ADVRadu
-
Număr conținut
1.413 -
Înregistrat
-
Ultima Vizită
Tip conținut
Profiluri
Forumuri
Calendar
Postări postat de ADVRadu
- Anterioară
- 1
- 2
- 3
- 4
- 5
- 6
- 7
- 8
- 9
- Următoarea
- Pagina 4 din 40
-
-
Referitor la comparatia lui Cole-baci: el compara un pic mere cu pere, pentru ca la capitolul injectie "uita" de corpurile de injectie si de restul sistemului si se rezuma doar la injector. Eu nu cunosc mobre cu injectie directa (adica fara 'throttle bodies').
E o mare diferenta intre 'injectiile' folosite in aviatie la care face el referire (si care as baga mana in foc ca erau 100% mecanice), cele folosite in auto (sisteme de injectie directa chiar f bine puse la punct) si struto-camilele care se gasesc pe motocicletele 'state of the art' din ultimii ani. Industria auto nu mai foloseste port injection de TZ ani, si asta in mod sigur nu doar din cauza normelor de poluare! Comparatia ar fi valida daca sistemele de injectie moto ar fi intr-adevar cu injectie directa, dar atata timp cat sunt asa cum sunt (printre altele destul de complicate ca si realizare tehnica), un injector mai degraba s-ar compara cu un jiglor in cadrul schemei, parerea mea...
Si inca ceva: activitatea omului (site, facebook, advrider...) are si o subtila (dar foarte serioasa) latura comerciala. De asta as zice sa "take it with a grain of salt".
Si acum, ca sa dau un exemplu (de fapt, 2) concret(e): am momentan doua motoare care s-au facut atat pe carburatoare, cat si pe injectie, cu putine modificari in rest: un Suzuki SV650 (il am din 2008) si un KTM LC8 adv (il am din vara). Ambele sunt pe carburatoare, si in paralel am incercat si modelele echivalente cu injectie. Primul l-am ales asa pentru ca asa a fost sa fie (deh, salariu de student practicant si vanzator de proiecte), al doilea l-am ales asa pentru ca asa am crezut de cuviinta. Mai jos o sa explic si de ce:
SV:
- consum cam la fel
- pe carb trage si suna ceva mai bine
- pe carb are un raspuns mai ON/OFF la acceleratie, injectia e mai finuta
- la injectie nu mai ai soc manual (ai 'fast idle'), in schimb reglajul pentru relanti e tot manual
- de carburatoare trebuie sa te ocupi din cand in cand (curatat, verificat nivelul si amestecul); sincronizarea (in anumite limite, bineinteles) nu e critica, dar macar o data pe an 'e bine' sa fie facuta; Probabil pe injectie totul se rezuma la curatare si sincronizare, ceea ce e ceva mai putin de lucru; nu mult insa!
- din cate stiu ambele sunt nepretentioase la benzina; cel putin al meu a facut mofturi doar cand am incercat sa-l fac sa mearga cu apa
- motorul e din '99 si carburatoarele inca nu s-au defectat
- nici de vreo injectie de SV nu am auzit sa se fi defectat
Concluzia mea: la SV, daca vrei ceva mai multa comoditate, merita injectia. Daca vrei sa surubaresti si obtii satisfactie din asta...there's nothing like carbs!
LC8:
- in general (exista MULTE exceptii) motorul pe injectie consuma ceva mai putin...cam cu 0,5l/100km mai putin, care la un consum de ~7 oricum ce mai conteaza(?!?) - astfel de mobre oricum nu se iau ca sa mergi consum
- la capitolul autonomie nu prea ajuta consumul mai mic: pompa de injectie e integrata in rezervorul stang si scade capacitatea totala de al 22l la 19,5l
- de tras, ambele variante trag cel putin suficient
- cu injectia e o poveste lunga la LC8; pe scurt: prima varianta, <2009, are raspuns ON/OFF foarte pronuntat la acceleratie si mai cateva bug-uri (cunsum exagerat, moarte subita a motorului in mers, functionare defectuoasa, etc. in functie de cum ti-e norocul); exista unele 'workarounds', dar nu exista cu adevarat o solutie definitiva/universala; varianta >=2009 are raspuns bun la acceleratie, problemele anterioare au cam fost rezolvate, in schimb a aparut una noua: i-au pus imobilizator (care e utilitatea lui pe un motor, habar n-am ?!?) si acesta e 'cu personalitate', adica te poti trezi cand ti-e lumea mai draga ca nu mai porneste motorul! Lucrul asta nu e mare branza daca esti, sa zicem, in Bucuresti sau oriunde altundeva unde e o reprezentanta pe aproape, dar daca esti prin Siberia...
- la carb nu sunt probleme majore cu benzina proasta, insa poate ceda usor modulul de control al pompei de benzina (este pe platini, WTF?!?); modulul insa se inlocuieste usor si ieftin cu unul electronic, care nu cedeaza asa usor
- la injectia e mai usor sa apara probleme de la benzina proasta (pompa de benzina, filtrele)
- carburatoarele sunt destul de greu reglat pe moto (spatiu de lucru stramt al naibii); injectia se 'tuneaza' usor cu un PC si o interfata ff ieftina; clapetel de acceleratie trebuiesc totusi sincronizate
- nici sistemul de injectie nu e deloc simplu
- mersul la altitudine: la carb am simtit o scadere clara a puterii, o nevoie de a ridica relantiul si de a nu porni cu socul tras. In rest nimic ciudat.
- cu injectie, experientele (altora) au fost diferite: de la mers fara probleme pana la imposibilitatea de a porni motorul sau mers innecat; aici cred ca iar depinde de ce noroc are fiecare cu sonda lambda si cu softul din ECU
Concluzia mea: pentru ce vreau sa fac cu motorul asta carburatorul e cea mai buna solutie. Da, evident, mi-ar fi placut ultimul model, cu injectie care functioneaza bine, in primul rand pentru ca ar fi cu aproape ZECE ani mai nou si nu ar trebui sa ma gandesc asa des la simeringuri, garnituri, rugina, etc. Problema cu imobilizatorul m-a tinut insa la distanta de el. Nu vreau sa dau 7000+ € pentru un motor care poate sa-mi zica "Benzinesc - benzinesc, scanteiesc - scanteiesc/ Hai siktir ca nu pornesc!" in mijlocul vreunei pustietati, din cauza unei mizerii care oricum nu-i vad rostul...in fine, am cam deviat de la subiect, scuze!
Concluzia mea finala: carburator? injectie?
DA! pentru ca MOTOCICLETE!
(un raspuns mai serios ar fi: depinde de motor si de ce vrei sa faci cu el! Important este sa te duca unde si cand vrei si sa-ti faca placere, indiferent daca te dai sau...mesteresti)
-
O duci cu platforma sau vrei sa mergi pe ea pana la locul distractiei ?
Ar fi de preferat inmatriculata/inmatriculabila, dar nu neaparat necesar. La nevoie ma multumesc si cu numere galbene de la primarie, sau chiar si fara.
-
Altfel, cred ca stii, ca daca vrei sa imparti motorul cu prietena trebuie un motor putin mai mare.
Da, stiu...
Eniuei, bagati mare in continuare!
-
Salut,
Cu 950 adventure am descoperit si eu ca e fain sa te dai 'pe coclauri', dar uneori greutatea si inaltimea motorului astuia dau de furca. Nu mai pun la socoteala ca o eventuala spargere a unui rezervor conduce la o gaura semnificativa in buget.
Asadar, dupa cum spune si titlul, caut o motocicleta usoara de off, pentru distractie cand mai merg pe-acasa pe la tara.
N-am prea multe cerinte...decat sa fie usoara, in 4 timpi, cu suspensii bune si nu exagerat de inalta. Buget sa zicem in jur de 2000e, +/-... A, da, si preferabil sa nu trebuiasca sa repar la ea in fiecare zi
Idei?!?
-
Faina mobra din prima poza. Zici ca-i pica ochii in gura de somn :-)
Una peste alta, cand vad de cate ori v-ati infundat, ma intreb daca nu v-ar fi prins cumva bine niste motoare mai usoare sau mai putin incarcate?
Si uitandu-ma la penultimele doua poze, nu era mai simplu sa bage tigara in carburator decat sa sufle? Cu flacara deschisa si vapori de benzina, iese mizeria singura afara
-
Am fost cam offline in ultima vreme.
Intre timp am pus pe picioare 690ul si l am si testat in consecinta
Bine-ati revenit!
Interesant filmuletul! Sincere felicitari si respect pentru rabdare, perseverenta si realizari!
-
ce moto e aia portocalie?
Mobrele tajicilor mi-au parut a fi chinezesti. Dar pe de alta parte nu-s expert.
» Post actualizat in 13 Oct 2014 17:29
Frumos Radule, n-am stiut ca ti-ai achizitionat si o Portocala mecanica si cand am vazut titlu si initiatorul topicului am crezut ca ai bagat SVul in stepele si campiile Asiei
Frumoase si pozele, iar zona e minunata, dar cred ca spatele meu s-ar cam supara pe mine daca l-as ghida catre est... frumos. la mai mare!
Portocalele le-am luat la kil, si am luat 200 de kile, ca asa era mai ieftin
Am auzit ca daca iei 'numai' 150 'e mai scumpe'...SV-ul e totusi inca un motor de suflet pentru mine si acum l-am bagat la o revizie generala pe iarna. Si ca veni vorba, nu cred ca era imposibil de facut drumul si cu SV-ul. Daca puneam niste TKC-uri pe el cred ca singura problema mai era de confort si viteza. Dar cu Katoom-ul a fost mai fun! A, si mai ceva, de stepa si campie n-am prea avut parte. Am fost mai tot timpul 'la inaltime' 
La problema cu spatele, nu sunt sigur daca te-am inteles bine sau nu, asa ca ma abtin de la comentarii
Mai multe poze in curand!
» Post actualizat in 14 Oct 2014 13:49
Dar iata ca vine si ora mesei, si unde altundeva mai bine decat intr-o bodega de pe marginea drumului ?
Yey...shashlyk! Dupa cateva zile de mancat mult orez si un peste,
ne pica bine ceva carne 'adevarata', plus rosii si ceapa ca la mama acasa.
Suntem la fel de bucurosi ca si copiii ce se joaca prin jur.
De acord, 'localul' nu arata tocmai bine, in sensul din asa-zisa lume civilizata. Carnea si alte cele sunt tinute in pungi atarnate 'la dezghetat',
apoi sunt spalate in paraul care vine de pe cine stie unde, trece prin fata dughenei si curge linistit mai departe spre urmatoarea dughena,
la care lucrurile se petreceau, probabil, la fel. Poarta bineinteles cu el toate darurile cu care bunavoiesc sa-l umple cei din amonte.
Mustele bazaie vesele in jur, dar cel putin nu sunt verzi. Nimic prea periculos, deci.
Am hotarat sa facem o incercare, la o adica mai mult de o toxinfectie alimentara nu prea aveam ce pati. Plus cu suficient alcool mor si cele mai
ale dracului bacterii.
Si daca pisica nu are nimic de comentat, de ce am avea noi?!?
Nu ma supar nici cand un kirghiz cu ceva mai mult alcool la bord decat mine vrea sa faca o tura cu KaTooM-ul. Il las doar pe cric, insa pentru
om pare sa fie suficient, oricum se clatina usor. Se da jos fericit, ne multumeste si apoi il in oglinda cum ne face cu mana pana disparem dupa
prima curba.
Caldura ne cam moleseste (deh, ne-am cam dezvatat de ea de cand ne-am mutat din Timisoara), dar incercam sa ne tinem de drum si sa mergem cu o
viteza cat de cat. Traficul nu permite asta insa intotdeauna, de multe ori fiind nevoit sa depasesc pe langa drum lungile coloane ce se desfasoara pe
ambele sensuri si se misca la viteza unei carute. In incercarea de ajunge la Osh, de cateva ori aproape ca intram in Uzbekistan. De fiecare data cand
am gresit drumul am avut insa noroc cu localnicii, care ne-au indrumat in directia buna. Asta a adaugat insa de fiecare data, invariabil, kilometri in
plus la distanta dintre noi si patul mult-visat.
Desi vroiam sa ajungem pana la Osh, ne gandim sa innoptam undeva pe langa drum. Dar asta nu-i asa de simplu, caci locuri de cazare nu par sa fie
tocmai pe toate gardurile. Nu-i bai, avem cortul. Dar peste tot misuna oameni si animale, terenul e camp deschis, si lenea de a pune cortul e mare.
Ceea ce s-a dovedit a fi un lucru bun pana la urma, pentru ca imediat ce a apus soarele a inceput furtuna de praf+nisip.
Intr-un oarecare sat, cand deja eram plin de nisip intre dinti, imi zic ca nu mai merge asa si ma pun sa intreb un copil unde gasim un loc de dormt.
Imi explica unde, si ma duc. Si se pare ca nu era chiar loc de dormit, era loc de 'culcat', sa zic asa. Daca ar fi fost cat de cat decent, si daca fetele
nu ar fi aratat ca ultimele traseiste de la noi, nu cred ca am fi avut vreo problema sa ramanem acolo peste noapte. Dar cum nu a fost sa fie, mai cautam,
cu castile pe cap, infruntand aparatul de sablat al naturii de afara. Am ajuns apoi intr-un loc care parea sa fie o ceva 'chestie' militara abandonata
in care se aciuasera cativa oameni si pentru o suma deloc neglijabila ne-ar fi facut loc si noua. N-am nicio poza de aici, din pacate; bezna si nisipul
au zadarnicit orice incercare. Asta a fost momentul in care am zis ca bag p* in el nisip si, mergem pana la Osh si gata.
Si am mers. Am ajuns aproape de 12 noaptea, si nici n-am mai mancat nimic (decat vreo 2 beri) si alea beute pe bordura in fata hotelului, pentru ca de
pe terasa ne-a data afara o chinezoaica tare rau in clanta.
Privind retrospectiv, cred ca asta a fost cea mai de cacao zi din toata plimbarea. Mult efort si putina rasplata. Dar stai ca suntem inca abia la inceput
de drum, iar Tajikistanul si maretia Pamirilor sunt la o aruncatura de bat. Asa ca ne bucuram de berea rece, care spala cu spor nisipul din gatlej, si
de dusul fierbinte, care spala cu spor nisipul din (comuna) Trebuci.
Si apoi somn. Cred ca am dormit destul de bine, ca a doua zi ne-am trezit destul de devreme si cu chef de drum. Bagajele s-au vazut rapid pe motor, noi
ne-am mai fatait un pic prin zona si ne-am asigurat ca totul merge dupa plan cu extinderea permisului de GBAO, apoi am plecat sa vedem putin din oras,
inainte de a o lua spre munte. Orasele si obiectivele turistice nu se prea regasesc de obicei in planurile noastre, dar in cazuri speciale mai facem si
exceptii. Cum ar fi pentru tovarasul Lenin.
Sau chiar si daca e vorba de frumoasele mozaicuri ce impanzesc zidurile din oras:
Iesirea din oras decurge relativ usor, asa ca in curand ne trezim salutati de cel mai bun prieten al omului de aici...care se intampla sa fie gri si cu
urechile mari:
Pe masura ce ne indepartam de oras, masinile se raresc, pe masura ce peisajul devine tot mai variat, iar drumul tot mai bun. Ma gandesc din nou ca puteam sa
fi venit si cu SV-ul bine-merci. Faceam si economie chiar! Dar cu un pret la benzina sub 1$/litru...ce mai conteaza. Bineinteles ca de multe ori uit care e
scopul calatoriei si trag de gaz ca dementul pe curbe. Din cand in cand Lore mai zice :'mai incet daca vrei si poze...' ... 'da FOCA, cum zici tu, asa facem!'
Toata vitezomaneala merge pana la chestii de genul...blocaj in trafic:
Spre bucuria copiilor (pentru ca am oprit si am vorbit cu ei) si spre disperarea noastra (nu din nou!!!) bateriile de la camera ma lasa din nou. Culmea, doar
le pusesem la incarcat peste noapte. Decid sa fac schimbul cu cele cu litiu si gata. Dam cateva dulciuri copiilor si ne vedem mai departe de drum.
Alti copii par sa fie suparati pe noi. Probabil e din cauza ca la ei nu am oprit...
Iar unora pare sa nici nu le pese prea mult de prezenta noastra. Oricum ceea ce calaresc ei e mai cool:
Cu toate acestea, majoritatea celor care ne vad se bucura. Nu stiu daca e din cauza ca suntem straini sau pentru ca pur si simplu le plac motoarele. Eu prefer
sa cred ca le place de noi. Sau daca nu, macar de motorul nostru. E un sentiment tare placut sa ne zambeasca si ne faca oamenii cu mana pe unde trecem. Vedem
chiar si copii care la auzul motorului o zbughesc din spatele caselor, sar ca niste capre negre peste garduri si se arunca cu tot avantul in strada sa ne vada
si sa ne faca cu mana. Intr-un fel ma doare ca nu avem timp sa oprim in fiecare loc si sa-i dam fiecaruia macar cate o bomboana. Pe de alta parte, ma simt bine
cand vad ca nu sunt tristi, si pe deasupra se mai si bucura atunci cand ne vad. Ne bucuram asadar si noi, din mers, alaturi de ei.
Satele se raresc si drumul incepe sa urce din nou, serpuind in susul unei vai. Ajungem din nou intr-un peisaj deja familiar: trecatoarea montana impanzita de
yurte si branzari. Si aici incercam sa evitam localurile 'in voga' si sa vedem ce se ascunde in spate. Si descoperim o familie de kirghizi, aproape de-o varsta
cu bunicile noastre:
Ne-au servit cu paine si lapte fermentat, cu niste bobite negre prin el - surpriza, ghiciti ce erau! (noi n-am incercat sa ghicim, dar am banuit....).
Nu ne-am lasat mai prejos si am scos si noi o napolitana nemteasca din genti. Sper ca le-a placut si ca nu or sa le cada dintii din vina mea!
Aici am realizat cat e de bine ca am invatat macar ciut-ciut rusa - si cat e de rau ca n-am invatat mai multa! Pe viitor mi-am propus sa invat cat de bine
posibil limba asta, si nu pentru ca m-as teme de o invazie dinspre rasarit. Mai degraba doar pentru motivul ca, in partile lumii unde se pare ca imi (si 'ne')
place, limba asta e 'engleza lor'. Si e pacat sa mergi pana acolo, sa intalnesti oameni si sa 'vorbesti' cu ei ca mutu', pana te dor mainile. E clar, te poti
descurca si fara rusa, dar o mare parte din farmecul calatoriei se pierde in felul asta (just my 2 bani).
Gata cu paranteza despre limbi straine...in apropierea yurtei aveau o scula dinasta:
Stiu ca arata asa, cam dubios, dar imprastia in jur un miros extraordinar. Un fel de tamaie. N-as putea spune daca era in scop religios sau doar ca sa alunge
mustele, in schimb ne-a asigurat o atmosfera foarte placuta cat timp am vizitat statuia lui (nu-mai-stiu-cum) Baatyr.
Tare ne-ar placea sa mai stam cu batraneii astia doi simpatici, dar se cam apropia ziua din care ne intra in vigoare permisul de GBAO (valabil doar o saptamana)
si cum nu stim ce va fi cu prelungirea, incercam sa ne grabim (oarecum) si sa ajungem chiar in prima zi de valabilitate la granita.
Foarte bine, caci mai departe, desi nu umbla cainii cu colaci in coada, macar stau curcubetele gramada pe marginea drumului:
Ca fapt divers, fata asta e de aceeasi varsta cu noi, si are deja 3 puradei:
Si parca zona incepe sa semene cu ce am mai vazut pe advrider:
Pamir, here we come:
PS: In caz ca va intrebati daca am avut greturi de la mancarea sus-mentionata...raspunsul e: NU (de data asta).
-
Uh! Mie imi merge, chiar si dupa "clear cache". Singura tara in care probabil nu merge e Ghermania, datorita coloanei sonore. Dubios.
Nu e dubios, e 'libertatea' din vest ;-) Macar pozele se pot vedea ...
-
Mai departe scrie-n carte si in vide-ul regizat, montat si subtitrat de al meu Alecu.
Utub sez: 'This video is not available. Sorry about that.' ...
-
Ma bucur ca nu sunt singurul nebun care face 'enduro' cu motor de strada. Faine poze si tura!
-
@ ADVradu: Daca ai banuit ca am stat in acelasi loc cu voi, inseamna totusi ca mai sunt si alti oameni gospodari in orasul ala.....
Noi nu am stat acolo, doar am facut pauza de masa. E foarte greu si lung (vreo 999,969km cap-coada) drumul asta pe langa Panj si nu s-a putut altfel
Casa si curtea seamana leit, dar se prea poate sa fie alta. Recunosc in schimb fetita imbracata in rosu. Daca ati fost la ea acasa, atunci e aceeasi, daca nu, nu. Ca fapt divers, ea si fratiorul ei aveau printre alte 'tehnologii extraterestre' inclusiv o camera foto koreana (nu dau marca sa nu fac reclama
) -
Poate e o intrebare stupida, dar cum crezi ca ar fi fost cu 950-ul? Eventual cu ceva muschi in plus
... -
Vedere spre Afganistan. Am retinut bine, muntii cu zapada din spate sunt din Pakistan?
Cred ca ai retinut bine...si daca (poate) nu sunt exact cei din poza asta, alte varfuri care se vad de mai sus de pe drumul spre Kargush, sunt cu siguranta.
Fortareata pe drumul spre Bibi Fatima
A facut cumva Bibi "victime" si in randul vostru?
Ne-am cazat in Langar
Ori toate casele sunt la fel, ori am mancat la aceeasi masa
Sunt cumva cei care au si magazin?Cei 4 care au speriat vestul
Vestul...Chinei?!
-
Woo-hoo, da' "le dai de le julesti"
-
Piulitele alea se blocheaza in general ca se gripeaza. Daca le dai cu vaselina cuprata pe filet nu mai ai problema asta.
O sa incerc sa vedem ce-o iesi. Multam de idee.
In other news...dupa tura prin stanuri, cauciucurile nu mai arata asa bine ca la inceput
Adica mai merg, dar la un moment dat vor trebui schimbate, mai ales spatele, care e plin de taieturi, impunsaturi, bucatele rupte, etc.
Acuma ce am invatat din experimentul asta, e ca un TKC pe fata si Scout pe spate "merge". N-am avut dileme nici pe asfalt, nici in alte locuri. Singura problema a fost tendinta cauciucului spate de a 'sapa' cand da de ceva teren mai moale. Cand aveam TKC si pe spate parca nu se afunda asa usor, dar TKC-ul de spate se si uzeaza FOARTE repede. Pe viitor cred ca raman cu combinatia asta, sunt multumit de aderenta si rezistenta. Daca totusi ar mai fi sugestii, sunt deschis sa le ascult.
Si acum sa ajung si la dilema cea mare...Scout-ul de pe spate l-am ales de 140/80 ca sa pot folosi camera CHC de 5mm grosime. Am zis ca e mai bine asa, avand in vedere ca suntem doi (si ok, prietena mea are 50kg, dar eu nu sunt tocmai usor ca un fulg), avem si bagaje, cort, etc. Si ce-i drept, rau n-a fost, ca n-am facut nicio pana, si nici nu am mers ca o bunicuta.
Problema a aparut (sau mai bine zis am observat-o) insa abia acum dupa ce ne-am intors acasa si am mers si singur pe motor fara bagaje. La viteza mai mare de 130kmh bate roata spate tare urat. Bag de sama ca asta nu-i tocmai un lucru bun.
Intrebarea e pana la urma - se poate echilibra cat de cat o roata cu camera heavy cross? Daca nu, ce alternative ar fi la astfel de camere rezistente?
Si mai e si roata fata...in tura am mers cu o camera normala. As pune si pe fata camera heavy cross dar daca apare aceeasi problema ca la roata spate, e nasol. Ce sa zic...astept pareri, sezonul e pe gata, iarna acusica vine, si timp de lucru este.
-
Sambata, 2 august, trebuia sa fie prima zi de motocicleala. Nu mare lucru, doar mers pana unde om ajunge dupa ce reusim sa impachetam si sa ne urnim din loc.
Ne trezim pe o muzica foarte in voga la nemti (nu ca i-am fi dus sau i-am duce vreodata dorul):
Impachetatul ne ia (aproape) neasteptat de mult, in mare din cauza dilemelor de gen "sa luam sau nu" referitoare la kitul de ambreiaj de rezerva, mancarea de trekking, sosetele groase, membranele costumelor si asa mai departe. Unele lucruri imi pare acum bine ca le-am luat (desi initial ma gandeam sa nu) iar cu altele se pare ca am fost, poate, prea grijuliu (kitul de ambreiaj si ). In schimb nu pot sa zic ca am carat ceva degeaba, sau nu am folosit.
Drumul pare promitator:
Si nici macar nu am iesit inca din Bishkek!
Vremea in schimb se pare ca iar ne coace ceva:
Sau poate nu vremea, ci...China Petrol Company:
Deja picura si ne oprim sa ne echipam de scandal. Keep a stiff upper lip...dupa ploile din Georgia si Turcia de acum 2 ani, n-ar mai trebui sa ne impresioneze nimci de genul asta. Dar parca totusi, ploaie din prima zi, WTF?!?:
Si deja apare si prima problema, care o sa ma frece (mai mult sau mai putin) tot drumul: am facut prostia de a baga in camera acumulatori cu NiMh. Initial am crezut ca fac o economie buna de spatiu renuntand la incarcatorul pentru bateriile de camera, plus le pot incarca pe motor (am incarcatoare de baterii care merg pe USB). Si asa am aflat ca scaderea la frig a tensiunii pe bateriile astea nu e doar un mit si fizica teoretica - chiar se intampla. Noroc ca mi-am luat, de rezerva, un set de baterii cu litiu. Asta a fost o idee excelenta - am tras cateva mii bune de cadre cu ele si INCA MERG! Pe deasupra sunt si foarte usoare. Singura parte cu adevarat proasta e ca nu se pot reincarca. Mai e si pretul, dar...
Si uite asa cu ploaia si bateriile f*e n-am mai facut nicio poza pe urcare. Drumul a fost insa foarte fain. Un fel de mini-Transfagarasan, cu asfaltul in stare foarte buna. De partea cealalta a tunelului pare sa fie ceva mai bine, si pana si mizeriile de baterii mai scot o picatura de curent si mai putem trage cateva cadre:
Suntem, pentru prima data (OK, in afara de avion, dar asta nu se pune), la peste 3000m. E o senzatie putin ciudata, dar e mai mult senzatia data de cifre. In rest e ca si oriunde altundeva pe munte, imediat dupa precipitatii (care pe varf se pare ca au fost sub forma de zapada). E frig, insa ce mai conteaza? Cu asa peisaje in jur ori nu mai simti, ori nu-ti mai pasa.
E plin de 'branzari', mai ceva ca la Sibiu:
Plimbarea 'pe sus' nu tine insa foarte mult si se drumul se pravale serpuitor ba pe langa, ba peste un rau cu apa azurie.
Aici am si ramas peste noapte, si am dormit chiar bine dupa o cina cu pastrav kirghiz si bere ruseasca. Mujdeiul romanesc mai lipsea si era meniu complet, dar...n-am stiut cum ii zice pa-ruski...
Dupa putin soare prietenos de dimineata, nici a doua zi vremea nu se arata cu mult mai promitatoare. De data asta insa avem noroc si drumul ne duce pe langa ploaie.
Peisajul deja pare un pic desertic si satele se confunda cu micile oaze din jurul firelor de apa:
Zicea cineva de minerit pe langa Toktogul. N-am vazut nicio mina, in schimb ceva activitati industriale sunt. Par sa extraga sare sau piatra (?)
In partea opusa norilor:
Si chiar si muntii fumeaza, nu-i asa?
Asa ca ma duc sa bat si eu un cui...
» Post actualizat in 12 Sep 2014 08:54
Tb sa ma mobilizez si eu sa pun niste poze pe aici
Bob
» Post actualizat in 16 Sep 2014 13:16
Am revenit, cu tractorul spre furtuna. (tractor) Riders on the storm:
Albastrul e...albastru:
Sau chiar bate inspre gri:
Cum fac si eu rost de o casca dinasta?
» Post actualizat in 16 Sep 2014 13:22
Inca un erou kyrgyz:
Dar iata ca vine si ora mesei, si unde altundeva mai bine decat intr-o bodega de pe marginea drumului ?
» Post actualizat in 16 Sep 2014 13:23
Si cam atat, mai multe imagini nu mai pot posta
-
Welcome to Tajikistan
Dupa gard e China
Si cum mergeam eu pe drumul ala de asfalt furat de un peisaj superb, vad in ultimul moment ca drumul se termina intr-un rau. Am scapat numai cu o pana pe spate
Sa intelegem ca, cricul de f800 e mai bun decat cel de LC8 pentru decomprimat cauciucuri? :-)
In poze nu arata asa nasol, dar cand mergi cu vreo 80 si vezi asta in ultimul moment... nu e prea bine
Dragos si rezervorul lui suplimentar de 5 euro
Mr Pintilie
and ... the mighty 990
Me gusta!
Cimitir la 4000 m
Si am ajuns la Karakol, la o gazda. Lacul si satul Karakol sunt la ~3900 m.
In ciuda acestor mii de fire de curent, se folosea generatorul"Feeling good at Karakol"
Da si mie o gura
Plescoi se ruga la zei
O planta de altitudineTot din seria cu "having fun" sau "feeling good"
Eu tot n-am priceput care e faza cu cazarea asta din Karakul, de ce toata lumea merge acolo. La 'dus' am stat la cort, dar la intors am zis ca e prea frig si am cautat cazare. In timp ce la cei de mai sus era plin, la cealalta pensiune am fost noi si vreo 5 turisti cu o masina. Conditiile si preturile presupun ca sunt similare. E drept ca turistii nici macar nu au parut interesati sa vorbeasca cu noi, dar gazdele au fost de nota 20. Ne-au facut foc in soba (si stiti si voi cat e de greu sa faci foc atunci cand pe raza de sute de km nu creste niciun copac), ne-au chemat cu ei la masa (or fi vazut ca suntem mai altfel?!?) am vorbit de toate...as fi sperat si la un paharel, dar au fost traditionalisti si am beut doar ceai :-( In fine, cred ca va trebui sa le mai fac un pic de reclama!
-
Oh hell yeah!
Foarte tare, se pare ca a fost o tura de rupt fashull! Trecerea aia peste raul Vitim pe pod de lemne ude...ZBrrrrr...
Si ca veni vorba, dupa ce ai imbaiat motorul, ai facut schimbul de ulei, sau...?
-
Bob is back! » Post actualizat in 04 Sep 2014 13:02
-
A mea e betiva rau de tot, oricum la varsta si distanta ei nu ma supar... Totusi un mic sfat, verificati constant uleiu pe masura ce imbatraneste fierul...
Dar totusi, acum vreo luna de zile ma-nervat
asa ca am pus mana pe ciocan, dalta si flex si am mesterit la ea pana am facut din 2 in V un In-line-4...nRock!
NUUUUUUUU!!!!
Damn...
so sad you made me now
» Post actualizat in 03 Sep 2014 15:24
p.s. un filmulet facut, dar inca nu l-am uploadat, despre cum poti sa schimbi semeringurile(garniturile) de la supape folosind gheto tools
, daca e cineva interesat.Vreau sa vad filmuletul...
-
Poate nu am inteles eu bine...tu ai mers cu avionul, da' motoreta cu ce ai trimis-o si de unde(eventual si cat)?
Pe platforma am trimis-o, cu preluare din fata casei. Pretul a fost "la nivelul pietei", sa zic asa, si a fost mai convenabil decat inchirierea unui motor la fata locului.
-
Si dupa aia, pe partea cealalta a raului.
No, aici nu inteleg nici eu...ati trecut raul, dar drumul se vede pe malul celalalt !?
-
Pozele alese CA TEASER (deci tre musai sa mai pui si altele) sunt bestiale, chiar daca vroiam sa zic si eu chestia cu efectele. Comentariile....vorba lui ERU, fac toti banii. Asa ca rezista inca vreo doua saptamani pana revezi toate pozele, le prelucrezi si le alegi pe cele la care poti sa ne servesti cele mai frumoase comentarii! Te sustin si eu!
In progres...si sa stii ca acuma imi pare rau de tot ca nu am tinut un jurnal. Pe drum am avut inspiratie cu carul, insa de indata ce m-am intors la birou in tara sufletelor pierdute, parca ori mi-au sters memoria ori mi s-a aplecat complet inspiratia. Cred ca tre sa mai aduc vreo 2-3 sticle de vin de acasa, ca sa ma dreg
Cu efectele, am dres-o la cererea publicului (si a Loredanei). Mai am nevoie doar de ajutorul unui moderator sa editam link-urile...
Cu atat mai mult cu cat deja sunt intrigata: ce lac e ala? V-ati catarat offroad deasupra Toktokul sau Karakul? Parca totusi nu seamana.....
Cel GRI este Toktogul (Kyrg), cel colorat este Yashikul (Tajik). Si da, ne-am facut un pic de cap prin praf si boscheti pe langa lac.
Si n-am inteles pana la urma: in prima poza e presedintele, sau tatal tau primar?
E presedintele, dar semana cu taica-meu cand era mai tanar. Stiu ca Lore radea de mine de fiecare data cand vedea cate un poster pe vreo cladire sau pe marginea drumului...zicea ca am pile.
Daca n-ar trebui insa sa te anunt ca din pacate unele poze nu se vad, ti-asi pune o intrebare ardenta:
"Cat a consumat mobra la altitudine, si cum s-a impacat cu benzina proasta?"
Again...Mai am nevoie doar de ajutorul unui moderator sa editam link-urile...
Benzina proasta am prins doar la Sary Tash, la intoarcere. Culmea, la 'dus' am pus din acelasi loc, dar n-au fost probleme...
In fine, m-au aburit ca e de 93, ca e harasho, harasho...si initial n-am simtit. Am mers oricum pe lapovita, apoi ninsoare, iar lapovita deci tot catinel-catinel. La coborari daca strangeam de ambreiaj parca tragea sa moara, dar am zis ca o fi de la vreme
, si abia cand am ajuns la uscat si am inceput sa urcam o panta mobra a zis ceva gen WTF?!? si am inceput sa simt ca "ceva nu suna bine". Am dat jos saua, am deconectat firul pentru benzina proasta...si gata. Am mers asa fara probleme pana la primul Gazprom (in Gulcha - Valcea), unde am bagat benzina de 95 si am revenit si cu firele la normal.Am mai gasit benzina "interesanta" si la Aktal, inainte de Naryn in Kyrgyzstan. Cu asta n-am simtit nimic ciudat de la motor, dar ... s-a terminat prematur
Consumul a fost de la foarte bun la foarte naspa, si anume:
- pe asfalt, rupt fasul, 7 si poate si mai mult
- pe asfalt, mers 100-120, cam 6
- pe drum neasfaltat, mers in jur de 80kmh, cam 7
- pe nisip, etc. - mers incet - estimez catre 8
- cu benzina "interesanta" de la Aktal (Kyrghiz): sincer nu stiu...dar s-a aprins becul de rezerva inainte sa facem 200 km
(in mod normal pot ajunge aproape de 300km pana la rezerva)Acum, cateva cuvinte despre altitudine. Motorul meu e pe carburatoare. Deci, clar, la 4000m+ nu mai trage ca la nivelul marii. As cataloga insa puterea ca fiind " suficienta" sau "satisfacatoare", cel putin.
Si inca ceva, pornit intotdeauna fara soc si cu relantiul usor ajustat in functie de altitudine.
PS. What the heck is Katoon?????
It's KaTooM...maybe you get the idea...
» Post actualizat in 01 Sep 2014 10:50
With a little help from my friends -> problema cu pozele este rezolvata. Multam @Petrica!
Si pentru ca am promis si o mica povestire, hai sa-i dam drumul:
Nici nu mai stiu exact cand si in ce context mi-a venit ideea cu *stan-urile. In mod sigur are ceva de-a face cu povestea lui Bob din Tuva si cu altele din zona citite pe nerasuflate pe advrider.
Bineinteles ca, dupa cum deja ne-am obisnuit - nici un lucru nu e sigur pana nu vorbim despre el la un timp trecut...
Motorul am reusit sa il iau abia pe la sfarsitul lui aprilie (tare greu de gasit un 950 in toate mintile si la un pret ne-ridicol) - destul de tarziu pentru a mai putea face pregatiri pe indelete, de unul singur.
Asa ca a trebuit sa apelez la un service. Mici probleme au fost, insa nimic spectaculos, asa ca motorul a fost gata la timp. La fel si in cazul bagajelor, echipamentului, etc.
Le-am pregatit un pic pe fuga, dar in cele din urma s-au asezat toate.
In primavara inca ne gandeam daca sa apelam la un "transporter" pentru *stan-uri sau sa punem motorul pe vapor si samergem (din nou) in Caucaz. Cateva scurte calcule de timp, bani, situatia in curs
de deteriorare din Ucraina (de acolo pleaca feribotul) plus oferta de 'NOW, are you in or not?' de la transportator au inclinat rapid balanta in favoarea *stan-urilor.
O mare problema a fost faptul ca mi-am pierdut pasaportul cum cu o luna inainte de plecare. L-am primit pe cel nou cu 5 zile inainte de zbor. Concluziile le trageti si voi, dar una e clara: pe masura ce
te senilizezi, viata e tot grea (dar ajungi sa uiti si asta/sa nu-ti mai pese...)!
Vizele le-am rezolvat apoi la fata locului. Viza kirghiza la aeroport, iar cea Tajika la ambasada din Bishkek. Aici ne-am confruntat cu o noua provocare: permisul GBAO (necesar pentru cam toata zona
Pamirilor) se acorda doar pentru o saptamana. Noroc (sau ghinion...) ca vorbisem dinainte cu un organizator de ture de alpinism, iar acum a fost usor sa-i dau un mesaj si sa il rog sa ne obtina
prelungirea permiselor. Asta s-a dovedit a insemna in cele din urma 100$ aruncati, un bazar afgan ratat, o vale frumoasa pe care a trebuit sa ne grabim, si totul degeaba. Nimeni, la niciun punct
de control, nu s-a uitat la DATA DE EXPIRARE. Toti au verificat doar EXISTENTA stampilei...deh, omul cat traieste tot invata!
Dar sa nu o iau prea tare inainte.
Dupa un zbor neasteptat de usor si un somn bun de dimineata, iata-ne asadar in Bishkek, cu vizele luate, cu o lene extraordinara de a face bagajele in forma finala de pus pe mobra, si cu mult chef de
a ne pierde prin mixul asta paradiziac de fost oras - caravanserai, la rascruce de drumuri in centrul Asiei, peste care a trecut victorios si mandru tavalugul sovietic, iar acum incearca sa-si redescopere
identitatea initiala printre vechi ruine staliniste, noi cladiri de sticla si iurte construite in scop turistic.
Postere cu fostii conducatori inca sunt inca usor de gasit:
Si statuile in stil sovietic, asisderea:
Copiii au descoperit si jucariile 'vestice'. Culmea (sau nu), sursa jucariilor este insa China:
Mai tineti minte vederile comuniste cu centrele oraselor patriei (sau altor patrii din fostul bloc comunist) ? Ei bine, mie tot alea imi vin in minte cand vad si revad poza asta:
In cazul nostru ar fi fost Mihai viteazul, in cazul Kirghizilor, este Manas:
http://en.wikipedia.org/wiki/Epic_of_Manas
Garnizoana care pazeste drapelul national. Of, bietii copiii, se cam prajeau la soare in "acvariile" alea; pe deasupra, mai toti care treceau pe langa incercau sa-i distraga, dar se pare ca vointa si antrenamentul tinerilor erau mai puternice: nici cea mai mica urma de emotie sau vreun fel de slabiciune nu li se citea pe fata!
Aici trebuie sa mentionez cat de "la suflet" le este kirghizilor viata de pastori nomazi, cu tot ce inseamna ea. Este practic identitatea lor nationala si spiritul pe care s-au straduit sa il tina in viata chiar si in timpul si dupa trecerea rusilor. Steagul national reprezinta soarele vazut prin tündük (acea deschidere din varful iurtei: un cerc strabatut de 2 grupuri perpendiculare, a cate trei linii fiecare).
Ne fura insa putin privirile fauna locala:
Dar in acelasi timp realizam ca suntem intr-o societate destul de "traditionalista", si ca inevitabil escapadele se termina curand asa (si asta e bine; cred ca sunteti de acord ca mireasa e dintre cele mai frumoase):
Sau mai rau, asa (uitati-va numa la el ce fata de om batut de soarta are!):
Unii insa par fericiti - probabil exista viata si dupa casatorie:
Are insa si parti bune toata treaba asta: bei sampanie si te dai cu limuzina 4x4. Asta a fost WTF moment of the day. Eram (sa ma scuzati, dar asa e bancul, nu e vina mea, eu imi iubesc si respect conationalii in egala masura, indiferent de zona tarii din care vin, chiar si pe cei de peste Prut!) ca oltenii cand au vazut girafa: "Frate, nu exista asa ceva!"
In ciuda renumitei poluari (pe care o vom vedea mai tarziu in detaliu) centrul orasului este curatel si verde. Aerul e respirabil, nici prea cald, numai bine de stat in parc la o bere la terasa. Si daca tot nu mai avem
decat de impachetat, de ce nu?!
Au chiar si "un fel de" mierle (credem noi). Ce-i drept e ca sunt curioase si simpatice-foc!
Sad rhino - is sad:
Babushka is sad too:
And girl with baby too:
Nu prea inteleg de ce sunt toate statuile asa triste - mai ales ca sunt intr-un loc gen Parcul copiilor (multe trenulete, ringhispiluri si alte sinistre aparate ramase ca amintire din era stalinista, din care se aud tipete - probabil unele de exaltare, altele de groaza...)
Dar daca tot sunt statuile asa triste si daca nu am voie sa adaug mai multe poze, uite aici una care sa mai inveseleasca lucrurile. Cel putin pe mine m-a facut sa rad:
» Post actualizat in 01 Sep 2014 10:53
Cam atat pe azi, sa fie primit!
-
Sooooo....I`m back.
Uelcam bec!
Desi e un traseu despre care s-a scris ca e foarte dificil, in realitate portiunile dificile sunt doar cateva. Asta daca ai noroc asa cum am avut noi, si te nimeresti acolo intr-un sezon secetos (ca sa nu trebuiasca sa treci 50 de cursuri de
ape de dezghet) si dupa ce au avut timp localnicii sa repare toate podurile si portiunile de drum inundate in trecut.....
Eu cred ca n-ati avut chiar asa de mult noroc. Intr-adevar, a fost o perioada tare secetoasa, dar si neobisnuit de calda! Si sa nu uitam ca majoritatea apelor din zona vin din topirea ghetarilor. Deci mai multa caldura = mai multa apa.
Apropo, mai tineti minte trecerea prin apa buclucasa pentru Bob si prietenul nostru australian? Cand ne-am intors noi, era frig si ningea, in schimb pe vadul respectiv nu mai era nici urma de apa
La fel si in zona cu pamant rosu si la ultimul vad spre Kirghizstan. Nicio urma de apa!Dar peisajul face toti banii. Coboram si apoi mergem pe langa valea de scurgere a ghetarului Fedcenko, cel mai mare din lume. Ceva de genul 15 km lungime si 5 latime..... Evident, noi nu-l vedem, e 20 de km mai sus, dar valea pe care ii curg apele e spectaculoasa.
Ghetarul Fedchenko are vreo 77km lungime (!) - este cel mai mare ghetar din afara regiunilor polare - si se scurge inspre nord, catre granita cu Kirghizstan.
http://en.wikipedia.org/wiki/Fedchenko_Glacier
Valea in cauza se cheama Tanymas si provine din cei 4 ghetari Tanymas si din ghetarul Grum-Grshimailo (oarecum 'ramificatii' ale ghetarului Fedchenko).
Eu mi-am dorit cu ardoare sa ajungem intr-un loc de unde sa putem vedea o parte din Fedchenko (sau macar una dintre aceste 'ramificatii') insa, dupa cum stiti si voi, e greu sa combini o tura moto cu una de trekking serioasa.
In rest - tare fain pe Bartang. Gandind retrospectiv, mare pacat ca m-am imbolnavit si n-am mai ajuns. Dar n-au intrat zilele-n sac. Intr-o buna zi sper sa ajungem si acolo.
- Anterioară
- 1
- 2
- 3
- 4
- 5
- 6
- 7
- 8
- 9
- Următoarea
- Pagina 4 din 40
Injectie---> Carburatie
în Discutii generale
Postat
Tu da, dar poate fetele inca nu