drapeanu

Ei bine, problemele tehnice au fost rezolvate, clipuletele taiate si bibilite, iar rezultatul urcat pe iutub. Enjoy!

Multam de apreciere Nici calatoria voastra nu e mai prejos, si in plus e documentata la un alt nivel. Safe travels, and enjoy!

No, desi nu-s io autorul topicului iti pot spune ca pe noi ne-a costat 2200 de euro pentru 24 de zile, dormit doar la hotel (e un topic pe undeva pe aici cu rezumatul plimbarii). Costurile depind mai ales de nivelul tau de comfort si de numarul de zile.

Saru'mana de aprecieri Kaiten(Mihaie) - ala era un strut - un animal de care noi credeam ca exista doar in Australia, dar aparent isi face veacul si pe acolo. Partea amuzanta e ca el venea spre noi sa ne atace, si destul de tarziu s-a retras, dar din pacate nu am reusit sa prindem pe camera toata tarasenia asta, ci doar partea de final. Intre timp baietii de la gopro si toate produsele lor incep sa ma enerveze din ce in ce mai tare - am zis ca fac o branza daca iau un card reader pentru tableta, intrucat toate filmele sunt editate pe ea - rezultat 0, nervi intinsi la maxim. Ideea e ca mai dureaza putin pana editez si filmuletul din Bolivia, dar va veni si el. And now back to our regular program - Bolivia Am intrat in Bolivia cand deja se insera, si drumul pana la La Paz s-a desfasurat la lumina farurilor. Aici distractie mare de cand am intrat in oras, desi era sambata si 8 seara - cel mai infect trafic pe care l-am intalnit in viata mea, soferi care pareau sa conduca cu ochii inchisi, plus niste strazi in panta destul de zdravana, rezultatul - 2 ore pana la cazare. La Paz mi s-a parut un oras neinteresant, murdar, mare, aglomerat - impresie la care cred ca a contribuit si raul de inaltime cu care ne-am confruntat si eu si Oana. Desi mai fusesem in excursia asta la astfel de inaltimi de vreo doua saptamani statusem mai mult la nivelul marii, asa ca banuiesc ca ne-am deaclimatizat. Singurele chestii care merita mentionate - Valle de la Luna, aparent au si ei una si faimosul Death Road. Drumul propriu-zis e mai mult decat accesibil, cred ca il poti face si cu o vitezana in momentul asta. Peisajul este festul de fain in schimb, fiindca nu mai sunt stancile alea golase din altiplano, ci se intra cu totul in jungla. Mai cu emotii decat pe Death Road a fost intoarcerea in La Paz, unde la un moment dat a trebuit sa ma opresc pe o strada in panta din cauza semaforului. Piatra cubica, oleaca uda si constat ca si cu ambele frane puse incepem sa o luam inapoi cu mobra. Oana se sperie zdravan, io si mai rau de atat, iau frana si ii dau putin gaz asa ca problema evitata, ajungem cu bine inapoi la cazare. Din La Paz plecam spre Oruro, oras de care nu stiam mare lucru, era doar o oprire in drum spre Uyuni. S-a dovedit un oras foarte fain,viu, colorat si foarte animat. Aici exista un carnaval imens (al doilea dupa Rio) in luna Februarie, iar cand am ajuns noi tot orasul era in febra pregatirilor. Cum stateam in pat pe la 10 noaptea incepe sa se auda muzica data in blana. Iesim si noi afara sa vedem ce se intampla - in jur de 100 de oameni repetau pentru festival - am inteles ca asa e cam pe toate strazile din Oruro in perioada aia. Plecam cu greu din Oruro cu destinatia Potosi - unde ne propusesem sa vedem celebrele mine de argint. Potosi ne primeste si el cu bratele deschise si o parada in centrul orasului cu copii de gradinita - varianta lor de Serbare de Craciun ( daca tot se apropia Craciunul). Legat de mine imi e greu sa spun ceva coerent chiar si acum la mai bine de 3 luni dupa ce am fost acolo. Munca de acolo e mai mult decat grea, de-a dreptul inumana, iar muncitorii din mina sunt incredibil de mandri de ceea ce fac si de influenta pe care au avut-o in lungul secolelor asupra istoriei Boliviei. Nu lucreaza pentru firme, se aduna in cooperative si muncesc pentru ei, iar din cauza asta trebuie sa achizitioneze totul ei insisi. Am fost si noi la un supermarket din-asta de unde am luat fara probleme dinamita - pe care le-am oferit-o minerilor din put, in schimbul faptului ca ii incomodam. Despre Salar de Uyuni iar nu stiu ce sa zic - oricum primul gand a fost: ba, asta nu e asa alb cum apare in poze caci sarea este putin maronie, nu albul acela imaculat din poze. Senzatia este stranie cand mergi cu 100 km/h pe acolo si cu toate astea simti ca parca nu inaintezi deloc, parca stai pe loc. Iar cand sa iesim de pe salar, hop tzop incepe o furtuna de nisip - ca de-astea nu prinsesem pana atunci. Ne adapostim in dreptul unui panou timp de vreo jumatate de ora pana s-a mai potolit furtuna si apoi spre cazare unde ne-am sapunit bine sa scoatem nisipul de ne intrase peste tot. Pornim apoi spre Tupiza, insa pe drumul mai lung dar asfaltat prin Potosi (la anul oricum cred ca o sa fie si asta asfaltat in totalitate) intrucat afara ploua, pe mine ma luase o raceala si parca nu erau chiar conditii ideale pentru 200km de drum neasfaltat. In ultima zi in Bolivia sarbatorim ziua mea de nastere cu o amenda pentru viteza (amenda luata chiar langa granita) apoi revenim pe taram Argentinian si pierdem repede de tot toata altitudinea din altiplano. P.S. - daca e cineva binevoitor sa dea un comment dupa asta al meu ca vad ca ca daca scriu eu doua posturi la rand mi le comaseaza si nu se mai intelege nimic din toata treaba. Mersic

Daca ar fi tura mea (si nu e, asa ca nu trebuie sa ma bagi in seama) m-as concentra mai mult pe Kirgistan si Tadjikistan (poate chiar si Georgia) tari prin care din ce vad pe harta aia treci pe repede inainte.

x2 la ce o zis domnu' plescoi + O zi de pauza la 5-6 de mers mi se pare inuman (poate fi fezabil la ture mai scurte, dar la una asa lunga ramai fara energie, o sa fii pe modul: hai sa ajungem acolo odata si gata). Might wanna rethink that

Cei doi centi ai mei: am facut cu Oana peste 30 de mii de km pasager si nu s-a plans nici de Ortlieb-urile de le-am avut inainte, nici de Enduristan-urile de le avem acum.Chingile vin una in fata sezutului ei, si una pe rack. Iar demontarea si montarea lor, odata ce le-ai gasit pozitia dureaza sub 20 de secunde, fara nici o gluma. In tripul asta nici nu le-am prea dat jos de pe motor, decat de vreo 2-3 ori unde ni s-a parut riscant sa le lasam peste noapte pe motor, dar in 90% din timp nu mi-am batut capul cu asa ceva. Personal nu imi plac metalicele - in excursia asta am cazut o singura data, dar atunci mi-a ramas piciorul prins sub genti. Daca nu erau textile era game over la doar 5 zile dupa ce incepusem.

Neah, nu doar atat. Doar ca editarea pozelor si mai ales a clipuletelor dureaza foarte mult. Oricum, am gatat si filmul primei parti: » Post actualizat in 02 Mar 2018 18:07 Aaaaand.... I'm back! A durat ceva, mai ales fiindca nu eram multumit de felul in care a iesit primul film. Asa ca am pus burta pe carte si degetele pe tastatura, si asta e rezultatul: Revenind la subiectul principal al serii aceasta: Peru Am oprit in primele zile in Arequipa, care e un oras destul de fainut, cu un aer colonial - destul de diferit de restul oraselor peruane, si ne-am facut si vaccinul pentru febra galbena tot aici (mai putin de jumatate din pretul vaccinului in RO, in jur de 320 de lei am dat pentru doua persoane). Am continuat apoi spre Colca Canyon unde am zis sa facem si un traseu de o zi - am coborat in canion (1200m verticali), ne-am balacit putin prin oaza de jos si pe urma inapoi sus prin soarele amiezii. Aici socotelile au dat cu virgula, a fost extrem de cald, nici un pic de umbra, 1200m in sus, am fost aproape de un shutdown intern . Dupa ziua asta plina, planul era sa mergem spre Cusco si Machu Pichu. Nu ne-a iesit insa, fiinca drumul din Colca spre Cusco, desi e trecut ca drum national nu se prezenta foarte bine, mult pietris adanc si nisip, camioane, pasuri pe la 4000m. Dupa 30 km renuntam la ideea asta si ne hotaram sa mergem intai spre Puno si abia apoi spre Machu Pichu. Puno s-a dovedit un oras complet turistic, totul parea fals, era mai degraba ca un muzeu in care traiau si niste oameni al caror scop este sa faca bani de pe urma ta. Usor dezamagiti pornim spre Machu Pichu. Aici stiam deja de costurile exorbitante, si ne-am decis sa fentam calatoria cu trenul si sa mergem cu motorul pana la centrala hidroelectrica, si apoi 10km pe jos pana in Aguas Calientes, orasul care exista doar ca aiba oamenii unde dormi cand merg spre Machu Pichu. Drumul pana acolo s-a dovedit demential, curba dupa curba dupa curba, iar dupa ce treceai pasul pe partea cealalta te trezeai direct in jungla, vegetatie luxurianta in contrast cu altiplano-ul de pe cealalta parte. Aguas Calientes s-a dovedit o mizerie de oras, doar hoteluri si restaurante, cu niste preturi exagerate pentru serviciile oferite, iar Machu Pichu a fost fain, mai ales ca nu am prins foarte aglomerat. Am plecat inapoi pe acelasi drum o bucata, insa la intoarcere am avut parte de vreme ceva mai nasoala - multa ploaie intreaga zi. Am continuat spre Nazca, care iar mi s-a parut dezamagitor, liniile alea erau mult mai mici si mai subtiri decat ma asteptam eu asa ca am continuat inspre Huacachina. AIci ne-a placut maxim, o oaza in desert, cald, piscina, buggy ride prin nisip dimineata - si fiindca am vruat neaparat dimineata, am fost doar patru oameni - tot desertul pentru noi. Lima - un oras boem, cu oceanul langa si cu niste cartiere foarte faine dar atat de diferite intre ele. Un oras ca o bula, in contrast cu restul Perului. De aici ne-am luat si viza de Bolivia. Si desi planul initial era sa mergem pana in Huascaran, sa vedem Cordilera Blanca, am decis sa dam skip la zona asta fiindca de doua saptamani ploua incontinuu si nu erau semne ca s-ar opri. Asa ca facem cale intoarsa inspre Bolivia, de data asta pe coasta. Mult desert, drum drept, mult vant, dar si oceanul Incredibil cum poate sa arate Pacificul - are o maretie pe care nu o poti pune in cuvinte - cu adevarat impresionat de el. Singurul loc ceva mai special unde ne-am oprit a fost Paracas de unde am facut o plimbare cu barca pana la Insulele Ballestas - o rezervatie nationala cu multe pasari si foci. Nu vreau sa se inteleaga ca nu ne-a placut in Peru - insa ne-am simtit mult mai bine in zonele mai putin turistice, in oraselele mici in care am oprit seara, la bodegile de pe drum pe unde am mancat. Peruani sunt niste oameni faini si majoritatea sunt cu adevarat prietenosi si dornici sa te ajute. De asemenea mancarea pe aici a fost cea mai buna din toata excursia, legume, multe fructe, mai ales exotice si mult peste. Cam asa a fost bucata Peruana pe care am vazut-o noi, intre timp va las cu poze si clipul din Peru. » Post actualizat in 02 Mar 2018 18:08 Nu-s sigur de ce nu se vede filmul din Peru, mai incercam o data:

So, let's get started. Partea Intai - drumul pana in Peru Toata distractia a inceput cu o escala de doua zile la Amsterdam, care s-a dovedit un oras foarte fain si care are multe de oferit pe langa celebrele coffee shop-uri. Aici am prins si vreme faina, asa ca si asta a contribuit. Terminam repede cu Amsterdam-ul si ajungem pe fast forward la Valparaiso, dupa o escala de somn in Santiago. In Valparaiso lucrurile s-au miscat cu mult talent, Enzo, tipul care se ocupa de vama pentru Sambor ajutandu-ne sa ne recuperam motoarele in aceeasi zi (foarte ok oamenii si tot procesul, chiar daca comunicarea nu e punctul forte al lui Sambor, nu am avut nici o pb nici acum, nici in alte dati cand am mai avut de-a face cu el). Fiindca eram dornici sa facem niste km, nu stam nici in Valparaiso (am ramas la intoarcere 3 zile) si ii dam bice spre Argentina chiar de a doua zi de dimineata. Trecem prin pasul Libertadores si avem prima intalnire cu vremea sud-americana, in pas ninge serios si sunt 2-3 grade. In zilele urmatoare continuam drumul spre Fiambala de unde noi speram sa facem pasul San Francisco, insa aici aflam ca pasul e inchis asa ca ne regrupam si ne hotaram sa mergem spre pasul Jama. Oricum, Fiambala a fost un oras dragut, unde am dat de primele dune de nisip mai serioase si de primele terme din excursie. Plecam dinspre FIambala pe faimoasa Ruta 40 inspre Paso de Jama, drum care s-a dovedit absolut genial. Primele bucati din el sunt perfect drepte, mergeai 40-80km, venea o curba, dupa care iar drept. Insa dupa ce am trecut de bucata asta ajungem la primele bucati de ripio (drum de pamant, pietris), trecem prin Quebrada de las Flechas si urcam pana in Abra del Acay la 4972m, toate in aceeasi zi - una din cele mai reusite si spectaculoase zile din excursie. A doua zi continuam spre Paso de Jama si San Pedro de Atacama - desi gandindu-ma acum poate ar fi fost mai fain sa mergem prin Paso Sico. San Pedro de Atacama a fost un oras fara prea multe de oferit, insa foarte bine pozitionat - un loc numai bun pentru a stabili ' tabara de baza'. De aici am mers pana la Valle de la Luna (una din multele vai ale lunii de prin tarile astea, f aproape de oras, 10km) si apoi pana aproape de Paso Sico (si ne-am lamurit ca e de 10 ori mai misto decat Jama) unde am vizitat cateva lagune. Tot din San Pedro se poate merge pana la unii din multii vulcani de prin zona, si daca ai viza necesara poti intra in Bolivia si sa faci celebra Ruta de las Lagunas. Noi nu aveam viza necesara, si nici cojones pentru a face traseul asta doi pe motor asa ca am zis pas. Utima bucata pana in Peru a presupus doar desert - Calama, Iquique, Arica - singurul lucru spectaculos de pe drum fiind vantul - aici a fost prima oara cand am vazut cum e vantul prin tarile astea - prima oara cand am avut ocazia sa mergem cu 65km/h pe drum drept si sa ne dam jos de pe motor cu febra la maini Cam astea is pozele din prima parte, sper ca in curand sa fie gata si filmul cu bucata asta.

Mai baieti, ce facurati aici? Pana una alta am facut harta tot pe google, ca tyre asta e aplicatie care trebe instalata si n-aveam chef de asa ceva https://drive.google.com/open?id=1j1zdupnq5TwMQevDZC2Z29KuLjK8kgYN&usp=sharing Si doua printscreenuri pentru cei care nu vor sa dea clickuri. O sa apara si varianta mai lunga, dar pana acolo mai e o paine de mancat.

Adrian: - nu suntem nici unul freelancer:) Am anuntat fiecare cu aproape un an inainte ca vrem sa facem asta, iar oamenii au fost intelegatori. Preferi sa iti lipseasca cineva 3 luni care atunci cand se intoarce intra direct in paine decat sa cauti pe cineva o luna, pe urma are o luna preaviz, si dupa ce incepe munca are nevoie de 3 luni sa poata fi cat de cat productiv. P.S. lucrez in IT - vize - doar Bolivia cere viza, si se obtine foarte usor si gratuit (foarte birocratic si frustrant insa procesul, dar se rezolva). In rest treci ca prin branza, cel putin intre Chile si Argentina am trecut cred de cel putin 7-8 ori, ca sunt multe locuri de prin Chile la care nu se poate ajunge decat prin Argentina - singuratatea nu ne-a apucat, ca ne simtim bine unul cu celalat In plus, dai si de multi alti oameni pe drum, de la alti calatori cu care e f usor sa intri in discutie la localnici care sunt foarte prietenosi in general - mult mai prietenosi oamenii decat in orice alt loc din Europa pe unde am fost, foarte curiosi si dornici sa te ajute. Si daca cumva tot nu e suficient poti incepe sa te certi putin - garantat incepe distractia. Singura chestie cand mergi singur e ca trebuie sa fii foarte atent la alegerea drumurilor, ca na, mai esti responsabil si de siguranta altuia. O sa incerc sa fac cu tyre cum prind putin timp.

Incerc sa fac si asta, doar ca mi-a murit gps-ul dupa prima luna, asa ca acum va trebui refac harta din memorie, si in plus google maps parca nu te lasa sa adaugi mai mult de 10 poi-uri pe o harta. Vine si harta, doar ca imi trebe putin timp sa o pun cap la cap. P.S. maps.me rulz, de 10 ori mai usor sa faci un traseu decat pe garmin, si nici nu dadea gherlele pe care le mai da garmin, ca e drum drept pana la destinatie si el te mai baga prin toate miristile. Neajunsrurile telefonuluiau fost 1. nu am gasit acolo un suport decent de telefon pentru ghidon - asta se rezolva usor in RO 2. trebe o carcasa waterproof si o modalitate ok de a-l alimenta - din nou se rezolva in RO 3. nu arata altitudinea

Pentru toata lumea - multam fain te tot! Proxi - or sa mai urmeaze si altele, tocmai de-asta acum caut un van care sa nu se rupa in doua cand vede primul drum mai fain. Si nu, nu renunt la motor, deja am cateva idei conturate, ramane sa isi revina bugetul. Mexicanu - intrebarea asta nu are un raspuns foarte simplu si direct - e cam ca la cuplurile care divorteaza - se aduna multe si marunte iar rezultatul e 'nepotrivire de caracter'. Cu Octav mai mersesem in astfel de tripuri, inclusiv in tura de anul trecut si ne stiam stilul de mers si genul de trasee preferate - deci credeam ca va fi totul ok. Au fost insa discutii legate de traseu, siguranta si o atmosfera tensionat asa ca dupa 10 zile am ales sa o luam fiecare pe drumul lui ca sa nu ne f****m unul altuia vacanta. Octav a avut un stil de mers mai relaxat si a mers doar in Patagonia + a prins ultimele etape din Dakar. Stefrusu - nu stiu daca e aventura vietii, eu zic ca e un alt stil de viata. Deci, vor mai urma! Alex - oaza este Huacachina, in apropiere de Lima. Fain pe acolo, noua ne-a placut mult. Ca si vreme - sa zicem ca o luna cald, una destul de frig, si una in care am stat cu toate hainele pe noi (adica sudul Patagoniei si cateva zile din Bolivia/Peru). Ca traseu eu m-as axa pe Anzi, partea din Chile si Argentina. Partea nordica (adica la nord de Santiago) e dementiala, cu multe pasuri la 4500-5000m, din care unele sunt relativ usurel de facut (Sico, Agua Negras, San Francisco) iar altele mai greu + desertul Atacama. De asemenea partea sudica (la sud de Santiago) e iarasi faina, dar noi nu am apucat sa vedem foarte mult ca eram usor pe fuga. Vulcani, paduri, lacuri - e o zona faina. In functie de cum organizati tura e posibil sa intre si cateva zile pe Caretera Austral, care iarasi e faina. Mai jos de Paso Robalos nu as cobora. Zona astea doua sunt faine ca nu presupun distante imense (relativ) fata de Santiago/Valpo, sunt temperaturi ok, preturile nu sunt nici ele stratosferice (mai mari ca in RO insa). Daca incercati sa acoperiti San Pedro - Chile Chico s-ar putea sa fie cam mult, trebe taiat ori dintr-o parte ori din cealalta.

Foarte, foarte pe scurt momentan - pe masura ce reusesc sa trec prin poze si filmulete o sa incerc sa si scriu putin mai mult. Pana atunci, detaliile seci: - 3 luni - Chile, Peru, Bolivia, Argentina - in jur de 17500km - costuri: 1900 carat motor (advfactory.com aka Sambor), 1650 bilete de avion (2 persoane), 7000 cheltuiti acolo - cort pe unde s-a putut, adica pe unde au fost temperaturi decente si nu ploua - au reiesit zic eu vreo 20 de zile la cort. In Peru desi au fost si zile cand am fi putut sta la cort erau decente preturile la cazari asa ca am stat la ele. - cum a fost? misto, foarte misto dar mai greu decat ma asteptam. Principala cauza a fost vremea, desi vara am prins destul de multa ploaie... Am stat destul de mult la inaltime - in altiplano - nu era foarte cald pe acolo, iar apoi am coborat in Patagonia unde se pare ca vara inseamna 10 grade C. Pe langa astea in Patagonia muuult muuult vant. Gandindu-ma retrospectiv, cred ca pentru mine turele mai scurte (sa zicem o luna) sunt mai placute - nu se acumuleaza oboseala datorita vremii, nu apuci sa te saturi de facut bagajele, si alte maruntisuri care te obosesc incet incet - sau poate ca ar trebui sa fac ture prin zone mai calduroase, naiba stie. - am plecat 3 oameni cu doua motoare(Octav singur, iar eu cu Oana pe un motor), nu am reusit sa ne intelegem asa ca pe drum am hotarat ca e mai bine sa ne vedem fiecare de drumul lui. - Yamaha Tenere 660 din 2008 - fara probleme, a mers impecabil - i-am facut de doua ori serviceul acolo Trase (f pe scurt) - Valparaiso, Fiambala, San Antonio de los Cobres, San Pedro de Atacama, Arica, Arequipa, Colca, Puno, Cusco, Lima, Nazca, La Paz, Potosi, Uyuni, Buenos Aires, Rio Gallegos, Puerto Natales, Calafate, Chile Chico, Puerto Montt, Pucon, Valparaiso Ca si impresii: - Nordul Chile-ului si al Argentinei - foarte foarte faine, clar merita revenit - mai ales ca in pasuri inca era zapada si doar doua din ele erau deschise. - Peru - peisaje faine, putin cam turistica treaba - cel putin in zonele cunoscute: Nazca, Machu Pichu, Puno. Cum te departai de ele, cum dadeam de oameni mai faini si experiente misto. In plus, cea mai buna mancare din excursie. - Bolivia - cea mai saraca tara din excursie, oamenii mai timizi/inchisi si mai nationalisti. La Paz un oras care nu merita, in schimb Oruro, Potosi si Uyuni au meritat toate. - Centrul Argentinei - drumuri drepte drepte drepte, bogatie, caldura cat cuprinde (40 de grade), senzatia ca esti in Europa - Patagonia (partea sudica) - frig, ud, vantos, extrem de scump, si niste distante enorme intre locurile interesante. Personal nu m-as mai duce cu motorul pe acolo, nu stiu de ce se inghesuie toti motociclistii spre Ushuaia. - Caretera Austral - foarte fain, ne-a cam plouat si pe acolo, dar a fost ceva mai cald asa ca nu a fost deranjant. Peisajele sunt chiar wow, senzatia de izolare a fost puternica. Mai multe detalii cand o sa trec prin poze si filmari. Pana atunci, un scurt clip si cateva poze de pofta.

Uite pe cineva care le-a folosit de toti banii(eu zic ca s-au tinut destul de bine):