Caută în comunitate
Afișez rezultate pentru tagurile 'V-Strom'
Găsit 5 rezultate
-
Suzuki V-Strom 1050/1050XT
un topic a postat xt600 în Totul despre motocicletele de enduro touring & adventure
Noul Suzuki V-Strom 1050/1050XT. Un DR750/800 Big reloaded: -
La Milano a fost lanasat Suzuki V-Strom 800DE/800DE Adventure, echipat cu noul parallel-twin de 766cc. Vechiul V-Twin este istorie, dar un nou capitol se deschide: https://www.motorcycle.com/new-model-preview/2023-suzuki-v-strom-800de-v-strom-800ds-adventure-first-look.html
-
Salut. Tocmai ce am facut prima excursie de lunga distanta, singur. Compania la care lucrez m-a trimis in Belgia in delegatie, pentru 3 luni. Am cazut de acord, ca in loc sa imi plateasca biletul de avion, sa imi deconteze benzina, si am hotarat sa plec cu moto, profitand de ocazia asta. Dupa pregatiri de moto, unele, asa pe ultima suta de metri, am plecat la drum. De acasa am plecat cu o versiune de traseu, intre 3300 si 3700 de km, urmand sa ma hotarasc daca fac mai mult sau mai putin, in functie de cat de obosit sunt. Pentru excursia asta, mi-am luat 7 zile. Planul era sa plec de acasa si in primele 2 zile, sa merg pe autostrazi pana in Ljubljana, urmatoarele 4 zile sa ma plimb relaxat in munti, iar in ultima zi, sa dau pe autostrada pana la destinatie. Am ajuns sa reconfigurez traseul de cateva ori, din cauza oboselii si a unei zile in care m-am simtit rau, astfel incat la sfarsit, din cele 7 zile, una a fost de repaus total. - Asa arata motocicleta cu bagajele pentru 3 luni. - Un pic de vreme buna la intrarea pe Valea Oltului. - Am avut parte de ploaie aproape in fiecare zi. In prima zi am vazut si cel mai spectaculos peisaj oferit de ploaie: in spate lumina si voie buna, in timp ce eu eram in mijlocul apocalipsei: intuneric de abia se vedea, vant si ploaie de abia tineam motocicleta dreapta - O promisiune de vreme buna in a doua zi - O mica pauza langa Balaton - Spre sfarsitul celei de-a doua zi, ajungeam si eu la peisaje care sa ma incante. Tocmai ce scapasem de autostrazi. - Cica de-acolo ne vine lumina... - Vedere din Kranj, de la o cazare in varf de deal. - Lacul Bled. Am pierdut vreo 3 ore ca sa vad lacul asta, pentru ca de bezmetic, am uitat sa il pun pe GPS. Mai bine imi continuam drumul... Mult prea turistic pentru gustul meu. - Vršič Pass - Un rau misto, turcoaz Unul din obiectivele principale ale acestei excursii: Grossglockner, in ziua 3. Desi cand am ajuns acolo, a inceput sa ploua pe urcarea dinspre Italia, cand am inceput coborarea, au inceput sa se risipeasca norii si sa vad niste peisaje fantastice. Mergeam cativa metri, opream iar, mai faceam poze, iar mai mergeam. Asta desi era deja 7 seara si inca nu aveam cazare. Intrucat planuiam sa ajung in Innsbruck in ziua respectiva, si eu abia coborasem de pe Grossglockner, am hotarat sa tai traseul catre Stelvio Pass, pe care mi-l facusem prin pasul Timmelsjoch. Prin urmare, m-am uitat pe cel mai scurt traseu care nu era autostrada, si am vazut ca sunt foarte aproape de Gardena Pass, ocazie cu care aveam sa vad Dolomitii Dupa Dolomiti, in ziua 4, a urmat Stelvio Pass. Aici am urcat pe cele 48 de ace de par, si am coborat pe partea elvetiana, dupa care am urcat inapoi, si am coborat pe partea italiana spre sud, cu hotararea sa caut un camping, si sa imi iau ziua urmatoare de repaus complet. Ajunsesem sa am procent prea mare din zi cu condus obosit sau plictisit pentru niste locuri noi. Asadar, ziua 5 a fost cu repaus total, la cort. Bineinteles, si aici am avut ce face (In plan a fost mergerea la o piscina, dar pana m-am trezit eu au intrat italienii in siesta. Pana am reusit sa fac ceva cumparaturi dupa siesta lor, au intrat iar la odihna): Ziua 6 a fost rezervata pentru traversarea Elvetiei, cu traversare prin Vaduz. Pentru a nu plati vigneta, am luat-o pe drumuri secundare. Prin urmare, pe urmatorii 400 de km am scos un consum de 3.72 (si multa plictiseala). Nu credeam sa vad limite de viteza atat de mici si toata lumea sa le respecte. Ziua s-a incheiat cu cazare in Germania. Pentru ziua 7, am vrut sa merg direct spre destinatia din Belgia, asa ca am folosit waze pentru cel mai rapid drum fara taxe. Prin urmare am ajuns prin Franta (mix de autostrazi fara plata, drumuri nationale si drumuri express), Luxembourg si apoi Belgia. Ca sa mi se mai compenseze din ploi, am avut parte si de asa ceva, spre sfarsitul excursiei: Costurile de la plecare de pe usa si pana la ajungerea la destinatie au fost de aproximativ 550 de euro, cu 4 nopti de cazare prin Booking si 2 nopti la cort. Fiind singur, nu prea am avut chef de frecventat foarte multe localuri si probabil de asta suma a fost asta. In plus, la toate cazarile am avut mic dejun. In mod sigur e in top 3 excursii moto in care am fost vreodata. » Post actualizat in 04 Aug 2017 19:06
-
Pentru ca nici un sezon moto nu e implinit fara macar o tura pe cele doua bijuterii de drumuri ale patriei, am strans toti prietenii disponibili pt weekend-ul (prelungit), am obtinut permisii de la prietene si sotii, si ne-am pornit, din greu, la drum. Am plecat Vineri pe la ora 17 din Iasi vreo 4 motoare: un V-strom (subsemnatul), un Versys, un GSR600 si un Z750. Undeva dupa Hanul Ancutei spre Girov, aud in casca (3 dintre noi eram conectati prin intercom): "Wai! Wai! Ce faci? Esti ok?". Ma uit in spate.. vad un nor de praf, si un motor maturand toti boschetii de pe marginea drumului. Ne oprim, ne intoarcem, colegul cu Z-ul deabia isi tragea sufletul, motorul intr-o balta de ulei. Pietrisul de pe marginea drumului, un moment de neatentie si o frana neinspirata au dus la un deget rupt, o geaca moto de pus la expozitie, genunchii juliti usor (asa-i cand n-ai protectii) si capacul lateral de la motor spart. Urmatoarele doua ore le-am petrecut facand misto de patit, si asteptand platforma din Iasi. Am plecat in continuare cu un om in minus, in jur de ora 8-9, in ideea sa-i dam pana ne ia somnul.. Si i-am tot dat, mai cu pauze, mai cu pierdut vremea pe la lacul rosu, prin benzinarii, si apoi cautand cazare. Problema e ca la ora 4 noaptea nu gasesti nici un fel de cazare disponibila, in afara de hotelurile mult prea scumpe. Pana la urma, am gasit o poienita undeva la baza Transalpinei, unde-am tras un somn bun de cateva ore. Ne-am pornit reinprospatati pe drumul regelui, am mers, ne-am bucurat de peisaj.. ne-am bucurat de ploaie.. apoi am injurat ploaia.. am mai mers.. si tot asa. Am ajuns spre inserate in Curtea de Arges unde plouase suficient incat sa fie pline de apa pe strada, si am inaintat incet spre Arefu unde ne-am cazat la o pensiune (noroc de booking.com). Pacat ca singurul geam din camera era oscilobatant, si nu se deschidea complet.. Mirosurile in camera au fost.. pe masura celor doua zile partial toride, partial ude. Dupa o cina si cateva beri, am inceput concertul de sforait pana soarele ultimei zile ne-a trezit iarasi. A urmat TransFagarasanul unde iarasi am prins ploaie la Balea, si cam pe toata coborarea. Lungul si plictisitorul drum spre casa n-a fost nuantat decat de un meltean cu un SUV cu numar Galati, care a insistat din rasputeri sa ne bage in sant (dar nu a reusit). Nu-i nimic, credem in Karma. Las si imaginile sa continue povestea: -
O coc de prin iarna (cand inca nu o cunoscusem pe Suzi) si am tot amanat-o si am tot schimbat traseul de cateva ori. Pana cam acum o luna, cand am zis ca daca nu acum, atunci cine stie cand o sa mai am timp. Asa ca sa povestesc cat inca mai tin minte cate ceva. Ziua 1 (7 iunie): Bucuresti - Belgrad Trezit de dimineata, uns lantul (cu o seara inainte a fost vijelie mare, mi-a fost lene sa il mai ung), montat topcase-ul si sidecase-urile. Cu sidecaseurile era prima data cand mergeam. Plec increzator. In mijlocul aleii dintre blocuri o masina parcata dar nu-i problema, incap printre ea si stalp. Mai ales cand nu am sidecaseurile montate. Drept urmare ating stalpul cu o valiza, ma dezechilibrez si cadem si eu si Suzi. Hai ca am inceput bine excursia. O ridic inapoi pe roti (a fost usor, traiasca adrenalina), inventariez la repezeala daunele (minore: handguard, oglinda si valizele usor julite). Asta a fost prima lectie invatata relativ usor, macar sa nu ma trezesc trecand printre masini la semafor. Nu-i nimic, hai mai departe. Pana la Turnu Severin nimic demn de luat in seama, drum drept si plictiseala. La granita, la Portile de Fier abia daca s-au uitat granicerii la mine. Apropo, in toate tarile in care am fost in excursia asta se trece granita bine mersi cu buletinul, asa ca "nu am pasaport" nu e o scuza pentru cine vrea sa se mai plimbe prin ex-YU. Clisura Dunarii, pe malul sarbesc, frumos ca de fiecare data. Drumul acceptabil, dar nicidecum de reising. Nu-i nimic, nici nu imi trebuie. Doar oarece masini cu numere de Romania putin mai agresive, in rest relaxare si bucurat de peisaj. O sa pun si video cand o sa invat sa editez. Selfie la Dunare Hotelul din Belgrad e in buricul targului, vad Parlamentul pe geam si, ce bine, are si parcare privata. Baiatul de la receptie era convins ca am mai fost pe la ei ca i se parea ca ma cunoaste, nu stiu de unde. Orasul agitat si plin de viata ca de fiecare data (dar ceva mai tarziu decat am facut eu pozele). Revad Kalemegdan-ul, centrul si Skadarlija pentru a patra oara, dar nu imi pare rau. Ziua 2 (8 iunie): Belgrad - Ljubljana Drum lung, caldura mare, plictiseala si mai mare (autostrada de la un capat la altul). Constat ca Suzi e destul de betiva pe autostrada si nici zgomotul constant nu ma prea incanta dupa un timp. Imi amintesc ca am pe undeva o pereche de dopuri de urechi, le instalez la locul lor si brusc mobra merge mai repede si mai bine. Da, si consumul creste. La o benzinarie, vanzatorul croat face un soi de karaoke pe ceva cantec cu nuante patriotice (am dedus eu) de la radio. Odata intrat in Slovenia parca devine ceva mai putin plictisitoare autostrada, mai un deal, mai o curba, parca asa mai merge. Hostelul e undeva intr-un cartier rezidential unde, cel putin duminica, e liiiiiiniste si paaaaace. Hostelul de fapt e un soi de nefamilisti sau asa ceva, nu m-am prins exact. Dar la cat a costat, nu m-a deranjat nici macar ca era cam departe de centru. Centru catre care am luat-o la picior, prima data, desigur, in directia gresita. La prima vedere, Ljubljana (si de fapt toata Slovenia) e mai degraba o extensie a Austriei decat o tara balcanica.
