bizoo_n

Cititind topicul acesta, urmarind planurile tale, o intrebare imi tot statea pe limba: nu crezi ca e un pic prea riscant sa faci excursia singur? Ma gandesc ca o sa ai mult de mers in zone nelocuite, indepartate de orice civilizatie... orice problema cat de mica daca apare, ai sanse mult mai mari sa iesi ok daca mai ai pe cineva cu tine... Am mai urmarit pe net drumetii unele mai lungi, altele mai scurte, dar toate erau facute de cel putin 2 participanti

Ted Simon

StrikingViking

ca sa nu mai zic de Makiko Sugino

Sau de ce nu, chiar tovarasul Marcos de-aici de pe forum.

Si asta e doar o mica parte din ce se intampla in jurul nostru.

Cu domnul Lars, care era in drum spre Africa, m-am intalnit in drum de la Petrila spre Bucuresti si l-am trimis sa doarma la unchiu-meu.

Pai dupa ce il vad pe omul asta pe bicicleta, sa nu ma rusinez putin la gandul ca sunt singur si ce ma fac?

Doamne-ajuta!

bizoo_n, am eu doua etriere de brembo fata. presupun ca iti trebuie doar cel de pe stanga, asa ca pot sa ti-l aduc maine seara, la academia militara, la intalnirea monster lounge, de la ora 19.00. nu te costa nimic. daca il vrei mai devreme, da-mi un tel la 0744522214 sa stabilim cum intri in posesia lui.

Daca e la fel cu asta pe care-l am eu defect atunci l-as vrea tare. Dar nu pot sa-l iau gratis. O sa trec maine seara pe-acolo, pentru ca oricum trebuie sa ma intalnesc cu cineva. Daca ala e, ne intelegem. Dator oricum iti raman. Te rog sa-l iei cu tine. Multumesc.

Am sunat, multumesc. A ramas sa ma vad cu el sa-i arat etrierul si sa vedem daca gaseste unul ca sa se potriveasca.

ZAPPY si cria_p, va multumesc foarte mult!

Are cineva idee unde as putea gasi de cumparat un etrier la mana a doua, pentru roata fatza? Se pare ca o parte din asta pe care-l am este blocata iremediabil. Si treaba asta cred ca e de cand l-am luat. Unul nou nu-mi permit, asa ca nu-mi ramane decat varianta asta. Cred ca se potriveste si de la alt soi de motoreta. Asta mort e un Brembo. Multumesc.

Salutare!

Aveti careva idee unde pot gasi (repede) un etrier pentru frana fatza, la mana a doua? Ca e groasa problema.

Multumesc frumos!

@gaxel: multumesc, mai Mihaitza. Frumos-ul trebuie impartasit, cred eu. Mai departe fiecare invata, intelege si face ce vrea. Daca un singur om isi ia motocicleta, daca altul chiar se suie pe ea si pleaca, daca unul macar viseaza c-ar vrea, in urma a ceea ce fac eu aici, atunci e bine. MAI bine, pentru ca bine e oricum.

PS: io-tz dau, da' nu mai cere chitante fara acoperire in locuri publice.

@costin_hammer: eu multumesc

@melciu: merci

Mai jos aveti situatia cea mai recenta. De ieri. Impreuna cu Cip si Alin am incercat sa facem din Doyle tzantzar, ca armasar e, oricat m-ar contrazice cei doi specialisti africatwin-isti de mai sus. Ne-am tot minunat de inteligenta inginerului neamtz, de nepriceperea mea, de nemurirea sufletului, si de mirosul uleiului din amortizoare unde parca la ultimul schimb a fost inmormantat cineva. Pana a venit bezna. Acum n-am somn, chinuit de imaginea asta, pana maine, cand speram cu totii ca va fi asa cum a intrat pe poarta, in urma cu mai putin de 48 de ore. Si fara suruburi ramase, cum e datina.

@adrianm: nu mai am kilometri. Trebuie sa-mi fac si-un tricou cu textul asta. Mai mult decat atat, in urma unei confuzii dintre cele in care am devenit specialistt in ultima vreme, am vandut mai multi decat am. Cu 500. Nu ma panichez, ca oricum vor fi mai multi. Daca nu, ma mai dau vreo 5 zile pe centura, in sensul acelor de ceasornic. Iti multumesc pentru ganduri.

@mantheone: matza e Martalogul pe numele ei, a fratelui Ion si a Silviei. E un motan cel putin la fel de inteligent precum privirea de care zici. Mutumesc de urari!

Robert, posesor de kilometri cu acte in regula, si de un microfon care m-a cam speriat, mufat la un laptop pe care zace tacut un abtibild pe care scrie "am kilometri", m-a prins in off-side si mi-a smuls niste vorbe din gura. Despre cine sunt, de unde vin, calare pe ce, incotro ma indrept. Interviu cum ar veni, in doua parti.

Partea I

Partea II

Multumesc Robert

Buna seara,

Aflat in fata mainii cu bani intinsa de catre primul om care mi-a cumparat din drum, am simtit un sentiment de... jena, da, cred ca asa ii spune. Nu ma asteptam. Am fost luat prin totala surprindere, cu toata campania mea de vanzare de kilometri. Am simtit ca trebuie sa dau ceva inapoi, orice, ceva fizic. Atunci, si nu cand ma intorc. Nu sunt obisnuit sa mi se bage bani in buzunar "degeaba". Drept urmare, telefon la fratele Ion si rugat sa-mi faca ceva. Ceva tare, ca de obicei. Rezultatul e doua lucruri. Un cartonas care tine loc de chitanta si un mandru sticker cu "am kilometri" de o cam slaba calitate, dar asta nu e vina lui Ion, nici a mea, si nici a mostenitorilor urmasilor vostri. Ei, treburile astea le va primi fiecare cumparator.

Behold:

Dragilor,

inca n-am facut tragerea la sorti. Am emotii . Tre' sa-m' iau inima-n dinti la un moment dat, sa bag toate numele intr-o casca, sa le scot unul cate unul, si sa le insiruiesc sub roti.

Rugaminte, pana una alta:

Aceia dintre voi, partasi la drumul meu, care aveti aptitudini de creator la nivel grafic, va rog sa va faceti singur sticker-ul care-mi va tine de urat pe parbriz, pe drum. Eu (de fapt Ion) o sa le fac singur pe toate, identice. Ma gandeam doar ca poate unii din voi se vor altfel. Aveti deplina libertate. Singura conditie e sa fie rotund, si sa aiba pe el un nume, caruia ma voi adresa, cat mai personal. As prefera fara firme sau metafore. Keep it simple, va rog. Sticker-ele vor fi in final de vreo 3.5-4 cm. Daca va hotarati sa faceti treaba asta, faceti-o mai mare, asa, fara jena. Le micsorez eu.

Multumesc,

Mihai

Gata, am scapat. Sau de fapt am incurcat-o, pe bune. Nu mai am cum sa nu plec. Ultima speranta sa-mi petrec si eu vara in minunata noastra tara a plecat impreuna cu ultima bucata de 500 de kilometri pe care o mai aveam. Nu mai am niciun centimetru.

Zilele astea am sa fac tragerea la sorti sa vedem care cum, si-am sa pregatesc stickerele pentru parbriz. Si-o sa le si lipesc, dupa care trag o sedinta foto. Doamne-ajuta!

Multumesc!

Al vostru,

Mihai

La multi ani micutului Darie!

In urma unei discutii cu dl. Giabi am tras de comun acord concluzia ca parcela ramane in continuare fara stapan. Darie se va bate cu mama si tata pe parcela lor si nu stiu de ce am senzatia ca va castiga.

Asadar, ultimii 500 de kilometri cauta din nou stapan.

@guy ana: Multumesc. Ai mai multe pe PM. Oricand un sfat im prinde bine, dar la momentul asta habar n-am ce sa te intreb. Niste timp daca mi-ai putea face rost ar fi minunat. Cateva zile care sa aiba 48 de ore pana la plecare mi-ar prinde foarte bine.

Data plecarii inca nu o stiu. Iulie, cat mai la inceput.

@vis-a-vis: si pe mine ma incearca aceeasi senzatie. Cum ca asta ar fi “calatoria vietii mele”. Simt ca si daca probabil mai tarziu voi inconjura lumea sau voi ajunge pe Pluto, via Jupiter, tot asta va ramane Miss… aaa… Me. Miss me, exact.

Te-am notat, cu kilometri aia rai, rai de tot.

Doamnelor si domnilor, dragi motoristi, tovarasi si pretini, zic:

Mai exista fara stapan, abandonata, mica si uitata intr-un colt de lume, o singura bucata de 500 de kilometri. Nu facem nicio licitatie. Primul venit, ultimul servit, in cazul de fata.

@Korben Dallas: multumesc! Imi place sa cred ca varsta nu are nicio legatura cu treburile astea, iar exemplele care sa-mi sustina spusele sunt mai mult decat nenumarate.

@ser79ban: am notat. Multumesc.

@Amerikanu: nu, eu iti multumesc. Esti pe lista.

Care lista, mai are doar 1500km liberi, adica trei “parcele” fara stapan. Dupa cum am facut eu traseul, probabil ca vor fi mai multi decat 21.000, kilometri adica. Ne orientam pe drum. Daca iese asa, ori ii tin pentru mine, ori… vedem noi. Stati sa ajungem pana acolo. Multumesc inca o data pentru cuvintele frumoase.

Pregatirile merg struna. Zilele astea nu prea imi gasesc timp sa respir. Imi pare ca mi-a ramas prea putin timp pentru cate mai am de facut, dar banuiesc ca e normal. Urmeaza sa fac motocicleta bucati si sa reusesc s-o pun la loc fara sa-mi ramana suruburi, cu ajutorul domnului Cip. Un vaccin mic, niste vize, ceva accesorii. Curaj mi-am luat mai mult decat cred ca o sa-mi trebuiasca. Sper sa nu-mi fi dat vanzatorul d-ala “prostesc”. Asta e, o sa vad acolo. Ieri am si trantit motocicleta pe loc, asa ca antrenament. La aterizare am auzit un zgomot asemanator cu cel facut de un dulap plin cu bibelouri care cade de la etaj la cutremur. A fost frumos, o zgarietura pe carena, pe care nu cred ca o s-o mai gasesc printre celelalte, la intoarcere. Un crash-bar stramb, indreptat cu mana. Si un moral mai ridicat, odata ce ne-am pus din nou pe linia de plutire. Linia de zbor, de fapt.

@Thomas: ai dreptate, le las mai jos

@cip: Da, probabil ca cine se alege cu primii 500 de kilometri va avea parte numai de ganduri de genul: “pasaportul oare l-am luat?”, “parca motorul asta nu se aude chiar bine”, “ce ma fac eu cu casca asta asa zgomotoasa?”, “ma doare mana dreapta dupa numai o suta de kilometri?”, “ba, da’ grea mai e motocicleta asta” sau “ce-a fost in capul meu, mama?”. Ne vedem la bere. Multumesc.

@sabyn23: multumesc mult!

Au mai ramas (din nou sunt surprins) noua bucati de cate 500km.

Deci: Mihai 0722.616.293, mihai{dot}barbu{tralala}yahoo{punct}com

@Burlacu’ – eu nu vad nimic penibil, ba dimpotriva. Multmesc in numele meu si al colegului de suferinta Semaca. Te-am trecut pe lista vesela.

@costin Hammer – asa da. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere, ca sa nu mai zic ca ce-i frumos si Lui ii place. Sper sa-i placa atat de mult incat sa faca sa nu fie nevoie sa bag in mine niciunul din medicamentele de la tine.

@BooBoo – Bubule drag, multumesc frumos pentru ganduri frumoase.

@gunix – gata, ai un loc pe barbriz.

@mircealeschian – sincer sa-ti fiu m-ai cam facut sa ma emotionez. Sunt putin mut. Multumesc. O sa ai 500km din drumul meu. Ii impart cu tine cu cea mai mare placere. Iti spun mai multe pe PM.

@Hellryder: eu te-am trecut pe lista. Multzam !

@motorola: 500km sunt ai tai

@KIDROCK: promit sa-mi dau silinta. Esti pe lista.

@textoru: cand spun o sa mergem ma refer la mine, la calul meu si la cei care vor veni cu mine, adica oamenii cu 500 de kilometri in buzunar. In rest, cu mine nu mai pleaca nimeni. Initial nu eram singur. E o poveste destul de intortocheata si despre care nu vorbesc, care a dus la treaba asta.

@RussianTiger: si tu vei pe parbriz. Tocmai pentru ca fiecare gram conteaza, cred ca pietrele vor fi destul de mici. Dar tot pietre se vor chema. Si fiecare o va avea pe a lui.

@scabron: vizele le iau o parte aici, o parte de pe drum. Momentan am doua si mai astept invitatii pentru inca doua. Restul – dupa ce o sa bat pe la usile ambasadelor de prin Kazakhstan.

@costin hammer: ok, notat. Astazi ajung in Bucuresti, c-am fost pe drumuri putin. Cand se mai apropie data plecarii, o sa te contactez pentru medicamente. Vaccinat sunt, mai am de facut o intepatura poimaine si gata. Nu vreau nimic free of charge, dar nu refuz niciodata un discount.

Multumesc din nou tuturor!

Ce se intampla aici este mult peste asteptarile mele. Daca am numarat corect, 20 X 500 de kilometri s-au dus deja. A trecut o zi si m-am trezit la jumatatea drumului. In ritmul asta cred ca nu ma mai opresc in Mongolia . N-as vrea sa ramana fara kilometri oameni care-si doresc asta. Mi-a mai ajuns o idee in brate astazi. Probabil ca ultimii 500 vor fi licitati. Nu stiu, vedem atunci. De asemenea, n-as vrea sa se inteleaga ca ma ajutati. Si nici viceversa, cum ca eu as face vreun favor cuiva. Hai sa lasam lucrurile sa ramana simple.

@Bec: iti mai spun pe PM.

@otto.tun & Just John: multumesc! Si sper la randul meu ca n-a vazut nimeni vreo contra in comentariile voastre. Eu cel putin nu.

@Trumansky: am spus, cu alaiul nu sunt sigur inca. Parca totusi nu, dar mai vedem. Merci !

@Scabron: esti pe lista. Multumesc!

@Doormouse: Zambesc. Cu Pacalici-ul ala m-ai rascolit putin. Multumesc pentru cuvintele frumoase. Intr-adevar, pastram legatura. O sa vezi.

@asilindean: multzam!

Cam asta e poteca pe care o sa mergem:

Multumesc. Incep asa.

Apoi ma vad nevoit sa fac o precizare, pentru cine nu am fost destul de clar. Mai putin de 500 de kilometri nu pot sa "dau" pentru ca risc ca in cazul in care sunt 300 sa nu opresc deloc pe bucata respectiva de drum. Adica nu sa nu opresc deloc, ca nu sunt campion la anduranta in sa, dar e posibil sa nu mi se intample mare smecherie. Si atunci ma gandesc ca distanta asta e acceptabila pentru o poveste. Cei care o sa traga lozul de off-road proabil o sa aiba parte de povesti mai picante, nu prea "picante" in sensul de picat pe jos, sper eu. Pe cealalta parte, nu pot da mai mult de 500km/om. As vrea sa fie cat mai multe povesti pentru cat mai multi. Daca nu reusesc sa "ma vand" tot, mai vedem. A, si inca ceva. Daca cumva, ceasul rau, nu reusesc, pentru ca si asta e o varianta, banii ii primiti inapoi.

@PERL: of, esti cap de lista. Primul pe parbriz. Iar gadul tau o sa fie "in trusa de scule", promit.

@Thomas: orice e bun si se duce bine. Povestea ta o inmultesc cu trei.

@daisy: cam smechera, nu crezi? Tu si Rhea, una langa alta pe parbriz, merge?

@bec: daca totusi nu e de la coniac si vrei, mai ramane o singura problema. De la inceput m-am gandit, dar nu stiu de ce am omis sa spun, ca as vrea ca cei care ma vor insoti sa fie persoane, nu firme. Pentru ca atunci cand voi povesti ma voi adresa lor, si vreau sa fie o treaba personala, asa. Sunt sigur ca intelegi. Daca vrei, cu numele tau, sunt mai mult decat bucuros. De stat, stau in Bucuresti, deci ne putem intalni. Asta ar fi o alta placere de partea mea.

@melciu: m-ai spart... sincer sa fiu, si-mi asum bataia de la Doamne-Doamne, ma asteptam la o reactie putin diferita din partea "comunitatii". Nu intelege ca te bag in ea. M-ai lasat mut. Multumesc! Veti stii ziua plecarii cand am s-o stiu si eu. Nu stiu inca daca vreau alai la plecare, dar cu siguranta vreau sa ne vedem in dimineata aia undeva, ceva, o cafea devreme-devreme de tot.

@amalia: bine, incerc la randul meu sa ma dau de trei ori peste cap si sa ma transform in... stai asa, patru sunteti? dintr-o lovitura? asta nu era alta carte, si nu erau sapte de fapt, cati pitici? Multumesc

Intre timp s-a mai schimbat si sigla umpic, tot de la Ion.

Draga cititorule,

Am stat si-am intors-o pe toate partile. Era “secret” initial, dar la un moment dat n-a mai tinut. Dupa cateva plimbari de incalzire prin proximitatea staulului nostru, eu, bizoo_n, m-am gandit sa sar putin gardul. Cu calul. Vorbesc despre o treaba pe care o pregatesc cam de un an jumate. Momentam imi umplu capul de nervi si imi golesc buzunarele pe vize si pe ultimele pregatiri pentru motocicleta. Si inca nu sunt gata. Cu siguranta n-o sa fiu nici in dimineata aia, in care o sa ma trezesc dupa o noapte de somn chinuit, o sa-mi mut ćurul din pat in sa, o sa ma scarpin putin in ceafa, o sa-mi pun casca, manusile, si-o sa apas chestia aia de langa scarita, cu varful piciorului stang.

Plec in Mongolia.



Iulie, devreme. Dimineata, pe un drum care, timp de cel putin trei luni, o sa ma poarte prin tari ca Ukraina, Rusia, Mongolia, Kazakhstan, Kyrgystan, Tajikistan, Uzbekistan, Turkmenistan, Azerbaijan, Georgia, Armenia, Turcia si Bulgaria, calare pe un BMW F650GS Dakar – Doyle pe nume. O sa dorm la cort, o sa mananc de sub unghii, o sa merg, o sa ma opresc, o sa mi se strice motocicleta, o s-o repar (sper), o sa ma ratacesc, cu siguranta o sa ma regasesc, si o sa ma intorc. O parte din voi ma cunoasteti. Ma stiti din povesti precum:

Ro-srb-mne-hr-bih-slo-it-de-a-h
Putin Din Macedonia, Grecia, Turcia, Bulgaria
Veliko Tarnovo
Salvati Transfagarasanul!
Iar Am Fost Acasa (endureala Sincera), Transalpina and stuff

Acum, de ce va spun toate astea, si de ce nu mai e secret? Pentru ca m-am gandit, m-am razgandit si mi-a fost dat de gandit (multumesc, Ion). Planul initial era sa nu fac pe nimeni partas la drumul meu decat dupa ce aveam sa ma intorc. Putem sa-i spunem mai degraba surpriza decat secret. Ce m-a facut sa-mi schimb abordarea e faptul ca mi-am dat seama ca, intr-un fel, va pot avea cu mine, pe aceia dintre voi care la randul lor vor. Uite cum:

Voi merge cam 21.000 de km. Fiecare kilometru din cei care mi se vor scurge sub roti si talpi va avea povestea lui, poveste pe care eu sunt gata sa v-o dau voua, celor care cititi. O parte din acest drum va fi “a ta”, mai clar spus – 500km. Impreuna cu acesti kilometri, cel care ii va lua va primi si povestea lor, poveste care va fi scrisa pentru el. Pentru el vor fi si fotografiile din partea aceea de drum. Tot pentru el va fi si sticker-ul cu numele lui, care se va afla pe parbrizul meu si ma va insoti in toata calatoria, la fel cum tot pentru el va fi si piatra culeasa de acolo si adusa acasa. Povestile de pe bucata de drum a fiecaruia vor putea fi citite aici si pe un site a carui adresa o voi spune mai tarziu, de fiecare data cand o sa reusesc sa pun mana pe un internet in parte aceea de lume. La intoarcere, toate aceste povesti si fotografii trag mare speranta ca isi vor gasi locul intr-o carte.

Lumea e o scena, si eu m-am gasit jucand rolul de comerciant calare. Dau kilometri de sub motocicleta imbracati in cuvinte si lumina de dincolo de viziera in imagini. Pe ia ghici ce? Of, fir-ar mama ei de treaba, ai dreptate. De ce-ti era frica n-ai scapat nici acum, in mijocul crizei. Da, fix pe bani. Dau asa - un kilometru pe zece centi, ceva mai mult decat “a penny for one thought”. Adica cincizeci de euro pentru cinci sute de kilometri, cu tot ce spuneam mai sus ca inseamna ei. Stai, stai, tu ala din fundul salii, nu te ridica sa pleci, ca n-am terminat. Povestea lor se scrie fara ca vreunul din noi, eu sau tu, sa-si propuna asta, si te asigur ca oricum vei avea parte de ea intr-un fel sau altul. Te intreb doar daca vrei sa fii tu insuti parte din ea, daca vrei sa-ti apartina o parte din poteca mea, atat. Si da, stiu ca de banii astia tu faci doua mii de kilometri, cel putin la fel de frumosi ca cei pe care ti ofer eu. Stiu asta la fel de bine cum stii si tu ca eu nu despre asta vorbesc.

Cam asta e ce am eu pe stoc. Am niste vise cu potential de naratiune si imagine, cam toate masurile. Cand voi stii daca si cati sunt cei care vor sa “ma insoteasca” voi face o… cum sa-i zic eu, o tragere la sorti, sa vedem cine cu povestea caror kilometri se alege.

Ma uit la cal prin fereastra deschisa si vad ca-i straluceste saua. Stam la parter si are un bec nenorocit care-i tine de urat noaptea. Doarme de nici nu zici ca ar avea de alergat jumate de planeta peste mai putin de doua luni. Ma intreb: eu oare stiu?

Alin

Dragi oameni buni,

multumesc mult pentru ca inca mai rasoliti trecutul asta al nostru. Nu mi-am, si nu cred ca ne-am imaginat vreodata ca dupa un an jumate' topicul asta va mai fi pomenit.

Canon vs. Nikon, BMW vs. KTM - habar n-am. am plecat impreuna, ne-am intors impreuna, suntem intregi, fotografii ati vazut si de la unul si de la altul, trageti voi concluziile. Ma rog, sunt sigur ca Samo vrea BMW, dar asta-i treaba lui.

1 - Despre bani, sa mor daca mai stiu. Cred ca undeva in jur de 1.000 eur de om. Cred, nu sunt sigur.

2 - Anul asta avem de gand ceva, dar nu spunem. Sunt eu cu Samo, doar atat.

3 - BMW GS-ul l-as schimba decat poate pe vreo 20.000 eur, sa-mi iau patru. De KTM nu intrebi, a?

Bravo, bai copii! Multumesc tare.

La mine, desi motocicleta e pe firma, nu m-a intrebat nimeni de sanatate. E drept ca situatia e tricky, numele firmei fiind acelasi cu numele meu plus inca un cuvant. Pe langa multii bani pentru benzina, recomand si o punga in plus de rabdare pentru vama.

In sfarsit! Greu ti-a mai fost. Bravos inca o data! Hai ca se poate, sper ca nu lasi povestea aici.

Ce nu zice fata care a cazut ..este ca,doar cu cateva zile inainte...in excursia ei catre alaska...mai cazuse binisor cu mobra...

Zice, zice, stai linistit, citez: "My bike did have some front end damage in a previous crash, but it was completely checked out by a BMW dealership".

Treaba cu WP sau alte smecherii nu prea tine, e enorm de mult. Cel mai simplu e sa-ti iei noile furci, de la Bavaria cum ar veni. Adica nu simplu, dar oricum mai ieftin decat prima varianta. Sau, daca esti mester, o inginerie de genul asta:

Yamaha forks on a BMW F650GS Dakar