bizoo_n

Ziua 7

Halba de bere la un litru a fost la momentul acela minunea lui Dumnezeu pe pamant. Am savurat-o pana la ultimul strop. Eram de altfel singurul de la terasa impricinata care se ocupa cu chestii de calibrul asta. Mai era o treaba acolo. Daca in timpul zilei ne topeam de caldura, pe-nserat cand vorb-aia, eram in pantaloni scurti si soare nu mai era, curgeau apele pe noi ca berea din halba pe esofagu-mi. Berea asta era doar una din seria de minuni care incepusera sa se intample. Prima fu camerele separate, ditamai apartamentul, a doua si cea mai apreciata – ventilatorul, cea mai mare inventie a umanitatii.

Ziua 8

Conform planului urma sa innoptam in alta statiune numita Starigrad Paklenica. Am ajuns acolo si nu prea ne-a sarit nimic speial in ochi, desi avea vizorul ridicat. Si cum nu prea simteam mare oboseala am zis sa purcedem mai departe, de exemplu spre Senj. Asta nu inainte de a infige motoretele-n plaja pentru a trage o balaceala de revigorare. Am tras la umbra unui copac si-am scaldat-o de zor, intr-o apa limpede si calda rau. Aici Samo, cunoscut in unele cercuri drept si "Blestemul de la Periboina" s-a respectat blazonul si-a dat iama-n oamenii aflati la adoua tinerete pe plaja, pentru o sedinta foto cu motoreta "pe val". Drumul pana la Senj a fost asa: mare-n stanga, munte-n dreapta, niste curbe de se lingeau cauciucurile pe bot, deci ceva de speriat. Ma refer aici la Daisy, care la un moment dat cand am oprit m-a luat la mustrat cum ca eu n-am mers niciodata asa de tare, ca niciodata nu m-am inclinat asa de mult, ce sa mai, daca ma uitam mai atent la rezervor se vedea asa, cum incepuse sa se contureze usor, ca o parere, numarul 46. Si cum tzipa fata mai tare la mine ca sa stau cuminte, ca m-am tembelizat, iaca trec pe langa noi 3 muschetari cu jenunchii pe jos, in zgomot infernal, forjand motoretele de dracu’ le lua, ultimul cu pasager. Si cu asta I made my point. Ajunsi la Senj iarasi nimerim in camere separate, iarasi la etaj. Am iesit la plimbare si-am constatat ca aveam sub picioare un orasel mic si foarte foarte simpatic care avea marele avantaj ca nu era deloc aglomerat. Am servit si pe-aici o bere, doua, am mancat si-am dormit. Cam tare, nu?

Ziua 6

A inceput traditional, cu lene maxima si de cea mai buna calitate. Strange toate alea, cara ditamai lazile de aluminiu pana jos. Asta pentru ca nu stiu cum s-a facut de la fiecare locatie unde-am sfarsit am stat la etaj, de si-acum cand urc scarile acasa prezenta kilogramelor gentilor ma bantuie. In fine, iata-ne pe drumuri din nou. Cauciucurile se hranesc cu asfalt, pana oprim brusc in vama croata. Aici se petrecu' incidentul despre care aminteam umpic mai devreme. Vamesul croat, vazandu-ne de departe ne-a facut un semn ferm sa tragem pe dreapta c-am supt-o. Inca traiesc cu speranta ca a facut asta pentru ca eram motociclisti rockeri, violatori bla-bla, si nu pentru calitatea inocenta de a fi romani. S-a infipt mai intai in Samo, punandu-l sa explice prezenta bucatii suspecte de scotch care-i tinea farul. L-a mai cautat cu oglinda de oo pe sub motocicleta si a trecut la noi. Pe mine mai avea umpic si ma punea sa golesc si lichidul de frana. Am desfacut toate bagajele si-am asteptat cu rabdare sa inspecteze omul medicamente, trusa de scule, ciorapi, chiloti, ace, brice, carice, cam tot. Dup-aia a mai trecut ceva vrema pana le-am inghesuit pe toate la loc si gata, off we go, cu destinatia... Dubrovnik. Alta nebunie de oras. Ne luptam cu gasitul cazarii, Samo iar isi etaleaza valorile multi-lingvistice si gasim de dormit, binenteles, la etaj. Scorul nu-l mai stiu, dar tot p-acolo. Pana a facut micutza Daisy un dus, eu cu Samo eram ca doua baligi in pat, dormind, eu cu o perna in brate. Ne-am trezit molcom si-am apucat spre restaurant. "Cevapcici" (cam asa se scrie, sau ciorapcici, cum a retinut mandra) am mancat eu, un fel de mici, da' nu ca la noi la Romanica. Culinar vorbind, in toata zona aia exista un obicei bucataresc de a goli solnita in mancare, de orice fel ar fi ea. Nu stiu daca e atestat/brevetat, dar noi am beneficiat de extravaganta asta din plin. A urmat o baie in care eu mi-am varsat sangele in marea Adriatica, inotand fara protectii printre stanci, huo. Samo poate ilustra asta la cerere. Si-apoi, normal, orasul vechi. Aici pun [...] ca iara n-am cum sa-l descriu. Ceea ce nu se vede din imagini, cum ar trebui, este ca aici ne-am lovit de cea mai mare concentratie de bucati pe metru patrat din toata aventura. Prin "bucati", dragi baieti, intelegeti ca ma refer la chei de 14. Am mai ascultat niste serenade care rasunau infundat de la o scoala de muzica pe o straduta pustie si-am mai baut bere la un bar unde se statea pe scari si se platea inainte. Atat de la mine. Andreea, spune-i lu' Samo sa bage.

Noapte buna.

In primul rand multumim tuturor celor care-au vazut fotografiile noastre si sper sa le fie izvor de inspiratie pentru viitoarele lor idei de calatorii.

@Mr.Watt: am plecat pe 14 iulie. Samo a ajuns in Bucuresti pe 31 iulie, cred. Iar eu am mai frecat-o (la fasole ma refer) pe la Petrila pana pe 4 august. De oprit am oprit de fiecare data cand unul din noi simtea ca-l gadela fiorul artistic. Iar textul de obicei era "de ce mama ma-sii am orpit in locul ala dinainte cand aste e mult mai bun"

Ziua 5

Nu luati de buna precizarea aia cu ziua buna de foto pentru Mihai, venita din partea d-lui Samo, pe care modestia-l da afara din casa exact cum scuipa KTM-ul ulei. Si inca o chestie. Eu pastram faza cu musca taiata-n doua pentru concluziile de la sfarsit, la capitolul "maiestria pilotajului", dar daca tot a deschis rana, o sa va spun cum nici eu nu m-am lasat mai prejos. Pentru ca in locurile astea pe unde ne-am umblat era totusi prea curat, la un moment dat am luat decizia sa leg niste ciorapi obositi de motocicleta, in spate. Nu mare mi-a fost mirarea cand am constatat intr-una din zile ca o musca zacea decedata pe dansii. Ciorapii fiind in spate, cu siguranta s-a lovit cand mergeam eu in forja in marsarier, ca alte motive olfactive nu gasesc.

Deci in ziua precedenta ajungeam, pentru a nu stiu cata oara sfarsiti, la Kotor. Si-asa incepea odiseea vechilor cetati locuite de la malul marii. Si cam de pe-aici parca fotografiile incep a zice mai mult decat o sa pot eu spune vreodata in cuvinte. Am ajuns, ne-am cazat, tot 10 iepuroi de cap, motoretele-n curte, si dus cu apa rece. Eu, ca Samo a gasit unul in curte cu apa ceva mai calaie si astfel a fericit vecinii cu o priveliste de basm. Am plecat sa cautam mancarea si-am gasit o pizza, vreo doua ferrari, si parca si-un lamborghini, ceva deosebit. Am dormit si ajung in sfarsit la ziua al carei titlu il poarta capitolul asta. Aaa... nu prea mai stiu ce-am facut in ziua asta, ca-s toate invalmasite in capu’ meu, cert e ca a fost ceva trezit, mancat, vizitat cetatea Kotor, frecat menta, scaldat, culcat. De fapt cetatile, sau nu stiu cum sa zic, ca e una jos, si-una sus. Ei, asta de jos e o minunatie, dar aia de sus mi-a solicitat muschiuletele si plamanii cum demult nimeni n-o mai facuse. Nu mai stiu cat a fost biletul, dar pontul e ca daca urcati noaptea si vreti sa va rupeti gatul pe-acolo, o puteti face moka, pt. ca de la o ora incolo ala de-ti ia bani pe bilet se duce. Sa bea probabil. Asa, la Kotor sunt foarte multe pisici, cam cati maidanezi la noi in vremurile bune. Toate sunt in prealabil executate de motanii potenti, dar in numar mult mai mic. Si peste toate astea, tre’ sa marturisesc ca sunt si putin uratzele, violentate parca. Cotoii aia cred ca pun mult sentiment cand iubesc.

Ziua 6 e pe vine. Sper sa reusesc azi.

Ziua 3 (Capitolu' II)

Bai, deci ca sa ne putem trezi dimineata si sa constatam ca motoretele sunt la locul lor am avut grija sa dormim cu geamul deschis si cu ciorapii si pantalonii atarnati in geam. Va spuneam mai devreme de caldura datatoare de mirosuri imbatatoare. Ei, cel putin in ceea ce ma priveste - fetelor, nu cititi - a avut efecte devastatoare. Asta-i viata, amprenta personala sau cum ii spune. Ok, acestea fiind zise, mai completez ca inante sa trecem in Muntenegru am vazut inainte de vama cu vreo 1km vreo 2-3 baieti negri si mascati cu arme, la umbra unui copac, baieti care ne-au dat un mic fior placut in sfinctere. BMW-ul e sensibil la chestii d-astea, nu stiu daca stiti, a accelerat asa, pe sest, finescu. Bun, Muntenegru asta e o chestie, intr-adevar. Ma gandeam, in timp ce Samo isi zicea "uau"-uri in casca si-si facea cruci cu limba-n ceru' gurii, cum ca daca Dumnezeu a uitat o farama de Paradis pa planeta noastra, ei bine, bucata asta se cheama Muntenegru. Nu stiu mai mult. Fiecare metru are povestea lui si te conduce spre un altul mai minunat, scuzati pauza de publicitate. Prin canioane, serpentine, tuneluri drumuri late de 2 metri, iata-ne ajunsi pe malul lacului Skadar. Moment in care intr-adevar Doyle a hotarat ca pauza. In stanga lac pescaresc desprins din tablouri. Noi navala peste el. Tragem pe dreapta si pana sa-mi dau seama ce se intampla bivolul se inclina pe dreapta, nu mai pot sa-l tin si se sprijina obosit intr-una din gentile de aluminiu. Eu raman cracanat deasupra lui asteptand ajutorul lui Samo. Ajutor care n-a venit, pentru ca Samo era ocupat cu dileme existentiale, cum ar fi: de ce oare constructorii LC4 Adventure n-au prevazut motoreta asta cu un cric lateral sa ma pot si eu da jos mai repede cand un amarat de posesor de BMW cu defieciente de pilotaj e la ananghie?!? Pana si-a rezolvat el dilemele au sarit doi pescari care m-au repus pe linie. Doi pescari care au inceput sa strige dup-aia "OK?!?!? OOOK?!?!? OK?!?!". Eu - "YES!YES!YES!". Ni s-a spus de-acolo ca nu gasim cazare la ei, ci doar la mai-sus-amintitul Virpazar. Si-acolo am pus punct zilei.

In penultima imagine se poate vizualiza, in stanga unde-i beculetul aprins, locul unde-am dormit la Virpazar, fir-ar mama ei de viata...

Pauza, revin imediat cu Ziua 4.

--- Mesaj completat în 06 Aug 2007 23:44 -------------
Ziua 4

Initial, avand in vedere anotimpul mai mult impus si mai putin ales de a ne petrece concediile, cu caldurile lui infernale cu tot, ne-am gandit noi c-ar fi bine sa punem in aplicare urmatorul sfant plan: in fiece zi sa ne trezim pe la 6-7 a.m. si sa ne punem pe in miscare, astfel incat la momentul caldurilor din miezul zilei sa fim deja ajunsi la destinatie, cu burtile in sus. Nu s-a intamplat asa in nici macar una dintre zile. Cred ca intr-o singura singura am reusit performanta de a pleca pe la 10. In ziua precedenta cu numarul trei, pe cand beam a nu-mai-stiu-cata cola si explicam unor localnici cu figuri nu tocmai preitenoase a nu-mai-stiu-cata oara cat costa motoretele alea, am remarcat cum pe roata mea din fatza e un lichid care picura din aripa. In prima instanta n-am reusit sa-mi aduc aminte ce lichide inmagazineaza aripa fatza la modelul asta de BMW. Nici n-aveam cum, pentru ca era vorba de geaca mea aruncata pe bord, din care se scurgea pe carena, aripa si mai apoi roata nimic altceva decat transpiratie (fetelor, daca ati citit, incercati sa uitati si ganditi-va la ceva frumos). In fine, vorba multa saracia neamului Romanesc. Din Virpazar am pornit de-alungul lacului Skadar pe un drum cum rar ii ie dat unei motociclete sa vaza. In tarile astea, la fel ca-n vecina Bulgarie am observat ca notiunea de drum secundar pe harta nu se refera la un drum neasfaltat, plin de gropi, adica varza ca la noi, ci mai degraba la un drum super-ok, numa’ ca mai ingust, mult mai ingust, cam cat sa aiba loc o masina si cam atat. Ne-a serpuit drumeagul asta printre munti, paduri, sate uitate de lume, lacuri, biserici solitare, pana a dat de civilizatie adunata la un loc sub denumirea de Ulcinj, un orasel port la Marea Adriatica, la granita estica a Muntenegrului, fosta ascunzatoare de pirati. In alte cuvinte un fel de Mamaie de-a noastra. Aici era planul sa oprim sa ne odihnim bucile. Cetatea, orasul vechi era absolut pustiu. De ce, aveam sa aflam la prima gaura in zid. Pe 500 de m de plaja se-ngramadise cam cata frunza si cata iarba in padurea Letea. Si se simtea baietii astia bine acolo calcandu-se pe cearsaf unii pe altii, atat de bine incat am decis ca nu-i de noi si c-ar cam trebui s-o stergem, iar daca asta e Marea Adriatica in general, ar cam trebui sa intoarcem catre Siberia. N-a fost asa. Am lungit-o-n ziua 4 pan’ la golful Kotor. Dar despre asta si altele, in episodul viitor. Dau legatura in studio.

Ziua 1

Plecarea de la 8 dimineata s-a transformat in 9 dupa care usor-usor pe la 11 ne-am miscat si noi. Cu directia Petrila. Intarzierile au fost opera rotii din fatza a lui Samo, roata care dimineata il astepta in garaj pe janta, fara niciun chef de UE si alte tampenii. A fost umflata la loc si parea ok. Ma rog, pentru mai multa siguranta am oprit in Cotroceni (salut Thomas! ) si-am luat o camera de rezerva. Am spus adio lu' Bucuresti, cu lacrimi in ochi si durere-n suflet si l-am asigurat ca ne intoarcem negresit, sa stea linistit. Petrila a fost atacata prin invaluire, pe traseul de-acum batatorit, adica pe la Voineasa. Minunata statiune, pe unde de altfel roata lui Samo s-a si desumflat. Am bagat pompa-n ea si am continuat forja, da. Ajunsi acasa am alimentat cu fasole, fasole care de altfel ne-a bantuit si haituit tot timpul. Fasole care ne-a facut sa apreciem la adevarata ei valoare ideea de a ne lua corturi separate. Am schimbat si peticit camera problema si-am bagat cornul in perna visand la multa UE. Si-asa s-a incheiat prima zi.

Ziua 2 ( sau B )

Trezit, cafea, fasole, ok- go! Tg-Jiu - Drobeta - Negotin - Zajecar - Krusevac - Vrnjacka Banja. Trebuie mentionat aici un aspect foarte important. Excursia fiind pregatita cam din iarna, si cetateni onesti fiind, am dat cate 40 de EUR de caciula plus un car de nervi eu pe viza pentru Serbia si Muntenegru. Viza care, cu o saptamana inainte de a pleca noi, binenteles, s-a scos. Am schimbat obiceiurile, vorba si portul trecand pe la Portile de Fier, porti dupa care se ascundea timida Serbia. Am trecut prin vama ca prin branza, ca de altfel prin orice vama, cu exceptia uneia, despre care vom vorbi mai tarziu. Vamesul roman, un super-baiat pasionat probabil de motoare a tinut neaparat sa pornesc motoreta sa dea si el cu acceleratia in blana. Am fost inspirat si l-am trimis in spate la Samo, motivand ca a lui "face mai mishto". Atat de mishto incat vamesul a bagat-o-n rosu instant. Placut excitat ne-a facut semn sa-i dam bice mai departe. Serbia, pe unde-am forjat-o noi era cam pustie, aceeasi romanie, dar cu alte tractoare. Un drum pe unde-am tinut-o in suta constant, fara mari dureri de cap. Singura problema cu care ne-am confruntat atunci si-n urmatoarele cateva zile a fost caldura excesiva. La mine cel putin ventilatorul cred ca mergea si in mers. Pentru ca vroiam sa opresc si-l auzeam deja cum munceste. Si daca storceam tricoul puteam pune de-un ceai instant. Am ajuns pe-nserat la Vrnjacka Banja - o statiune vag montana, dragutza si foarte aglomerata. Asta pentru ca probabil nimerisem in timpul unei chestii, ca se canta pe strada, cu scene & stuff, ma rog, plin. Am gasit cazare la o pensiune cu 10 eur de om, curatzel, cu motoretele parcate in fata. Am gasit apoi podul indragostitilor unde lumea care se iubeste pune un lacat, si zau daca nu se iubeste lumea. Si-o bicicleta eleganta. Prea inspirat la fotografii n-am fost, Samo mai mult, in el a fost baza. Samo, cuvanteaza!

Dragii mosului, iaca sosi si vremea sa luam granitele cu asalt, sau asfalt. Subsemnatul bizoo_n, mandra lui - anume Daisy de forumul aici de fata si haiducul Samolapraga au speriat vestul, sper ca la propriu. In minunata zi de iulie cu numarul norocos 14 am plecat sa vedem care-i schema cu UE asta. Daca ne merita, daca ii meritam, daca-i buna benzina, daca e scump kilu' de capsuni. Revelatia trebuia sa tina 3 saptamani si doua zile, dar in urma unor chestii (nu, nu ne-am batut, desi am fi vrut) a trebuit sa ne intoarcem cu o saptamana mai repede. Intrucat eu abia azi am ajuns la Bucuresti de pe meleagurile legendarei asezari a Petrilei, si orele-s inaintate, nu fac decat sa rezerv locul aici in primul rand, pentru un foileton in episoade care am io o banuiala ca va cam dura. Deci, pana se face ordine in tona de fotografii, in idei si-n Parlament, fiti cuminti, ca vine.

Ma bucur ca esti bine, imi pare rau c-a trebuit sa fie asa. Ai grija de voi, sanatate!

Cateva fotografii de la un tovaras de suferinta polonez, care a fost luna asta pe-acolo. Pozele care infatiseaza Transalpina incep de-acolo de unde stau baietii langa indicatorul cu "drum inchis"

http://picasaweb.google.pl/datasiedem/Roma...sExpedition2007

Bai ia liniste cu matrimonialele pe-aici . Da, drumul este perfect, asfalt ca-n palma, virajat frumos, larg asa, ca-s delushoare, trece prin foarte putine localitati, imbietor la viteza din cand in cand, dar mare atentie la radare. Cum spuneam, vitezistii bulgari au muscat-o. N-am avut parte de nici o emotie din partea automobilistilor, asta si in mare parte pentru ca nu prea sunt. Trafic super-lejer. Sa-mi scrieti de-acolo .

Merge cu anvelope de strada. Insa daca nu aveti motorete cu minime valente enduro scoateti-va drumul asta din cap. Unele portiuni cu greu pot fi numite "drum". Vorbesc de bucata de la Novaci pana la intersectia cu drumul Voineasa-Petrosani. De-acolo spre Sebes nu stiu cum e.

Mult succes!

Multumim tuturor care-au vazut, in special sponsorilor pentru viitoarea lor mult-sperata investitie.

@Purghy: tu vorbesti de exclusivitate, cand nu-ti mai ajunge pagina de ziar sa te desfasori? N-ai putut sa ne chemi si pe noi, sa dam bine acolo, cu fata? Ce, noi nu purtam echipament, noi nu mergem la serviciu? Noi nu e oameni?

@ktmbull: Multumesc. Da, Doyle asta recunosc si eu ca e bezmetic. Daca pana si mie imi ia ochii cand il mai vad asa pe sub brazi, cum ranjeste, imi dau seama ce e in sufletul tau. Eu sunt pentru, asta sa stii. Si asa raman. Si-ti tin pumnii.

Buna ziua.

Sambata dimineata pe la 8 fara un sfert am dat un sms cu urmatorul text: “Vezi ca io intarzii 10 minute”. Ii era adresat domnului samolapraga si acolitilor lui, care ma asteptau in OMV-ul de la Eroii Revolutiei din Bucuresti. Sunt deci responsabil pentru decalarea cu 10 minute a excursiei pe plaiurile vecinilor si fratilor bulgari, catre Veliko Tarnovo. Am fost 3 motorete si o masina la dus, si tot trei motorete si oarecum alta masina la intors. Subsemnatul, samolapraga si Marius, incepatorul nostru care nu stiu daca are un nume pe forum, cu alte cuvinte 2x BMW F650GS Dakar plus KTM LC4 Adv. Eu si samo cu pasageritze. Drumu’ pan la Giurgiu a fost... aaa... bun. A urmat o vaga rataceala prin vama, dupa care am asistat neputincios la haiduceala de zile mari a outlaw-ului samolapraga. Eu cum vedeam o coada de masini ma asezam la ea, iar baiatu’ asta treacea ca prin branza. Eu dupa el, ajuns la ghereta, vedeam cum vamesii ne fac semn sa trecem, da, moca. La Veliko Tarnovo am ignorat lista facuta acasa cu optiuni de cazare si ne-am infipt in prima chestie numita Pink Bakery. O fosta brutarie unde am luat un apartament full-options cu 5 paturi de 50 EUR si-am dormit deasupra fostului cuptor. Am despachetat si-am plecat spre Etara, un mic sat etno-folclorico-culturalo-mestesugaresc langa Gabrovo. In Gabrovo un motociclist balcanic pe nume Genadi a oprit langa noi, oferindu-se escorta pana la locatie. Nu stia o boaba romaneste, englezeste, frantuzeste, peste, deci nu stiu cum a inteles, dar sper ca am facut o figura frumoasa si poate o punem de un contract in strainatate. Intorsi la Veliko am cautat beri. Ne-a luat cam mult pentru ca am aflat ca la cetatea din oras incepe un specatcol de laser si lumini, care intre noi fie vorba, a fost laser frate! Plecand de-acolo am reusit sa gasim berea aia de ziceam mai devreme. Era intr-o bodega cu aroma locala, unde fetele au si mancat. La televizor Bulgaria tocmai batea Belarusu’ cu 2-0. Am facut nani super-strong si dimineata pe la 7 am plecat pe stradutele pustii spre cafea. O cafea si o cola la un hotel dragut pe terasa cu vedere beton, total o cola si-o cafea vreo 5 lei in banii nostri. La ce hotel din tara asta se bea cafea sub 5 lei? Ca ma duc sa le beau expresoru’. Pe la 12, sau 1 sau 2, nu mai stiu cat era, ne-am urnit spre o directie pe care nici acum nu o pricep. O caldura de storceam geaca de pe mine, niste drumuri secundare de incapea numai o masina, dar frumoase foc. Am ajuns intr-un varf de deal si de-acolo ne-am luat avant la vale spre Bucuresti. Ne-am separat de masina, ne-am ratacit, am scos-o pan’ la urma la capat, am transpirat, nu am luat amenda. Nu atat de norocosi au fost si vitezistii bulgari care ne-au depasit in numar de vreo 20 si care peste 3 km erau opriti pe dreapta la o vorba cu incoruptibilu’ cu radar. Am haiducit-o iara prin vama pe la Ruse, dupa samo si sleiti de puteri, unii de poponeata, altii de spate am incheiat distractia odata cu apusul soarelui in aceeasi benzinarie de la Eroii Revolutiei. Kilometrajul lui samo arata 600.1 km fix. Frumos.

Fotografiile sunt pe capitole dupa cum urmeaza:

Etera

Veliko Tarnovo

Moto

Animale

Chestii

Urmeaza samolapraga cu parerea lui in imagini.

Si expresia preferata: si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus povestea-asa.

Cristi sau Catalin, meseriasii fiarelor

0740 592 777

0723 728 216

 

Am vorbit cu baietii, le-am dat pe mail o fotografie cu ce m-ar interesa. O lucrare simpla as zice eu, dar nu sunt cel mai in masura. Cert e ca a trecut o saptamana si n-am primit nici cel mai mic raspuns, nici pe mail, nici telefon. Kuki, ce sa fac?

Am pus cateva fotografii aici:

/index.php?showtopic=103437

Daca am gresit rog adminii sa ma pedepseasca.

Multumesc!

S.E.A.R.C.H.

/index.php?...st&p=320460

Accidentul s-a intamplat la 2 metri de fratele meu care trecea pe-acolo. A vazut toata scena. El s-a dus la nu stiu ce spital e peste drum acolo si-a chemat ajutor.

Daca cumva e nevoie de un martor, daca nefericitul motociclist e de pe-aici sau macar prietenii lui, va rog sa ma contactati.

Multa sanatate celor doi!

Da, daca stiam cum e, ma duceam de la bun inceput Voineasa - Valea Lotrului - Vidra. Cam frumos pe-acolo. Oricum varianta cu asfalt deja am inceput s-o invat pe de rost. Prefer optiunea asta de mers acasa decat Rm.Valcea - Tg.Jiu - Petrosani. Adica mai bine sa rup motoreta decat sa ma hartuiasca miile de masini de pe partea aia.

Si nici la Cascada Lotrisor n-am fost, desi am trecut pe langa indicator de o gramda de ori. Notat si asta.

Am bagat la cap si-ti multumesc inca o data, informatiile tale sunt mai mult decat binevenite.

Pai cred ca (cu toate ca sper ca nu) drumul pe care ai luat-o tu e ala catre Cataractele Lotrului.

De la barajul Vidra, in loc s-o iei pe baraj, continui drumul. Ala e.

Uite o harta "locala" aici.

Da, ai dreptate, pe-acolo am luat-o. O alte greseala a mea a fost ca aveam o harta amanuntita si calibrata a zonei, dar pe care, din pacate, o uitasem acasa. Doar la fatza locului mi-am dat seama. Si pana la urma ce sunt "Cataractele" astea? Am vazut ca ar fi o colonie miniera. E altceva mai special de vazut acolo? Cu Google Earth se vad cateva case.

Multumesc pt. informatii!

P.S. nu reusesc sa atasez track-ul GPS nicicum. Acolo se vede foarte frumos pana unde m-a tinut orbecaiala.

Ai vrut sa ocolesti lacul prin partea dreapta? Ala e drum foarte prost.

Frumos e drumul pe la Cataracte... dar nu stiu cum mai e nici ala...

Da, asta am vrut sa fac, numai ca m-am trezit undeva inapoi spre Voineasa. Explicatia la care am ajuns intalnindu-i pe cei doi paznici e simpla. Drumul care ocoleste barajul prin dreapta e rupt, asa mi s-a spus. De-aia eu trecusem pe langa el, dar vazand ca are bariera pusa am zis ca o fi mai stiu eu ce obiectiv p-acolo. Si-atunci am luat-o pe singurul drum care-mi ramasese, adica ala prost. Adica nu prost, da' nu cel pe care-l cautam. Despre Cataracte nu stiu nimic. Poti dezvolta putin?

Sanatate exagerat de maxima si sus cu moralu'! Abia acu' am citit, imi pare rau.

@eti_radu: fasolea lu' mama asteapta orice motociclist, oricand. O sa te am in vedere .

n-are rost sa dezbatem la nesfirsit un lucru...referitor la asa-zisul maestru pacasac,sunt motociclist cu mult inaintea lui si , nu sunt roker satanist....imi place rock vechi sau muzica veche-janis joplin, c.c.revival,fats domino si altii...stii care e de fapt treaba ....e trendy sa faci semnul ala...e la moda sa iei in ris credinta in DUMNEZEU si s-o dai cotita, adicatelea cu mos luci[fer]....vai, credinta e ceva demodat, noi suntem mari si tari....cred ca in subconstientul sau nici un om normal cit de cit nu face pact cu 'cornitele'....deci , nu ma cert cu nimeni, si nu-ti contest anume calitati-arta foto, si le ai si cu povestirile...si poate mai ai calitati....numai bine...

Treaba cu primul motociclist e irelevanta, cred eu. Semnul ala exista cu mult inainte ca oricare din noi sa fie motociclist. Trendy nu e sa iei in ras credinta in orice, trendy e sa ai motocicleta, sa-i pui genti de aluminiu ca asa e-n vest, sa ai un aparat foto si/sau GPS. De la gestul din fotografie pana la discutia asta in care ma bag nu stiu de ce, e cale lunga. La fel de lunga precum drumul de 300 de kilometri pe care-l faci in 9 ore, pentru ca opresti din cinci in cinci metri sa faci o amarata de poza, sa te doara mintea de frumos, sa-ti opresti timpul in fata ochilor, si mai mult, sa-l impartasesti.

Super-tare! Bravos Kuki!

pozele 6,7, unde sunt facute, mai exact? ca nu le pot localiza..

Multumesc. Locatia fotografiilor 6 si 7 este dupa cum urmeaza: cum urci spre Petrosani, exact inainte de granita de judet Valcea/Hunedoara probabil stii ca sunt vreo 4-5 km unde asfaltul a ramas o legenda. Acolo.

mi-a placut intotdeauna cum ai descris calatoriile, si pozele sunt frumoase mai putin poza 7 in care faci semnu' ala cu coarne-chiar ai afinitati pentru asa ceva?sau explica-mi si mie care e treaba...

Merci de aprecieri. Explicatia e simpla. In primul rand raspunsul maestrului Pacasac e valabil si-i multumesc pentru ajutor. In al doilea rand, eu cu mana nu stiu sa fac decat trei semne, unul e in prima fotografie, al doilea il folosesc in trafic, dar foarte rar, iar al treilea e asta. Si cum viata fara alternanta e ca floarea fara miros am zis ca na, sa-ncerc si asta cu cornite pentru a da un pic de savoare momentului.

Ca sa nu mai zic de banana asta, pe care de fiecare data cand o vad imi trag o cruce cu limba-n ceru' gurii ->

Iar ai fost acasa...

Si foarte bine ai facut, domnule ! Cred ca ar fi cazul sa strangem cateva carute cu bani si sa ti-i dam sa te tot plimbi iar tu sa ne delectezi cu fotografii.

Mi-ai ridicat moralul la ora asta. Deja simt ca o sa imi mearga mai bine cel putin maine. Ma culc zambind a bucurie si respect .

Noroc, sanatate si toate cele bune !

 

P.S. - Faine cutii ti-ai luat !

P.S. 2 - Sa trimita cineva un link la Bmw.com !

P.S. 3 - "Impuscara" indicatoarele pe unde trecusi tu. Tare rau asta. Poza 2.

Cutiile sunt intr-adevar o minune. Sunt parte din pregatirile pentru "za big trip" de la vara. Iar treaba cu impuscatul acum am vazut si eu, ca ai spus tu. Da, tot ce se poate. La cat de pustiu e acolo nu m-ar mira ca din cand in cand sa se-ncinga vreun cor vanatoresc in batatura.

Multumesc de aprecieri!

Da, acolo e. Da-i mai mishto decat Petrosani-ul, ca-i scrie numele la mine-n buletin.