Jump to content

JohnDoe

Membru
  • Content Count

    206
  • Joined

  • Last visited

Everything posted by JohnDoe

  1. Schimbat simeringurile si uleiul de furca la atelierul lui Cesar. Am fost impresionat de felul in care au lucrat. Se vede nu doar experienta dar si respectul pentru treaba pe care o fac. Multumesc, Cesar si Victor. Pe data viitoare! Bogdan
  2. "Being an ugly woman is like being a man - you're going to have to work." (Daniel Tosh)
  3. Ok, cred ca inteleg ce spui. Cred ca este ceva apropiat de ce parea sa spuna si Zaelu, adica faptul ca noi nu explicitam direct universul, sa zic asa, ci doar desfasuram propria noastra intelegere despre el (conceptele de care spui ca nu mai reflecta "realitatea"). Iar cunoasterea asta e autoreferentiala la subiectivitatea noastra ("etalonul subiectiv"), la felul in care suntem construiti sa percepem lumea si la modalitatea prin care se intampla sa ne construim cunoasterea intr-o anumita perioada de timp sau paradigma stiintifica (ipoteze, concepte, modele teoretice, etc) si sa o transmitem (c
  4. Nu cred ca zice asta intr-un sens mistic totusi. Pur si simplu cred ca pleaca de la faptul ca elementele din care suntem noi facuti sunt aceleasi care compun si universul. Doar ca in noi, spre deosebire de o nebuloasa sa zicem, elementele astea au o caracteristica in plus, anume inteligenta, faptul ca putem sa intelegem materia din care suntem facuti si legile ei. Daca te gandesti asa, noi chiar suntem o forma autoreflexiva a materiei ("felul prin care universul se cunoaste pe sine"), or asta nu mi se pare foarte far fetched (e sigur si o problema de limbaj cand zici "sine" sau "cunoastere d
  5. Corect. Doar ca sensurile astea nu sunt autocontinute in mintea noastra, ca intr-o bula ermetica ale carei semnificatii sunt numai autoreferentiale. Cred ca aici sustii o forma de solipsism destul de greu de sustinut. In exemplul tau, faptul ca noi am ajuns cu USS Enterprise cine stie pe unde, si cine stie pe cine bicium, a fost posibil tocmai pentru ca ipoteza ta nu a fost corecta, adica sensurile si semnificatiile pe care le-am dat noi lumii nu sunt autocontinute ci ele au efecte in lumea exterioara, o pot schimba, o pot utiliza, etc. Faptul ca vom reusi de exemplu' sa calatorim mai repede d
  6. Zaelu, urmareste-ma daca am inteles bine. Tu spui ceva de genul: universul e mare iar noi mici, singura importanta pe care o avem e cea pe care ne-o dam noi. Daca inlaturi semnificatia asta (hai sa-i zicem asa antropocentrica) nu mai ramane nimic. Daca asta e ce spui, atunci exact asta spun si eu, ca suntem o forma de materie care poate da semnificatii atat ei insasi cat si lumii din jurul ei. Doar ca pentru mine asta functioneaza ca un argument ca e totusi ceva de capul nostru, pentru tine exact invers, ca tocmai din cauza ca semnificatia asta e una pe care ne-o dam noi nu e o semnificatie
  7. Shobolanu', inteleg ce spui dar e alta discutie. Faptul ca traim intr-un univers urias nu ne face nesemnificativi ci doar stabileste o relatie de marime relativa. Din asta nu pot sa infer nicio judecata de valoare despre viata sau oameni (cel putin eu nu vad o cale valida prin care se poate face asta). Cumva, daca inteleg bine, e tocmai ce reprosezi si tu de fapt: ca oamenii construiau valori despre ei sau despre rolul lor bazate pe o anumita topologie a spatiului sau pe ordine de marime. Deci, ca sa fii consecvent cu ce spui in textul tau, ar trebui tocmai sa nu fii de acord cu Zaelu. C
  8. Zaelu, tocmai ca eu am sentimentul exact opus. It's just fucking "idle" space. De exemplu, oamenii se tot refera la fotografia aia celebra luata de Voyager 1 (poza), cu pamantul ca un exemplu de cat de neimportanti suntem (nu zic neimportanti ca marime fizica, ca aia e indiscutabil, dar asa ca semnificatie ontologica, sa zic asa). Eu nu reusesc sa vad asta. Faptul ca in tot haul asta viata e atat de rara, ca e super fragila cand te gandesti cate lucruri nasoale se pot intampla, ca e hiper localizata in sensul ca deocamdata asta e singurul loc din univers in care putem sta, mi se pare ex
  9. Topicul asta e din ce in ce mai popular... Oricum, o scurta introducere in subiectul neurostiintelor: http://goo.gl/aYZGU (nu e cine stie ce, dar e cu Alan Alda). Si, o imagine panoramica si interactiva a partii "noastre" din galaxie: http://goo.gl/UL2eg
  10. Cred ca era invers. Emisfera stanga era aia scortoasa, iar cea dreapta aia mai hip. De-asta atunci cand psihologii testau teoria asta, fizicienii, impotriva asteptarilor teoriei, ieseau ca sunt mai "de dreapta" (lucru care spune ceva si despre teorie si despre testele psihologice). Oricum, e o teorie gresita sau, in cel mai bun caz, o exagerare (chiar si in articolul domnului citat de tine el pare f. retinut sa vorbeasca despre o dihotomie asa clara). Sunt intr-adevar functii localizate si chiar lateralizate, dar ele nu au un statut asa autonom. Or tocmai asta sustine teoria asta cu stanga/dr
  11. Un articol interesant: http://www.nature.com/neuro/journal/vaop/n...ll/nn.2795.html (si un sumar aici: http://www.physorg.com/news/2011-04-scient...erception.html) Pe scurt, pentru psihologi si pentru cei care fac neurostiinte e un experiment interesant pentru ca pare sa raspunda la intrebarea daca perceptia este fundamental unitara de-a lungul tuturor simturilor, deci daca datele pe care ni le furnizeaza un simt pot fi traduse in date pe care sa le "inteleaga" un alt simt (teoria crosmodala a reprezentarii) sau daca, initial, simturile sunt autonome si se integreaza ulterior, in urma experie
  12. Domnule, nu vreau sa fiu nesuferit, dar ce treaba are fil stiintei cu religia? Eu n-am vazut in nicio carte serioasa de fil. stiintei sa se discute in vreun fel despre religie. Metodologic, religia nu e importanta pentru stiinta. Cumva se merge pe ideea unui tip Wittgenstein care zicea ca oricum astea nici nu ar putea comunica pentru ca folosesc jocuri de limbaj diferite, iar cuvintele pe care le folosesc nu au acelasi inteles in domeniile lor. Deci chiar nu vad de ce cineva, intr-o carte de fil. stiintei s-ar obosi sa vorbeasca despre religie. Prea tindem sa vedem monstrii peste tot. Riscul e
  13. Da. Stii care e insa problema aici, ca ajungi foarte repede la chestii de semantica. Adica, in ce sens poti sa spui ca, de exemplu', constiinta e o iluzie? Destul de usor poate in ce priveste dualismul clasic al lui Descartes sa zicem, dar mai dificil in cazul dualismului proprietatilor sau oricum, in reformularile astea mai moderne ale dualismului, care implica qualia sau experimente mentale ca ala cu zombii filosofici si poate si mai greu sa spui in mod absolut ca e o iluzie. Si chiar daca renunti cu totul la orice fel de dualism tot nu ai automat o explicatie ce e constiinta sau cum apare.
  14. Well, sunt unii care zic ca ar avea de-a face. Cel putin in ce priveste constiinta. Exista un concept de "constiinta cuantica", destul de interesant, cu probleme teoretice mari insa, care explica constiinta prin interactiuni din astea la nivelul scalei Planck (S. Hameroff, R. Penrose). Aici ar intra foarte multe din ce inteleg ca sunt intuitiile lui Zaelu cu "transformarea continua", principiul incertitudinii, etc. Dincolo de dificultati insa (discutia e oricum arida, cele mai multe obiectii tari le aduc nu neuropsihologii sau oricum astia cu “neuro” ci fizicieni care discuta posibilitatea st
  15. Nu este. Sau, ma rog, in mod normal nu ar trebui sa fie. Mie Eminescu mi se pare suprinzator de bun, pentru cultura romaneasca cel putin. Doar ca oamenii tind sa treaca cu vederea faptul ca a fost doar un tip care a scris niste poezii, iar aici oricine poate sa aiba o opinie buna sau proasta, fara sa fie automat laudat sau discreditat. Faptul ca faci din el o institutie inexpugnabila nu mi se pare ca-i aduce un serviciu. Ironia aici e ca Patapievici nu are o parere proasta despre Eminescu, ba chiar face niste pasi in plus fata de ce am zis eu mai inainte, adica chiar incearca sa-i apere cumv
  16. Offtopic (iar): Dupa cum ai formulat, mi-e teama ca are o parere proasta . Daca poti, cinstit si inteligent, sa argumentezi partea asta (adica care este parerea lui P. despre Eminescu) promit sa-mi reevaluez parerea pe care o am eu despre Patapievici. Risc insa un pariu: te vei face de ras. Eu sunt dispus sa incercam totusi si voi recunoaste deschis daca am pierdut pariul.
  17. Banuiesc insa ca amandoi am fi fericiti sa traim intr-o tara in care cel mai rau om e Liiceanu (ca tot e el boscorodit zilele astea). Am terminat cu offtopicul, scuze.
  18. Deceneu, nu-l uita pe Liiceanu. Alt nenorocit, din grupul intelectualilor astora notorii.
  19. Restul postului nu stiu daca l-am inteles suficient de bine ca sa pot sa raspund, cu partea asta insa sunt de acord. De fapt lucrurile astea fac cumva parte din presupozitiile domeniului. Adica, in termeni de antomie/structuri nu vad sa ne mai astepte cine stie ce suprize, dar nu avem decat o harta pe puncte a functionarii creierului iar cea mai buna tehnologie nu vede decat partial ce se intampla (daca am inteles bine ce spui legat de "efectele secundare", chestia asta pleaca de la o idee asemanatoare:http://web.mit.edu/newsoffice/2011/illuminating-brain-0128.html ). Totusi, stim multe despre
  20. Daca asa arata si cand glumesc eu il inteleg pe Budd de ce nu ma intelege. Scuze Yuk, dar n-am inteles ce-ai vrut sa zici.
  21. Apparently humour is not my strong point. O spusesem ca o gluma, scuze daca s-a inteles altceva...
  22. Credeam ca vorbim serios. No, really, jokes aside, de cate ori am vorbit cu cineva despre memetica, de atatea ori ajungeam sa vorbim despre psihologie, behaviorism si sociologie. Deocamdata, cred ca unul dintre (putinele) lucrurile interesante pe care le pot retine din memetica e autonomia memelor, in rest nu o vad functionand ca un concept stiintific, sau avand teme care sa nu fi fost discutate pe larg in disciplinele de mai sus. Pentru mine e o chestie destul de vaga asa, care acum tine mai putin de hard science si mai mult de sociologia culturii. Pe vremea cand eram student, un prof. avea
  23. Zaelu, daca ai o sursa pentru asta as fi foarte curios. In momentul asta e destul de stabilit ca memoria implica schimbari in proprietatile sinapselor iar memoria pe termen lung chiar schimbari in ADN-ul celulei in asa fel incat sa-si formeze noi sinapse sau sa mareasca sensibilitatea celor pe care deja le are. Nu doar atat, dar avem si localizari destul de precise ale memoriei: memoria pe termen scurt in cortexul prefrontal, memoria pe termen lung, meoria spatiala, etc in hipocamp (aici au fost si niste experimente destul de celebre facute pe soferii de taxi din Londra care au aratat ca aia,
  24. Lol. Death by snoo-snoo! (http://www.comedycentral.com/videos/index.jhtml?title=death-by-snoo-snoo&videoId=167542) Na, scuze de offtopic dar e topicul tau. Tu ai inceput. Mesaj completat This topic is sinking. Much like the Standard Model does: http://www.wired.co.uk/news/archive/2011-0...hadron-collider
  25. Da. Asta a si fost unul dintre argumentele importante impotriva empirismului ca sursa a cunoasterii stiintifice. Adica, cunoasterea nu e asa ca un borcan gol, in care pui experienta, te uiti la ea si face sens, nu e perceptie (desi nici macar perceptia nu e pur si simplu un transfer asa direct de informatie). Ai nevoie de un model teoretic care s-o explice. E interesant sa vezi in discutiile despre istoria stiintei cum se fomeaza modelul asta si care e relatia lui cu realitatea pe care o descrie. Iar de multe ori apar si probleme ca povestea asta cu statistica. Si nu e doar statistica de vina,
×
×
  • Create New...