marook

Am plecat si eu, dar din Pitesti, 12.08, tot pe la 22:00 si am ajuns la Cascada Capra pe la 01 dimineata. A fost ceva aproape mistic! Nu eram decat eu si muntele, iar lumina lunii pline facea apa sa para ca de matase, iar sunetul ei... (ce dracu', am imbatranit si devin tot mai sentimental!... ). In fine, am pus cortul langa Salvamont-ul sibian si-a doua zi am urcat in Saua Caprei, am coborat la Lacul Capra, apoi am urcat pe vf. Vanatarea (si NU Vanatoarea!!!) lui Buteanu, 2507 m. E un traseu nu tocmai usor, dar pe care-l fac o gramada de pantofari ce-si risca viata la fiecare pas, cu o inconstienta aproape revoltatoare! Ce e si mai revoltator, si aici ma apropii de tema cumva omniprezenta in povestea ta, e faptul ca, desi acolo ar trebui sa ajunga doar Oameni, ajung, de multe ori si javre. Am gasit aproape pe tot traseul, CHIAR SI IN VARF, ambalaje de te miri ce si cutii de bere! Cum dracu sa cari o doza de bere plina pana la 2500 de m si sa nu ti-o iei inapoi goala???!!! Cat dracu' sa cantareasca???!!! Cat de idiot sa fii???!!! In fine! Eu am stat acolo pana duminica seara. A fost un cosmar! M-am trezit cu unii cu Logan-urile (masinile astea ajung ORIUNDE! de ce-or mai fi facut Duster-ul?...) catarandu-se pana aproape de creasta (exagerez, evident, dar nu cu mult). Iar cozile si claxoanele din tunel si din ambele parti... Unde dracu' sa ma mai duc sa scap de ei??? Cred ca v-am plictisit/enervat destul. Va felicit pentru tura si va compatimesc pentru toate mizeriile, materiale si umane, intalnite pe drum. Toate cele bune!

Iti multumesc! Si nu cred ca mai e nevoie sa-ti spun pentru ce. Toate cele bune si drumuri numai pe sufletul tau!

Un rezumat destul de sec al unei evadari care, evident, a fost plina de frumos si de adrenalina. Ma bucur pentru voi si ma bucur ca mai exista astfel de locuri si, mai ales, astfel de oameni! In privinta cazarii/camparii, ultima data cand am fost pe-acolo n-am gasit nimic de la Cheile Sohodolului - Tismana - morile de la Eftimie Murgu - Cazanele Dunarii, asa ca, volens-nolens, am facut 800 km intr-o zi si-am "campat" acasa, in Pitesti... Toate cele bune si drumuri numai pe sufletul vostru!

Acum ai numarul meu de telefon si, desi ar fi bine sa nu ai niciodata nevoie de el, imi poti cere oricand ajutorul; imi va face mare placere! Toate cele bune!

Mi-ar placea sa spun ceva, dar, ca de fiecare data cand vad asa ceva, simt ca orice fraza, cuvant, ar fi palide si insuficiente.

Vedem si noi ceva poze?

Din pacate ai foarte mare dreptate; de oameni ne e cea mai mare teama. Intr-un anume fel, asta e si motivul pentru care plec mereu singur si campez tot singur. Daca , Doamne fereste, ai nevoie de ajutor, atata timp cat de afli in zona Curtea de Arges - Pitesti (aici locuiesc eu) - Ramnicu Valcea, te rog suna-ma! 0735645619, Morlova Eduard. Si nu ai de ce-mi multumi; nu am facut decat sa scriu cateva cuvinte intr-o pagina de web... Toate cele bune si drumuri numai pe sufletul tau!

Cred ca postez prea tarziu, da' nu se stie niciodata. Alimenteaza la Curtea de Arges, dar ia-ti si o rezerva de 2L (eu cam suflu si-n iaurt). Daca nu ti-ai schimbat programul, traseul se face mult mai repede, chiar daca, asa ca si mine, mergi molcom si casti gura la toate alea, furat de senzatia de libertate si de plutire (ptiu, drace, ca devenii si poetic! ), asa ca va recomand sa va opriti la Balea Lac si sa urcati pana la Lacul Capra (se face lejer in 45-60 de minute si jur ca n-o sa va para rau!). Drumul de la Curtea de Arges la Vidraru e nasol, iar de la Vidraru la Cabana Capra e un iad! (atentie la tuneluri, ca va face motoreta bucati!!!). Apoi peisajul se deschide, urcati in golul alpin si uitati destul de repede prin ce-ati trecut. Dincolo de Balea Lac drumul e ok si virajat numa' cum va place. Dar atentie!, asta e versantul nord-vestic si in curbe puteti prinde portiuni destul de inselatoare (ude, cu nisip/pietris, extrem de alunecoase). Poti trece apoi prin Sambata, poti merge la Sighisoara..., ca de-aia evadati, nu!? Toate cele bune si drumuri numai pe sufletul vostru! Daca plecati in timpul saptamanii puteti opri chiar inainte de Poienari, sau imediat dupa (e imposibil sa nu va dati seama care sunt locurile despre care va spun, si sunt la alegere, ori langa rau, ori putin mai retrase). Foarte putine "locuri in natura"; de fapt ... nu (mai) sunt... Nu va recomand campare intre Curtea de Arges si Ramnicu Valcea, dar drumul e frumos si lejer; puteti, totusi, incerca... Asfalt uscat! Sau, ma rog, drumuri numai pe sufletul vostru! P.S. Mai poti incerca la 5-10 km de Poienari (catre Curtea de Arges, evident), pe partea stanga a drumului; de asemenea e greu sa nu localizezi zona. Poti, totusi, daca ajungi in zona pe lumina, sa incerci si intre Curtea de Arges si Ramnicu Valcea; n-am mai fost pe-acolo de ceva vreme si s-ar putea sa ma insel si sa gasesti ceva mai retras si mai linistit (sfat: nu cauta virgine! NU MAI SUNT!!! )

Nu sunteti, neica, 'ntregi la minte!... (a propos de fotografia - si nu e singura de genul - de mai jos) Dar ce-i nou, sau surprinzator, in asta?!... As vrea sa va multumesc (fara cel mai mic patetism), cu toata sinceritatea si cu tot sufletul, pentru fotografiile si pentru povestile voastre! Din anumite motive (nu greu de imaginat care...), motive ce se pare ca nu se vor schimba prea curand, nu voi putea ajunge niciodata in locurile pe unde ati fost voi. Dar mi-a dat Dumnezeu o imaginatie bogata si v-am insotit si eu, gratie, repet, povestilor si fotografiilor voastre, la fiecare pas. Am ras cu voi, am trait emotiile drumului alaturi de voi si am "ajuns" si eu acasa, obosit si fericit, odata cu voi... Va multumesc! Tuturor!

Am vrut sa fac o gluma un pic deplasata legata de poza asta (ceva legat de modificarie climatice, retragerea marilor si esuarea balenelor ... ), dar nestiind cum stati cu simtul umorului ... ma abtin ... Oricum, fotografiile sunt teribile si filmuletele la fel! Felicitari si sa aveti drumuri numai pe inima voastra!

Te salut, Radule!

Am urmarit de la bun inceput, cu multa atentie si emotie, cuvintele tale/voastre, ca si fotografiile extrem de sugestive, si va asigur ca voi fi alaturi de voi, spiritual, evident, si voi face asta in fiecare zi a superbei voastre aventuri. Va multumesc mult pentru tot ceea ce aduceti in sufletul meu! Toate cele bune! P.S. Mi-ar placea tare mult ca, la un moment dat, sa ne si cunoastem!

As fi ipocrit sa nu recunosc faptul ca mi-as dori nespus de mult sa ajung si eu pe-acolo pe unde sunteti voi (de fapt chiar era sa ajung, dar ca emigrant...; in cateva luni, insa, se pare ca ma voi indrepta tot spre o tara aspra, Irlanda), dar iti spun la fel de sincer ca nu pentru peisaje si/sau drumul in sine te invidiez, ci pentru ... prietena ta (nu spun sotia ta, pentru ca, cel putin in situatia asta, iti e mai mult un prieten decat sotie, neexcluzandu-se reciproc; sau, ma rog, asa vad eu lucrurile)... Sa pleci pe doua roti la un drum atat de lung, de extenuant si, de ce nu?, periculos, fata fiind, chiar alaturi de un barbat, nu stiu ..., e ceva ... aparte! O admir si o felicit din tot sufletul, iar pe tine, repet, te invidiez! Sa aveti parte de drumuri doar pe sufletul vostru si sa va intoarceti sanatosi acasa!

Youpeee!!! In sfarsit cineva care a citit, nu numai randurile, ci si printre randuri (si aici ii raspund si lui Leaveyou, legat, nu de unicitatea unora dintre fotografiile initiatoarei, asa cum ai spus, ci de senzualitatea lor... )! Iti multumesc si va doresc tuturor drumuri pe sufletul vostru!

Corect! Daca s-ar fi acordat mai multa atentie celor scrise de mine (in loc sa fiu catalogat "profesor" si mai stiu eu cum), s-ar fi vazut ca asta am vrut sa spun si eu....

Ai perfecta dreptate si-ti cer iertare pentru c-am indraznit sa-ti sugerez ceva, orice! Mi-a parut rau c-am facut-o, dar am o foarte buna prietena ce sufera inca mult in urma unui accident stupid (nu din vina ei) si nu m-am putut stapani. In apararea mea mai pot spune si ca sunt medic in serviciul de urgenta al unui spital de pediatrie si copiii ( poate si varsta... ) m-au facut mai grijuliu ( si mai pisalog ) decat ar trebui. Asa este, fiecare ar trebui sa-si urmeze drumul in viata asa cum simte, asa cum intelege el mai frumos! Ma inclin in fata ta si, inca o data, iarta-ma! ( a propos: imi plac blugii tai!; chiar n-am nimic cu ei! ) Iti multumesc mult pentru raspunsul la intrebarea mea si-ti doresc toate cele frumoase si bune! Stai tu linistita, mai, fata (???...); n-am sa ma prapadesc nicicum de grija ta. Poate doar sa ma ingrijorez ca-s cam multi ca tine; asta da...

Din pacate, ai perfecta dreptate; nu ar trebui sa trag pe nimeni de urechi pentru ca e analfabet si prost, mai ales pe cei, DOAR PE CEI, ce sunt asa chiar si pe un forum de motociclism!...; dati-i inainte, mai, "baieti" (sau/si fete!?... ), cum, frumos si curtenitor - avand in vedere ca sunt mult peste varsta la care as putea fi catalogat asa - ma interpeleaza draga mea colega de "forum" ) si le cer iertare tuturor celor pe care, in mod sigur i-am jignit. (cam lunga si aceasta fraza, nu!?...; le cer iertare si celor care n-au putut-o citi, din varii motive... , , pana la capat!... - si aici, in tot ceea ce-am spus aici, asta pentru a nu fi injurat si de cine nu trebuie, nu e vorba de " omu' " "Leaveyou", caruia ii dau acest reply). O zi frumoasa in continuare tuturor! P.S. Si da, Leaveyou, intr-o astfel de societate, ma poti considera in mod sigur "dus"! Jur, nu ma supar, ba chiar ma bucur sa fiu considerat si catalogat asa!...

Extrem, extrem de rar am deschis TOATE fotografiile postate de cineva, pe acest site, sau pe altele; am facut-o la tine. Pe de-o parte pentru ca mi-au placut foarte, foarte mult (unele sunt chiar..., cum sa spun pentru a nu fi acuzat de mai stiu eu ce?..., aproape senzuale!), pe de alta parte pentru ca si eu am fost acum doi ani pe-acolo (parte a unui traseu mult mai lung) si, trebuie sa recunosc, am din acea evadare si din acea zona, in special, unele din cele mai frumoase amintiri pe doua roti, iar nu in cele din urma, poate si pentru ca si eu am un Fazer ca si-al tau si mi-e tare drag si, la fel ca tine (si aproape din exact aceleasi considerente), si eu plec tot singur! Un alt motiv pentru care dau acest reply este acela ca textul povestirii tale e unul curat gramatical, pentru ca, desi (sau, poate, mai ales pentru ca!) o buna parte a celor ce posteaza aici o gramada de tampenii, au motoare si accesorii extrem de scumpe si fac tururi te miri prin ce colt fabulos al lumii asteia mari, sunt de un agramatism, o incultura si o prostie absolut... enciclopedice...! Si spun asta stiind ca voi fi injurat "la greu", greu nefiind a sti de catre cine... Felicitari! Voi citi, fara indoiala, macar de-acum incolo, cu mare placere tot ceea ce vei spune si voi fi la fel de incantat si de fotografiile tale. Sunt convins ca a fost o calatorie frumoasa si-as vrea sa te intreb, la final, doar daca parbrizul motorului tau (pe care l-am vazut a fi de la Puig) este cel usor mai inalt decat cel standard si daca acei cativa centimetri in plus sunt cu adevarat utili (mai ales ca, asa cum am vazut in fotografii, tu esti sensibil mai inalta decat mine... )? Iti doresc toate cele bune si drumuri numai pe inima ta! P.S. E oribil ceea ce voi face, anume sa(-ti) dau sfaturi (te rog, iarta-ma si nu te supara!), dar, daca mai pleci in bluejeans-i, ia-ti cu tine niste suprapantaloni din gore-tex si genunchiere.

ASTA era TRANSALPINA!!!

Multumesc mult! Sincer sa fiu, e mai bine asa; daca nu ne putem apara noi muntii (am vazut si la tine fotografii ce arata cat au putut despaduri si ce mizerii au "construit" si au lasat peste tot...), se apara singuri. In alta ordine de idei, am realizat ca ai "evadat" singur... (cam asa fac si eu); mult respect!!!

Fain! Spune-mi, te rog, au terminat de asfaltat Transalpina? Eu am fost pe-acolo prin octombrie - noiembrie, anul trecut, si mai erau portiuni bune neasfaltate, atat intre Ranca si Obarsie, cat si mai departe, spre Sugag. Toate cele bune!

As vrea mult sa evit exprimarile limbajului de lemn, dar nu ma pot opri sa nu spun "frumoasa, foarte frumoasa tura!". De asemenea am remarcat cu imensa manie si durere cum niste javre isi umplu buzunarele taind toti copacii intalniti in cale (am tot fost prin tara si acelasi lucru se petrece din Parang pana-n Apuseni si oriunde altundeva!), in prostia lor nemarginita si-n lacomia si mai nemarginita, luandu-ne singurul lucru ce ne mai tinea in tara asta plina de mizerie, umana si materiala, anume frumusetea naturii. Au transformat o tara verde intr-un desert oribil. Sincer, eu nu mai gasesc decat prin autosugestie motive pentru a iesi undeva cu motorul. Ii multumesc lui Dumnezeu ca (inca) am puterea de-a nu cere permis de port-arma!... Revenind la limbajul de lemn, felicitari!

Carinna.