Tigly

Cine cu cine?

Ziua a 5-a Drumul pleaca din Ust-Nera prin munti. Nu e asfalt dar suprafata e suprinzator de bine intretinuta. Astazi ploua, mocaneste. Trecem pasul Olshansky. Cam toate pasurile montane din Kolyma sint pe la 1200 de metri altitudine, virfurile nu cred ca au mai mult de 1600 de metri. Drumul e superb, oprim in pas sa facem poze. Gasim un mic bol cu “ofrande” si pe o tabla ruginita sta scris in ruseste “Am trecut!”. Se pare ca drumul nu e chiar asa floare la ureche tot timpul. Federala M56 e deschisa si in timpul iernii, ba chiar suprafata drumului e considerata mai buna atunci. In sensul ca nu sint atatea gropi. Rusii s-au prins ca o zona strategica ar trebui deservita macar de o sosea permanenta si atunci au transformat un zimnik (drum de iarna, practicabil doar cand mlastinile ingheata) intr-un drum permanent. Asa s-a facut bucla Kyubume – Ust Nera – Susuman care ocoleste fostul Drum de Vara prin Tomtor-Oymiakon. Drumul deserveste si exploatarile miniere din zona si e singura legatura pe uscat a Magadanului cu “continentul”. Ploaia continua si cind coborim din munti intr-o vale larga, cu vegetatie de tundra, vedem ca drumul e singura bucata de uscat. Toata tundra musteste de apa. Ma intreb unde am putea pune cortul in caz de ceva. E atit de multa apa ca se revarsa peste drum la un moment dat. Are culoarea ceaiului. Aud de ceva vreme un scartait in rarele ocazii cind folosesc frana spate. Ma uit la placutele noi, Galfer, puse inainte de a trimite motorul in Magadan. E doar fierul! Din cauza nisipului si prafului permanent din cei 1000 de km pana aici placutele s-au mancat complet! Citisem de asta si aveam un set de rezerva. O sa-l schimb diseara si apoi mai vad eu. E frig si ceata si ploaie. Ne felicitam pentru ideea de a nu insista pe Drumul de Vara ieri. Pe o vreme ca asta trebuie sa fie un deliciu sa treci rauri in vad. Vedem campuri de gheata permanenta pe platoul unde am ajuns. Kyubume e pe la aproape 1000 de metri altitudine. Alimentam, facem poze la statia de benzina plina cu stickere de la expeditiile anterioare. Ne uitam dupa stickere cu expeditii din 2013. Gasim doar unul, o expeditie moto ruso-ceha, 2 oameni (o sa aflam de ei mai tarziu). Gasim si stickerul lui Adi Silindean de anul trecut si cel al lui Dan Popescu. Noi nu avem, ca ne-a fost lene sa facem. Kyubume e punctul unde trebuia sa iesim de pe Drumul de Vara, daca reuseam sa trecem raul ieri dimineata. Nu exista pod se trece prin vad cad e apa mica. Vedem din departare pilonii noului pod care se construieste. Nu cred ca sint atat de mici, ceea ce inseamna ca apa e mare. Vedem pe malul celalalt oameni cu bagaje stand si privind apa. Azi nu cred ca se trece. Plecam mai departe. E destul de clar ca nu ajundem azi la Khandyga, oraselul de dinainte fluviului Aldan. Nu am idee unde am putea sa dormim pe drum, dar asta e pentru mai tarziu. Momentan problema sant podurile. Sant trei poduri rupte in fata noastra. Toate in constructie, neterminate, iar podetele temporare sant luate de apa. Nimeni nu poate trece inca prin vad. Asa ne spun camionagii la primul pod din cele trei. Intr-adevar prin “riusorul” asta eu nu ma bag cu motorul! Sint doar 10 metri dar e whitewater clasa 4! Podul nu e terminat dar cu citeva scanduri aranjate cu grija reusim sa trecem. Ajungem la al doilea. Aici e mai complicat un pic, scandurile sint un fel de lego dar trecem si de asta. Al treilea e problema. Chiar unde se termina betonul podului, munctorii au sapat un sant de 3 metri latime si 2 adancime. De fapt e o groapa ca are un taluz pe fiecare parte, cam de jumatate de metru. Dezbatem cu cei doi muncitori care sapau in ploaie si apoi incerc sa trec, sprijinit de Max si cei 2. Eu stau pe sa, ca nu am loc langa motor pe taluzul lung de 3 metri. Picioarele nu pot sa le pun jos pentru ca e doar jumatate de metru latimea aici. Si e pamint afinat! In momentul cind trebuie sa ridicam roata fata pentru a o pune pe beton, spatele incepe sa alunece. Reusesc sa sar in partea cealalta, muncitorii tin cu mainile de roata, Max impinge. 300 de kile de motor si bagaje se misca cu grija si ajung pe beton. Evident ca helmet-camul s-a oprit exact cind incepeam traversarea! Ca o paranteza, nu prea mi-a venit sa fac poze in momentele critice, eram mai ocupat cu rezolvarea situatiilor. Ma si bazam pe helmet cam (un CamSports HD Max cam un-reliable, cu bateria cam dubioasa). Trece si Max si continuam. Inca vreo 50 de km, deja nu mai e nici un trafic. Din nici un sens. Asta nu e bine, nu mai avem nici o indicatie daca drumul e deschis sau nu. Ploua mocaneste in continuare. Asa cum fusesem avertizati ajungem la un rau fara pod. Aici ar trebui sa trecem prin vad. Dar e alt tip de rau. Nu mai e doar revarsarea torentelor din tundra, tulburi si maro. Asta vine de la stinga la dreapta din munti. E aproape cristalin. Ma gandesc ca ploile s-or fi oprit in munti. Se vad chiar bolovanii pe fundul raului. Cam mari, cam miscatori. Dupa ce ne balacim amandoi trecand riul, punem o camera sa filmeze, dam jos tank-bakul cu camere si roll-bagul de pe KTM si incepem. Pare usor la inceput, apa e la jumatatea rotii. Apoi torentul loveste, apa e pina la genunchi, bolovanii se misca. Dar e oricum fezabil si reusim sa scoatem motorul meu si apoi al lui Max pe malul celalalt. High-five-uri, chiote, recuperam camera (se va vedea in filmulet) si plecam mai departe. Acum sintem chiar optimisti. Daca am trecut noi asta... Iarasi munti, serpentine. Poduri vechi ale originalului Road of Bones. Drumul se alatura apoi riului Malaya Khandyga. Se lucreaza la drum, sint lucrari gigantice pentru traversarea muntelui. Oamenii zic ca e varul lui Putin care construieste tot aici. Se insereaza si e un strat subtire de ceata peste riul care serpuieste monstruos cu muntii pe o parte si taigaua pe cealalta. E superb, e esenta de Extrem Orient si Siberie. Si da, sint un prost, si acum regret ca nu am facut o poza cu riul si ceata (e una pe telefonul lui Max, poate o pun mai tarziu). Lucrarile se intensifica, serpentinele sint noroioase si prapastioase. Si pline de utilaje care lucreaza permanent. Aici nimeni nu opreste traficul si apoi utilajele. Ne strecuram printre camioane, buldozere, excavatoare. Facem poze la sfasitul sectiunii. Soare e aproape apus, cautam un loc de campare. Intamplator dam de catunul Razvilka, singurul punct in munti, la vreo 200 de km de Khandyga unde ar fi trebuit sa ajungem azi. Niste obshejitie (camine) ordinare, e clar ca o sa campam. Dar unde? Ca nu imi vine sa pun cortul printre ruine si fieratanii. Si deodata vedem, ca o oaza, scoala si gradina ei. O casa mai lunga, inconjurata de gard, cu gradina cu iarba si flori salbatice. O oaza! Un aer de liniste si pace domneste in curtea scolii (e vacanta). Batem la usa si deschide o doamna pe la 50 de ani. E profesoara dar si paznic de noapte. Fara ezitare, ne lasa sa punem corturile si se duce sa puna ceaiul pe foc. O cheama Lyudmila si e originara dintr-un sat rusesc din Moldova. A venit aici acum 16 ani si preda pentru cei 5-6 copii pe care scoala ii are in fiecare an. Sint copii lucratorilor la drumuri. Nu sint lucratorii de pe santier, sint cei de la intretinerea permanenta a drumurilor. Scoala are 4 profesori pentru 6 elevi. Atati elevi aveau anul trecut dar anul asta nu se stie daca vor avea. Ca o paranteza, scoala are acces la internet prin satelit. Toate scolile din Rusia au calculatoare noi si acces la Internet. Indiferent unde sint, chiar si dupa Cercul Polar. E programul lui Putin. Noi ascultam cu gura cascata cum Lyudmila ne povesteste senina cum iarna sint -50 de grade aici, intre munti. I se pare un loc minunat si nu e amarita deloc ca poate viata ei ar putea fi mai buna. Ne ducem la corturi si ea ne aduce chiftele, paine si castraveti. Aici castravetii sint la fel de exotici ca mango si costa 20 de dolari kilogramul. Si ea imparte cu noi fara ezitare! Apoi ne arata unde e banya catunului si avem prima baie calda in 5 zile! Ne prabusim in corturi... Eu puneam doar o chinga orizontala pe mijloc. Chinga trece prin spatele suportului de bagaj. Nu era chiar perfect pentru ca trebuia sa trec chinga prin niste triunghiuri ale suportului pentru ca gentile sa nu alunece in fata si asta insemna ca nu puteam sa scot bagajele decit daca scoteam toata chinga, trecuta prin gaurile de la buzunarele laterale. O sa ma gandesc la un sistem cu crva tridenti sa pot sa le scot rapid. De mentionat ca suportul sprijina doar partea superioara a gentii si pentru ca gentile sint lungi se curbeaza spre interior. Nimic periculos insa :-) Eu puneam doar o chinga orizontala pe mijloc. Chinga trece prin spatele suportului de bagaj. Nu era chiar perfect pentru ca trebuia sa trec chinga prin niste triunghiuri ale suportului pentru ca gentile sa nu alunece in fata si asta insemna ca nu puteam sa scot bagajele decit daca scoteam toata chinga, trecuta prin gaurile de la buzunarele laterale. O sa ma gandesc la un sistem cu crva tridenti sa pot sa le scot rapid. De mentionat ca suportul sprijina doar partea superioara a gentii si pentru ca gentile sint lungi se curbeaza spre interior. Nimic periculos insa :-)

Am avut Magadan panniers de la Adventure Spec (design-ul lui Walter Colebatch). Indestructibile si impermeabile (au doua roll-baguri interioare care sint impermeabile). S-au murdarit ca porcul pe Kolyma si Lena Highways dar la prima intalnire cu un Karcher aratau ca noi. Gentile de plastic Hepco pe care le-am avut pina acum nu ar fi avut nici o sansa (prinderea in cadru s-ar fi rupt, ele probabil nu aveau nici o treaba). Pe spate am avut initial un Ortlieb de 120 de litru pe care l-am schimbat cu un Wolfman de 70-80 de litri de la Roman. Dimensiunea perfecta. Gentile laterale le-am scos de doua ori cred. In rest le-am lasat pe moto, "asigurate" cu un cablu Pacsafe. tot ce aveam nevoie in hotel era in roll-bagul Wolfman.

Ziua a 4-a. Recuperam motoarele din garajul pus la dispozitie de motocrosistii din Susuman, ne luam ramas bun de la Vitaly, il imbratisam pe Roman si pornim. Vremea promite sa fie uscata. Imediat vedem diferenta intre Tenkinsky Trakt si Federala M56. Din cauza traficului soseaua federala e plina de gropi iar pamintul batut din care era facuta capatase in unele locuri consistenta si culoarea asfaltului. Asfalt cu gropi, ce placere :-( Dupa vreo 80 de km iesim de pe federala si mergem spre Khadykchan. Faimosul ghost-city! Prin 2006 acesta era un orasel de 30,000 de oameni! Apoi compania miniera a inchis productia, a inchis caldura (in plina iarna) si le-a urat noroc bun! A urmat un exod total. Toti oameni au plecat. Nu a ramas absolut nimeni! Citisem atita despre oras pe relatarile de tura ale altora si acum sintem si noi aici! Parca nu ne vine sa credem. Dar recunoastem imaginile celebre. Piscina, blocul cu renul etc. E o liniste totala, intrerupta doar de ciocanele unei echipe de muncitori care demonteaza ceva fieratanie. Intram pe stradute, printre blocuri. Intram in bloc, mie mi se face pielea de gaina si ies. E prea straniu. Max urca la etaj, e transpus parca in lumea copilariei lui. Toate oraselele din Nordul Rusiei sint facute dupa un tipar standard si Max regaseste intocmai arhitectura orasului copilariei lui. Facem pozele de rigoare si o stergem. Clink-clink- clink. Ce naiba o fi? Proiectoarele Rigid D2 se balangane undeva deasupra rotii mele fata. Suportul special care le tinea deasupra aripii s-a rupt. Proiectoarele sint grele dar totusi am mai facut offroad cu ele. Anul trecut in Georgia am mers cel putin 200 de km de offroad si nu au avut nimic. 600 de km de Road of Bones le-au venit de hac. Iesim inapoi la federala si imediat cotim stanga pe Old Summer Road! Pentru cei care nu sint niste obisnuiti ai advrider.com, Old Summer road (Drumul de vara) este varianta originala a Road of Bones (Yakutsk-Magadan). 500 de km de drum ne-intretinut, mai ales bucata de la Tomtor (linga Oymyakon – polul frigului) si riul Algakala spre care ne intreptam noi acum. Drumul de vara are citeva riuri mari fara poduri. Daca ai noroc de o vara uscata sau de un Ural poti sa le treci prin vad. Daca nu, nu. Planurile noastre initiale erau destul de ambitioase, avand in vedere ca niciunul din noi nu avea experienta de traversare de rauri. Dar ne bazam ca sintem 3 si ca sfarsitului Iulie-inceputul lui August e perioada cea mai uscata. Numai ca socoteala de acasa... Acum suntem doi si toata luna Iulie a plouat cu galeata. Azi nu ploua, e soare si suntem plini de speranta. Dupa 10 km de drum ajungem la rau. Imediat vedem o baraca bine intretinuta, cu lemne taiate, cu un pat si soba. Vedem si urme de camion. Vedem si bat cu marcaje infipt in apa. Cineva a stat si a asteptat sa scada apa. Acum apa e tulbure si vijelioasa. Nu arata bine de loc. 25 de metri, nu are mai mult raul aici dar nu arata bine. Max masoara cu un bat inaltimea la care e filtrul lui de aer si rezervorul si se avanta in apa. Imediat il vad cum incepe sa se clatine, la 100 si de kile cite are. Curentul e chiar puternic. Inainteaza cu greu, apa a trecut cu mult peste semnul de pe bat. Are undeva pe la un metru adancime. Dar problema e curentul. Cu greu Max sta in picioare. Daca ar fi sa “lansam” motoarele curentul le-ar rasturna imediat. Si atunci adio motor, ca de recuperat de sub apa aia nici nu poate fi vorba. Max traverseaza raul de doua ori in cautare de variante. Nimic incurajator. Se intoarce, varsa apa din cizme si stam la sfat. Daca trecem cumva raul asta, mai avem citeva (zice harta) care ar putea fi la fel de mari. Iar apoi e iesirea de pe Old Summer Road la riul Kyubume. Care stim sigur ca nu are pod. Riscul e pre mare. Si de asteptat sa scada apa nu poate fi vorba. Suntem deja cu o zi intarziere, intr-un program extrem de strans. Deci nu vom face Old Summer Road :-(( Anul asta! Cu un pic de regret plecam inapoi spre federala. In loc de 500 vom avea de facut 1000 de km. Teoretic in 2 zile. Avem noroc de trafic putin si asta e bine pentru ca masinile lasa un nor imens de praf in urma lor. In general in Extremul Orient intalnesti urmatoarele masini: Tot-terenuri preparate mai mult sau mai putin, toate cu volan pe dreapta, ca vin din Japonia. Masini mici, tot cu volan pe dreapta. Uazikuri, dube rusesti, invariabil gri. Cu variante: de pasageri, cu bena de transport marfa. Camioane Ural sau Kamaz folosite in transportul oamenilor si/sau materialelor la exploatari de aur. Impresionante cu rotile lor de peste un metru diametru. Cu astea treci lejer raurile si namoalele. MAC-uri americane cu semiremorca. Da, aici nu prea vezi Iveco, DAF, Mercedes. Vezi camioane din-alea ca in reclamele de Coca-Cola :-) Peisajul se schimba din nou, iesim din munti si intram intr-o tundra plata unde de jur imprejur e doar vegetatie pitica, in general pe pamant imbibat cu apa. Aici e zona de permafrost, adica la 3-4 metri adancime totul e inghetat vesnic. Din cauza asta blocurile in oraselele scheletice sint construite pe piloni iar soselele nu au sanse sa tina asfaltul drept prea multa vreme. Tot din cauza asta cind incep ploile totul incepe sa se revarse. Apa nu are unde sa se duca in jos si atunci curgepe campii, parca impotriva gravitatiei. Cea mai mica diferenta de nivel e exploatata de torente si daca in calea lor e un drum si canalul de scurgere de sub el nu e suficient de mare atunci rupe drumul. Intalnim prima ruptura a drumului. Dorojniki lucreaza la o punte temporara, tevi de beton acoperite cu pamint. Buldozerul tocmai niveleaza pamantul peste tevi. Ocolim camioanele oprite si ne bagam in fata. OK, e primul obstacol mai serios. Camera de pe casca filmeaza. Imi iau un pic de avant, ma ridic pe puntea proaspat acoperita de pamint ne-nivelat, roata fata se infunda instantaneu si trantesc motorul in brazda :-) Futu-i, si se mai si uita astia la mine :-) Am noroc ca motorul e asa de infundat in pamant ca nu e orizontal si pot sa-l ridic aproape singur. Rusul de pe buldozer sarise imediat in ajutor. Re-pornesc si trec apoi lejer. Fug sa-l asigur pe Max dar asta are aproape 2 metri si saua de la F 650 GS e atat de jos ca nu are nici o problema sa “pedaleze”. Mai bagam vreo 100 de km si ajungem la Artik. Catun celebru prin faptul ca e singurul post de politie la sosea pe vreo 1000 de km. Si unde militianul, acum politist, Deadea Vasya opreste pe toata lumea. Si chiar amendeaza daca nu ai placutele de inmatriculare curate. Asa ca oprim inainte de catun si le curatam :-) Evident ca Deadea Vasya e neobosit la cei 60 si ceva de ani, sare in mijlocul drumului si ne opreste. “De ce mergeai pe contrasens?” ma intreaba. Aproape ma pufneste rasul. Care naiba contrasens, ca de 1000 de km vin pe orice parte a drumului nu are gropi. “Ocoleam gropile” raspund. Pufneste un pic, dar e zambitor. Nu ne dam jos de pe motoare, nu aratam nici un act. Stam asa. El se uita la motoare, noi ne uitam la el. Ne intreaba de unde si incotro. Ne zice ca au trecut niste argentinieni in grup de vreo 20 acum vreo 2 saptamani. Apoi ne lasa sa plecam. Credeam ca helmet-camul filma dar s-a dovedit apoi ca nu. Intram iar in munti. Mergem la malul raului Nera :-) Exploatari masive de aur pe acolo, se vad instalatii vechi dar si multe noi. Kolyma, dupa oprirea exploatarilor de uraniu, mai e atractiva doar pentru aur. Intr-un tarziu ajungem la Ust-Nera. Punctul cel mai nordic al calatoriei noastre. Oraselul arata chiar jalnic, Susuman era o metropola pe langa asta. Gasim “hotelul”. Un etaj intr-o cladire de 4. Cica e 3 stele, platim 3000 de ruble pentru o camera cu baie. Caram toate bagajele in camera (chiar daca am dat 10 kile tot mai am vreo 50) si soc. E cea mai horror camera in care am stat vreodata! Nu atat camera de 2.5 pe2.5 metri cat baia. Nici nu are chiuveta. Are doar o cada de 1 metru, ruginita toata. WC-ul nu are nici macar colac. WC-ul public din Gara de Nord Bucuresti? Poti sa dormi acolo, fata de asta. Facem haz de necaz, dam drumul la vodca si salam sarbesc (cum naiba a ajuns asta aici?), facem si o baie cu chiote (ce , credeati ca e apa calda?). Botezam Ust-Nera Jopa-Mira. Adica Cu..rul Lumii. Sintem convinsi ca mai rau nu se poate in calatoria asta. Ha, in citeva zile o sa regretam Jopa Mira :-) Noapte buna, iar cu dopuri in urechi!

Citeva randuri despre oamenii din Kolyma. Oamenii din Kolyma cind vorbesc de restul Rusiei vorbesc de "continent" (materik). Pentru ca distanta de restul Rusiei ii face sa se simta ca pe o insula. Singurul mod viabil de transport e avionul, soseaua federala e la mila vremii. Singurii care se aventureaza pe ea sint "dalnobishiki", "camionagii de drum lung". Am intalnit unul dintre ei, Sergey, cind ne oprisem la vreo doua zile jumate de Magadan. Transporta pe trailer un excavator. Era in a treia saptamana de drum de la Magadan (noi eram la a treia zi). Dormea in cabina si cu citeva nopti inainte se trezise cu apa la nivelul parbrizului, in parcare. Dar nu avea nici o urma de stress, amaraciune, suparare in vorba. Asta era viata lui, grea. Si o accepta asa. Asa erau Dima "dorojnikul", Aliosha "liniorul", Vitaly "motocrossistul" , mecanicii din Bolshevik si altii care chiar daca nu a fost nevoie de ajutorul lor au fost tot timpul gata sa ajute. Vedeai asta dupa cum te intrebau "Totul in regula?" cand opreau camionul linga motoare atunci cind faceam un popas. Sau cand sareau sa te ajute sa ridici motorul cand treceai podurile in constructie (ca alea temporare erau luate de ape). Max, prietenul din Moscova, imi spunea ca dupa trei zile in Kolyma a inceput sa creada din nou in oamenii. El era crescut in Nord si spunea ca asta e "firea omului" in Rusia adevarata, cea izolata, la mii de kilometri de metropole. Ajuti oricand, fara ezitare. Pentru ca si tu s-ar putea sa ai nevoie de ajutor candva. Ne-au placut oamenii din Kolyma. Ziua a treia incepe optimist. Cel putin asa vrem sa ne gandim. “Liniorii” cu Uralul ne duc ultimii 50 de km pana la soseaua federala. Acolo e un sat, Bolshevik, unde la baza de reparatii a utilizajelor miniere mecanicii incep sa strungareasca ceva ca sa repare roata stramba. Dupa ore de strungarit..esec total :-(, in momentul cand cercul rotii incepe sa se topeasca la tentativa de incalzire. Si nici furca nu pare reparabila. Tocmim un Uazik (mica duba cu bena) si plecam in Susuman. Aici reusim sa dam de Vitaly, seful clubului local de motocross. Iarasi examinari, evaluari de solutii de improvizatii. Suntem gata-gata sa riscam dar pina la urma luam decizia corecta: Riscul e prea mare, Roman se intoarce acasa! Zilele urmatoare de offroad ne-au confirmat cita dreptate am avut sa nu continuam cu un motor carpit cu o improvizatie exact unde era solicitarea cea mai mare: roata si suspensie. In momentul cand, cu parere de rau, am ajuns la concluzia ca Roman trebuie sa se intoarca acasa Vitaly incepe sa dea telefoane. Motorul merge gratis intr-un Kamaz pana la Magadan, 500 de km, iar Roman zboara “cu nasu” tot la Magadan. De acolo, alti motociclisti ii vor facilita transportul motorului inapoi in container (parca toti se jurau ca nu merg containere inapoi in Rusia??) si un bilet “redus” la avion pana acasa. Facem o tura prin Susuman, cu poza de rigoare la avionul care iese din bloc. E de fapt un simulator de Ilyushin care odata chiar functiona. Odata chiar era viata in oraselul asta, acum e cam in paragina. Oricum, vom vedea in cateva zile "esenta paraginei" :-) Dormim in “hotelul” din Susuman. Max si cu mine sortam din lucrurile noastre si fiecare trimite vreo 10 kile acasa cu Roman. Fac schimb de roll-baguri cu Roman si scap de “porcul” de 120 de litri in schimpul unui “purcelus” de vreo 70. Trimit acasa primusul, prelata, haine de schimb, maruntisuri etc. Pastrez scaunul pliant :-) (Era atat de bine seara, dupa o zi de stat in picioare pe scarite, sa poti sa te tolanesti intr-un scaun pliant cu spatar!). Toti trei suntem cam amarati pentru Roman pleaca. S-a pregatit cu noi 9 luni pentru calatoria asta iar acum trebuie sa abandoneze dupa doar 2 zile! Iar planurile noastre se bazau pe 3 oameni, pentru ca era nevoie si de manpower pe unde vroiam sa mergem. Cum deja incepe sa fie obiceiul, radem o stopocika de vodca si stingem lumina. Nu inainte sa-mi pun dopurile in urechi, ca avem mistreti raniti in camera :-) PS Imi pare rau ca nu pot sa scriu mai mult si mai repede, e o saptamana cam plina (prima la birou). Si mai lucrez si la selectarea pozelor si filmelor pentru un mini-video. Apropos, cam ce durata ar fi OK sa fie filmuletul?

Rar gasesti combinatia ideala de traseu-parteneri-experienta parteneri-echipament-timp-bani. Si cind nu gasesti trebuie sa-ti asumi niste riscuri. Toti trei ni le-am asumat de la bun inceput A iesit oricum mai bine decit alte experiente cand totul parea perfect, fara riscuri si am terminat plin de nervi

O harta foarte sumara ar fi cam asa Costuri: 500 USD avionul in Magadan 500 USD motorul in container Moscova Magadan 2000 USD cheltuieli pe drum (600 l benzina, vreo 14 nopti de hotel/motel ca restul pana la 21 au fost cort si altele, mancare) La care ar mai fi vreo 2-3000 USD pregatirea motorului si alte accesorii (GPS Montana etc).

Sa stii ca asa e! Il vedeam cum lasa genunchiul jos in curbe si inclina motorul! A fost si greseala mea ca nu l-am atentionat mai repede, dar eram toti ca scapati din lat :-)

A doua zi, Roman se plange de ne-somn , de cosmaruri, de frig etc. Hmmm, e doar prima noapte.. Pornim pe Tenkinsky Trakt. Drumul e de pamant batut, larg, aproape perfect. Muntii sunt pitici, 1500 metri probabil, pasurile montane ajung pe la 1200 de metri. Peisajul e straniu, o combinatie de vegetatie abundenta dar pitica (doar e tundra) si varfurile de munti din piatra marunta, parca ar fi halde de steril. Si incepem sa simtim imensitatea tarii in care intram. Mergem, mergem, mergem si doar peste 100 de km se mai schimba peisajul. Dar se schimba. Uneori radical, dam de rauri pe care le urmarim inca vreo cateva zeci de kilometri si padurile aici sunt mai dese si inalte. Apoi urmeaza alt tip de munti , impaduriti. Si tot asa. Cam la 300 de km gasim un satuc si alimentam cu benzina (92) si gasim si o cafenea. Aici toate micile bodegi de pe marginea drumului se numesc “Kafe” sau “ Zakusocinaia”. Plov din orez si porc, ceai, mai departe. Filmez cu camera de pe casca, fac poze cu DSLR-ul, fac poze cu “savoniera”. Incepem sa mergem tot mai repede, drumul se preteaza la 80-90-100. Max si Roman incep sa piarda din temeri fata de offroad. Mai ales Roman care ma surprinde cit de tare se apleaca in curbe. Ma si gandesc sa-i spun ca aici nu e chiar asfalt. Mai bine chiar ii spuneam. Motoarele sunt incarcate cam mult. La “valuri” in drum simt cum comprim complet amortizorul spate si nu-mi place asta. Trecem prin 2 orasele miniere, Ust-Omchug si Omchak. Aici mineritul inseamna aur. Se “spala” aur direct din rauri. Munti de steril in lungul raurilor exploatate. Mai trecem citeva pasuri montane, ne apropiem de 400 de km azi. Mergem tare pe un drum aproape perfect si aproape ma ia prin surprindere o curba stanga la 90 de grade. Cu toate ca era semnalizata. Ma chiar gandesc “Sper sa aiba atentie Roman”. Ma opresc la 5 km mai incolo si astept. Astep vreo 5 minute si imi dau seama ca ceva s-a intamplat. Ma intorc si exact in curba cu pricina il vad pe Roman scuturandu-se de praf. Motorul in sant, la 2 metri adancime fata de drum. Roata fata facuta 8, spite rupte, furca stramba, parbriz spart, plastice rupte etc. Nu arata bine deloc! (Acum realizez ca nu am nici o poza cu "victima") La 60-70 km/h, curba l-a luat prin surprindere, a intervenit si “fixatia” pe santul la care se uita si nu a mai avut ce face. Ghinionul a facut ca exact in acel loc sa iasa de sub drum o teava de drenaj de vreo jumatate de metru diametru. Pe care roata fata a lovit-o in plin. Motorul s-a dat peste cap, Roman a zburat si a aterizat suficient de dur ca viziera de la casca sa zboare cat colo. Din fericire, in afara de cateva dureri musculare, se pare ca nu sant probleme fizice. Cu motorul e alta poveste. Il pornim si reusim sa-l impingem in strada. Roata nu se poate invarti, de stramba ce e. Furca e clar indoita. Semnal GSM nu avem si nici nu aveam ce face cu el. Plec doar eu mai departe in cautarea ajutorului. 40 de km merg prin munti pana dau de prima masina. O cisterna cu apa a lucratorilor de la drumuri care vopseau niste semne. Nu au cum sa ne ajute dar ma trimit inca 10 km, peste munte la niste lucratori “liniori”, care intind cabluri de tensiune prin munti. Ii gasesc peste munte si ma bucur ca au un imens camion Ural, cu bena descoperita in spate. Baietii sar fara nici o ezitare in camion si vin in ajutor. Inca 50 de km inapoi, pe un drum total pustiu. Incarcam motorul in bena si plecam la tabara liniorilor. Cu ocazia asta fac a treia oara pasul Gavrushka. Intamplator, din cei trei magneti de frigider cumparati in aeroport in Magadan, unul era cu pasul asta! La tabara liniorilor nu avem unde sta, dar peste rau e o tabara permanenta a lucratorilor de la drumuri, “dorojniki”. Trecem pe acolo si seful Dima, pe care il intilnisem cu cisterna cu apa, ne invita sa dormim la ei. Au o camera cu trei paturi. Stam la povesti, Dima ne povesteste de aspra iarna din Kolyma, bem vodca. Discutam variante de continuare, adormim tarziu.

Am aterizat in Magadan pe la amiaza dupa 8 ore de zbor din Moscova. De mult nu mai zburasem pe linii interne dar chiar sa ma lase la bord cu ditamai cutterul de 15 cm nu ma asteptam. Aeroportul din Magadan e la vreo 40 de km de oras, ca doar acolo era locul mai plat, in rest e zona muntoasa. Ajungem la depozitul tranportatorului si incepem despachetatul motoarelor din “colivii” si aranjatul bagajelor pe ele. Trebuie sa mentionez ca trimisesem aproape toate bagajele impreuna cu motoarele, cu 2 luni in urma. Multe lucruri cumparate si trimise ne-testate. Si asta vom vedem mai incolo ce a insemnat. Dupa vreo 3-4 ore am terminat de aranjat totul pe motoare, motoarele au pornit fara problema dupa 2 luni de pauza (bateriile fusesera deconectate). La insistentele lui Max si Roman am hotarat sa nu dormim in Magadan si sa facem macare vreo 100 de km apoi sa punem corturile. Asa ca am cumparat niste orez, conserve de carne, apa si vodka (da, ce credeati, doar e Rusia) si am plecat. Oprim pentru pozele de rigoare la Maska Scorbiy . Un monument in memoria celor disparuti prin gulagurile lui Stalin in Kolyma (Kolyma vine de la riul Kolyma, celebru pentru aur, gulaguri si tantari). Am alimentat cu ultima benzina de 95 din urmatorii 3000 de km si am facut 80 de km de asphalt si inca vreo 20 de macadam din Tenkinsky Trakt. Drumul asta e un fel scurtatura mai ne-umblata, fata de soseaua federala M56. Zona muntoasa, impadurita, pustie. Am pus corturile intr-un fel de pas montan, la vreo 30 de metri de drum. Am acoperit motorul cu prelate (da, am carat si asa ceva! 2 zile!). Si a urmat prima surpriza. Arzatorul MSR Dragonfly, nou-nout, ne-testat (trimis cu motorul), nu functioneaza! Ceva cu pompa, naiba sa-l ia. Lovitura e grea, pentru ca regimul nostru era planificat sa se bazeze pe orez fiert, tocana de vita de la conserva, ceai, musli etc. Eu mai trebuia sa si tin regim, din cauza unei gastrite aparute neasteptat in urma cu 3 saptamani. Bun, punem dezamagirea la o parte, facem un foc din lemnele umede, incalzim tocana, radem citeva shot-uri (stopochka) de vodka si ne culcam. Asta dupa ce testam toate sprayurile, cremele si plasele anti-tantari pe care le carasem. Cum ne-a zis un localnic mai tarziu: “Cremele astea doar va fac mai gustosi, tantari cred ca e maioneza”

9 luni a durat pregatirea pentru tura asta. O iarna intreaga, ruseasca, de facut planuri, cheltuit bani si visat. A inceput totul cand ii povesteam colegului Max, la Moscova, despre Magadan si Road of Bones. Max e chopperist si prietenul lui, Roman, e vitezist. Amandoi aveau zero experienta pe offroad. La vreo cateva zile dupa prima discutie, Max imi zice "Hai la Magadan!". In gluma I-am raspuns "Hai!". Ce motor sa-mi iau? ma intreaba. Citeva zile de deliberari si frunzarit internetul si se targeteaza pe BMW F 650 GS. Motor ca asta mai facuse drumul, teoretic ar fi fost in stare. Dupa o saptamana, ma anunta "L-am luat! Si Roman si-a luat tot un F 650 GS". Mi-a cam cazut fata, ca eu eram pe jumatate serios cand am zis "Hai". Si de acolo a inceput. Luni de pregatiri ale motoarelor (KTM Adventure 950 S la mine), de cautare a variantelor logistice etc. Pana la urma ne hotaram sa facem Magadan-Moscova in loc de invers. Asta dupa ce toti transportatori s-au jurat ca ei nu aduc nici un container din Magadan, doar le trimit acolo. Se pare ca de acolo containerele pleaca goale in China si apoi pline vin la Moscova samd. In Mai am facut drumul Bucuresti-Moscova si la o saptamana dupa sosire deja incarcam motoarele in container. Au urmat 6 saptamani de asteptat sa ajunga containerul cu trenul in Vladivostok si apoi pe mare in Magadan. Apropos, pretul a fost de vreo 500 USD de motor. Si la 2 saptamani dupa container, am zburat si noi in Magadan. 27 Iulie: incepe aventura.

Super montajul!! Am recunoscut niste bucati dintre Mestia si Ushguli :-) Deabia astept sa vad si ceva din bucata de dupa Pasul Zagar pe care eu nu am putut sa o fac in Iunie din cauza zapezii :-)

Buna Gabry, Intre Rusia si Georgia se trece fara nici un fel de problema la Verkhny Lars - Kazbegi (la Nord de Tbilisi). In orice sens. Nu inteleg de ce se mentine "misterul" asta cand deja au trecut zeci de motociclisti de anul trecut cind s-a deschis granita. Inclusiv cel putin 10 bikeri romani (eu am trecut in Iunie anul asta). Gogoritza aia cu escorta militara e chiar prea de tot :-))) Cit despre informatii de la ambasada, intreaba oriunde numai la o ambasada romana nu! In general ambasadele romane si nu numai sint total contra traficului turistic oriunde nu e Uniunea Europeana sau SUA. Bafta!

Super traseu, felicitari! Am ajuns si eu pina la granita cu Iranul in tura din Iunie, cind am venit spre Moscova prin Georgia, si mi-a parut rau ca nu am avut timp si de Iran/Armenia. Super fain sa vad poze din aceleasi locuri din Georgia, drumul spre Mestia. Ai urcat pina la Ushguli si pasul Zagar? Tigly

Tija, da-mi pe privat adresa ta de mail sa iti trimit fisierul cu harta Georgiei.

Salut Tija, Am incercat sa iti dau mesaj privat dar nu poti primi mesaje :-) Am avut harta incarcata pe GPS GArmin Zumo(harta downloadata de pe net) si am avut si harti (si ele downlodate, dar cred ca sint in rusa, trebuie sa verific). Daca vrei iti pot transfera fisierul cu harta GPS prin transfer.ro Din cite stiu, citiva baieti din Cluj se pregatesc de un ocol de Mare Neagra prin Septembrie. Daca te intereseaza sa iei legatura cu ei cauta o adresa de contact la heavyduties.ro.

Salut Tija, Off-road-ul incepe la Mestia si pina in Pasul Zagar, unde eu m-am oprit ca drumul era blocat de o avalansa, sint 50 km de off-road. Pe partea cealalta a pasului pina la asfalt sa tot mai fie vreo 40-50 de km de off-road. In Mestia este benzinarie. In general in Georgia sint benzinarii suficient de dese.

Cred ca a fost cam 1300 de Euro toata distractia. Nu am tinut evidenta. Cazare am stat de la 30 de USD (Turcia) la 100 USD (Rusia). Benzina scumpa in Turcia (vreo 2 euro) si ieftina in Rusia (1 USd). Autostrada prin Turcia a fost si ea vreo 20 de Euro. Tbilisi - cazare la 50 USD. Adventure-ul mi-a luat vreo 5.8-6 l/100 km. Nu am avut nici macar o pana :-) quote name='lwiq' timestamp='1340910425' post='3165690'] la cat au ajuns cheltuielile? carburant (eventual consum mediu), cazari, alte taxe. ai avut ceva probleme cu moto pe drum?

Helmet-cam CamSports HD MAx. Are un suport care se prinde cu scotch dublu-adeziv de casca. Si 2 rinduri de power-tape, dupa ce a inceput sa joace camera cam mult :-) Nu recomand camera (de fapt nici nu se mai produce). "Tremura" mult prea mult si culorile sint cam desaturate. Still-pics facute cu ea (se vede o bucata de casca) le-am saturat un pic in Photoshop. Am folosit si un Canon S-90 pentru pozele din opriri.

Hmm, mai incerc o data cu linkul... Traseul a fost Bucuresti-Vama Veche - Varna - Malko Tarnovo - Istanbul - Amasya - Erzurum - Kars - Posof - Vale (Georgia) - Batumi - Zugdidi - Mestia- Kutaisi - Akhalkalaki - Tbilisi - Kazbegi - Verkhny Lars - Vladikavkaz (Rusia) - Rostov pe Don - Moscova. Nici o problema la nici o granita de pe drum. Maxim 20 de minute am stat.

Salutare, La inceputul lui Iunie am facut o "aproape tura de Marea Neagra". Aproape, pentru ca nu am facut Ucraina, destinatia mea era Moscova. Pe scurt: 6000 de km, 12 zile. Partea cea mai frumoasa: Georgia, pe care o recomand cu caldura. Natura superba, drumuri fie perfecte fie off-road :-), mancare senzationala, oameni super (mai ales cind o rupi pe rusa). Nu am timp sa fac o relatare in detaliu, pot sa raspund la intrebari punctuale. Va dau insa linkul cu filmul facut din pozele si videourile adunate in 12 zile.

Eu nu am facut partea dinspre Sochi, am inteles ca e un drum destul de aglomerat pe malul marii. Pe harta vad ca nu exista un drum mare care sa treaca direct (pe sub munte) de la Sochi spre Vladikavkaz. Daca exista vreunul mai mic, nu stiu ce sa zic de siguranta. In Kabardino-Balkaria (regiunea Elbrus, pe unde ar trebui sa treci) cred ca inca mai sint operatiuni contra-tero. In cel mai bun caz te opresc si verifica din cind in cind (politia). Drumul mai sigur merge de la Sochi la Tuapse apoi Maykop - Armavir (apoi pe Autostrada Kavkaz)- Mineralny Vody - Vladikavkaz - Vekhny Lars. Calitatea drumului e buna. Politia te poate opri la control documente la trecerea intre raioane. Daca totul e OK cu actele, nu te intreaba altceva. Radare nu am vazut. Cazare gasesti intre 70 si 100 USD. Eu am stat in Mineralnye Vody (Euro Hotel) la 100 USD. Rusia e scumpa la cazare dar ieftina la benzina. Teoretic s-ar putea face drumul intr-o zi (dar pleci pe la 7). In partea rusa nu am remarcat ceva sa merite sa te opresti. GRanita se trece repede. In Georgia insa merita sa urci pina la biserica Kazbegi/Semenba (sau asa ceva) (din localitatea Stepantsminda, la vreo 10 km de granita, sint semne). In Stepantsminda gasesti si cazare. Apoi "drumul militar georgian" urca la vreo 2300 de metri si e aproape off-road (Asfalt spart rau). Dupa aceea e OK pina la Tbilisi (granita-Tbilisi ~ 180 de km). Cind vrei sa mergi?

Salutare, Eu traiesc in Rusia, am viza de munca, deci nu a fost problema. Dar la citeva zile dupa mine a trecut un grup de prieteni, romani, care luasera vize turistice de Rusia. Sint destule site-uri rusesti care iti fac invitatie si iti dau voucher (fictiv) de hotel in Rusia, contra a 10-15 euro. In baza invitatiei si voucherului Ambasada Rusa iti da viza turistica. La intrarea in Rusia trebuie sa faci declaratie vamala de import temporar pentru motocicleta, declaratie pe care o predai la iesirea din Rusia. Daca ai noroc, dai de vreun vames amabil si te ajuta sa o completezi. Daca nu, trebuie sa stii un pic de rusa. Securitatea in Georgia e maxima. Politie incoruptibila, dotata pina in dinti de americani. Patruleaza peste tot dar nu te opresc pentru ca verifica motorul/masina prin calculatorul din masina de patrula. Totul integrat cu sistemul politiei de frontiera. In Rusia, in Osetia de Nord (unde intri venind din Georgia) nu sint probleme. Destula politie, la granitele de raioane mai sint puncte de control. Problemele sint doar in Dagestan (la Marea Caspica) si un pic pe linga Elbrus. Una peste alta, ocolul Marii Negre pe moto se poate face in conditii de siguranta OK. Daca mai vrei detalii, mai intreaba-ma. Ciao tigly

Salutare, Duminica trecuta am trecut eu cu moto din Georgia in Rusia. Pasaport romanesc :-) Punctul de trecere Kazbegi-Verkhny Lars (singurul deschis). Toate formalitatile: 5 minute la georgieni, 15 minute la rusi (+ o ora de asteptat, ca am nimerit pauza de masa). Ciao tigly In poza: vama georgiana si intrarea in Rusia (tunelul e in no man's land).

Da, Verhny Lars e cea care da in Vladikavkaz, Osetia de Nord. Zona e mai linistita anul asta. Dagestanul e periculos. Cecenia e mai OK decit Dagestanul. Lichidari de politisti, "muftii colaboratori" etc se mai intimpla si in celelalte republici caucaziene din Rusia. Dar cred ca aia e viata normala acolo dintotdeauna.