Seara Blestemata

[13 Todesengel]

Intodeauna mi-a fost greu sa postez in topicul de accidente,am considerat ca distanta strada-tastatura depersonalizeaza sau minimalizeaza drama,ca e un pic fals sa trimiti RIP'uri electronice si altele de genul asta.Insa i-mi dau seama ca e mult mai greu sa scri despre un accident terminat atit de urit,unde din nefericire intimlarea ti-a impletit si tie pasii.

Ma intorceam in acea noapte spre Drumul Taberei si de departe,din zona Razoare am remarcat avertizoarele luminoase,sensul de mers obstructionat ..mi-am spus nu accident,nu cu motociclisti..nu a fost asa..banda de circulatie era blocata de o masina de la IML orientata pe contrases,spate in spate o ambulanta.Am oprit dupa intersectie(eram cu masina) si m-am intors..am intrebat daca motociclistul e OK...citiva prieteni banuiesc m-au privit ciudat si mi-au raspuns "da,nu mai e de loc"..cineva ridica motocicleta si ii facea poze,altcineva vroia sa filmeze si un alt motociclist l-a oprit..de ce am scris toate astea..m-a indignat profund o seventa a scenei:conversatia dintre cei de pe ambulanta,cei care asigurau asistenta medicala(Andu mai era in ambulanta in acele momente) "Da-mi si mie o punga din aia galbena" raspunsul vine cu o indolenta totala"Nu mai avem". Replica celui care a solicitato e pe masura.:Bine,lasa ".Pe acelasi ton nepasastor.

Eu nu am cunostinte medicale,nu stiu ce inseamna sau la ce foloseste acea punga galbena sau continutul ei. Am ocazia insa sa privesc frecvent alaiul cu girofar care vine inspre si dinspre Palatul Cotroceni,cu multi paznici rastigniti pe geamurile BMW-rilor de escorta si cu nelipsita ambulanta atirnind in urma dezgustatorului cortegiu.Oare,in aceasta se vor fi terminat pungile galbene? ..nu cred ca solutia miraculoaza care l-ar fi intors pe Andu se mai afla intr-o punga galbena,dar,uneori e bine sa insumezi:o punga galbena,o bordura necioplita si ordonata intr-o geometrie aberanta,o groapa nesemnalizata,un demnitar'Prostanac"care a intors fara sa se asigure Audi-ul si adat de jos un motociclist(culpa comuna a iesit..)..oare sintem numai victimele destinului?

 

Am remarcat candele rosi aprinse in fiecare seara la locul accidentului,chiar si un buchet frumos de flori,care insa a disparut imediat (...)

 

Condoleante familiei,prietenilor lui Andu ! Admir taria mamei lui de a posta aici,si cuvintele frumoase care le-a rostit .

[iollele]

Atunci cand l-ai cunoscut pe motociclistul plecat dintre noi este greu sa mai spui ceva....

 

Il stiu de ceva ani...ne tot vedeam in Jack....mai beam o bere impreuna....era copil (desi avea 24 ani)

 

Nu am cuvinte...si cel mai rau este ca am citit putin despre acest accident dar nu mi-am dat seama ca este vorba de Andu, eram prea afectata de Rontz...am aflat dupa 5 zile...in asa putin timp s-au dus doi...

 

R.I.P. din tot sufletul

[mih]

Condoleante .

Editat Octombrie 22, 2008 de mih

[daf61]

http://www.urbaniulian.ro/2008/11/01/tanar...i-indiferentei/ Editat Noiembrie 1, 2008 de daf61

[todea]

R.I.P.

[dianastaicu]

Cei care doresc sa vina la parastasul de 40 de zile, acesta e sambata 15 noiembrie, la ora 9 la biserica respectiv 11 jumatate slujba la mormant (Straulesti 2).

[Victor_vclic]

Eu nu am reuÂşit să ajung la înmormântare din cauza serviciului. Sper să ajung acum. Dumnezeul să-l ierte.

[TheBreaker]

Rest in Peace

[atze3]

Destinu' nu-l schimba nimeri.

Condoleatze familiei

[jangrasu]

acum am citit primaul post din topic.

bai nene, nu zic, unii motociclisti gresesc, dar si autoritatile sunt de tot rahatul. pai astea de la noi sunt strazi luminate? si refugiile de tramvai pe care aproape ca nu le vezi. nu au si ei niste chiosculete de alea luminate, de 1 m inaltime la inceputul refugiului, suntem varza dar unora le vin idei cu palmieri la universitate.

plus tot felul de capcane. de cateva ori mai mai sa iau si eu o bordura scoasa din randul bordurii care forma un refugiu, pe la rahova. unde se si circula pe un fir, deodata, din cauza celor opriti pe margine.

eu daca o luam cu masina faceam niste stricaciuni, dar unu cu un motor poate sa o pateasca rau.

Editat Decembrie 25, 2008 de jangrasu

[kidal]

... in tara asta unde totul merge pe dos, aici unde toate sunt facute de dragul de-a fi? uite... eu cand merg cu moto nu ma incred in absolut nimic, chiar si cand am prioritate sau verde la semafor... daca sunt primul din coloana, intotdeauna o las incet si ma uit in stanga si-n dreapta, abia apoi trec; primesc uneori claxoane dar, who cares... alteori dau si prioritate de stanga... saracul baiatul acela cu siguranta s-a increzut mult prea mult in drumul sau si uite ce o patit... RIP...

 

eu sfatuiesc pe toti daca va pasa de viata voastra... lasati-o incet... in romania motociclistii nu au prioritate

[tatianabadeanu]

Multumesc tuturor celor care au fost alaturi de mine dupa pierderea lui Andu. Sunt 4 ani de cand a plecat pe doua roti spre o alta lume. Imi e dor de el, imi lipseste, il iubesc desi nu mai e langa mine. Vorbesc mereu despre el, asta ma ajuta, e mereu viu in amintirile mele.

[cristi 57]

Iti multumesc mama, pentru ca esti, pentru puterea ta, pentru tot ce ai scris... si te iubesc!

[tatianabadeanu]

Iti multumesc mama, pentru ca esti, pentru puterea ta, pentru tot ce ai scris... si te iubesc!

Eu trebuie sa multumesc tuturor prietenilor lui Andu stiuti si nestiuti de mine, multumesc celor care au postat in memoria lui, multumesc pentru toatele cuvintele frumoase. Comunitatea voastra, a motociclistilor am simtit-o foarte aproape de mine dupa despartirea de Andu. A fost un real suport.

Revin mereu la aceste pagini chiar daca sunt dureroase insa aici il regasesc prin scrierile voastre mereu pe Andu asa cum l-ati vazut voi, asa cum l-ati cunoscut voi, asa cum a fost el, asa cum a fost copilul meu pentru mine. Nu citesc despre accident, despre pierderea lui, citesc despre el.

Iti multumesc din suflet pentru postare, simteam nevoia de cuvantul mama, imi pare ca vine de la Andu, asa imi spunea el - mama, cu o anume intonatie, spunea mult in cuvinte putine. Si acest te iubesc il simt din plin. Eu, ca mama am avut bucuria si fericirea de a auzi acest lucru de la Andu intr-o seara tarzie de toamna undeva prin 2006 in afara de multe alte gesturi care spuneau acelasi lucru.

 

In afara de pasiunea pentru motoare Andu era pasionat de muzica, de la opera pana la heavy metal, era un devorator de muzica. De multe ori nu intelegeam cum poate asculta si muzica atat de distorsionata, alta generatie, alte prioritati in materie muzicala. Dupa multe incercari si cautari de a face rost de un CD cu o anumita melodie care imi placea imens cand aveam 20 de ani, am reusit sa cumpar acel CD. Am ajuns acasa si am pus CD-ul la maxim prin statie cu acea melodie, el era la faza in care asculta acea muzica guturala si imbecila dupa parerea mea si care nu are nimic de-a face cu hard rockul. Cred ca a fost un soc pentru el aceasta melodie pentru ca s-a facut liniste in sufragerie dupa ce a ascultat-o. A avut aceeasi replica pe care am avut-o si eu in anii ´80 dupa ce am ascultat-o si anume ca pare neterminata, ca mai astepti ceva de la ea dar ca e cu totul si cu totul altceva in peisaj, ca asa ceva nu se poate, a ramas una dintre bucatile lui preferate, mereu revenea la bucata asta. E vorba de Sound and vision, melodia lui David Bowie, compusa in 1977, in Berlin.

http://youtu.be/1eNFkzXEHUE

Ne uitam amandoi cu o placere imensa la concertele Thin Lizzy, Rainbow, White Snake, Black Sabbath, Deep Purple, Eagels, Pink Floyd etc dupa care urmau comentarii aprinse.

Asa era o parte din Andu.

 

http://youtu.be/6IJsAuUgSgc

Nu stiu de ce a luat Cargo, acest link voiam sa-l postez, oricum Cargo ii placea lui Andu.

 

da traiasca Tv ca au dramatizat treaba la el au incercat sa spuna ca avea viteza si daia a pierdut controlul si dupa accea au spus ca inca o tanara e in stare grava la spital vor sa ne faca sa aratam cu adevarat a donatori de organe

Nu a avut viteza, nu era un bezmetic, era extrem de prudent. Nu stiu ce s-a intamplat in acea seara blestemata. Nu pot invinovati pe nimeni de cele petrecute, e adevarat ca era incepator dar Andu era extrem de echilibrat. Eu, mama lui, m-am lovit de imbecilitatea domnilor de la politie. Am vrut sa vad dosarul accidentului. In momentul in care am intrat in biroul sefului de la accidente rutiere si i-am spus ca baiatul meu a murit in accident, ca era motociclist, acesta a ranjit ca un idiot. Eu eram devastata de moartea copilului iar acel "om" avea tupeul sa-mi rada in nas doar pentru faptul ca mai murise unul pe doua roti. E adevarat ca riscul celor pe doua roti este mult mai mare decat al automobilistilor in trafic dar ei sunt parteneri in trafic si trebuie tratati ca atare ceea ce in Romania e greu de inteles. Despre presa ce sa spun, ii intereseaza doar sa vanda o stire indiferent daca e reala sau nu, a dramatiza calcand peste sentimentele oamenilor nu e o problema pentru asa zisii jurnalisti. Nu am postat timp de 5 ani nimic pentru ca am considerat ca pierderea lui Andu este a mea si a familiei mele, nu-l pot aduce inapoi, imi este dor de el, a plecat prea devreme. Nu am vrut sa-mi amintesc de micimea acelor asa zisi oameni din cadrul Politiei Romane de care m-am lovit dupa moartea lui, durerea si revolta era mult prea mare.

 

Salut!

 

Initial mi-am propus sa nu postez aici dar cred ca o incheiere a acestui topic e necesara, pentru linistea tuturor celor ce l-au cunoscut pe Andu si pentru ca vreau ca banuielile nejustificate asupra vreunui accident provocat de terti sa inceteze.

 

Am fost in seara blestemata la plimbare cu el, insa grupul nostru s-a scindat la un moment dat in 2 parti: un grup "fruntas" format din motoristi cu experientza si chef de viteza printre care din pacate m-am aflat si eu si un grup de 3 motociclisti incepatori care mergeau INCET si drept urmare au ramas in urma.

Cei doi care se aflau langa Andu la momentul producerii accidentului aveau motociclete enduro de mica capacitate (una de 125cc si una de 250cc) si o lipsa acuta de kilometri parcursi pe ele, precum si varste fragede fiind chiar mai mici ca Andu. De unde stiu asta? erau prietenii mei, invitati la plimbare de mine personal, fara legatura cu andu si restul gastii, si deja facusem cu ei o tura in seara aia si stiam cam cum merg si va zic sigur ca INCET.

Dupa producerea accidentului m-au sunat si, pentru ca oprisem putin la o benzinarie, pasagera de pe motocicleta mea a vbit cu unul din ei si asa am aflat ca s-a intamplat accidentul.

Eu am plecat urgent inapoi insa nu am avut cum sa mai anunt si restul grupului care intre timp plecasera mai departe si fiind pe cai nu aveam cum sa-i contactez asa ca am luat-o din loc cat mai repede, cu o frica imensa si cu un tremur cum nu am mai patit de la cutremurul din '86, fiind insa obligat sa merg incet de prezenta pasagerei si a udaturii de pe strada, lua-i-ar dreaq cu apa lor jegoasa si plina de unsoare.

La intoarcere m-am intersectat cu celalat dintre cei doi ramasi in urma, venea dupa mine sa ma avertizeze si ne-am intors aman2 inapoi la locul accidentului unde Andu, amestecat printre fiarele refugiului inca mai clipea (desi am inteles ca de fapt era doar un spasm, o miscare necontrolata) iar medicii, ajunsi DEJA acolo, incercau sa il pozitioneze incat sa-l scoata si sa inceapa resuscitarea.

Am reusit pana la urma sa dau la telefon de un tovaras din grupul fruntas asa ca au pornit si ei inapoi, urgent.

Cei doi despre care spune lumea au fugit nu au plecat nicaieri ci au traversat pe partea cealalta a strazii si au asteptat acolo, impreuna cu multi altii, sa vada ce se intampla, iar intr-un tarziu, deoarece nu s-au cerut/dat declaratii de/catre politie mi-au spus ca pleaca (pe motiv de stres, frica, intimidare, si orice alt motiv vreti) ceea ce au si facut.

Am vorbit personal atunci, in noaptea aia, precum si a 2-a zi cu unul din ei si mi-a spus ca nu a vaut NIMIK - mie sau voua, celor mai experimentati ni se poate parea imposibil dar ganditi-va ca e vorba de oameni fara experienta, stresati de masini si de drumul schimbator si care sunt absolut sigur ca erau destul de focusati pe traiectoriile proprii ca sa ignore total ceea ce se intampla in afara razei lor de perceptie.

Totodata mi-a spus ca daca va fi nevoie vor merge la politie pentru a da declaratii deci acest capitol nu mai tine de ei sau de noi.

 

Personal consider ca vina morala pentru accident o am eu, deoarece am renuntat la stilul precaut si chopper-istic pe care il am in mod normal si am abandonat in trafic 3 persoane care aveau nevoie maxima de cineva care sa le asigure spatele sau sa ii conduca tinand drumul cum trebuie, iar eu de obicei asta fac. Nu si atunci insa si a fost suficient doar odata ca sa se intample ceva cumplit.

 

Practic insa pe Andu l-a ucis lipsa de experienta, o motocicleta total nepotrivita pentru statura lui, ea FOARTE mica si joasa iar el foarte inalt, mergand deci cu coatele si genunchii scosi MULT inafara calului, ceea ce a generat o distribuire a greutatii extrem de idioata precum si pericolul de a fi agatat in mers, ceea ce s-a si intamplat. Am mers si eu pentru putin pe "fieratania" aia prin parcare la Carrefour incercand sa fac 8-uletze si era sa dau in nas, iar eu sunt chopper-ist de ceva mai multa vreme ca el.

Toate astea s-au combinat cu un ghinion incredibil insa asa cum stim demult, viatza bate lejer filmul.

 

Invataminte? acum urasc sa merg in grup deoarece mi-e frica ca se poate intampla ceva cu ceilalti. o sa ma feresc de tentatia fugii in fatza pe cat posibil si voi incerca sa nu uit niciodata pe Andu si serile petrecute in ceainarie la Cotroceni cu acest copil lipsit de pacate si cu o minte mai matura decat au multi la varsta lui.

 

Cat despre inmormantare familia si-a dorit sa fim prezenti cu motocicletele, asa cum si-ar fi dorit si Andu, iar el a fost inmormantat in costumul de motociclist, cu geaca de piele clasica pe el..

 

Tot respectul pentru familie, pentru buna crestere data lui Andu si pentru ca au avut puterea sa ii accepte pasiunea chiar daca a dus la diparitia lui si pentru ca nu ne-au dat la o parte ci ne-au lasat sa-l insotim pe ultimul drum.

 

Le multumesc si celorlalti motociclisti veniti la innmormantare, pe uniii din voi nici macar nu va cunosc, insa a fost chiar si pentru mine o mangaiere sa vad cati oameni pot sa simta ceva pentru un confrate, iar daca ar fi sa ma duc asa mi-as dori sa fie si la mine:)

 

Asfalt uscat si milioane de mile pe kilometraj tuturor.

Eu va multumesc pentru ca ati fost alaturi de el pe ultimul drum si pentru ca ati venit atat de multi atunci.