AdrianS

Cadrul Zetei mele a fost mai oropsit decat cel din pozele de mai sus. Aceleasi probleme, cadrul fisurat in josul jugului si traversa de sub rezervor indoita. Guguloaiele pe care le vezi apartin fostului proprietar, intaritura care merge pana jos este conceptie Comana County Choppers din teava patrata, cu o latura (cea dinspre cadru, evident) taiata. A fost simpatic inginerul de la RAR:

Am reusit sa indrept traversa de sub rezervor pe menghina. In plus, am avut "mostenire" un port-ax pentru bascula spate absolut prost inventat, prost croit si prost sudat. Am inlocuit port-axul ăla cu un altul (plus bascula) de pe un cadru de Jawa 356 (175 cmc). La momentul respectiv nu stiam prea multe despre Jawa, iar bascula pe care o dadusem jos de pe Zeta (cadru 353, bascula 355 / 356, motor tip 11 - o simfonie intreaga!) era identica cu cea de pe cadrul de 356, de unde am presupus ca toate basculele Jawa din anii aia sunt la fel.

In fine, pentru adaptarea "noului" port-ax a fost nevoie de munca multa si migaleala pe potriva. Flexuire, potrivire si sudura by awesomenoshenia de taica-meu, ca parca-i lucratura de fabrica! Ciclistica? Pot merge absolut relaxat fara maini (timp in care umblu in geanta, evit gurile de canal, fac cu mana trecatoarelor, franez cu spatele etc.) pana ajung pe la 10 km/h in decelerare.

Abia asta-vara am constatat ca, spre deosebire de bascula de Jawa 355 / 356, cea de Jawa 353 / 354 este considerabil mai ingusta in partea dinspre motor, ca sa faca loc carterului. Abia acum am inteles de ce, eu avand bascula mai lata a Jawei 356, motorul meu a fost polizat nitel de fostul proprietar ca sa nu loveasca in bascula. Cea de 353 / 354 din urma este totodata ceva mai groasa in material fata de aia de 355 / 356 si are gaurile pentru axul rotii ceva mai mari.

Ce vreau sa zic: daca ai pretentii la un cadru impecabil din punct de vedere istoric si estetic, il poti folosi linistit pe cel oferit si-l poti face suficient de solid ca sa reziste ulterior fara greturi la un accident frontal si la zeci de mii de kilometri (dintre care o buna parte prin gropi), cu pilot de o suta de kile, bagaje de alte cateva zeci si pasager (sau pasagera) in mod frecvent.

Nu merge evacuarea clasica de Nipru MT-16, cu o singura toba si plaman?

Aleko, tu erai ala care bubuia asta-seara, pe la 20:00, de-a lungul Pasajului Basarab?

Eu eram hat departe in Grozavesti, pe malul Dambovitei, stationat cu Zeta langa prima shaormerie cum ai venit dinspre Unirii si ai trecut de pasaj. Il asteptam pe Ovidiu sa apara calare pe Aliosa tot dinspre Unirii, cand am inceput sa aud duduit puternic de pe pod: mi-am fixat privirile pe ceva motocicleta cu doua lumini pe spate, relativ departate una de cealalta. Initial m-am gandit la vreun Harlau cu side-case-uri labartate, dar pe urma am dibuit si albastrul spalacit al caroseriei.

Vulpoiu sa ne povesteasca, este posibil sa fi inteles eu prostii. Dar ne va povesti ceva mai tarziu, ca am inteles ca deocamdata ispaseste o pedeapsa de 24 ore (ban-hammer) pentru un comentariu postat la sectiunea "Administrare".

Cand mai caut ocazional motociclete, uit sa arunc o privire si pe la rubrica "tractoare" .

Vad si eu, pentru prima data pe un Nipru de la noi, o priza pentru lampa de urgenta conceputa de KMZ. La asta ma refer: link (*.pdf de 2,11 MB).

Ma ispitesti.

 

Sa fac oare "daungreid" de la 350 la 250.....

 

Dac-as dispune de ceva fonduri pentru planificata mea calatorie "de la est la vest"... m-as duce cu una si m-as întoarce cu alta.

"Vise taica vise"

Na, ca ai putut si fara downgrade!

Va sta bine impreuna! Auzi tu, vulpoiu' si cateaua...

Ca oamenii sa te poata ajuta, ar fi indicat sa precizezi modelul Izh-ului si, eventual, anul de fabricatie. Vulpoiu a patit-o recent cu niste discuri care, desi erau de Izh, aveau alt diametru.

In cazul in care vrei sa refaci niste saboti sau discuri de ambreiaj pe care le ai deja, e un nene care are un atelier micut la intersectia dintre Soseaua Viilor cu Filaret si cu asa ceva se ocupa. Atelierul se afla la parterul unei case verzi, dupa o vulcanizare, diametral opus fata de sensul de venire dinspre Eroii Revolutiei.

Nu stiu preturi, dar stiu atelierul de multi ani si merita macar sa te interesezi ce si cum.

Edit: rahat si cu diacriticele astea. Stau sa-mi editez fiecare postare ca sa le scot, ca altfel le transforma-n cod.

Nu, acea "tava" prinsa de carter cu suruburile marcate de tine ramane la locul ei. Nu ai de ce sa umbli la ea. Pentru a ajunge la locasurile arcurilor cu pricina, trebuie intai sa scoti axul schimbator. Pentru asta, procedeaza in felul urmator:

Dupa cum vezi in poze, axul schimbator are acea piesa prinsa (cea care tine calaretii) de capatul lui. Ea nu face corp comun cu axul, ci este o piesa separata care intra relativ fest pe ax si apoi este tinuta pe loc cu ajutorul unui bolt / stift din otel. Boltul traverseaza atat piesa, cat si axul schimbator. Axul are doua astfel de canale paralele pentru stifturi, care ii strapung diametrul aproape de cele doua capete ale sale. Capatul celalalt (dinspre pedala de frana) al axului strapunge motorul in partea dreapta. Ca sa accesezi acest capat al axului, dai la o parte capacul de la dinam si vei vedea ca mai gasesti o piesa pe ax (un fel de parghie / cama), prinsa si ea cu un stift. Cu dornul si ciocanul, ciocaneste boltul de jos in sus ca sa-l scoti de pe ax, apoi trage in afara cama de pe ax. Daca nu ai loc, poti slabi sau da la o parte sistemul ambreiajului semi-automat. Poti fie sa slabesti surubul central al sistemului respectiv, fie sa inlaturi intreg subansamblul din cele trei suruburi cu care este prins de carter.

Dupa ce ai extras stiftul camei si ai scos cama de pe ax, axul schimbator poate fi scos prin stanga motorului. Atentie la "calaretii" de care ti-am povestit anterior, sa nu-ti zboare prin cutia de viteze cand extragi axul. Pune doua degete in dreptul lor ca sa-i prinzi la "decolare". Acum ai acces nestingherit la locasurile arcurilor buclucase.

O scurta explicatie in legatura cu aceasta cama pe care o gasesti pe capatul din dreapta al axului schimbator: rolul ei este sa ridice parghia cu rola a sistemului de ambreiaj semi-automat. La randul ei, parghia cu rola impinge o tija lunga, care traverseaza motorul prin axul primar al cutiei de viteze. Aceasta tija apasa pe discurile de ambreiaj si le depreseaza de pe placile de presiune. Ideea este ca, pe masura ce ridici sau calci pedala schimbatorului de viteze, ambreiajul ti se debreiaza si el. In felul asta poti conduce motocicleta fara sa folosesti maneta de ambreiaj. Am facut intr-o zi treaba asta prin trafic aglomerat de Bucuresti: plecat de pe loc numai din pedala, schimbat viteze tot asa, opriri la fel. Zambete peste zambete de sub viziera .

Reglarea acestui sistem se face atat din intinderea cablului de ambreiaj, cat si din surubul (mare) care apasa pe parghia cu rola.

Cel mai repede ajung cu gândul la burdufurile de protecţie de la bara de direcţie a Daciei 1310. Găseşti aşa ceva la magazinele de piese auto Dacia, sunt ieftine.

Oho! Green screen-uri la 1080p, efecte de sprite-uri prin Cheile Dobrogei, backdrop-uri suprapuse la măiestrie pe fundal, Andrei mecanic, motociclist, pilot şi Indiana Jones într-un singur videoclip... atâta doar să mă chemaţi pe mine data viitoare ca să recit pasajele introductive, dacă tot sunt în engleză .

Felicitări! Bombiţa a devenit probabil prima Nipră pe care am văzut-o la o asemenea rezoluţie .

BAAAA. DIACRITICELE!!! Refuz sa mai postez daca se foutú si treaba asta. Parca vad ca trecem pe blogspot, frate.

Important! atunci cind din bucsa trebiue luat foarte putin alezorul se roteste in sens invers.

Și chiar am vrut să precizez treaba asta în mesajul anterior: n-aÂş fi dorit să omor discuția cu intervenția mea, cred că e cel puțin la fel de importantă (dacă nu mai creativă) ca polemica furtunoasă ce se petrece de vreo două zile pe topicul "URAL".

De ce în sens invers? ÂŞi ați pus o poză cu două alezoare. Cât de reglabil e fiecare? Sunt curios fiindcă nu am lucrat cu aÂşa ceva.

Bucșele mele nu sunt inele închise, ci sunt ca niște segmenți - adică deschise la un capăt. Diametrul lor devine altul (considerabil mai mic) odată presate în biele. De aceea întâi le presezi - având grijă să păstrezi deschizătura undeva pe lateral, nu sus Âşi nici jos, că acolo sunt bătăile cele mai puternice ale bolțului - Âşi abia apoi te-apuci de alezat.

Vă mulțumesc tuturor pentru răspunsuri, dar nu mi-ați răspuns deloc . Am hotărât aÂşadar să i le trimit tot lui Dani, dacă la el am reparat Âşi chiulasele.

:lol:

Haspirator de pirande Nipru' ăsta. Albastru ca panseluţele de pe fustele lor . Spor!

Hai să deshumăm morminte.

Am bielele de Nipru scoase. Am uzură-n bucÂşele pentru bolțuri. Am bolțuri bune. Am bucÂşe noi, trebuie băgate Âşi găurite pentru ungere. Sunt din BucureÂşti. La ce nene strungar cu posibilități de alezare merg ca să scot bucÂşele vechi, să le bag pe cele noi Âşi - cel mai important - să mi le alezeze pe cotele bolțurilor?

Prin toamna lui 2011 am avut accident cu Jawa. Aveam pasager Âşi mergeam cu vreo 30 km/h. Într-o aglomerație, mi-a tăiat calea un bou (trebuia să-mi cedeze prioritatea) Âşi am intrat cu roata față între roata lui stânga-față Âşi contraaripa dinspre habitaclu. Furca mea îndoită, aripa strâmbată toată, pedala de frână îndoită, Loganul lui - intact. Înainte să mă-nfig în el m-am apăsat pe toate manetele Âşi butoanele care-mi stăteau la dispoziție, a se citi am frânat cât am putut (deh, frâne pe tamburi, leat 1958) Âşi am claxonat continuu. Explicația lui: "nu am văzut de unde venea claxonul".

ÂŞoferul Âşi cu pasagerii lui m-au jignit (i-am întrebat dacă-mi plătesc dauna Âşi răspunsul a fost "ca să ce, să-ți iei altă rablă?"), apoi s-a trecut la înjurături, după care am stabilit să o dăm la pace. ÂŞoferul nu a vrut să-mi dea asigurarea (se tot băga în fața lui unul din pasageri, probabil Âşefu' pe care dom' Âşofer îl plimba de colo-colo cu maÂşina), ci mi-a aruncat în scârbă un număr de telefon Âşi au Âşters-o repede când am pomenit de poliție. Fuga de la locul accidentului, nu? Am tot sunat până seara Âşi, neprimind răspuns, i-am trimis respectivului un SMS în care-i spuneam că mă duc să declar accidentul. Imediat cum am trimis mesajul - hop! - mă și sună înapoi respectivul. Ce mi-a transmis nu este reproductibil aici, însă puteți fi convinÂşi că am auzit combinații noi de morți, mame Âşi răniți.

I-am închis scurt Âşi apoi am purces să mă plimb toată noaptea ba la poliție, ba pe Âşosea să țin de ruletă ca să marcheze nenea agentul locul accidentului, ba apoi la INML ca să mă verifice tanti asistenta că m-au durut toate vreo două zile, ba înapoi la poliție să dau declarație. De notat că am amortizat cele 95 kile ale mele (pe-atunci), cele 75 ale pasagerei Âşi cele 140 ale motocicletei în scrot. Nu tocmai molcom.

Ulterior a trebuit să plătesc o sumă pentru eliberarea certificatului medico-legal de la INML, însă pe-atunci fiind fără loc de muncă Âşi proaspăt ieÂşit din studenție, nu am putut să fac treaba asta. A rămas că, la sfârÂşit de 2011, aveau să fie rambursate niÂşte fonduri publice din care să-mi fie plătit Âşi mie certificatul. Nu Âştiu ce rambursare a fost aia, că acum o săptămână am mai fost chemat odată la INML ca să mai plătesc 25 lei. ÂŞapte mii de drumuri pe la poliție mai târziu, s-a tras barem Âşi au ajuns polițiÂştii la o concluzie: n-am fost spitalizat mai mult de zece zile, deci incidentul nu constituie faptă penală. M-a accidentat! ÂŞi ce? M-am lovit! ÂŞi ce? Mi-a-ndoit toate alea! ÂŞi ce? M-a jignit! ÂŞi ce? A fugit de la locul accidentului! ÂŞi ce? M-a amenințat că mă-njunghie la telefon! MarÂş, mă. M-a distrat Âşi privirea nedumerită a unei tanti în uniformă care mi-a citit dosarul în necunoÂştință de cauză, probabil pentru prima oară după ce i l-au pasat mai departe colegii: "Păi de-aici reiese autovătămare, domnu'!" - bă las-o-ncolo! Adică m-am lovit singur de un noriÂşor de puf?!

AÂşa că mi-au închis dosarul Âşi mi-au spus că, dacă vreau să-mi recuperez dauna pe cale civilă, trebuie să m-apuc să-l dau în judecată pe respectivul, să vorbesc cu asiguratorul, să rahat cu perje Âşi la revedere. Nu voi face asta, nu am timp Âşi nici nervi pentru aÂşa ceva. În primul rând nu mi se pare corect ca eu, victimă, să mă plimb ca tâmpitul de colo-colo pe banii Âşi timpul meu, în vreme ce pe vinovat să-l doară la bască de toată treaba asta. Poate că trăiesc eu într-o iluzie, dar rămăsesem cu ideea că asta-i treaba poliției, să fugă ea pentru mine ca să dea de ăla Âşi să-l tragă la răspundere. Mi-am reparat motocicleta pe banii mei (că altfel stăteam mult Âşi bine cu fierul în fața blocului) Âşi asta a fost.

Sunt convins că există moduri Âşi moduri prin care aÂş putea ieÂşi biruitor din treaba asta. Zău însă că nu îmi mai arde de porcării de asemenea soi, prefer să-mi văd în continuare de-ale mele Âşi să mă bucur că nu a fost mai rău. La urma urmei, se pare că amenzile Âşi sărăcia nu îi învață minte mai nimic, doar îi înrăiesc mai rău. Totul pleacă mai de jos, ăÂştia-s deja rigizi Âşi agresivi la vârsta la care conduc maÂşini. Învățătură de minte: nu vă bazați pe sprijinul poliției, pe asigurare sau pe bonomia celorlalți. De pericol nu vă păzeÂşte nimeni mai bine decât voi înÂşivă!

Cioc, cioc, cioc la poarta raiului .

Răbdare să fie Âşi mulțam!

Cumpăr semnalizatoare metalice Âşi comenzi de ghidon complete (manete ambreiaj / frână Âşi prinderile lor) de Izh Jupiter 4. Plătesc, cinstesc Âşi/sau ridic în slăvi, după caz .

Am promis degeaba c-aveam să plec dis-de-dimineaţă din Bucureşti către Comana. M-am trezit pe la zece şi abia după prânz m-am învrednicit să leg o trusă de tubulare şi-un ghiozdan cu necesare de portbagajele Zetei. Fan înrăit al spontanului frumos, am acceptat însă fără tăgadă propunerea pe care Ovidiu a lansat-o telefonic şi din senin, anume de a merge împreună ca motoretiştii bărboşi până la ţară. Prinsoarea era însă că trebuia să dăm mai întâi o raită până-n Drumul Taberei, cu ceva misiune de lăsat o baterie auto. Am făcut şi treaba asta, numai că planurile au fost refăcute din nou şi am plecat până la urmă tot singur la ţară, dar ieşind pe drumul Alexandriei, pe la Antiaeriană. Am trecut de Bragadiru şi de lacul de acumulare de la Mihăileşti, după care am tăiat-o brusc spre stânga, prin sate, până am ieşit la Adunaţii Copăceni, Varlaam, Mogoşeşti, Grădiştea şi Comana.

Descălecând în curte, m-am apucat repejor de treabă fiindcă soarele a-nceput să asfinţească repejor de când cu octombrie ăsta cald şi lung. Prima treabă a fost să-ncep cu nişte ghiveci făcut de maică-mea, că părinţii-mi plecaseră la ţară de sâmbătă dimineaţă, cu microbuzul. Odată burta pusă la cale, m-am scoborât către magazie şi am tras Niprul afară. "Nu lucraţi pe iarbă", spune deviza nescrisă a cu.rţii mele, fapt pentru care am ridicat motocicleta pe cric taman unde era iarba mai verde şi i-am smuls triumfător cilindrii afară. Am scos apoi bolţurile ca să dau jos pistoanele şi să am acces la şuruburile care prind fiecare bielă pe câte-un maneton în parte.

Intrat într-un târziu şi el pe poarta cu.rţii, Ovidiu m-a prins trăgând nebuneşte de şplinturile care asigură piuliţele acelor şuruburi, că n-am mai întâlnit asemenea şplinturi eficiente şi păcătoase-n felul ăsta! M-a lăsat aşadar să mă strofoc în continuare cu cleştişorul şi cu vârful şurubelniţei, în timp ce şi-a suit şi el Uralul pe cric şi-a-nceput să-şi schimbe manetele de pe ghidon. I-am donat comenzile de Jupiter 4 luate de la Ionel şi trebuie zis că s-au potrivit pe Ural la marele fix. Oglinzile nu vibrează pe ele, levierele sunt din oţel solid, iar manetele nu numai că au cursă mai lungă acum, dar şi degajează corespunzător blocurile electrice ca să-şi poată face nestingherite cursa de la un cap la altul. În plus, prinderea manetei de frână are şi locaş pentru microcontact. Deşi olecuţă cam defect cel pe care îl avem noi, îl vom înlocui când ne-om apuca de refacerea instalaţiei electrice.

Ovidiul Ciclobur a continuat mai apoi cu frâna spate. Are mai multe bube la sistemul de frânare, dintre care cele mai însemnate sunt jocurile mari la pedala de frână şi la jdămiile de pârghii pe care ea le acţionează, dinţii foarte uzaţi la pedala de frână, saboţii cu ferodouri uzate şi tot aşa. Pe calea asta lansez o idee rătăcită la fileu şi vă cer părerea: oare am putea adapta întregul sistem de frânare de pe Nipru pe Ural? Am constatat cu toţii că pârghiile lucrează mult mai bine pe Niprul meu şi, la o adică, se poate găsi un cadru de Nipru de pe care să canibalizăm ce ne trebuie.

În culmea exasperării cu şplinturile 'celea buclucaşe, l-am rupt pe ultimul din ele şi m-am oferit apoi să ajut musafirul cu repetatele scoateri şi băgări ale roţii spate, cu tot cu reglajele aferente. Înserarea tot mai grabnică m-a uşuit însă înapoi la bielele Niprului din dotare, pe care le-am scos afară mult mai uşor decât pe şplinturi şi le-am însemnat sistematic cu un dorn ca să-mi amintesc care-i care şi cum stă fiecare. Cuzineţii sunt în stare bună, iar arborele arată şi el bine. Rulmenţii lui se aud decent şi nu am sesizat vreun joc. Am luat cu mine pistoanele, bolţuri, bielele complete şi bucşele noi. Încă nu ştiu sigur la ce meseriaş cu alezor să le duc prin Bucureşti, aşa că m-ar ajuta sfaturile voastre. Îmi vine-n minte Nea' Mişu de pe Poieniţei, dar aş prefera o alternativă.

Taică-meu făcea ture de la un rănit la altul şi ba mă ajuta să scot bielele, ba îşi regla un abricht pe care l-a încherbat dintr-un motor măricel şi câteva blaturi venite acum ceva vreme de la Ovidiu pe calea Break-ului, ba s-a apucat să refacă prinderile semnalelor spate la Zeta. Cu semnalul dreapta-spate am avut o aventură azi într-o vale prin Grădiştea, că mi-a cedat într-un final brida din aluminiu care ţinea semnalul de Jupiter 4, apoi roata spate mi l-a smuls din papuc şi mi l-a aruncat în lanţul roţii. L-am plimbat aşa, între anvelopă şi lanţ, cam vreo treizeci de metri până am putut opri în condiţii de siguranţă. Treaba asta m-a distrat tare bine fiindcă, după ce m-am luptat câteva momente bune ca să vâr mâna după semnalul plimbăreţ, l-am scos la fel de întreg şi de drept precum a fost şi înainte, cu excepţia sticlei sparte. Solide, nu glumă!

Ne apucase pe toţi o febră a şurubăritului pe care o alimentam înmânând chei fixe de la unul la cel'lalt, tubulare cu sau fără prelungitor, şurubelniţe de toate formele şi lungimile, şuruburi, piuliţe, growere, dornuri, ciocane, schimburi de idei şi pasatul lanternei frontale de pe o frunte pe alta. Deseori ne ridicam după o sculă din atelier, o foarfecă de tablă, un distanţier, cele două flexuri disponibile, drum până la meghină, fugi apoi la polizor, du-te până la bormaşina de banc, mai caută vreo trei şaibe, bagă pila pe piesă şi tot aşa. Întunericul s-a lăsat peste noi pe nesimţite, dar eu m-am simţit cât de cât în cele din urmă şi m-am apucat să înşir becuri şi proiectoare lângă magazie, ca să ne putem continua treaba. În mica revizie făcută Uralului am pus şi două garniturele de brichetă la cuiele pointeau, fiindcă nu mai închideau deloc şi creşteau enorm consumul motocicletei pierzând benzină. M-am ocupat cu ocazia asta şi de refacerea nivelurilor în camerele de nivel constant, Ovidiu remarcând pe drumul înapoi spre Bucureşti că motorul funcţionează mult mai bine după reglajul respectiv. Taică-meu a decupat o garnitură nouă pentru carburatorul drept, toate operaţiunile astea fiind un fel de paparugă, o invocaţie pentru Dani, să-şi refacă odată stocul de kituri de reparaţie, robineţi de rezervor şi aşa mai departe .

În vreme ce ei doi se mai învârteau în jurul lui Alioşa, eu m-am retras în penumbră lângă Ivan şi am reuşit să-i pun cutia cum trebuie. Am strâns bine prezoanele pe grup şi l-am montat şi pe cel din urmă pe basculă, deja bucuros până peste cap că apucasem să fac mult mai multe decât am crezut c-aveam să apuc. Am suit şi roata pe grup, iar acum am intrat deja pe ultima sută de metri a migălelilor atât de necesare înaintea primei pedale adevărate. Pe marţi încolo voi primi chiulasele reparate şi trag nădejde că vor apărea şi carburatoarele. "Speri mata..." şi tot aşa .

 

Uralului i-am schimbat şi becul ce ilumina vitezometrul, în vreme ce Ovidiu a căşunat pe rupturile 'celea de burdufe anti-praf de la furcă şi le-a dat jos cu voinicie. Arată parcă mai bine fără ele! Eu mi-am schimbat becul în farul Zetei şi-am trântit acolo un halogen pe care l-am găsit prin atelier. Cu ceasurile învârtite de ceva vreme dincolo de miezul nopţii, ne-am apucat să strângem sculele şi să ne pregătim de plecare. Ovidiu şi-a nimerit reglajul ambreiajului la fix, aşa că n-am mai zăbovit odată ieşiţi pe poartă (cu grijă, ca să nu scape şi Rex din curte că pe urmă stai după el să-şi termine căţeleala) şi-am întins-o spre Capitală.

A fost o zi tare faină. O zi ca alea de-acum ceva vreme, când se-ntâmpla păţania şi urma imediat şi postarea. Optimism de toamnă sau revigorare întâmplătoare? Parcă nu mai cred în coincidenţe de la o vreme!

salut! Ce ai mai facut cu niprul pana la urma?

Mihai, m-am adunat un picuț Âşi am reuÂşit să pun de-o postare. Uite link-ul aici. Sper să mai dureze olecuță mobilizarea asta, cât să înmatriculez fierul până la sfârÂşitul lunii.

Uof. Postări prea puţine pe anul ăsta, aş zice din diverse motive - deşi nu-s sigur de niciunul din ele. Poate le-om povesti mai încolo, însă deocamdată am prea puţine poze ca să pot face introduceri lungi .

Totuşi, de la începutul anului am resimţit o însemnată comprimare a timpului liber, odată cu angajarea prin diverse părţi. Am luat contact cu mediul profesional imediat după revelion, iar în scurtă vreme am început să şi pricep de ce privesc toţi sfârşitul de săptămână ca pe-un soi de graal aurit şi sfânt. M-am îngrăşat din pricina lipsei de activitate fizică şi-ncep să-i duc dorul. Dar de bine, de rău, am mai reuşit în felul ăsta să pun câte-un ban deoparte ca să-mi pot continua proiectele. Niprul a devenit o prioritate, iar pentru asta îi sunt recunoscător Zetei că s-a comportat admirabil şi a cerut numai apă, paie şi drum. Într-adevăr un motor nemaipomenit de fiabil şi miserupist (la figurat ).

Niprul stă la mine de doi ani deja şi nici nu concep să mai fac o iarnă până să ies cu el pe şosea. Având aşadar la dispoziţie un fond bănesc cât de cât, am reuşit să avansez multişor cu lucrările: Dani mi-a trimis câteva seturi de garnituri şi alte câteva piese diverse care-mi lipseau. Tot lui i-am trimis chiulasele pentru reparaţie şi am aflat azi că sunt deja făcute: oamenii au schimbat toate cele patru ghiduri şi au înlocuit ambele supape de evacuare. Prin Dani am reuşit să cumpăr şi o pereche de K-68-uri noi, pe care sper să le văd în cu.rând. Mi-a plăcut mult comportamentul lor pe Uralul lui Ovidiu şi, ştiind că Nipru-mi va fi de cursă lungă, sunt convins că sunt o alegere bună.

Instalaţia electrică se lăfăie cu relee de putere, buton pentru avarii, bloc modern de siguranţe (ca să am ce plimba metri întregi de fire încoace şi-ncolo), conectori simpatici, perspectiva unor manşoane încălzite, trasee mişto şi - cireaşa de pe tort - un alternator de Tico făcut de Nea' Victor:

 

 

Cu ăia şase sute de waţi am de gând să raşchetez asfaltul pe timp de noapte şi să devin un mic Nikola Tesla fericit. Sau măcar să alimentez cu succes proiectorul de pe ataş , pe care l-am cumpărat deja din târg şi aşteaptă montare.

 

Împreună cu taică-meu am croit o prindere pentru cricul lateral de Izh, tot el ocupându-se şi de refacerea tapiţeriei şeii. Ovidiu s-a jucat într-o zi acum câteva luni prin preluarea şefiei asupra proiectului de adaptare a cutiilor de Simson pe Nipru. Criminală fraza asta. După ce s-a dat în stambă ţinând flexul cu o mână şi cutiile - pe rând - cu cealaltă, respectiv după vreo două sute de drumuri de la menghină la motocicletă, cutiile au picat - pe rând - ca unse la locurile lor şi arată grozav. După părerile noastre, arată mai bine pe Nipru decât pe Simson . Cea din dreapta ţine lejer vreo doi litri de ulei, iar în a' din stânga vor intra pesemne multe scule. Mulţumesc pe calea asta din nou lui Adrian Roşca, fiindcă el mi-a trimis cutiile pe ochi frumoşi.

 

 

 

În centrul bordului am montat un contact tip Jawa / tractor (acolo unde trebuie!), iar în locul fostului contact am făcut un decupaj ceva mai mare şi-am vârât în el un mult-râvnit voltmetru auto, pe care mi l-am făcut cadou de ziua mea. Deşi mai mic în diametru decât vitezometrul, funcţionează foarte bine şi are şi bec de iluminare, pe care l-am conectat la circuitul luminilor de poziţie. Fiind cu ac şi nu cu afişaj digital, imită oarecum stilul vitezometrului.

 

 

 

 

Odată cu vechiul meu alternator de Nipru, i-am trimis acum câteva săptămâni lui Nea' Victor şi cutia de viteze. Cu toate că am crezut amândoi că am reparat-o astă-toamnă, cutia a continuat să sară din treapta a doua din pricina unui balador şi a câtorva pinioane obosite. "Micriganel" Neluţu s-a-nduioşat de mine şi de cutia mea săritoare, fapt pentru care mi-a trimis pentru reparaţie un tren mobil complet echipat dintr-o cutie aproape nouă de MT-10. Nea' Victor a încherbat totul la loc şi sunt convins că nu voi mai avea probleme la capitolul ăsta.

 

Am verificat grupul astă-vară şi, după ochiul meu ager de panteră, mi-a părut că se prezintă în stare foarte bună:

 

 

 

Altminteri, aproape toate pozele din postarea asta au fost făcute duminica trecută. Sunt puţine fiindcă am avut baterii slabe la aparatul foto şi pentru că s-a muncit încet şi anevoios. Pe de o parte, m-a zăpăcit complet o durere de cap mai puternică decât toate pe care le-am avut la un loc până acum. Să zicem că acuz oboseala psihică de peste an, însă nu-s întru totul convins de explicaţie. Pe de alta, au fost multe lucruri migăloase şi încete de făcut. De pildă, a trebuit să reparăm filetul în care intră unul din şuruburile ce prind baia de ulei pe carter. Se pare că fostul proprietar mi-a lăsat un şurub rupt acolo, strâns nebuneşte ca să omoare o garnitură oricum aşezată prost. L-am excavat cu bormaşina şi am fost în stare să dăm filet mai mic, de 5 mm, străpungând gaura cu totul. Am preferat să încerc mai întâi varianta filetului mai mic ca să nu omor, totuşi, atâta aluminiu. Am reuşit, însă la rândul nostru am avut ghinion cu un şurub viciat din fabrică, care s-a rupt la înşurubarea (molcomă şi absolut neforţată) în noul filet. Am reuşit totuşi să-l dăm afară graţie găurii străpunse, coada şurubului apucând să iasă pe partea cealaltă înainte să-i zboare capul franţuzeşte.

 

Pe fundul băii de ulei am găsit o mâzgă interesant de vâscoasă, departe rău de calităţile vindecătoare ale uleiului proaspăt. Am rămas de la probele din vară cu bănuiala că pompa de ulei nu lucrează grozav de bine, găsind ulei prea puţin în capacele chiulaselor. Am inspectat-o aşadar-o cât s-a putut inspecta fără să înlătur capacul distribuţiei. Deşi aproape ferm convins că nu rezolvă nimic, ba chiar temător să nu sară vreo bilă, vreun arculeţ sau să nu plesnească dracului ceva, am băgat aer cu presiune prin ştuţul-sorb al pompei. Că o fi fost sau nu mizerie pe traseu, cert este că alea câteva atmosfere pe care le-am băgat în pompă au zăbovit oleacă până să răzbată în partea cealaltă cu sunetul desfundării unui canal. N-am mai avut stare să ajung şi la centrifuga de sub capacul distribuţiei ca s-o cu.răţ şi pe ea, tâmplele îmi zvâcneau nebuneşte şi soarele amurgea necontenit. Dar nu-i timpul pierdut. Am pus la loc baia de ulei, acum cu.răţată şi etanşând cu garnitură nou-nouţă.

 

 

 

 

Tacheţii erau totuşi uleioşi când i-am scos din canalele lor ca să-i cu.răţ şi să-i inspectez. Uleioase întrucâtva erau şi cămăşile cilindrilor, deci oloiul face totuşi ceva vilegiatură prin motor. Tacheții nu sunt fisuraţi, iar calitatea turnării este satisfăcătoare. Având pe masă şi motorul de MT-11 donat de Mihai şi Schumydan ca să compar zonele de lucru, am remarcat că pompa de ulei diferă de la MT-10 la MT-11. Totodată, canalele tacheţilor la MT-11 au câte-o siguranţă zegger ca să prevină căderea tacheţilor în afara motorului după ce au fost înlăturate chiulasele. Motorul meu nu are acele canale pentru zeggere şi... n-am nimic împotrivă.

 

Mâine mă trezesc cu noaptea-n cap şi plec pe Zeta la ţară. Dacă tot sunt cu chiulasele date jos, am în plan scoaterea pistoanelor şi înlocuirea bucşelor pentru bolţuri. Am bucșe noi de la Dani şi vreau să şi scot bielele de pe arbore ca să le duc săptămâna asta la alezat pe diametrul bolţurilor. Încă nu sunt sigur cine va fi nenea alezorul, dar om vedea. Poate mai săriți cu ponturi. Dacă îmi rămâne timp, voi monta cutia, grupul şi roata spate, iar apoi voi definitiva instalaţia electrică a motocicletei.

 

 

 

Rămâne de făcut instalația atașului și de refăcut scaunul și spătarul. Nu am timp, chef și nici resurse anul ăsta ca să mă ocup de vopsea, dar mă bucur că am putut rezolva deja multe din marile probleme. Vopseaua mai poate fi reparată și în timp, este cu siguranță o treabă mult mai puțin importantă pentru mine. Am să-ncerc să revin mâine seară cu poze noi și veşti "progresiste".

 

Am apucat totuşi astă-vară să mă "dau" pe Niprul făcut cât de cât. Ovidiu era venit la Comana pe Alioşa şi eram foarte entuziasmaţi de perspectiva unei plimbări prin sat, fiecare pe boxerul lui. Am tras tare ca să montăm totul pe al meu Ivan şi, târziu în noapte, am scos fiarele pe poartă. Am plecat pe uliţe într-o bubuială ameţitoare, eu rânjind ca un spartan la Termopile, ghidon lângă ghidon, motor lângă motor. M-am reîntâlnit cu stabilitatea minunată dată de centrul de greutate jos şi cu motorul boxer, echilibrat din născare. Duduiam din patru tobe până la cantonul pădurii, apoi până-n centru, apoi iarăşi înapoi la canton. Ne mai opream un pic, mai continuam, mai zăboveam, Ovidiu lăudând la răstimpuri (spre satisfacţia subsemnatului) "sound factorul" lui Ivan. Într-adevăr, în ciuda bubelor (carburatoarele care nu închideau nimic, cutia care sărea, anvelopele de cross obosite, supapele care nu prea mai făceau treabă în chiulase), chicoteam în sinea mea ca o şcolăriţă când răsuceam de acceleraţie şi auzeam balaurul ăsta cum începe să-şi deschidă plămânii sub mine. A fost un sentiment minunat, mă năvăleau senzaţii de împlinire şi de "în sfârşit, bă! Am făcut-o!"

 

Tot în acea tură scurtă de noapte am remarcat diferenţa enormă de rapoarte dintre Alioşa şi Ivan: unde Ovidiu abia schimbase a treia şi accelera cât de cât, eu deja eram cu a patra şi începeam să mă cam turez. Caut aşadar în continuare pinioane de fugă (10-35, 9-32 sau ce vreţi voi) pentru grup sau un grup întreg cu pinioane de fugă în el, fiindcă ştiu sigur că voi merge fără ataş cale de mulţi kilometri. Nu urmăresc viteze incredibile, ci doar posibilitatea de a face croazieră la 90 km/h solo fără să-mi sară pistoanele prin chiulase.

 

Şi îmi doresc să revin repejor la postări de călătorie, că astea de reparaţie au început să-mi iasă prea aride şi cam lemnoase, aşa. Bleah.

Tocmai am urmărit un vechi film SF românesc din 1961, "S-a furat o bombă". L-au difuzat adineauri pe ProCinema. Deopotrivă comedie, satiră Âşi mesaj pentru o vreme a tensiunilor nucleare, filmul are Âşi câteva cadre pe la sfârÂşit în care apare scurt un CZ. Pentru scena respectivă, "scroll" la 1:09:45.

Na, că am reuÂşit să trag Âşi-un stop-cadru :

Am găsit pe topicul Jawei mele niÂşte poze care te pot ajuta.

Cu galben-ocru sunt marcate locaÂşurile arcurilor care ar trebui să țină acel selector la "mijloc". Sunt două arcuri, fiecare stă în locaÂşul lui. Marcat cu roÂşu este bolțiÂşorul pe care arcurile amintite îl apasă ca să-ți revină selectorul la poziția "zero". BolțiÂşorul iese aproape un centimetru în partea cealaltă a selectorului (ca să aibă arcurile pe ce apăsa), dar treaba asta nu e vizibilă în poze. Când selectorul este la mijloc, arcurile nu-l apasă propriu-zis, dar selectorul mai revine Âşi stă la mijloc Âşi cu ajutorul sistemului de ambreiaj semi-automat din partea dreaptă a motorului (dacă este montat și bine reglat), prin forța arcurilor care țin presate discurile de ambreiaj. Cu verde sunt marcați "călăreții" care umblă pe "hartă" Âşi îți schimbă viteza. De ăÂştia vorbea Nea' Ivan când îți povestea să ai grijă să nu-ți sară prin cutia de viteze când îi manevrezi. Eu am pățit-o, însă am reuÂşit să îi extrag cu magnețelul unei Âşurubelnițe telescopice. În poză sunt vizibile numai capetele acestor piesișoare. Călăreții ăÂştia sunt împinÂşi dinspre selector către hartă de câte-un arculeț, de unde Âşi riscul unui zbor neanunțat. Click pe poză Âşi o vei putea mări în Picasa.

 

Eu am încercat să folosesc alte arcuri decât cele originale fiindcă, la vremea respectivă, pur Âşi simplu nu găseam de înlocuit. Îți garantez însă că niciun înlocuitor nu funcționează ca originalul . Ale mele mi s-au fărâmat în mână când le-am scos pentru prima dată, probabil îmbătrâniseră de căldură Âşi uzură mecanică.

 

Poze din alte unghiuri:

 

 

 

Montarea călăreților are nițel dichis, ele vor vrea să iasă din locașurile lor și va trebui să le ții mai întâi împinse cu degetele în selector câtă vreme înfigi selectorul în motor, apoi cu câte-un vârf de șurubelniță să le faci să treacă peste eventualele șicane de hartă în care s-au agățat. În manualul de reparație este recomandată folosirea unei foi de tablă cu care să ții ambii călăreți împinși în selector, dar printre deștele mele mari n-am mai avut loc (și chef) de tablă.

 

 

 

Spor la șurubăreală, e vorba de-un motor foarte simplu și nu ai ce să-ncurci la nivelul ăsta. Sigur că trebuie să scoți întâi ambreiajul cu tot cu a lui oală ca să poți ajunge la selector, dar treaba asta se face ușor. Nu-i nevoie să scoți Âşi pinionul de pe ambielaj. Oala ambreiajului are o bucÂşă sub ea. După ce vei fi depresat arcurile, scos discurile, plăcile Âşi desfăcut piulița care ține "tava" ambreiajului strânsă pe oală, încearcă să tragi un pic oala în afară Âşi apoi înfige-o la loc. Cu puțin noroc Âşi oarecare îndemânare, sunt Âşanse ca această bucÂşă care stă pe acelaÂşi ax ca oala (dar sub ea) să iasă un pic Âşi apoi să rămână scoasă afară; apuc-o apoi cu degetele Âşi scoate-o. Odată scoasă bucÂşa (care are Âşi ea vreo câțiva centimetri lungime, e ca un cilindru de oțel lustruit), vei putea înlătura lanțul primar Âşi oala ambreiajului fără să demontezi pinionul de pe conul ambielajului.

Păcătos la demontatul cutiei de pe motor este doar faptul că ai mai multe de scos până să o poţi trage pe ea afară. Tu, având MT-11, s-ar putea să fii nevoit să dai jos tulumba aia de filtru de aer, cu toate ţăvoaiele conexe . Desfaci apoi piuliţa axului roţii spate, scoţi axul (mai are un şurub de înţepenire a axului pe partea stângă a basculei, îl slăbeşti şi pe-ăla cu cheia de 13 până să te-apuci de ciocănit axul afară), apoi dai jos roata. În continuare desfaci cele patru piuliţe de pe prezoanele care ţin grupul prins pe basculă. S-ar putea ca unele piuliţe să iasă cu tot cu prezoane, dar nu-i bai: înşurubezi prezoanele la loc ulterior şi, ajutat de două piuliţe contrate, strângi fiecare prezon o idee mai vârtos, ca să-l înţepeneşti. Prezonul nu (prea) poate fi înşurubat în filet mai mult de aproape jumătate din propria-i lungime fiindcă are două filete diferite, separate la mijloc de câţiva milimetri de suprafaţă plană. Totuşi, ai grijă când strângi prezonul în grup, că unu-i de oţel şi ăl'lalt e aluminiu.

Ciocăneşti grupul cu ceva ciocan de lemn (deseori nu vrea să plece aşa uşor de pe basculă) şi îl dai afară trăgându-l şi niţel spre înapoi, fiindcă odată cu el iese şi cardanul. Abia acum poţi desface cele patru prinderi ale cutiei de viteze: sunt trei piuliţe (pe trei prezoane) şi un şurub mai lung. Şurubul este montat dinspre motor înspre cutie în partea din dreapta-jos a motorului, cum te uiţi din spatele motocicletei. Odată cu desfacerea piuliţei din dreapta-sus (acelaşi unghi din care priveşti lucrurile) dai jos şi micul ansamblu care ţine cămaşa cablului de ambreiaj. Scoţi cablul de ambreiaj din ochiul pârghiei de pe cutie, după care tragi cutia de viteze afară şi o scoţi pe oricare parte, parcă pe stânga iese mai uşor.

Editare - hăhă, am găsit la acelaşi tip un video şi cu demontarea cutiei de viteze . Nu vezi mare lucru la rezoluţia aia, dar coloana sonoră e simpatică:

Am remarcat și eu liniștea care s-a aşternut în general peste subforumul nostru. Ce-o fi asta?

Dacă-i din cutie, e posibil să fi țâÂşnit pe lângă garnitura de pe tija care împinge ambreiajul ca să despartă discurile. GăseÂşti această tijă dând jos cutia; tija este înfiptă prin centrul axului primar al cutiei de viteze, rămâne afară doar cu o lungime de vreun centimetru. Ca reper, are cap pătrat în partea care intră în motor, e lungă de vreo 20 cm Âşi are diametru de vreo... 5 mm? Aproape de capătul dinspre cutie, are un fel de presetupă / o-ring / simering de dimensiuni mici, evident un pic mai mare în diametru decât tija, ca să facă etanÂşarea. După ce ai dat jos cutia, pur Âşi simplu tragi această tijă afară din axul primar. ÎnlocuieÂşti garnitura (o poți confecționa sau parcă o are Âşi Dani, dar îți trimite pentru asta întreg setul de garnituri din cauciuc pentru Nipru, costă vreo 10 - 15 lei parcă), înfigi tija la loc în cutie Âşi ai grijă ca, la remontarea cutiei pe motor, capul pătrat al tijei să intre în locaÂşul la fel de pătrat dinspre motor.

Dacă nu nimereÂşti pătratele Âşi pace, montezi totuși cutia Âşi apoi apeÂşi uÂşor pe pedala de pornire în timp ce te joci la fel de grijuliu cu maneta de ambreiaj. Capul pătrat al tijei îÂşi va găsi, până la urmă, locul. E lesne de remarcat dacă tija a intrat sau nu la locul ei în motor: dacă nu a intrat, o să fie dificil să lipești marginea cutiei de cea a carterului motorului - te va împinge înapoi forța arcurilor ambreiajului. Totodată vei remarca faptul că pârghia ambreiajului (cea montată în spatele cutiei, pe care o trage cablul de ambreiaj) va fi împinsă mult mai mult în afară decât în mod normal, tot din cauza aceleiași tije care, neintrată la locul ei, se comportă ca și cum ar fi mai lungă decât este de fapt.

Uleiul din cutie mai poate țâÂşni înspre motor Âşi pe lângă etanÂşarea axului primar - tot aÂşa, dai jos cutia Âşi te uiți dacă scapă ulei pe lângă capătul arborelui primar, de altfel Âşi singurul care iese prin partea aia a cutiei. Mai există un "căpăcel" prins straÂşnic în două Âşuruburi pe aceeaÂşi față a cutiei, numai că în partea de jos. Am remarcat că Nea' Victor îl etanÂşează pe-ăsta cu silicon ca să n-aibă surprize mai încolo.

Dacă uleiul este însă din motor, remedierea problemei este mai laborioasă: din nou trebuie dată jos cutia, apoi (cu motorul cam demontat de pe cadru) se dau jos discurile de ambreiaj Âşi volanta ca să ajungi la simeringul dinspre arborele cotit. Pe-ăla îl extragi cu Âşurubelnița Âşi-l înfigi pe frate-său în loc.

Video în două părți pentru demontarea ambreiajului, volantei Âşi înlocuirea respectivului simering (e vorba de Ural, dar seamănă mult cu Niprul aici):

Am să-ncerc diseară să-ți răspund la întrebarea de mai sus , fiindcă într-adevăr am mai trebăluit la Nipru. Sper să obțin înmatricularea luna asta.