AdrianS

Dacă-și dorește cineva o atașistă care e perfectă, asta este cea mai bună variantă!

Ovidiu o laudă de pomană. Să vă zic eu, pe scurt, cum stă treaba de fapt: nu am în casă oglindă care să lucească mai bine Âşi mai frumos ca vopseaua neagră de pe Uralul ăla! Iar dormitorul meu este cocină de porci (vorbesc cât se poate de serios!) în comparație cu garajul în care o ține Adrian, proprietaru-i actual. Este, într-adevăr, o motocicletă impecabilă care îÂşi caută un proprietar la fel de meticulos Âşi de cumsecade cum este cel de acum.

Sunt nevoit să renunţ la întrunirea de anul ăsta. Drum bun şi rogu-vă să-i faceţi poze fetei despre care spune-se că aerografiază bine !

Ca fapt divers: când am dat chiulasele jos de la Jupiterul 4 al lui Mihăescu, am găsit (pe lângă uzuri majore Âşi alte câteva bube) pistoanele cu săgeata spre carburator. Motorul fusese umblat multă vreme până atunci în felul ăsta, iar segmenții au fost întregi la scoatere. Am să studiez un pic mai mult problema când vom remonta motorul.

Procedurile pentru actele vechi / plăcuțele de înmatriculare tip vechi sunt în mare parte aceleaÂşi ca Âşi în cazul unor acte noi.

"Acte vechi" înseamnă (de regulă) existența unui talon model vechi Âşi lipsa unei cărți de identitate moderne. Excepția este, desigur, că trebuie să îți elibereze o carte de identitate nouă, fapt pentru care ar fi bine să fii atent la ce îți completează atât tanti care bate la maÂşină contractul de vânzare-cumpărare, cât Âşi inginerul de la RAR. Modelul tău s-ar putea să aibă anumite particularități altele decât standard, iar funcționarii greÂşesc uneori detalii precum seriile de Âşasiu / motor, detaliile de gabarit, numărul de locuri Âşi aÂşa mai departe.

Însă ai grijă mai ales la două aspecte: în primul rând, acte vechi înseamnă deseori proprietar mort. În cazul în care persoana al cărei nume este trecut în talon e decedată, problemele devin deodată mari cât Muntele Olimp de pe Marte mai ales în cazul în care succesorii acelei persoane nu au săvârÂşit procedura de succesiune legală a averii respectivului. Treaba asta îi costă mulți bani, fapt pentru care adesea nu se obosesc să o facă. Fără această succesiune nu poate fi înstrăinat un bun care face parte din acea avere, fiindcă succesorul nu are încă acest drept legal. Dacă proprietarul e în viață, atunci nu vei avea probleme de felul ăsta.

În al doilea rând, actele vechi pot însemna impozit neplătit de multă vreme, eventual amenzi fiscale. Proprietarul (sau succesorul, dar hai totuÂşi să fim optimiÂşti) din acte trebuie să achite mai întâi acest impozit ca să-ți poată vinde motocicleta, însă deseori dai peste mârlani care nu prea Âştiu ce vor Âşi ba îți insinuează să le plăteÂşti tu impozitul restant (chestie la care, deseori, cumpărătorii se înhamă de dragul încheierii tranzacției cât mai repede cu putință, că vara nu-i aÂşa lungă), ba n-au bani să Âşi-l plătească, ba sunt prea bătrâni ca să mai ajungă pe la primărie sau pe la circuscripția financiară.

Încerc o listă cu paÂşii de urmat, sper eu să fie cât de cât completă:

• verifici proprietarul, afli detaliile Âşi te pui de-acord cu el
• întocmiți la un ghiÂşeu de acte un contract de vânzare-cumpărare, care se face în trei exemplare semnate individual de amândoi
• întocmiți la acelaÂşi ghiÂşeu Âşi o fiÂşă de înmatriculare, pe care tanti care bate la maÂşină o va completa în această primă fază cu datele voastre din C.I. Âşi cu datele motocicletei (luate din talon)
• faceți toate copiile posibile după C.I., fiÂşă, contract, talon (nu e musai să-ți ceară, dar să fie!), carte identitate (dacă există!) Âşi ce mai trebuie în această primă fază
• vânzătorul merge cu contractul semnat de amândoi (în original Âşi copie), fiÂşa de înmatriculare (original Âşi copie), C.I. (original Âşi copie, parcă Âşi după C.I.-ul tău) Âşi talon (original Âşi copie) la primăria sau circumscripția de care aparține
  • acolo va completa o cerere (formular tip, se eliberează de la ghiÂşeu Âşi este xeroxată aÂşa de prost încât abia poți citi rubricile) pentru a scoate motocicleta din evidența fiscală
  • ATENĂIE: trebuie să îi Âştampileze în faza asta rubrica aferentă lui în fiÂşa de înmatriculare, Âştampilă care dovedeÂşte că el a achitat impozitul datorat pentru motocicletă Âşi o poate înstrăina
  • totodată, musai să îi elibereze un certificat fiscal, care este o banală foaie A4 ce atestă că el nu mai are datorii la stat. Fără Âştampilă pe fiÂşa de înmatriculare Âşi/sau fără certificat fiscal nu poți merge mai departe!

  [*]vechiul proprietar îți înmânează toate astea Âşi îÂşi păstrează un exemplar original al contractului[*]te duci acum la circumscripția financiară de care aparții cu aceste acte (plus copie după certificatul fiscal), unde vei completa la rândul tău o cerere de luare în evidență fiscală (pe numele tău, de data asta) a motocicletei

  • vei achita pe loc taxa impozitului, plus o taxă pentru nu Âştiu ce timbru fiscal, iar tanti de la ghiÂşeu îți va cere pe rând acte Âşi copii (cĂłpii xerox, nu de celălalt fel)
  • tanti de la ghiÂşeu îți va Âştampila la rândul ei fiÂşa de înmatriculare, pe numele tău de data asta; cu ocazia asta, fiÂşa de înmatriculare este completă Âşi se poate merge cu ea în Pipera, la sediul de înmatriculări autovehicule
  • la sfârÂşit vei fi mai bogat cu câteva chitanțe, mai sărac cu foarte puțini lei, însă - cel mai important - motocicleta va fi fost deja luată în evidențele fiscale pe numele tău

  [*]va trebui să mai achiți câteva taxe la CEC, ți se va explica la circa financiară Âşi la CEC cât Âşi pentru ce[*]cu dosarul cu acte mergi acum la RAR, unde vei păți:

  • identificare (vreo 70-100 lei?), se face la schimbarea proprietarului
  • ITP (mai bine de 100 lei?) - fă cumva Âşi reglează bine saboții de frână, ia-i la Âşmirghel, fă-le ceva că o să-ți verifice frânele; frânele pe saboți ale comunistelor sunt în general (mai ales alea dereglate) slabe Âşi se chinuie rău inginerul să-ți scoată acel minim de 30% eficiență la frânare; să-ți meargă instalația electrică Âşi să Âştii unde ai seriile pe cadru Âşi pe motor
  • eliberare carte de identitate (Âşi aia bani!)

  [*]cu buzunarul mai lejer Âşi cu ditamai dosarul mergi acum la sediul de înmatriculări (iarăÂşi subliniez: fii prevăzător Âşi fă-ți cĂłpii după fiecare act, chit că nu ți le va cere chiar pe toate)

  • te duci la ghiÂşeu unde completezi iarăÂşi un formular tip (parcă) drept cerere de înmatriculare
  • nu te lăsa intimidat, unii funcționari de la acele birouri pleacă de la premisa că sigur eÂşti un infractor Âşi, de fapt, motocicleta ta nu există - la întrebări de genul "Da' de ce ați făcut ITP-ul la Giurgiu dacă locuiți în BucureÂşti?" răspunzi simplu că ai casa la țară mai aproape de Giurgiu
  • după finalizarea procedurilor, în maxim două ore ai Âşi noul talon, Âşi noua plăcuță de înmatriculare - o prinzi pe cea din urmă pe cadru Âşi fă-mi Âşi mie o vizită ca să mă plimbi cu ataÂşul!

Baftă Âşi spor!

AdrianS: (depinde cîte comenzi se adună, dacă eÂşti cuminte poa' te alegi Âşi cu ailaltă întreagă)

Mulțam, Vulpoaie! Discutăm pe messenger zilele-astea.

Telescoape Jawa

Îmi măsori Âşi mie, te rog, lungimea telescoapelor de Jawa? Hai te rog .

Adevărat că Harley-ul e o maÂşinărie desăvârÂşită. Trage cu asemenea îndârjire în orice treaptă de viteză încât nu Âştiu de ce s-a mai zbătut fabrica să-i facă Âşi alte rapoarte! Puteau s-o lase direct într-a Âşasea Âşi aia era. Prima chestie pe care-am gândit-o Âşi chiar am spus-o cu voce tare când m-am suit pe nava-amiral a flotei Harley - un Ultra Classic Electra Glide parcă - a fost că mă aÂşteptam să mi se coboare în orice moment o plasmă TV în fața ochilor. Ceasuri peste ceasuri, voltmetre, turometre, barometre, nuÂştiuceometre, toate indicatoarele posibile Âşi imposibile. M-a mâncat în Âştiți voi unde să răsucesc neavizat cheia în contact, aÂşa că-i la mintea cocoÂşului că toată parcarea reprezentanței de pe DN1 a izbucnit în hohote de râs când am strigat încurcat: "De unde opresc radioul?!"

Pornirea în test ride a fost uÂşor dificilă, fiindcă cea mai grea motocicletă pe care fusesem până atunci a fost acel BMW R 1150 GS. Ori cruciÂşătorul ăsta cu motor în V lua curba cam cu convingerea Âşi unghiul de bracare ale unui... transoceanic. Până la ieÂşirea în "drumul mare" m-a hăituit lipsa aparentă de feedback, cu care fusesem obiÂşnuit de pe urma motocicletelor comuniste. Pe Zeta, pe AlioÂşa Âşi pe Ivan (fierul, ca să nu se-nțeleagă altceva) simți vibrația în cadru, în Âşa, în scărițe, în ghidon Âşi mai ales în noadă Âşi-n dinți! De altfel, Âşi pe BMW-ul neamțului am avut probleme cu demarajele uÂşor smucite din pricina ambreiajului hidraulic (aÂşadar nu pe cablu, ci pe lichid de frână), cu care am avut o comunicare aÂşa de bună încât parcă se-nțelegeau mutul cu surdul. N-am fost în stare să mă pot obiÂşnui cu acea comandă perfectă (Âşi nu prea) într-o mie Âşi ceva de kilometri. AÂşa că am avut un pic de furcă în giratoriile abordate cu vaporul Harley, în parte datorită masivității motocicletei Âşi a comenzilor prea bune.

Odată ieÂşiți pe DN1 în formație staff - Ovidiu - eu - staff, deci patru motociclete, nici n-am simțit când am ajuns la 110 km/h. Mă străduiam din răsputeri (mai deschizând casca, mai închizând-o) să-mi aud motorul ca să-mi dau seama de turație Âşi să adaptez treapta de viteză în consecință. N-a fost chip! Îl auzeam pe Ovidiu cum bubuia cu Street Bob-ul în fața mea de parcă mai avea un pic Âşi despica zidurile iadului, dar eu pot să bag mâna-n foc că mergeam pe un vehicul electric sau remorcat la Âştangă de cel din față. Vibrație nema, Âşi-apoi orice tentativă de a pune frână cât de uÂşor Âşi de amabil se transforma într-o smuceală turbată, fiindcă se pare că sunt prea bădăran pentru sensibilitatea muierească a manetei Âşi pedalei de frână moderne. Am renunțat Âşi la a mai căuta indicatorul treptei de viteză, fiindcă - aÂşa cum vă povesteam - treapta a Âşasea e suficientă pentru a face orice, poate că Âşi wheelie dacă mă chinuiam un pic.

Pe drumul de întoarcere, masivitatea propriei motociclete l-a luat prin surprindere Âşi pe Ovidiu, care a abordat cam larg un viraj Âşi a speriat crunt maÂşina de pe contrasens. Evident că un eventual impact - deÂşi departe - ar fi rezultat în distrugerea maÂşinii Âşi atât. În concluzie (fiindcă trebuie să trec Âşi la chestii mai serioase, ăsta e totuÂşi topic de Ural!), am simțăminte contradictorii în privința Harley-ului modern. Ovidiu s-a plâns de aceeaÂşi discreție a eÂşapamentului propriu, încerca să se audă Âşi nu reuÂşea. Probabil că evacuările astea sunt gândite să întoarcă toți capul după tine pe stradă, dar numai tu să nu te-auzi. Harley-ul, dincolo de realitatea faptului că este o motocicletă desăvârÂşită, performantă, poate că arătoasă pentru unii Âşi categoric pretabilă la drumuri de sute de kilometri pe zi fără dureri de dos, m-a lăsat altminteri poate că nu rece, dar cel mult călâi. Mă aÂşteptam la altceva, poate că nici nu era bine totuÂşi să vibreze Âşi să duduie cum credeam eu că o va face. Dar, odată debarcat de pe portavionul respectiv, m-am bucurat (serios!) să mă urc înapoi pe AlioÂşa cel dereglat Âşi cu joc prea puțin la culbutori. Departe de mine gândul de a critica cultul Âşi/sau fierul Harley-Davidson, prea mult spirit critic a transformat oricum poporul ăsta într-unul cam cinic. Doar că fiecare cu plăcerile lui!

Marius, vechi prieten cicloburologic care călărise Âşi el în aceeaÂşi zi una din motocicletele de la reprezentanță, a (re)luat de coarne Âşi boxerul sovietic:

AlioÂşa suferise cu vreo săptămână în urmă o trânteală prostească din cauza mea, când l-am lăsat pe cricul central (Âşi-aÂşa sighinaÂş) undeva pe Lizeanu / Maica Domnului Âşi am plecat către-un magazin de electrice Âşi electronice în căutare de relee, termocontractant Âşi alte bibiluri pentru instalația electrică. Vorbeam la telefon cu Ovidiu Âşi mă-ndepărtasem biniÂşor când am auzit "ZDRANG" în urmă. M-am întors Âşi am văzut Uralul culcat pe dreapta, cu niÂşte puÂşti fugind de lângă el. Buba a fost pesemne pricinuită de o seamă de factori: asfaltul a fost moale, cricul prost Âşi probabil că (asta n-am văzut, doar am dedus) puradeii au încercat să se suie pe el. Rămâne prostia mea, fiindcă am reuÂşit astfel performanța de a sparge oglinda de pe dreapta Âşi semnalul spate de pe aceeaÂşi parte.

Partea ciudățică este că motorul începuse, cu ocazia asta, să meargă mult mai prost. Parcă cilindrul drept nu mai avea vlagă sau mergea stricăcios. Convins că e vorba de o garnitură fisurată sau miÂşcată din loc, am hotărât cu Ovidiu că aveam să ne ocupăm de problema respectivă la Comana. AÂşa că, revenind la firul principal al întâmplărilor, am plecat înspre Comana la scurtă vreme după test ride-ul cu Harley.

Vizita la Comana a fost un bun prilej pentru rezolvarea mai multor probleme. În primul rând, am dormit bine peste noapte. Apoi, în al doilea, am răsuflat uÂşurați a doua zi când ne-am dat seama că, de fapt, mersul rău al motorului se datora jocului prea mic sau chiar cam inexistent la supapele de pe partea dreaptă, nicidecum integrității presupus compromise a vreunei garnituri. Habar n-am cum s-a dereglat jocul din Âşocul trântirii, dar am remarcat la "consultațiile" ulterioare că tijele împingătoare (sau ceva de pe traseul lor) sunt un pic strâmbe sau cumva deformate, fiindcă jocul culbutorilor se modifică chiar Âşi prin simpla răsucire a tijei împingătoare între tachet Âşi culbutor. AÂşa că am lăsat un joc ooolecuță mai mare pentru a compensa buba asta Âşi-am rezolvat pentru moment problema. AlioÂşa a pornit la prima pedală după reglaj Âşi mergea trăsnet!

Taică-meu s-a băgat la chestii mai serioase Âşi a încropit à grande vitesse o prindere pentru cricul lateral de Izh. După o seamă de tatonări Âşi Âşapte arcuri probate, am găsit Âşi-o poziție suficient de convenabilă pentru arcul de revenire al cricului. O prindere de tip "cric parÂşiv", care trebuie ținut cu piciorul, altfel revine de-a lungul eÂşapamentului ca să nu-l uiți lăsat. Dar, la urma urmei, cum era vorba? "Alții moare Âşi-aÂşa n-are!"

Ovidiu n-a exagerat deloc: nu cred că am mai tras vreodată aÂşa frig straÂşnic pe motocicletă cum am pățit în noaptea aia dintre 1 Âşi 2 aprilie. Am plecat târziu înapoi spre BucureÂşti, dar nu înainte de a constata siderați că sticla kilometrajului Âşi Âşaua Niprului făcuseră brumă pe ele. TotuÂşi, în cursul zilei fusese destul de cald, fapt pentru care eu plecasem din BucureÂşti la entuziasm, înfipt în blugi Âşi cu jachetă asortată, pe sub care cam fluturau desuurile. Unde mai pui că el era totuÂşi înțolit în echipament moto, care opreÂşte vântul nemaipomenit de bine, chiar Âşi fără mesadă. Pe drum înapoi, am aflat cât de mic sunt în stare să mă fac în spatele pilotului, în aÂşa fel încât o bună parte din vânt să sară din Ovidiu peste mine. Cu palmele-mi protejam genunchii, care s-au resimțit crunt în noaptea aia. Am fost nevoiți să oprim într-un OMV, între 1 Decembrie Âşi Jilava, fiindcă intraserăm în jivraj amândoi (mie-mi înghețase lichidul de parbriz pe ochi, iar ăla de răcire se cam fluidizase Âşi el) Âşi aveam nevoie să stăm câteva minute la căldură binecuvântată.

După ce m-am trezit cu Ovidiu Âşi AlioÂşa la Comana o săptămână mai târziu, pe 7 aprilie, am plecat noaptea în grup înapoi spre BucureÂşti. Am remarcat Âşi de data asta că gândim foarte asemănător Âşi a fost ulterior de părere că inițiativa mea de a îi proiecta fază lungă din farurile Daciei cu care îl urmăream fusese foarte bună. L-am urmărit până aproape de casă, fiindcă pe drum observam îngrijorați cum luminile de pe boxerul negru pâlpâiau din ce în ce mai moale, ca-n "Titanic". În Break se trăia intens, mai ceva ca la televizor: maică-mea era cu ochii pe gropile de pe drum, eu urmăream Âşoseaua Âşi exclamam ori de câte ori vedeam că piere lumina de poziție a Uralului din față, Pasagera Ancuța îÂşi făcea griji Âşi gândea soluții, iar taică-meu observa în tăcere, aÂştepând parcă neantul lipsei de curent Âşi a bateriei descărcate.

Două zile mai târziu am vândut Muravey-ul, pe care sper că noul proprietar îl va pune la treabă Âşi-l va îngriji bine. Ovidiu mi-a adus Uralul la scurtă vreme mai apoi, mai mult împins Âşi curs la vale, tot bântuit de aceleaÂşi probleme de încărcare. Prilej de câteva poze de telenovelă:

 

 

Pe 20 aprilie am reuÂşit să-i oblojim cât de cât instalația electrică Âşi să-i montăm noul contact pe care i l-am cumpărat de la un magazin de piese pentru tractoare (15 lei bucata cu o singură cheie inclusă, pentru interesați). ReuÂşita s-a-ntâmplat numai în urma unui scurt-circuit spectaculos, care a prăjit complet izolația unui fir ce pleca din carcasa farului Âşi ajungea până în comanda electrică de pe ghidon-dreapta, de a făcut cică un fum alb de parcă o luase pe ulei. Treaba asta îmi confirmă teoria cum că circuitele electrice funcționează pe bază de fum: cum iese fumul din ele, cum nu mai lucrează!

 

Pe lângă alte fire dezizolate, întrerupte Âşi prost lipite, am constatat că Âşi acumulatorul făcea fițe: motocicleta pornea Âşi funcționa bine, însă pierea curentul de îndată ce o rezemam pe cricul central. Ne-a luat câteva ore bune să ne dăm seama că treaba asta nu se-ntâmpla datorită vreunui fir pe care călca sau apăsa cumva cadrul în momentul aplecării, ci din cauza acumulatorului care pierdea aproape integral voltajul odată ce-l puneai într-o poziție anume. Aviz amatorilor Âşi, mai ales, nedumeriților! Am schimbat acumulatorul Âşi, pe ploaie, plecați am fost!

 

L-am dus în felul ăsta pe AlioÂşa la țară în aceeaÂşi zi de vineri seară, apoi de-acolo l-am schimbat pe Dacia viÂşinie, pe care-am fugărit-o fără ulei în cutia de viteze până la Fieni (mai sus de TârgoviÂşte). Acolo, la o oră prea târzie pentru a mai fi decentă, am încărcat în portbagaj un (alt) Jupiter 4 Âşi am revenit în BucureÂşti, unde era să calez Âşi biata cutie. Am ajuns în felul ăsta la muncă sâmbătă dimineață pe la orele 04:00 (mai contează?!) Âşi mi-am terminat treaba două ore mai târziu. Bietul Ovidiu a încercat în răstimpul ăsta să tragă un pui de somn în maÂşină, păzind fiarele din Dacie Âşi bateria de sub capotă - zăvorul capotei îmi fusese crăpat cu o zi sau două înainte, probabil de aceiaÂşi hoți care-mi furaseră nu cu multă vreme în urmă celălalt Break, cel argintiu. Cred că cel argintiu este de mult topitură.

 

Pentru ca bioritmul să fie dereglat complet, am dormit până în seara aceleiaÂşi sâmbete, când m-am trezit ca să plec după ulei de transmisie. Am improvizat o pâlnie dintr-un fost abajur de plastic Âşi ceva furtun găsit prin casă, de am reuÂşit - ajutat de vreo trei vecini care n-aveau ce face - să bag repejor ulei în cutia de viteze până să plec iarăÂşi spre Comana. Unde m-am culcat la loc. Duminică pe la prânz m-am pomenit în curte cu familionul Cicloburovici, care ieÂşise la păscut Âşi s-a aciuat prin curtea subsemnatului. Fetele Âşi-au văzut de joacă, băieții de mecanică. Jupiterul 4 adus cu o zi în urmă stătea deja asamblat Âşi ar fi fost păcat să nu punem de-o micro- (Âşi pseudo-) întrunire de comuniste la mine-n curte :

 

 

 

 

 

 

Spre după-amiază, dacă fetele tot îÂşi făceau somnul de frumusețe într-un dormitor de la etaj, n-am stat pe gânduri Âşi am scos Uralul la plimbare. Omul chibzuit Âşi sănătos la procesor ar fi ezitat un pic Âştiind că rezervorul era aproape gol, iar cheile de la buÂşon stăteau Âşi ele la odihnă... în BucureÂşti. Am ezitat Âşi noi, cum să nu: eu am ezitat să bag a doua până am ieÂşit pe poartă, că e lat motorul, iar Ovidiu a ezitat dacă să luăm Âşi o cârpă sau nu la noi. De ezitat am ezitat!

 

Prin hârtoapele din MironeÂşti era să-mi decoleze Ovidiu din Âşa (pe-acolo mi-a îngăduit să trec la ghidon cale de câțiva kilometri), el sprijinindu-Âşi adesea palmele pe genunchi fiindcă Âştie că merg decent Âşi previzibil. Însă drumul a continuat să se strice, motiv pentru care - în urma unei hârtoape excelente ca unghi Âşi textură - Âşaua pasagerului i-a dat un impuls în ms-dos Âşi blast-off! M-a prins din zbor cu brațele de mijloc (ca pisica de pom) Âşi a dat să exclame între hohote de râs muhăhăite: "Mă pierzi, să-mi bag p**a!!!"

 

Normal că am rămas în pana prostului după un drum până la Prundu Âşi Băneasa (de Giurgiu), aÂşa că a trebuit să găsim un nene binevoitor care să vină cu o serie întreagă de sticle Âşi sticluțe ca să putem băga acei câțiva mililitri de benzină în rezervor prin furtunul de alimentare al carburatorului stâng. La marea economie de combustibil am purces apoi pe un drum minunat către Daia, aproape de Giurgiu, unde Âştiam că trebuie să găsim o benzinărie. Luam curbele cu grijă, urcam dealurile cu mare considerație, iar la vale opream motorul Âşi țineam ambreiajul. Cumva, rânjetele de oameni fericiți în nimicnicia lor înălțătoare Âşi fără de benzină ne-au rămas imprimate (să nu zic bătute-n cuie!) pe mutre, cu atât mai mult cu cât senzația cursului la vale cu motorul oprit este adesea inegalabilă! Ba chiar că, rulând fără motor pe văi cam prea puțin abrupte, de vreo două ori ne-am gândit să ne facem - sanchi - aerodinamici Âşi ne-am chircit peste rezervor, scăpând Âşi câte-un "sărumâna" Âşi "bunăziua" diverÂşilor curioÂşi ieÂşiți la poartă ca să vadă bărboÂşii pe Uralul electric.

 

În Daia am pus casierița pe jar tot rugând-o să ne dea când bandă izolatoare, când cutter, când sticlă. Din fericire, simpatiza cu a noastră cruciadă improvizată, fiindcă ne-a mărturisit la rându-i pasiunea pentru motociclete. Ovidiu a alimentat - prin aceeaÂşi metodă a vaselor comunicante - rezervorul cu doi litri Âşi jumătate de apa vieții, iar apoi am forjat-o către Uzunu - Mihai Bravu - Comana fiindcă întârziaserăm grosolan de mult. Pe drumul ăsta de întoarcere Âşi-a căpătat AlioÂşa cu adevărat supranumele de locomotivă sovietică, fiindcă a mers excepțional de bine! Treapta a cincea lipseÂşte pe nedrept, însă chiar Âşi-aÂşa trăgea boxerul ăsta să plece cu asfalt cu tot, nu glumă! Cele câteva devansări pe care le-am făcut pe drumul drept parcă tras cu rigla s-au "soldat" cu priviri creÂştine (adică de genul "Doamne Sfinte, Dumnezeule!") din partea celor din maÂşinile lăsate în urmă. Acul vitezometrului ne arăta dintre sticlă Âşi cadran că nu aÂşa se merge, iar în urma noastră rămânea doar cântec inimitabil Âşi dărâmător din instrument de... percuție! Cam aÂşa este să fii în acelaÂşi timp Âşi KatiuÂşă, Âşi rachetă! Dar make Ural, tovarăÂşi, not war!

 

AÂşa că, în starea asta de spirit locomobilo-pacificatoare, vă las cu o poză pe care mi-a făcut-o un pluton de furnici ieÂşite în recunoaÂştere pe 30 aprilie, când proprietarul fierului m-a rugat să-l aduc pe AlioÂşa înapoi în BucureÂşti. De fapt, duseserăm Uralul la țară cu gând să-i refacem degrabă instalația electrică, demers ce rămâne însă de făcut după înmatricularea lui Ivan. Toate la timpul lor .

 

 

Particip fie pe un Nipru MT-10 ("Ivan"), fie pe o Jawă de 250 cmc ("Zeta"). Nu le pot aduce pe amândouă fiindcă numele ce-ar reieÂşi (sugerat de Ovidiu), anume "Zen", ar fi prea îndepărtat de filosofia întrunirii. Dacă va să fie Ivan, este posibil să-l iau cu ataÂşul... ataÂşat, drept garaj de asistență tehnică pentru AlioÂşa Âşi Lev (dacă va fi pus pe picioare cel din urmă, respectiv fierul lui Mihăescu) Âşi transportor de pasagere. Dar întâi să număr pasagerele!

De la Jawă de cât sunt carburatoarele? Sau, eventual, poți citi seriile de pe ele? Mulțam!

Vine cineva astăzi din PloieÂşti la BucureÂşti? Un prieten voia să îmi trimită o anvelopă Âşi s-a-ntâmplat să nu putem niciunul să ne deplasăm. Mulțumesc anticipat!

De-acord cu reglarea avansului!

Cât am fost pe Âşase volți, m-am tot străduit să reglez la marele fix aprinderea Âşi aveam niÂşte rezultate de-mi venea să mă iau de guler Âşi să m-arunc în Dâmboviță. La un moment dat, prin centrul oraÂşului, am luat ofticat capacul de aluminiu la subraț Âşi-am mers cale de două intersecții cu mâna pe platoul cu platine, tot răsucindu-l mai aÂşa Âşi mai pe dincolo. Am obținut în felul ăsta un avans atât de bun încât mi-a scăpat la un moment dat capacul din brațe când am tras de accelerație, de-a aterizat cu cloncănit (ditamai bolovanu' din aluminiu, nu glumă!) în dreptul unor domniÂşoare de pe marginea trotuarului. După ce-am oprit de urgență pe marginea drumului Âşi m-am dat jos ca să culeg capacul, a urmat un dialog teribil cu una din cele două fete:

- Hei, vezi că a căzut aici!

- Da, mii de scuze! La motocicleta asta, prima regulă e că mai sare...

Nea' Ivane, o soluție pentru dumneata ar fi alternatorul VAPE pentru Jawa-CZ (sau link-ul producătorului), la preț de eBay nemțesc. Faci o gaură de Âşapte milioane, dar pe urmă se aÂşterne o liniÂşte dumnezeiască asupra întregii suite de probleme legate de aprindere (scântei date aiurea sau ratate, ruptor obosit) Âşi încărcare (perii colectoare, curent puțin). Nu are cărbuni, are senzor în loc de platină, bobină cu două ieÂşiri, regulator electronic ce suportă funcția martorului de încărcare Âşi merge Âşi fără baterie. ÂŞi cică scoate 150 W! Ce-i drept, nu văd să aibă avans progresiv.

Îți dai seama ce te-a amenințat! Aaaacuma-acușica se suia pe bicicletă și pleca la Timișoara să te ia de guler. În trei sferturi de oră deja era înapoi. Hai o oră.

Da, Aline, mai ales invidia, ciuda și banul ne-au "ros" pentru gioarsa aia care are bătaie în biele Âşi a-ntâia bulită în cutie, suduri pe cadru, piese lipsă, ataÂş cu fund dublat, roți din tablă Âşi tot aÂşa. M-aș fi pricopsit pentru 500 lei, nu glumă! Unde mai pui că vroiam să dau și-un Muravey la schimb. Nu, fii sigur că n-ai înțeles. Și poți să ne dai un-friend de zece ori mie Âşi lui Ovidiu pe Facebook, omul n-ar fi sărit aÂşa dacă n-ar fi ținut la tine mai înainte. Dovadă poza ce-a postat-o adineauri.

Ovidiu, se vede treaba că n-ai cu cine. Iar mie nu mi-a plăcut niciodată să mă cert, indiferent de partea cui e dreptatea sau moralitatea. Prea mulți se ceartă pe forumul ăsta, na că am căzut Âşi eu în capcană. Las-o baltă Âşi mulțumesc. Uitasem cum e să-ți ia cineva apărarea.

Cum naiba se face ca numa' oamenii cu bani sunt nemultumiti de una si de alta?

Unde e butonul de "Like", frate?!

Lista ce urmează este alcătuită, cu excepția ultimului alineat, în ordinea în care mi-am amintit de oamenii în cauză . Să nu vă fie, așadar, cu supărare!

Feedback tare pozitiv pentru Planeta V, care m-a pricopsit cu o seamă de piese de Jawă (baÂşca o furcă Âşi-un motor de vreo 175 cmc) Âşi s-a-ntins la vorbă cu mine Âşi cu Ovidiu. Tot la el m-am dat prima dată pe un Simson Âşi țin să spun că motorul Âşi cutia funcționau grozav!

Feedback măcar la fel de pozitiv pentru Hell_Rider_Edy, care a aÂşteptat bărboÂşii să ajungă pe la orele 23:00 în Fieni ca să încarce un fier în Break-ul vișiniu. Edi a avut încredere să ne lase fierul pe arvună, iar plata datoriei rămase urmează să fie făcută în vinerea ce vine. Tot la drumul ăsta am descoperit că Dacia mea a mers cam fără ulei în cutia de viteze. Nașpa.

Feedback din nou pozitiv (era să scriu progresiv) pentru choppermaniac, care mi-a lăsat pe mână - contra unui "mulțumesc" - o anvelopă Dunlop sănătoasă tun. Anvelopa a echipat anterior un... Harley!

Feedback tâmpit de pozitiv lui florin.radu, al cărui V-Strom a făcut indirect o donație lui Ivan-fierul, constând în patru încălțări soft enduro pe 19 țoli. Anvelopele sunt niște Heidenau-uri folosite dar frumoase foc, au un asemenea profil încât cred c-o să-nceapă să mă-ncurce chiulasele boxerului ucrainean în curbe .

Feedback respectuos de pozitiv Krazului nime'n drum, care s-a zbătut (deÂşi lucrurile au luat o întorsătură care n-a mai ținut de puterile lui Nika) să mă pricopsească cu o Nipră verde din TimiÂşoara. Mi-a făcut cadou o cutie de cafea plină cu segmenți noi-nouți de Jawă de 250 cmc și o pereche de tobe de CZ Sport.

Feedback pozitiv D-lui petcudan55, care mi-a donat o cutie laterală de Simson, unde mai pui că era sudată gata, chituită și grunduită. Cu ocazia asta îi mulțumesc și lui red bandit, care m-a ajutat în câteva rânduri cu transporturile prin țară!

Feedback cu strângere de mână lui Lolo ID, care mi-a donat o pereche de semnale de Nipru MT-10 (model vechi, ăla pătrățos) și s-a oferit de câteva ori să mă ajute cu o seamă de transporturi.

Uf, s-a spart țeava de feedback .

Feedback pozitiv lui Nea' Victor, alias Rocknroll, care mi-a reparat cutia de viteze la Nipru și mi-a sugerat să folosesc relee de putere pentru instalația electrică. Aveam de gând încă de pe-atunci să fac așa ceva, însă dumnealui m-a făcut să mă interesez cu adevărat de funcționalitatea releelor.

Fiidbiec pozîtîv lui VULPOIU, cari o aruncăt piesti gard un rezervor dă iawă șî-i om cumsăcadi foarte.

Mulțumesc lui dany_tunky pentru piesele dăruite și vândute. El acoperă o niÂşă importantă Âşi foarte bine că o face!

Mulțumesc lui micriganel, Owene, Roskatu, Ivan_pedala, mihai_prd, simson simson, schumydan, thvlad, km453, ro nin et alia.

Nu în ultimul rând dar lăsat la urmă ca mustul bun (că nu servesc alcool Âşi aÂş spune "ca vinul bun" în necunoÂştință de cauză), strângere de mână tovărăÂşească Cicloburului-Âşef, care vrea cu tot înadinsul să-Âşi paradească repede Uralul, fapt pentru care mi l-a tot împrumutat atât de des! Nu mai zic de cât caÂşcaval pe pâine am mâncat la el acasă Âşi la câte depanări m-a ajutat! Unde mai pui că e printre puținii prieteni pe care i-am avut vreodată. Stimă! ÂŞi, întru încheiere, plecăciuni repetate Âşi îndelungi (vorbim în termeni de ani întregi) pentru Pasagera Ancuța.

Cine n-are prieteni, să-Âşi facă! Sunt îmbrăcat în mare parte cu haine de căpătat (poate pe alocuri inexact spus, dar lăsăm aÂşa), am o slujbă pe care-am găsit-o grație unei prietene Âşi merg pe motociclete a căror achiziție Âşi punere la punct mi-a fost mult ajutată de o mare seamă de oameni. AÂş fi fost cu siguranță mult mai puțin împlinit fără această suită de întâmplări și aparente coincidențe. Vă mulțumesc!

Mai ales să-i tai cadrul Âşi să-l fac hard-tail!

Mai degrabă mi-ar plăcea doar să văd aripa aia ceva mai coborâtă, ca să fie mai puțin frână aerodinamică Âşi mai mult aripă împotriva apei Âşi noroiului. N-aÂş face modificări mari, cu atât mai puțin ireversibile. De-aia nu vreau să-i tai pantalonaÂşii existenți. De altfel, urmează foarte curând Âşi postarea ...

Cumpăr suporții de far care se prind între juguri.

ÂŞi eu vreau să prind aripa mai jos cu niÂşte coliere, că prea e paraÂşută. Caut aÂşadar o pereche de "pantalonaÂşi", de preferință gata tăiați ca să nu plângă nimeni după ei.

ÂŞi mie mi-ar trebui vreo două, că de când mă țin să croiesc două bucăți. Nu vă zic ce nămol amestecat cu apă de ploaie Âşi cu o linguriță de ulei-vaselină am găsit în cutia de viteze de pe urma fostului proprietar!

Un fel de MZ ETZ rusificat. Cu asemenea design estetic, cred Âşi eu!

Nene, ai un mesaj privat Âşi de la mine.

Mulţumesc!

Răspund şi povestesc iarăşi cu întârziere. Gaura neagră întruchipată de serviciul meu parcă-mi plictiseşte vlaga. O moarte intelectuală, pe care încerc s-o combat cu orice activitate legată de fiarele motociclistice. Poate că n-o fi nimeritul cheii de treişpe cea mai ambiţioasă formă de cultivare a materiei cenuşie, însă cu siguranţă îmi dă apă la moara unui calm ce, altminteri, mi-ar sta tulbure şi mi-ar pune astfel capăt entuziasmului (la răstimpuri prăpăstios) cu care am ajuns de multă vreme să mă identific. Mi-s un pic obosit acum, poate că povestioara va ieşi mai puţin extravagantă faţă de altele.

Dar nu-i loc în postarea asta de asemenea dărâmări: tura ce-a urmat duminică, 18 martie, a fost una cu adevărat pe sufletul meu: iscată aproape din nimic, ricoşată din şapte întâmplări succesive şi până la urmă făcută complet, pe îndelete. Cu o locomotivă sub kur, băi! Că asta motocicletă nu-i!

Mihă.escu m-a scutit pe neaşteptate de pisiceala pe lângă proprietarul lui Alioşa (într-o şfichiuire turbată de curaj nebun), cel dintâi rugându-l să ne-mprumute "şi nouă Uralul ăla negru". Cicloburul en-titre a acceptat voios, încântat la rându-i de curajul crescând (şi pe drept cuvânt! pe 2 mai dă examenul pentru permis!) al pasagerului Mihă. Iar eu am aflat de tot mise-en-place-ul ăsta taman la urmă, aşa cum află pilotul de-ncercare că are de zburat cu nu-ştiu-ce fier abia când se vede deja urcând către carlingă. Şi mi-a plăcut teribil cremşnitul ăsta de spontaneitate !

Suitu-ne-am aşadar în şei şi duşi am fost către Comana, cu un soare nemaipomenit deasupra, sau oarecum de-a lungul capetelor noastre. Joaca de-a baba oarba cu papucul de pe borna negativă a bateriei a continuat imediat după o explozie de cuplu şi acceleraţie în coborâre de pe podul peste Argeş, la Adunaţii Copăceni. Exact ca-n "Potirul Sfântului Pancraţiu" al lui Nicolae Paul Mihail, cică Trabantul a plecat în trombă, numai că după cinci metri s-a răzgândit şi s-a oprit molcom. Noi am făcut din cauza asta o fabuloasă oprire ilegală pe acostamentul interior al giratoriului de după pod, prilej nimerit să ne uităm încântaţi unul la altul (Vali cam alarmat, fiindcă încerca să se dumirească de cauza opririi neaşteptate) şi să exclamăm cu numele diverselor organe sexuale despre cât de bine se aude motorul şi cât de tare trage motocicleta la drum.

După reconectarea papucului jucăuş am intrat în Adunaţi şi, după Mogoşeşti, am tras pe dreapta. Sanchi, trebuia să fac o oprire la boxe:

 

 

 

Am repezit la urmî aparatul foto din mâinile masterandului şi l-am invitat pe cel din urmă să dea o tură pe câmp. N-a stat să-i zic de două ori şi s-a-nvoit bucuros să dea pedale dihaniei. A demarat frumos, fără bâlbe şi giumbuşlucuri echilibristice, şi l-am căutat apoi lung cu obiectivul aparatului, că se tot ducea în zare de mă minunam de distanţa de la care puteam auzi duduitul motorului. Fiecare explozie răsuna clar, individual, plin şi sănătos. O bubuială vehementă a motorului care ştie că nu se va opri decât în pana prostului sau la capătul celălalt al ţării, cât să completezi uleiul.

 

 

 

 

Era prima zi din an când eu ajungeam la ţară. Nu ştiam că lucrările de amenajare a bălţii Comana fuseseră încheiate şi că lunculiţa trăgea din nou să fie inundată. Am intrat cu Uralul de-a lungul Neajlovului, cotind dreapta imediat după piciorul podului de peste râu, lângă Mănăstirea Comana. Ne-am contopit pe dată cu un un peisaj deltaic, peste care apusul revărsa atâtea feluri diferite de tonuri şi nuanţe cromatice încât am uitat de toate şi ne-am apucat de aruncat cu ochii-n zare. Fotografiile următoare îi aparţin lui Vali, cu excepţia celei de-a treia. Găsiţi în album mai multe fără fierul ăla în peisaj:

 

 

 

 

 

Ne-am îndemnat cu greu din nou la drum, convinşi totuşi că vom mai poposi pe lunculiţă şi altădată în chip asemănător, ceva mai fără grabă şi mai cu relaxare în cap. De altfel, pentru mine, mai relaxant decât după-amiaza de până atunci n-ar fi putut fi decât o siestă de vară, eu agăţat cu tot cu vise într-un hamac la umbră. Am proptit piciorul cu aşa o lene în demarorul Uralului încât mai degrabă s-ar fi zis că mă sprijineam ca să nu cad. Noroc că porneşte repede, altfel un privitor neavizat ar fi putut crede că voiam să-i găsesc grijuliu PMS-ul în felul ăla.

 

Până am ajuns la casă ne-am mai dezmeticit un pic, de-acuma simţind miros de grajd şi fremătând amândoi de nerăbdare să deschidem uşa magaziei. Am băgat Uralul în curte, Rex a fugit - evident - pe lângă mine întru căţeleală pe stradă, i-am salutat pe ai mei, am proptit motocicleta de un stâlp şi m-am repezit după cheia de la magazie. Încuietoarea a clic-clăcuit prompt, am tras cu niţică forţă de uşă şi voilá! Twin rusesc în doi timpi sprijinit de boxer ucrainean în vreo patru. Ah, pohta ce-am pohtit!!! Că de-acum încolo începe sezonul şi e vreme de reparat şi umblat călare pe propriile fiare!

 

 

 

 

 

 

Bineînţeles că l-am sunat pe Ovidiu şi, aşa cum mă rugase în prealabil, m-am apucat să-i înşir dimensiuni comparative - proaspăt măsurate cu ruleta - ale Niprului şi Uralului. Se pare că Niprul e ceva mai lung, mai înalt, mai lat şi mai... pătrăţos. Evident că este şi mult mai bun , doar că mai are un picuţ de tras până la ITP. Foarte puţin. Ah, abia aştept, fir-ar!

 

Înserarea a căzut apoi repejor, iar drumul de întoarcere a fost din nou un tur de forţă al locomotivei pe două roţi, care parcă respira turbată aerul răcoros al întunericului. Motocicleta veche, odată pusă la punct şi reglată cum trebuie, nu e-n stare decât s-aducă rânjete pe faţă şi ceva pofte carnale. Pe cele din urmă le-am ţinut în frâu fiindcă eram totuşi doi bărbaţi bine care-şi respectau statutul (atâta cât era) şi orientarea sexuală. Una singură, se-nţelege.

 

Şi-apoi, ce va mai fi fost, veţi mai vedea .

 

 

http://www.youtube.com/watch?v=1-Sy7iv2HBY

Caut, cumpăr, primesc, iau etc. două cutii laterale - pereche - pentru Izh Jupiter 4. Probabil merg Âşi de pe Jupiter 3 sau Planeta 3 / 4. Mulțumesc anticipat!

NiÂşte coate mai lungi cu juma' de metru n-ar merge?

nu reusesc sa reglez nivelul in carburator.

Sper că ai rezolvat cu garnitura. E posibil să fi tras aer fals pe-acolo, de unde Âşi problemele în funcționare. Altminteri, simptomele pe care le descrii sugerează un nivel scăzut al benzinei în camera de nivel constant, fiindcă spui că amorsezi carburatorul (nivel mare/optim), iar apoi te ține benzina cam o sută de metri (nivel prea mic). Nivelul prea mic permite oarecare control asupra motorului la turație mare, dar nu-i îngăduie neam funcționarea (stabilă) la turație medie, cu atât mai puțin la ralanti.

mai am doar motorul si furca.

De furcă te-am întrebat eu via e-mail pe 19 aprilie. AÂştept încă răspuns!

În cazul ăsta nu mi-l mai exprim nici eu pe viitor.

Rar am mai văzut topic cu atâția draci pe el. Paradoxul este că motocicleta arăta grozav Âşi s-a vândut imediat.