AdrianS

Somewhere in time, [...] "dar din dar se face rai".

Cutia e a ta.

!!!

Domnule, ne-a-nmuiat fie dezghețul, fie nostalgia. Numa' melancolie să nu fie. Mulțumesc frumos pentru gest Âşi fier! Între timp am reuÂşit să ajung Âşi-acasă cules cu maÂşina de Ovidiu (pe la 22:00, că ieri la ora asta - a postării - eram undeva între Universitate Âşi Unirii, la pas lejer) Âşi m-am apucat să studiez cu el Âşi cu taică-meu cutia. În concluzie, îmi place la nebunie!

Iar sudurile pe care le are nu mă sperie câtuÂşi de puțin. Tinichigerie persuasivă cu cratime ("închide-te-n mă-ta-n [...] !!!") facem cât de cât. Balamaua pare oricum mai solidă decât ce-a fabricat cehul pentru Jawă, iar amplasarea ei pe verticală (Âşi înspre sensul de mers al motocicletei) o fereÂşte probabil mai bine de scurgerile Âşi vaporii corozivi dintr-un acumulator normal. În cazul în care mă decid să o montez Âşi să găsesc că ar fi o idee bună să pun acumulatorul în ea, sunt convins că încape unul de felul ăsta pus pe verticală Âşi legat bine. Am făcut măsurători (cu scala unei busole Sport 4, că nu-mi mai găsesc riglele iar "Âşubleta" e departe) Âşi văd că s-ar potrivi la marele fix în compartimentul dedicat al cutiei.

Totodată, o mică joacă în Photoshop mă însuflețeÂşte să cred că unghiul dinspre Âşa al rezervorului meu este acelaÂşi cu unghiul dinspre motor al cutiei (dacă o voi putea monta aÂşa): o subtilă diagonală dinspre ghidon înspre roata spate, exagerând desigur proporțiile. Dar mai vedem . Am reuÂşit să-i trimit un mesaj Âşi lui ro nin, cel care mi-a dat indirect ideea, cerându-i sfaturi la montaj. Rău e să n-ai motocicleta-n față! Mai mult mă-ngrijorează că s-ar putea să-mi trebuiască Âşi-o stângă .

Gata, continuăm pe viitor la secțiuni mai nipriste. Sănătate!

Cred că fiecare cu scula lui inalienabilă. O dai la vecini Âşi nu Âştii ce fac ăia cu ea, pe unde-o bagă Âşi-n ce o tăvălesc. ÂŞtii tu cum a inventat ăla ceva Âşi i-au furat patentul. A trebuit să meargă-n târg la Obor să-Âşi cumpere altul.

Cutia e la Bandit. O iei mâine sau săptămâna viitoare, că vineri nu vine.

Mulțumesc frumos amândurora, cutia este acum în geanta mea Âşi m-am lăudat cu ea colegilor de serviciu ! Urmează poze când oi ajunge la țară să-i fac niÂşte probe pe motocicletă. Vă rog numai să-mi spuneți când aveți nevoie înapoi de ea.

AdrianS cred ca a vrut sa acopere o lacuna in descrierea acestei scule si cred ca a facut-o foarte bine.

, va urma.

De fiecare dată când am manevrat segmenți am stat cu mare grijă să nu-i rup. Câteodată reuÂşeam să zgârii un pic marginea pistonului, alteori blocam biniÂşor segmentul sau, rar, îl făceam pe din două. De cele mai multe ori reuÂşeam să-l scot fără probleme, dar întotdeauna cu emoții Âşi fără tragere de inimă. Am decis să mă răsfăț oleacă Âşi să cheltui primii mei bani - din primul meu salariu - pe un cleÂşte de segmenți. După ce mi-am luat pâine cu sare, se-nțelege .

Urmează în consecință un mic articol informativ ca să Âştiți pe viitor dacă merită sau nu să dați banii pe aÂşa ceva. Ce m-a enervat este că pe internet nu am găsit nicio părere mai elaborată sau mai de doamne-ajută care să-mi descrie cleÂştele, doar vagi ambrambureli. L-am cumpărat de pe eBay-ul americănesc, este produs în China Âşi importat în America, de unde mi-a fost trimis mie. La 35 lei nu e cea mai ieftină investiție făcută, însă în primul rând sunt încântat de el Âşi-i tot studiez de vreo oră simplitatea. În al doilea, găsisem acest model Âşi pe la câțiva importatori de la noi din țară, însă costurile de transport (din TimiÂşoara sau Oradea) m-ar fi dus la mai mult de-atât. Internetul românesc fiind o varză (nu Âştiu ce vrea să controleze ACTA), alternativa ar fi fost să plec pe viscolul din 13 februarie prin oraÂş ca să-l caut de cumpărat. Însă proaspăt ieÂşit din rubeolă Âşi febră 39.9, n-aveam de gând.

Să n-o mai lungim. Am cumpărat cleÂştele de aici (link). L-am primit zece zile mai târziu, deloc rău având în vedere distanța, formalitățile vamale Âşi condițiile meteo în partea asta de planetă. Descrierea ce urmează este bazată pe păreri la prima vedere, încă nu am apucat să-l folosesc. Primii segmenți pe care îi va scoate sunt cei de pe pistonul de Nipru. Nu contează modelul sau forma pistonului, nici dacă aparține unui motor în 2 sau 4 timpi. Pozele v-ar putea face impresia unei unelte de proastă calitate. CleÂştele este însă ingenios de simplu Âşi minimalist. "Fălcile" par să poată prinde segmenți foarte variați ca grosime (cel puțin între 1 - 5 mm, din ce vede ochiometrul meu) Âşi diametru (cleÂştele are o deschidere de la 0 la vreo 40 mm), arhisuficient pentru a deschide orice segment comun).

Partea metalică superioară a fălcilor este prinsă de brațe cu nituri, fapt ce uÂşurează reparația cleÂştelui în caz că a fost deteriorat sau dacă vreți să vă montați fălci manufactură în locul celor montate de fabrică. SIGUR nu va fi cazul. Restul componentelor sunt Âşi ele prinse cu nituri feste. Piesele nu au joc aiurea, sunt bine strânse. CleÂştele este făcut din oțel de 2 mm grosime Âştanțat Âşi ambutisat, iar ulterior bălăcit (cred) în ceva baie de crom industrial, sau măcar galvanizat. Oricum, aspectul finisajului mătuit sugerează suficientă durabilitate.

CleÂştele stă închis prin presiunea unui arculeț montat deÂştept între brațe. Arcul exercită presiune asupra brațelor numai cât să le țină ferm închise Âşi NU va obosi inutil mâna utilizatorului. Arcul este prins Âşi asigurat în aÂşa fel încât să nu cadă Âşi să nu incomodeze în mânuirea cleÂştelui. Mânerele sunt acoperite cu manÂşoane de cauciuc Âşi mai mult ca sigur nu vă puteți răni nici după manevrarea unui număr mare de segmenți unul după altul, cum îi auzeam pe unii de peste Atlantic că plângeau cu lacrimi de crocobau.

Rămâne de văzut cât este de util Âşi de dibaci. În fond, fiecare îÂşi poate croi cu flexul Âşi polizorul propria unealtă de felul ăsta. Este de departe cel mai ieftin Âşi mai simplu model de cleÂşte pentru segmenți de pe piață. Am mai văzut câteva modele pe acelaÂşi eBay, însă erau fie prea scumpe, fie prea complicate pentru cât voi folosi eu asemenea sculă. Dar îmi plac sculele ( ) Âşi aÂş cumpăra mult mai multe dacă aÂş avea bani.

AÂştept părerile voastre Âşi am să revin mai pe soare Âşi uscat încolo cu poze, filmulețe Âşi alte precizări legate de funcționalitatea lui.

La mine se face o zeamă de cox în toată toba aia!... mor vecinii plimbători de căței pe lângă gard când o parchez pe cricul central, că stă un pic aplecată spre spate. Iar uleiul ăla cald Âşi jegos e deosebit de fluid .

Hehe, mulțumesc .

Găsesc totuÂşi că Niprul este una din motocicletele cele mai mari Âşi mai încăpătoare din clasa "moto-comunistă". Însă e totodată mică Âşi joasă, nu mult mai mare decât o Jawă 638 sau un Izh, pentru câtamai animalul vrea să pară. Cu toate astea, în afară de modelele vechi - care aveau cât de cât o trusă de scule hoață în rezervor -, Niprul n-are Âşi el un loc în care să-i pui o cheie de 13, o bujie, o măslină, ceva. ÂŞi lăsăm la o parte ataÂşul deocamdată, că n-am de gând să-l trag pururi după mine. Am descoperit la scoaterea cilindrilor că e loc berechet de scule în baia de ulei, dar accesul ar fi greoi...

Bate vântul grosolan prin cadrul de Nipru (de-aia ne Âşi place). Unde mai pui că locaÂşul de baterie este o tablă-platformă! La mine, varianta lux, este o tablă cu patru pereți verticali de jur-împrejur, înalți de vreo două degete, aÂşa. Mi-ar plăcea să pot ascunde o mică trusă de scule, o mână de relee electrice sau mai Âştiu eu ce. Am o pereche de cutii no-name cam alungite, luate acum vreo opt ani din târg. Nu merg de nicio culoare pe Nipru. Am Âşi de Jawă dar le cam recunoaÂşte oricine, deÂşi aproape că de-acolo sunt.

Cum spuneam, încerc Âşi eu marea cu degetul. Nu s-o potrivi - aia e, renunțăm. Gata, scuze, sunt rău pe lângă topic.

Cutia dreaptă de Simson Sport e de scule sau pentru baterie?

Dacă vei fi nevoit să cureți toba, o metodă pe care am găsit-o deosebit de eficientă este s-o arzi pe dinăuntru cu lampa pe gaz. Lampa în sine costă câteva zeci de lei, iar o butelioară de unică folosință cu gaz e 5 lei.

Scoți sitele din ea (tubulară de cât o fi prin fundul tobei fiindcă ai un Âşurub central acolo Âşi mai vezi tu dacă mai sunt Âşi altele pe exterior, că nu cunosc îndeaproape toba de 638), o priponeÂşti cumva oblic cât să ai acces la gura orientată în jos Âşi începi să bagi lampa în ea (prin gura orientată în jos, ca să ai tiraj pe sus). O să dureze ceva vreme Âşi ai să consumi ceva butelioară ca să porneÂşti treaba, dar în cele din urmă va ieÂşi un fum gros Âşi verde pe partea cealaltă. Toba va arde pe dinăuntru până se curăță complet. Nu strici cromul deloc în felul ăsta.

Vorba Vulpoiului, mai verifică odată carburatorul: verifică-i nivelul plutitorului Âşi verifică plutitorul propriu-zis să nu fie spart Âşi inundat. Asta ar explica pornirea uÂşoară (benzină gârlă) Âşi înecarea ulterioară (prea multă benzină cu motorul în parametri optimi, se îneacă aÂşadar). Uite aici (link) un articol despre reglarea K-65-ului.

Ai cumva ceva probleme cu simeringurile de la ambielaje? Papă ceva ulei din cutie amestecat cu aer fals? Ăi se turează cam tare de capul ei la răstimpuri? Ai urme de calare pe pistoane? Ai verificat bobina (bobinele? eventual le poți schimba între ele să vezi dacă se inversează problema) Âşi starea generală a bujiilor, poate ai probleme pe-acolo după ce se-ncing lucrurile? Încărcarea funcționează? Dacă nu aveai compresie (segmenți uzați, pistoane prea mici față de cămăÂşi), pornirea zică-se ar fi trebuit să fie mult mai grea.

Spune-ne Âşi nouă cum stai cu aceste aspecte Âşi dă-ne de veste cum rezolvi, te rog! Că mai avem un Jupiterist entuziasmat care urmează să-nvețe abecedarul mecanicii pe fierul lui în primăvara asta.

Mulțumesc frumos Âşi anticipat!

Cred că el poate face într-adevăr mai degrabă drumul până la PloieÂşti decât mine. V-am bârfit cu Banditul rezonabil de mult ieri, când ne-am întâlnit (Âşi cunoscut pentru prima dată) ca să examinăm zăpada fleoÂşcăită Âşi să-mi înmâneze o pereche de semnale trimise de Lolo. Un cerc fericit .

Sper din tot sufletul să-ncapi într-un R2-D2! Dacă nu, mă gândeam să reluăm rolul lui Jabba the Hutt sau al simpaticului Boss Nass . Eu unul aÂş prefera să faci Âşi un cameo "in personam" călare pe MZ (cu vestă reflectorizantă cu tot) prin fundal pe lângă Darth Neluțu taman când se-ncinge bătaia la sol mai tare!

Darkwolf, crede-mă că se pot omologa modificări (subtile, ca să fii sigur) la cadru, roți, frâne, număr locuri, dimensiuni Âşi alte chestii pe care legală, fără niciun fel de Âşpagă. Trebuie doar să ai cei câțiva lei cât este taxa percepută reomologării motocicletei înmatriculate, să mergi la oameni rezonabili, să fii la rândul tău rezonabil în explicații Âşi să rezolvi. Lasă legea Âşi ia în considerare sistemul în care te afli. Legile sunt slab aplicate Âşi de-aia sunt Âşi vag înțelese. Mai ales industria auto este una bănoasă, iar la noi produce bani pe bandă rulantă. Factorul uman contează, un om poate fi mai exigent, altul mai înțelegător. Unul nu se uită la suduri, altul se uită Âşi te lasă, altul le vede Âşi te dă afară.

Frânele. Unii văd că nu scoți cât trebuie Âşi te-au uÂşuit imediat pe poartă, alții îți rup de trei ori cablul de frână Âşi, după treizeci Âşi trei de încercări separate de a scoate ăia 30% minimi la eficiență de frânare (timp în care trei inÂşi cocoțați pe rezervor, pe Âşa Âşi pe scărițe se luptă cu motocicleta să o țină pe loc Âşi apăsată în jos), reuÂşesc în sfârÂşit să te scoată la liman Âşi să-ți facă trecerea. Mi-a fost o milă de băiatul ăla care-a transpirat de puteai să juri că se bătuse cu un caÂşalot...

Muraveyul meu are atâtea modificări Âşi a fost omologat pe bune. Iar Jawa mea are sudată pe cea mai vizibilă țeavă a cadrului, cea din fața motorului, o întăritură zdravănă. E mai lungă decât un antebraț de-al meu. E drept că respectiva țeavă pătrată a fost sudată frumos, fără guguloaie sau strâmbături. Dar prima chestie pe care mecanicul mi-a zis-o a fost: "Pfaaai, ce dă suduri p-aicia... taci din gură, nu zici nimic!"

Dacă mai reuÂşeÂşti să ai Âşi-un pic de pleată, de cioc, de zâmbet pe mutră Âşi de aer că urmează să pleci peste două ore călare pe fierul ăla undeva înspre Novaja Zemljia, câteodată sunt Âşanse să se schimbe Âşi atitudinea respectivului în bine. Alteori, câte unul cu ochelari mârâie la tine Âşi te expediază acasă că ai tăiat de pe cadru suporții farului. De fapt voia Âşpagă. Fii flexibil Âşi decent, mai dă-i în gura mamii lor de Âşpăgari până la urmă, că una-i Âşpaga Âşi alta-i cinstea dacă vrei s-o faci sau dacă vrea să ți-o primească.

Nu mai intona mecanic imnul "aÂşa-i la noi". Da, realitatea asta e, dar fă cumva să nu te copleÂşească. Fă să-ți fie bine fără să-l bagi pe altul în pământ. Ar fi multe de spus pe tema asta, însă hai mai bine să dăm Âşi ultima zăpadă la o parte pe anul ăsta!

Postez Âşi eu un link cu o cerere pentru posteritate.

Mihai îÂşi va pune cu siguranță mâinile-n cap.

Mi-ar putea împrumuta cineva, la primăvară, o cutie sau o pereche de cutii laterale de Simson Sport? În orice stare, dar să aibă uÂşițele. De când am văzut poza asta (mi-am amintit acum de ea) Âşi de când am Nipru mă tot întreb cum ar încăpea aÂşa ceva pe cadrul meu, având în vedere celelalte piese Âşi unghiuri estetice cu care trebuie să se potrivească (rezervorul mai pătrățos, Âşaua banchetă, bascula hâțânăcioasă, scărițe Âşi picioare de pasager etc.). ÂŞtiu că-mi dau foc la Âşură spunându-vă treaba asta, dar nu le fac nimic. Le voi înapoia tefere Âşi nevătămate.

Alternativa o prezintă deocamdată cutiile de Jawă sau ceva manufactură. Încerc Âşi eu marea cu degetul, mi-ar plăcea să transform non-locul ăla gol într-un spațiu cât de cât utilitar. Reversibil, bineînțeles.

Mulțumesc anticipat!

aproape ca imi pare rau ca am deschis topicul.

Domnule, să nu-ți pară deloc rău! Astă-primăvară am nimerit vreme de patru luni de zile prin Viena Austriei. M-am învârtit de colo-colo, prin tot soiul de cartiere, Âşi-am bătut deseori culoarele supermarketurilor ca student căutător de ieftin. Acolo am dat prima dată peste această idee de a introduce articole de hobby specializat în magazinele generice, tip supermarket, unde vine orice babă comunală sau plimbător de cățel să-Âşi facă aprovizionarea alimentară. Vrând-nevrând, acel cineva poate da cu ochii Âşi peste articolele hobby. Nu zic că asta îi produce un declic fabulos, instantaneu. Dar e posibil să atragă câțiva pasionați (care încă nu conÂştientizează că hobby-ul respectiv i-ar putea pasiona) care altminteri poate că nu ar intra într-un magazin specializat de articole moto.

Găsesc inițiativa Lidl foarte inspirată Âşi m-aÂş bucura dacă Âşi alte lanțuri de magazine care activează pe la noi s-ar apuca să includă mai serios în ofertele lor aceste articole moto. Iar prețurile mi se par foarte decente, n-are rost să critic oferta dacă încă n-am văzut-o. Destul de rar apar chiar Âşi prin alte magazine mult mai pricopsite trusele de scule cu tubulare până la 32, majoritatea se termină la 24. De parcă omul n-ar mai desface Âşi o piuliță de telescop, ci numai sticle de vin, clanțe Âşi calorifere!

Sigur că sunt la fel de multe Âşanse ca anumite mentalități să vulgarizeze întreaga chestiune Âşi să se aleagă repejor praful. Sunt optimist însă Âşi îmi doresc să-mi pot cumpăra Âşi o pereche bună de mănuÂşi moto când mă duc să iau o plasă de portocale!

Pai daca eu as inventa un atare dispozitiv, As scrie si mare ca eu l-am inventat, l-as si pantenta, si as scrie ca am obtinut premiul Nobel pentru el.

Eh, aÂşa scrie Âşi la Teleshopping, Âşi pe vânzătorii eBay, Âşi pe Nipru, pe BCR, primărie, Âşi țară . Jacheta de piele e mai credibilă când scrie pe ea "Harley". Oricum ar fi, eu m-am referit totuÂşi strict la perechea Nipru - economizor (respectiv Dacie - tăbliță). Poate că economizorul este eficient, dar mă-ntreb cât ajută la consumul boxerului sovietic.

Hai că deja încep să prezint uÂşoare semne de Gică Contra Âşi nu-mi convine. E mai distractiv să urmăreÂşti din umbră.

16 membri Âşi 10 neautentificați online. Cred că oamenii încearcă să-ți răspundă cum pot, Piticule! Simțul umorului e inevitabil.

Într-o vreme se găsea pentru Dacie un aÂşa-zis "economizor". De fapt, era o tablă ambutisată care se prindea între carburator Âşi flanÂşa pe care stă (pata caldă). Pe centru, în mijlocul canalului de admisie, tăblița era decupată în forma unei spirale-ventilator. Ideea ar fi fost că, dom'le, se turbionează amestecul carburant Âşi astfel intră în galerie (Âşi, ulterior, în camera de ardere) mai bine omogenizat.

Montasem cu taică-meu tăblița aia într-o iarnă pe Break-ul din dotare. Eram amândoi încrezători că transformăm maÂşina în ceva cel puțin nou. O lună mai târziu, a trebuit să pregătim maÂşina la service în vederea ITP-ului care tocmai expira. Mecanicul (alături de o o echipă minunată de oameni, toți cu simțul umorului Âşi meÂşteri) a azvârlit plăcuța cât colo Âşi era cât pe ce să ne pună Biblia în brațe ca să jurăm solemn că nu vom mai folosi aÂşa ceva. Cică făcea exact pe dos ceea ce ar fi trebuit să facă.

Mă feresc aÂşadar de o bună parte din aceste tratamente-miracol. Sunt convins că un set motor bine calculat Âşi uzinat, strâns cu rulmenți Âşi simeringuri de bună calitate, rodat cum trebuie Âşi alergat cât Âştim noi că trebuie alergate comunistele constituie o rezolvare mult mai bună la problema consumului Âşi a uzurii.

Cam a frecție la picior de lemn îmi sună mie genul ăsta de soluții-miracol pentru Nipre Âşi alte sovietice, care scuipă jumătate din benzină pe lângă segmenți Âşi o ard pe cealaltă cu amestec proaspăt de ulei Âşi măciniÂş de aluminiu din blocul motor.

Iar reclama în toate culorile semaforului, scrisă cu fonturi de 36... grăitoare!

AÂşteptăm pozele tale!

Iar din seria "vinul si urmarile lui" [...]

Excelent, dom'le ! Cum se comportă noul set motor?

Observati piticul de pe fintina din prima poza?

Da, parcă i-ar cântă o serenadă prelungitorului. Ce uscat e la mata în curte!

Sângele-i ţâşni turbat de sub arcadă şi-l năuci intrându-i în ochi. Matahala nu-l slăbi o clipă şi-l apucă din nou de haină: "Scuipă tot, gunoiule!!! Vorbeşte sau te fac bucăţi", bubui gorila. Răpitorii aşteptau răbdători în umbră. Lumina proiectorului de pe perete îl orbea şi nu putea astfel distinge decât contururile vagi, ciudate ale celor doi străini. Nu apucă să-şi tragă sufletul. Pumnul zdrobitor al uriaşului se năpusti din nou asupră-i. Însă, tocmai când să-l lovească proiectându-l pe planşeu cu tot cu scaunul de care era legat, ghioaga încleştată căzu moale cu tot cu muntele ambulant din carne care o lansase. O clipă mai târziu, o detunătură asurzitoare însoţită de unde luminoase (lasere? proiectile incandescente? Gigel se trânti pe spate, la pământ, fără să mai aştepte vreo explicaţie) năvăliră în cameră, nimerind necontenit în măruntaiele colosului biped şi în direcţia străinilor. Cei doi, aruncându-se descumpăniţi din calea fasciculelor nimicitoare, dispărură fără urmă într-un joc scurt de lumini albăstrii, pulsatorii. Păru că aerul dimprejurul locului unde stătuseră cu o clipă înainte se grăbi să umple golul lăsat de mistuirea lor subită.

"Ubljudki! Nenorociţii dracului", înjură o voce subţire dar aproape sălbatică de femeie. "Eşti teafăr? Poţi să mergi? Hai de-aici, repede! Bystro", mai auzi Gigel până să-şi piardă cunoştinţa, răpus de vânătăile trupului şi de mintea zăpăcită.

Gigel începu cu greu să-şi revină în simţiri când îl înjunghiară pe dată o mie de dureri surde în tot trupul. Cele două coaste trosnite când Niprul se rostogolise peste el în accident îl făceau să geamă stins. Era năduşit. Aerul fiert, tremurând, îi ardea plămânii. Căută cu greu să-şi rotească privirile împrejur. Patul pe care stătea întins era pătat de sângele-i uscat. Încăperea nu foarte mare în care pricepu că se află dădea drept afară, fără uşă, într-o şosea pustie şi, mai apoi, către un început de deal ce părea să fie alb de uscat. Îşi mută orbit privirile din tocul uşii, înăuntru năvălea o lumină gălbuie prea puternică pentru pupilele-i dilatate. Era linişte, o muscă mare i se învârtea pe deasupra capului. "Unde doamne iartă-mă oi fi?... Şi de unde căldura asta, că azi-dimineaţă erau două grade", se-ntrebă în gând, între delir şi trezvie.

"Dobroe dimineaţa, te-ai trezit", îl surprinse aceeaşi voce subţire de mai devreme, de astă dată glasul neavând nimic din tonul turbat care îi răsuna încă în urechi ca prin vis. Îşi mută din nou privirile către tocul fără uşă, unde zări o femeie înaltă venind înspre patul lui. Luase un fel de lighean în braţe.

"Unde... unde sunt? Cum -", încercă Gigel să-i răspundă precaut. Limba însă părea să i se împleticească şi nu reuşi să-şi pună vorbele în ordine. "Taci molcom şi stai tihnit", îi spuse blând şi cam ciudat femeia. "Eşti în aşternut fără primejdie. Caută să te-ndrepţi cu.rând, nu e multă vody în căldare", arătând înspre ligheanul în care lucea apa. Păru să vorbească pe înţelesul lui, dar parcă într-un grai învechit şi legat adesea cu vorbe de neînţeles, sunând a slavă. Acum că se apropié, Gigel îi putu zări chipul alungit, destul de tânăr, cu ochi largi de un azuriu întunecat, nas îngust şi gură mică. Pielea-i mătuită de uscăciune era puternic bronzată în nuanţe măslinii. O cicatrice veche îi brăzda obrazul drept până la pavilionul delicat al urechii. Trupul îi era viguros, însă totuşi feminin şi nu disproporţionat faţă de restul membrelor. Sudoarea îi năpădise fruntea şi i se scurgea pe piele, şiroind peste proeminenţe şi tendoane, ocolind sânii şi udându-i continuu bluza. I se păru că mirosea a soare, ca un trup stat o vară întreagă pe plajă în Vamă şi scăldat numai în apă sărată de mare. Ea luă o cană plină cu apă de lângă pat şi-l ajută să bea. Însetat iască, Gigel nu se-mpotrivi.

"Mulţumesc", gemu Gigel în timp ce apa îi sfârâia gâlgâită pe gâtlej. "Tu... cine eşti?" tatonă el după ce pufni sătul.

"Ásdís", răspunse calm femeia. "T'voi cuvânta ce-ai păţit, însă trebuie să te očistieşti ca să nu coclească sângele." Îi arătă ligheanul cu apă.

Gigel se mai linişti. Ásdís părea să fie cea care-l scăpase dintre pumnii ca nişte tancuri ale matahalei şi-l adusese la loc sigur. Femeia era fără îndoială mai înaltă decât el şi o vedea şi o idee mai puternică. Într-un târziu reuşi să-şi ridice abdomenul, apoi uşor, cu mare grijă, coborî din pat parcă numărându-şi oasele rămase întregi. În lighean era o apă neaşteptat de rece. Se spălă de sânge de la brâu în sus, îl durea acolo unde se atingea. Crezu mai întâi că i se năzare, apoi remarcă de-a dreptul siderat cum apa înroşită de sânge, ajunsă înapoi în lighean, părea să clătească singură, redevenind aproape cu.rată. Se hotărî să lase întrebarea pe mai târziu şi încheié cu faţa, umflată pe alocuri. Apa rece îi îmblânzea rănile.

"Ce năduşeală!" se răsti el prudent, făcând un gest către tocul uşii. "Azi-dimineaţă îngheţam de frig", continuă încercând să lege un dialog.

"Pravda," aprobă Ásdís ca şi cum s-ar fi pregătit de o luptă grea, "aşa arşiţă e tot timpul. Şi abia suntem în gerar", socoti ea rece.

"Gerar? Luna? Adică decem... nu, că ăla parcă era undrea. Ianuarie? Stai, cum?! Suntem în ianuarie?!" răspunse Gigel nevenindu-i să-şi creadă urechilor.

"Eo, gerar", răspunse nestrămutat femeia.

"Nu-i posibil. Suntem în martie! Cum adică ianuarie?! Şi chiar de-ar fi, de unde asemenea căldură?!" se miră el.

"Gigel," începu Ásdís trăgând aer în piept şi privind în gol podeaua parcă să-şi adune gândurile, "soarele-i pe ducă. S-a păţit când eram copilă, atunci a smârtit multă lume."

"De unde ştii cum mă cheamă?!" sări el ca ars. "Şi stai aşa, cum adică soarele e pe ducă? Ce-are?" începu Gigel să se neliniştească.

"E vina lor, cei ce te loveau astă-noapte. Au venit pe pământ după ce-a plesnit prima dată soarele", spuse ea.

"Martie... imposi-" îngăimă el. "Soarele cee?! A plesnit? Cum adică a plesnit?! Ce vrei să spui?" îngăimă el.

"Eo. Ei au vrut să-l prindă şi să-l mute. Soarele lor e pe smoarte. Lumea lor e îngheţată. Noi am uspeh să-i oprim când i-am văzut. Le-am stricat sateliţii cu bombe. Soarele a luat-o razna şi aşa a rămas", explică Ásdís.

"Ei? Cine-s ei? Cum adică lumea lor? Soarele a luat-o razna?..." răspunse Gigel făcând ochii mari.

"Au venit de pe-o zodie cu doi sori. E o zodie bezumnyj rău de tot, se-nvârte când în jurul unui soare, când în jurul celuilalt. Au păsări care zboară prin pământ şi le dărâmă pivniţele când trec prin ele", îl lămuri femeia.

Gigel rămase pironit locului, aşezat pe pat, cu gura căscată. Uită definitiv să-i mai ceară socoteală femeii pe motiv că ştia cum îl cheamă. "E nebună, minte!" încercă el să se convingă în gând. "Nu, nu-i cu putinţă, ieri s-au întâmplat atâtea tâmpenii... şi ăla care m-a umplut de sânge era cât un camion. Şi ăia care s-au evaporat. Luminile... cămăruţa asta stranie şi apa aia cu.rată... şi ea arată aşa ciudat! Supernovă? Nu, am fi fost deja carbonizaţi. Extratereştri, auzi!... Sisteme solare cu doi sori, poate Alpha Centauri" - astronomia îl vrăjise din copilărie. Le spusese tuturor la grădiniţă că voia să devină astronaut, însă matematica şi ştiinţele exacte îl scârbiseră fără cale de întors. Îi plăcuse fizica din generală şi liceu, înţelesese optica şi termodinamica. Motocicletele vechi i-au devenit astfel rachetele şi navetele către o lume pe care nu o cunoştea şi nu o înţelegea, dar în care voia să se refugieze fugind totuşi mereu de ea. Întreaga viaţă îi devenise o goană presărată cu o amestecătură disparată de gânduri, valori confuze şi sex liber, în rarele momente când fata întâlnită îi aţâţa inteligenţa într-atât încât să o poată iubi pentru o noapte şi o eternitate. Avea să iubească pe multe din ele, câteva aveau să-l fascineze enorm, o parte aveau să-l placă, altele să-l displacă până la dispreţ. Ştia şi nu ştia să se poarte. Uneori înţelegea, alteori era dobitoc. Amintirea lor avea să-l consume într-un ritm ameţitor şi se blestema că nu se putea satisface cu o proastă pe care s-o uite mai apoi într-o clipită. Fugea de ele şi de răspunderea lor, de existenţa rămasă locului şi de cuvintele devenite mai importante ca viaţa, de căsătorii, de bani, de iubirea statornică şi moartă. La răstimpuri se-mprietenea cu te-miri-cine şi-şi dădea din nou peste cap toate convingerile. Pe cât îşi simţea adâncimea tristeţii, pe-atât era de fericit şi zâmbea mereu. Niprul îi era calul neobosit, racheta superluminică, pastila de viaţă, emoţia vie. Îi ordona gândurile şi-i păstra sănătatea mintală. Fugea intens de o societate care îl zămislise şi care evolua din ce în ce mai aberant şi mai greu de înţeles pentru el. Veşmântul de oaie neagră mai degrabă îl ocrotea şi-i aducea carburant de pomană prin benzinării. Era un început de paria, asemenea multora dinaintea lui.

Continuă să se gândească pe cât de terorizat de bătaia recentă şi de perspectiva spuselor lui Ásdís, pe-atât de fascinat la saltul enorm şi absurd făcut pe neaşteptate în fuga lui continuă: "Planete cu orbită variabilă între doi sori şi capabile să întreţină forme complexe, avansate de viaţă... Terra-formare la nivel solar, poate o încercare de sferă Dyson?!..." mai propuse el în gol, ameţit de noua realitate şi încă nu pe deplin dezmeticit.

Motocicliştii sunt daţi dracului, ştiu multe. Însă nu stăpânea încă jargonul ciudat pe care îl folosea femeia şi nu putea alcătui întrebări prea complicate.

"Gigel," continuă ea, "ascultă-mă. Asta nu e aceeaşi zodie de pe care ai venit tu ieri-denie. Nu e acelaşi an. Eşti departe în timp şi în spaţiu, dar eşti în acelaşi loc. Ai fost adus aici. Ei te-au adus din lumea ta printr-o frântură neagră. Ştiau că eşti cheia, dar nu de ce. Ei nu ştiu cum. De-asta eşti încă viu. Ce n-au ştiut e că era îndeajuns să te smârte, n-am mai fi trăit niciunul acum." îi explică Ásdís.

De-afară, aerul fiert năvălea în valuri înnebunitoare. Adia un vânt ce ducea cu sine un praf ruginiu, mort de mult, ars şi răs-clocit de un soare care se umfla nebun, de neoprit. Planeta fierbea de ani buni în suc propriu. Vântul se înteţi pe neaşteptate, iar Ásdís se ridică brusc de pe pat. Începu să ia diverse obiecte din casă şi să le pună într-o cutie metalică de la marginea patului. "N'eo, nu acum", îngăimă ea.

"Ce-ai, ce faci? Ce se-ntâmplă?" întrebă Gigel alarmat şi deodată neliniştit de vântul iscat.

"Suflu solar. Odată la câteva săptămâni. Din ce în ce mai des. Spulberă şi arde tot ce mai trăieşte, trebuie să ne adăpostim degrabă", îi răspunse ea.

Ásdís îl trimisese pe Gigel până afară să strângă o seamă de echipamente electronice. Mergând greu şi scremându-se de durere, dădu cu ochii de lumina orbitoare de afară. Avea impresia că îi va lua foc pielea şi că va orbi pe viaţă. Cu ochii mijiţi, reuşi să distingă un peisaj pustiit de arşiţă. Pe deal se vedeau câteva pâlc.uri de foşti copaci, acum doar trunchiuri carbonizate, pesemne arşi în urma incendiilor. Spre stânga, sute de edificii enorme şi stranii dominau orizontul, formând ceea ce părea să fie un oraş în ruină. Şoseaua din faţa casei, cu al ei asfalt albit şi crăpat, părea să ducă într-acolo. Un fel de automobil, destul de oropsit, stătea oprit pe marginea şoselei. Soarele bătea din dreapta iar lumina era atât de puternică încât nu mai fu în stare să piardă vremea afară. Se repezi să strângă cele câteva aparate care îi erau complet străine. O parte din ele afişau înscrisuri pe care nu le putea descifra. Le adună repede şi se grăbi să revină la umbră, observând şi o seamă de instalaţii din curtea casei, poate un solar, o staţie eoliană. Nu mai zăbovi.

Înăuntru, Ásdís strânsese cele câteva lucruri importante şi dădu la iveală o trapă în podea. Pe măsură ce se adăposteau în pivniţă, planeta universului paralel tremura fiartă şi se pregătea de un viscol clocotit.

Pe Pământul celălalt, cel încă verde, uleiul se scurgea jalnic din cutia şi motorul Niprului răsturnat în şanţ. Cheia din contact rămăsese cu aprinderea pornită. Însă bateria fusese smulsă din bornele ei şi zăcea azvârlită de partea cealaltă a şoselei, lângă un plop bătrân.

- cu respect faţă de iniţiatorul topicului, mi-am permis să continui povestioara. Mi-a ieşit poate mai serioasă decât aş fi vrut, dar invită la continuare.

Nenea zenkevichru2 e un simpatic care face fel de fel de recenzii video diverselor automobile Âşi motociclete de epocă. Mai cu seamă se axează pe cele produse în fostul bloc socialist. Aici se suie pe-un Ural M-63 :

M-a rugat de curând un domn să postez câteva poze cu "felul în care arată Muravey-ul acum". AÂşa că am ajuns adineauri să-i fac poze detaliate la motor Âşi alte componente:

E monocilindric, doar că are chiulasă, tobe Âşi alte câteva piese de la alt model.