ce este mare? Are propria sala de cinema.

 

 

 

Suntem deja pe drumul de intoarcere, drum care ne poarta catre Bulgaria. Pana acolo mai vizitam o pestera in care vom descoperi diverse formatiuni, nevertebrate ale pesterii.

 

Black Cave. Mai tarziu voi atasa si pozele din interiorul pesterii.

 

 

 

Pe partea cealalta a canionului exista un fel de apeduct, acel mic drum este plin cu apa si pare ca se duce undeva. Dupa aceasta pestera mergem aproape de granita bulgara. Voiam sa ajungem pana in Bansko, dar iar ne prinde seara si nu vrem sa ne petrecem drumul pe nevazute.

 

 

 

Prima zi uratica, dar tot e impresionanta. Ajungem in Bansko pe soare, dar vremea se strica repede cu altitudinea. Voiam sa mergem la Vihren, dar nu am avut parte de peisaj. Doar nori si ceata.

 

 

 

Pana la urma ajungem la cabanuta de la care se pleaca pentru a doilea varf ca inaltime din Bulgaria, dar, nu putem vedea ceva. Vihren.

 

 

 

Ultima noapte de cazare o avem la poalele pasului Shipka. Localitatea simpla, totusi gasim un magazin de unde sa ne aprovizionam si sa calculam pasii ultimei zile.

 

 

 

Pasi care ne duc in canionum Emen de langa Veliko. Un canion pe care il aveam de mult timp pe lista. Tot aici nimerim si intr-o pestera care era plina de lilieci.

 

 Emen Canyon si Waterfalls Ecotrail

 

 

 

 

 

Fostul drum care era putin ciudat, pe partea vaii si din lemne.

 

 

 

Nu degeaba a fost inchis. Probabil cativa au luat-o pe langa.

 

 

 

 

 

Desi parte o cascaduta mica si amarata, are undeva la 20 metri. Avem imensele blocuri de piertre cazute din tavan care schimba contextul.

 

 

 

Am prins si cativa oameni de care m-am folosit pentru a putea arata dimensiunea.

 

 

 

 

Traseul si animalele pesterilor vor urma.

[Pandy]

Partea Albaneza:

 

https://www.google.com/maps/d/edit?hl=en&mid=1RCKCYIYj6iDrm6I2rKaYZma0RAGeQxdC&ll=40.60423824842714%2C20.188994999999977&z=8

 

https://www.google.com/maps/d/edit?hl=en&mid=1SYheHzL8SIxlu_TvVMM2fbDW5Jzy8Av6&ll=41.93512832046308%2C19.908337129177653&z=8

 

Revenirea a fost directa precum ziceam si in poveste. O linie aproape dreapta Albania, Macedonia, Bulgaria, Bucuresti.

[Albert23]

Fain, felicitari!