Cu siguranta ca in zonele critice e nevoie de oameni competenti, insa eu as nuanta putin problema. Dupa perceptia care o am eu, acei oameni in general nu sunt recompensati pe masura valorii lor, fie ca vorbim de salar fie de aprecierea si recunoasterea pe care o merita. Pe langa ei exista si clasicele structuri de capusare sub o forma sau alta. Fenomenul imi pare mai pregnant in firmele de stat sau firmele private mari si descreste in intensitate pe masura ce firmele sunt mai mici. Spre exemplu, in cazul business-ului cu energie sub toate formele lui (productie, transport, distributie, etc), e foarte bine ca lucrurile intra incet incet pe un fagas normal. Insa uite ca cu tot interesul vostru, al celor care munciti, vine un neica nimeni deaspura voastra (aka 'baiat destept'), tranteste un contract de intermediere si la fiecare kilowatt ora vandut catre consumatorul final, un mic procent intra in buzunarul lui, numai asa ca are prieteni unde trebuie. Si belelele astea tot consumatorul final le plateste.
Complet de acord cu capitalismul asta, insa eu as mai adauga un ingredient, foarte inuman dupa standardele actuale. As vrea ca cei care pot, dar nu vor sa munceasca, sa moara de foame. Ca sa fiu foarte bine inteles, ma refer doar la acei indivizi care prefera sa capuseze sistemul asteptand un ajutor social, o pensie speciala, etc, in loc sa-si bata capul cu propria existenta.