Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'Africa Twin'
Găsit 7 rezultate
-
Salut. Amintirile sunt un pic difuze, dar nu cred că apucasem să terminăm tura de TET Turcia, și deja știam că următoarea tură trebuie să fie în Georgia. Traseul se anunțase chiar din ianuarie 2023 și cumva părea natural ca fiind următorul pas. Acesta va fi încă un topic despre o tură de TET, posibil printre ultimele, și o să încerc să fac aici un mini-jurnal de călătorie. Începem cu un mic trailer vizual, niște imagini care să contureze cam ce urmează, voi adăuga apoi o secțiune de logistică, pregătiri, costuri, iar la final, câteva din întâmplările cu care vom rămâne din această excursie. . . . Iar dacă ar fi să arunc cuvinte-ntr-o găleată care să adune ce-a însemnat pentru noi, probabil am găsi: oaaaa, ghețari, hachapuri, ghete ude, ploaie, "iar nori și ceață?", "ai văzut?", "iar brânză?", condus mult, "oare ne-ajunge benzina?", "poate ne trezim mai de dimineață mâine", "furazolidon", traversări de râuri, "bine c-am ajuns oarecum întregi acasă". My Movie.mp4 -------------------- -------------------- Urmează partea cu logistica, participanți, cifre, costuri, tehnicalități. Participanții la tură: Planurile inițiale au fost să plecăm în 3: subsemnatul cu KTM 890/990 Adventure, Adrian cu KTM 690 Enduro R și Codruț cu Honda CRF 300 Rally, upgrade-ul (din punctul lui de vedere, downgrade-ul din punctul altora ) de la Transalp. Întrucât ne-a displăcut maxim să behaim în linie dreaptă de la Trabzon la București în călduri spre 40 de grade Celsius, uzând cauciucuri și mai ales psihicuri, am hotărât să încercăm alternative: fie să traversăm cu bacul Marea Neagră, fie să le punem în dubă, remorcă, etc și să mergem prin Turcia. Varianta cu bacul ar fi costat minim 1000 de euro de căciulă așa că am decis să mergem pe varianta cu dubă sau remorcă. Povestea a fost lungă și cu peripeții, dar în final am ajuns să avem remorca noastră pregătită să ne ducă într-o nouă expediție. Cu vreo lună înainte de plecare, au început să i se aprindă călcâiele și lui Sebi (Honda Africa Twin 2024) să vină cu noi, să își pună noua achiziție la treabă. Cum nici pe remorcă și nici în portbagaj nu mai era loc de încă o motocicletă, decât să stea acasă, s-a hotărât că vine pe roți și ne sincronizăm astfel încât să ne întâlnim la intrarea în Turcia. Perioada / Număr de zile: La cât de mult efort trebuia depus să ajungem să facem tura asta, discuția a fost că trebuie să mergem minim 2 săptămâni, poate chiar 3. Am tot făcut calcule cu zile de concediu, zile de condus mașina, zile de dat, zile de stat, un mic buffer și într-un final decizia a fost luată să plecăm miercuri seara, pe 10 iulie și să ne întoarcem cel târziu duminică seara pe 28 iulie. 2 sau 2.5 zile pe drum încolo, poate 3 înapoi, și restul de 13 zile de petrecut în Georgia. Într-un final am plecat miercuri seara, pe 10 iulie. Vineri noapte, cu puțin înainte de miezul nopții, am ajuns în Tbilisi. Am petrecut 12 zile în Georgia, iar joi, pe 25 iulie am început drumul spre casă, urmând a ajunge în București sâmbătă după-amiază. Am încercat pe cât posibil să prindem vămile în timpul săptămânii pentru a micșora timpii pierduți. Cazare: Am luat corturile după noi, hotărâți la un raport de 2/1 cort vs cazare. Într-un final, din cauza vremii, planificării întârziate uneori, a unor toxiinfecții severe, am petrecut doar 2 nopți la cort, celelalte fiind cazări. Una din cele 2 nopți la cort a fost în Shatili la un camping și costul a fost de aprox. 35 de lei de căciulă. Cazările au variat între 45 și 135 de lei de căciulă, de obicei împărțind 2 camere la 4 oameni. Bugetare: Aici depinde foarte mult de stilul fiecăruia dar pentru cazări, mâncare, sim-uri, alte costuri, de obicei plătea unul singur și apoi făceam împărțeala ajutându-ne de aplicația Tricount: https://tricount.com/ (gratuită și pe iOS și pe Android). De când o folosim, ne e viața mult mai ușoară. Din estimări, probabil costul maxim de fiecare a fost de până în 1100-1200 de euro, incluzând aici și benzina pt motociclete, și motorina pentru mașină, asigurări pentru Georgia, sim-uri, etc. Acces la internet: Pentru Turcia, unii din noi au folosit extraopțiune din abonamentul Vodafone, alții au cumpărat e-SIM din ceva aplicație online. Trebuie să întreb care e aplicația în caz că e cineva interesat, dar e bine de știut că se poate apela la așa ceva și funcționează pentru foarte multe țări. Pentru Georgia am preferat să cumpărăm simuri locale, cu internet nelimitat de la cea mai bună rețea locală (Magti) și într-adevăr am avut mai peste tot acces la internet. Inclusiv prin munți și în locuri mai izolate. A costat vreo 70 de lei. Comunicare cu localnicii: În zonele montane engleza e hit & miss. Copiii par să vorbească foarte bine engleza, de obicei la cazări găsești pe cineva care să te înțeleagă în engleză. În rest, mai mari șanse sunt cu limba rusă. Prieteni sau nu cu rușii, au fost nevoiți să le învețe graiul. Taxe de drum, vămi, acte Pentru Turcia e nevoie de achiziționat HGS pentru o serie de autostrăzi și podul peste Bosfor. Se cumpără un sticker care trebuie montat în parbriz și care reprezintă un cont ce trebuie alimentat cu bani. Partea tricky este să afli cu cât să alimentezi. În teorie, ar trebui să aibă un sistem online care să spună toate astea. În practică, a fost mai mult picat în cele două săptămâni cât am tot încercat să il accesăm. Noi am alimentat cu vreo 1400 de lire turcești că atât ne-a sugerat băiatul de la ghișeu ca probabil o sa ne coste toată traversarea. În realitate cred că a costat mai mult, dar pentru că sistemul lor se actualizează foarte greu, vom afla data următoare când intrăm în Turcia cu cât am rămas datori, așa cum am aflat acum că ne-au rămas de plată 2 lei și ceva din tura de anul trecut la una din motociclete. Pentru acești 2 lei și ceva restanți, ne-au pus să ne întoarcem cu tot cu remorcă de la ultima barieră din vamă și să pierdem aproape o oră la coadă înainte de ne permite să ieșim spre Georgia. Cea mai mare problemă birocratică a fost faptul că eram 3 șoferi și 5 vehicule. Inițial nu au vrut să ne lase să întrăm în Turcia și ne cereau ATA Carnet (https://ccir.ro/servicii/carnete-ata/), pentru că ne considerau motocicletele bunuri de import. Așa ceva nu se obține pe persoană fizică. Am făcut pe proștii (de fapt cam eram că nu știam de partea cu ATA carnet: știam că e important să fie vehiculele pe numele noastre - de asta am cumpărat și nu închiriat remorca, și că trebuie să ieși cu același vehicul cu care ai intrat) și ne-au pus să așteptăm cât timp au început să proceseze pe ceilalți de la coadă. După ce ne-au ținut vreo oră și ceva să ne prăjim la soare și să ne analizăm alegerile din viață, ne-au trecut în sistem ca intrând fiecare pe motocicleta lui, iar eu probabil apar sub numele de Van Damme, întrucât eram și șofer și pilot de motocicletă. Ne-au pus să descărcăm toată mașina, s-au uitat prin toate bagajele și ne-au lăsat să plecăm. Următoarea provocare a fost la vama din Georgia unde pasagerii au alt traseu prin vamă față de șoferi. Am insistat că suntem toți șoferi și a reînceput discuția cu ATA carnet. Oarecum aceeași poveste ca la turci, și ceva timp mai târziu eram intrați în Georgia și plăteam asigurări la supra-preț din vamă. Varianta mai deșteaptă era să le fi făcut online, dar aia e, știți voi, știm și noi data viitoare. Ne-am distrat noi cât ne-am distrat în Georgia, dar când să ne întoarcem, aceleași probleme: s-au adunat polițiștii georgieni în jurul nostru și ne întrebau: "Voi sunteți siguri că ați intrat exact așa pe aici? Nu se poate așa ceva." Însă neavând o miză foarte mare, doar scăpau de noi, ne-au lăsat să plecăm. Aici a început emoția. "Ce ne facem că Georgienii ne-au dat afară și poate turcii nu vor să ne mai primească?" Eram toți cu povestea lui Sebi care pățise ceva similar cu câțiva ani în urmă și a rămas cu motociclete între vămi și a trebuit sa plece fără ele și să găsească apoi o cale de a le recupera. Până la urmă, băieții puteau să dea motoarele jos de pe remorcă și intrau normal, dar eu ce făceam cu 990-ul? Am promis aici că mă întorc și îl pun la vânzare, nu pot să dezamăgesc chiar așa potențialii clienți Intrăm la turci, dăm teancul de documente și primele cuvinte ale vameșului turc: "Nu se poate, mergeți înapoi". Cu toate astea, își continuă drumul spre birou cu actele noastre, se așează nervos la birou și dă să arunce cu actele. În salvarea noastră sare un coleg de-al lui care începe să glumească și să îi facă un masaj pe umeri ca să aibă spor la butonat. Ne pufnește pe toți râsul iar o oră mai târziu suntem iar în Turcia. De-acolo știam că o sa ajungem acasă că trebuie să scape și ei cumva de noi. Traseul Acesta este traseul de TET Georgia: Cred că este destul de clar că probabil ar trebui 1-2 luni pentru a-l parcurge în totalitate, așa că a trebuit să ne alegem câteva zone. În lista de puncte pe care voiam totuși să le atingem au fost: - Military Road cu destinație finală Gergeti Trinity Church - Omalo, cu traversarea pasului Abano (regiunea Tusheti) - Mestia și Ushguli (regiunea Svaneti) - câteva trasee din zona Oni. În ciuda vremii, am reușit să bifăm aproape tot din ce ne propusesem, poate nu chiar în condițiile ideale, dar ne-am bucurat de ce-am găsit. Acesta a fost traseul efectuat, colorat pe zile: Stocare mașină și remorcă în timpul turei: Adrian se conversa de ceva vreme cu un tip foarte fain din Georgia (Achi) pe probleme ktmistice, iar când i-a spus că urmează să venim și că avem nevoie să lăsăm mașina și remorca, ne-a găsit un loc de parcare sigur pentru mașină iar remorca a ținut-o pe unul din locurile lui de parcare din fața garajului său, în Tbilisi. După ce am făcut traseul din zona de est, ne-am întors în Tbilisi, am mai stat la povești cu Achi iar el ne-a găsit pe un prieten de-al lui lângă orașul Kutaisi unde am putut ține mașina și remorca cât timp ne-am dat prin vest. Le suntem recunoscători pentru ajutorul lor! Am și ieșit în câte-o seară cu ei și ne-am distrat de minune. Cam astea ar fi lucrurile mai tehnice, logistice, organizatorice la care m-am gândit. Dacă sunt alte aspecte care vă înteresează, puneți aici și răspund cu tot dragul. -------------------- -------------------- Încă o secțiune vizuală, iar în perioada următoare încerc să adaug și câteva povești: 20240718_134609.mp4 20240721_184429.mp4 20240723_121737.mp4 MVI_2001.MP4 20240723_121116.mp4 My Movie2.mp4 --------------------
-
Weekend de vara pe timp de pandemie
un topic a postat bursyllac în POZE & FILME - Excursii in ROMANIA
Salutare. A venit un HDD stricat de la recuperat date si a mai iesit un video cu una din turele din vara trecuta. In curand se face iar cald si va putem prezenta cam cum ne-am distrat noi cand aveam chef de dat dar trebuia sa respectam restrictii de calatorie: Pe scurt: - gasit un grup de 3-5 oameni, de preferat cu stil similar de dat si cu afinitate pentru trasee dual-sport - traseu: ideal era cand aveam o parte din traseu cunoscut si stiam ca ne place sa ne dam pe-acolo plus o parte de explorare: hit and miss - plecat de sambata dimineata de-acasa, cu bagaj de 2 zile si echipament de campare (uneori cort, alteori hamac daca ne bazam ca nu o sa ploua) - sambata seara: camping, neaparat cu gratar, foc, bere, rom, povesti pana tarziu. toata vara a fost atarnat de unul din transalpuri un gratar mic, pliabil, fara picioare pe care il atarnam pe pietre deasupra vetrei - duminica dat si intors acasa Cateva lucruri care functioneaza misto in gasca: - grup mic cu oameni care au cat de cat acelasi nivel - ajuta ca toata lumea sa fie confortabila si timpii pierduti obligatoriu la grupurile mari sa fie eliminati - daca poti dormi in hamac (statul in diagonala te ajuta sa ai o pozitie dreapta) salvezi spatiu si greutate din bagaj - din cand in cand se gaseste niste vita maturata la kaufland, gata de pus pe gratar - un deliciu - nu se cunoaste in urma noastra pe unde am fost - important e sa nu te iei prea in serios, ca e pacat de tura Avand in vedere contextul de mai sus, cam asta a fost una din ture: Link direct: https://www.youtube.com/watch?v=zVi7MebhLxY poze din genul acesta de ture:
-
Va salut! De 2 ani sunt mandrul posesor al acestei motociclete, 2 ani si 20.000 km impreuna. Vreau sa spun ca acesti 20.000 au fost parcuri pe drumuri "de tara", prin munti, forestiere si pe trasee unde ai nevoie de 2-3 ore sa faci 100 km, pentru mine fiind singurele "iesiri moto" si aventuri care mai conteaza in prezent. In video ma spun parerea mea sincera despre aceasta motocicleta si ce accesorii am pus pe ea! Incerc sa va raspund cu drag la orice intrebari aveti despre aceasta motocicleta sau accesorii. Cine vrea sa urmareasca iesirile mele moto o poate face pe instagram @Garcya Vizionare placuta!
-
Honda Africa Twin 850
un topic a postat ERU în Totul despre motocicletele de enduro touring & adventure
Ca urmare a succesului generat de vanzarile CRF1000 , dar probabil si in urma criticilor aduse se pare ca Honda se gandeste sa isi mareasca gama de motorete Enduro Touring cu un nou Africa Twin de data aceasta cu un motor de 850 cc: https://auto.ndtv.com/news/honda-africa-twin-may-be-introduced-with-a-850-cc-engine-2047964 https://tyres-test.com/honda-africa-twin-may-be-introduced-with-a-850-cc-engine/ https://imotorbike.my/news/en/2019/06/honda-africa-twin-850-on-the-way https://www.rideapart.com/articles/352987/rumor-honda-africa-twin-850/ https://inkakavala.com/honda-africa-twin-may-be-introduced-with-a-850-cc-engine/ In opinia mea cred ca o varianta de 500 cc si mult mai usoara era ceea ce ar fi dorit piata, dar aparent Honda vrea sa intre in competitie fie cu KTM, BMW, Triumph fie cu Yamaha T7. -
Cu ocazia 1 mai muncitoresc, ca in fiecare an, am luat drumul Greciei, de data asta spre o destinatie ceva mai indepartata si anume in minunata lume a Minotaurului - CRETA. Dupa o escala in Macedonia, la Skopje, am luat Ferryboat-ul spre Creta, unde am stat 6 nopti in partea de est a insulei, langa Agios Nikolaos. Am incercat sa vedem cat mai mult, desi distantele sunt destul de mari si nu cred ca am vazut mai mult de 60-70 % din ce era de vazut. Printre obiectivele mai mult sau mai putin cunoscute vazute de noi au fost: - Morile de vant de pe platoul Lasithi; - Insula leprosilor Spinaloga; - Fortareata venetiana din Heraklion si orasul vechi; - Palatul Knossos al vechii civilizatii minoice si situl arheologic; - Ierapetra, cea mai sudica localitate din Europa; - Pestera unde se spune ca s-ar fi nascut Zeus; - Excursie de 1 zi in Santorini; - Manastirea Moni Arkadiou, o emblema pt. lupta de eliberare a cretanilor de sub imperiul otoman; - Laguna Balos din nord-vestul insulei; - Orasele Rethymno si Chania; In total am avut 2 saptamani si aprox. 5.000 km, in jur de 25 grade.
-
Kassandra, Sithonia si Athos
un topic a postat zece d rosu în POZE & FILME - Calatorii in STRAINATATE
Oriunde te-ai duce in Grecia, mai ales in octombrie, e genial. Fara zgomotul turismului de masa, drumuri libere, plaje pustii si taverne goale. Iar peste toate astea vremea de 25 de grade zilnic te face sa nu te mai dai jos de pe motocicleta. Dupa tranzitul prin Bulgaria, cu cateva opriri la punctele de interes, tura noastra de final de sezon a vizat Athosul ca si destinatie, acolo unde am petrecut 2 zile fara sa motociclim desigur, insa avand ca scop putina culturalizare. Inainte de asta am avut 3 zile la dispozitie pe care le-am petrecut in sa, batand drumurile de coasta pe cele 3 "degete" peninsule si rotunjind putin cauciucurile. In total o saptamana de bine-cuvantare din toate punctele de vedere...
-
Nici nu s-a incheiat bine sezonul moto ca o noua idee a incoltit in mintea noastra. Ce ar fi sa nu irosim cele doua saptamani de "vacanta" ce le avem de craciun si revelion si sa plecam undeva in tarile calde, unde nu se agata-n cui cheile de la motor indiferent de anotimp. Zis si facut, doar ca pentru o aventura moto, asa cum ne place noua, ai nevoie de ceva mai mult de doua saptamani, o destinatie la care sa ajungi in maxim doua zile, temperaturi ce depasesc noaptea 10 grade pentru a dormi la cort si de .. aventurieri. Ne socotim, ne invartim, gasim si doritori, gasim si destinatia (cat mai aproape), dar temperaturile tot nu sunt acolo unde ar trebui sa fie. Una peste alta se mai complica si viata noastra cu mutari, renovari si alte treburi casnice. Prin decembrie ne dam seama ca orice speranta e desarta si amanam vacanta pe unde pe la primavara. Doua saptamani se transforma in zece zile si din patru membrii, initial, grupul nostru ajunge la 11. Decembrie se transforma in Aprilie. Iar destinatia e Peninsula Peloponeza, Peloponnesus. Grecii de pe http://www.transalpforum.gr/index.php?topic=2721.0 sunt mai mult decat draguti si ne ofera toate informatiile de care avem nevoie, trackuri, harti, locuri perfecte pentru a campa si chiar adapost pentru masinile noastre in gradina lor de maslini. 9-10 aprilie 2015 Se pleaca. Daca ajungem sambata seara in peninsula, duminica dimineata suntem calare pe motoare si motoarele pe drum. Aceeasi masina albastra, aceeasi duba rosie. 6 motoare si 11 oameni. Incarcate maxim. Fie ca suntem plecati 10 zile sau 30 avem cam acelasi volum de bagaje, haine si scule deopotriva, ne place sa schimbam mult altitudinea si sa consumam motoarele. Nu stii niciodata unde te poarta drumul. La Sebes se da intalnirea. Eu, Alecu, Luci si Patri venim de la Cluj cu masina. Bibi si Maca vin de la Sibiu pe motor. Gabi, Dana, Sebi si Ralu vin de la Brasov cu duba si se lasa asteptati vreo doua ore. Sergiu vine de la Bucuresti pe motor. Care cum scapati sau fugiti de la munca. Dupa ora 22:00 reusim sa ne urnim din loc, afara sunt 5 grade, iti ingheata mana pe tigara, iar noi plecam in tura 27 de ore pe masina ne chinuim sa bem si sa mancam mult prea multa mancare ce am luat-o fiecare dintre noi din grija pentru fiercare dintre noi. Sarbatorim si noi pastile pastrand traditia romaneasca a giftuirii cu de toate, caci "altfel se strica". Troc-uind pe undeva pe langa Larissa, in Grecia. Alecu face o livrare ad-hoc. Grecii sunt multumiti. De aici incolo am cam numarat orele pana la destinatie. Munti frumosi si inalti cu zapada, verde de primavara si marea albastra. Tot mai lesinati. Pe la 23:00 treceam peste Istmul Corint. Nu l-am vazut deloc desi eram atarnati de jumatate pe geam afara. Inca doua ore pana la destinatie si cam tot atatea in intarziere. Terminati de oboseala, ajungem la 1:00am in S-V peninsulei, in Kyparissia, orasul de la marginea marii unde gazdele noastre ne asteapta. Pe masura ce inaintam tiptil, cam cat de tiptil pot inainta 11 oameni cu masini, remorci, motoare, si-un latrati de-un cor de caini, in gradina cu maslini si portocali, Kostas si familia se intorc de la biserica, de la slujba de inviere. In scurt timp suntem primiti in casa, asezati la masa si serviti cu mancare traditionala de pasti, vin si prajituri. Daca la noi traditional e drob-ul, la ei traditionala e supa de drob de miel, Mageiritsa, cam aceleasi ingrediente dar lichide. Nu pot sa ma ating de delicatesele cu miel si ma limitez la ce stiu ca-mi place, pasca, branza si rosii cu ulei de masline. Zambind la supa verde. Primul din dreapta, gazda noastra, Kostas. La sfarsitul mesei ni se ofera o camera in care sa dormim si suntem extraordinari de recunoscatori ca nu trebuie sa intindem cortul in noaptea asta. 11 aprilie 2015 Dimineata e greu tare sa ne urnim de jos. Am dormit 4-5 ore dupa doua zile de stat in fund pe bancheta masinii. Avem la dispozitie o baie si ne dam seama in curand ca ne lipseste padurea. Stransul si impachetatul, remobilatul camerei ce am redecorat-o cu o seara inainte pentru a incapea toti 11 pe jos in ea, ne ia cam o ora. Baietii dispar unu cate unu cu motivul pregatirii motoarelor, iar eu sunt prinsa pe scari si imbuibata cu prajituri. Inca o ora si surprinzator, totul e sus pe motoare, noi suntem echipati. Mancarea nu prea mai incape asa ca ne decidem sa mancam cam cat putem din ce trebuie sa lasam in urma in.. cinci minute. Ultimele ajustari. Nu-ti mai vine sa pleci dintre maslini, portocali, lamai si multe alte fructe si legume de nu le mai stii pe nume. Za mountains in za back, marea e in fata. Ne cam asteapta. Ultimele fotografii inainte de plecare cu gazdele noastre. Primim harti alte intregii regiuni si sfaturi pentru camping. Delicatesele la protap fotografiate artistic de catre Ralu a noastra. Should I stay or should I go? E prea frumos, prea ca la tara. Si-am pornit.
