Galen Postat August 23, 2010 Share Postat August 23, 2010 (editat) Avem o tara faina, dar de la un timp ii cam bati potecile si macar in mare iti este familiar fiecare loc. Si atunci te gindesti sa descoperi si alte orizonturi mai mult sau mai putin accesibile. Din pacate noi romanii trebuie sa ne gindim mereu intii la bani, la posibilitatea de a acoperi acele distante in primul rind din punct de vedere financiar, adica in final sa concepem o tura cit mai faina, dar in conditii de low cost. Adica cazare la cort si mese luate pe topcase din cumparaturi, conserve si brisca. Din fericire barierele juridice, ma refer la vize, se ridica cu repeziciune in jurul nostru. Astfel macar din acest punct de vedere o excursie prin Europa pune din ce in ce mai putine probleme. Practic doar sirbii si muntenegrenii mi-au cerut si pasaportul si asa mai mult intr-o doara, fara convingere. Inca de anul trecut in ?turul Romaniei?, discutind cu prietenii din Bucuresti care au facut un drum fain in republica exyugoslava Muntenegru, ideea de a concepe un tur in regiune a prins aripi si m-a preocupat tot mai mult. Jucindu-ma un pic pe tot felul de route- planner-uri s-a conturat repede un circuit care includea 4 tari , Ungaria, Croatia, Muntenegru si Serbia si chiar 5 daca punem la socoteala si cei cam 9 km de litoral dalmat pe care ii detine Bosnia (republica Sirbska). Pina la urma chiar m-am si afundat in Bosnia avind acolo o aventura cam extrema. Proiectul initial cuprindea 2500km de parcurs in 10 zile. Pina la urma s-au facut cam 3000km si 11 zile. In paralel o alta trupa din Cluj se gindea la acelasi proiect. I-am tatonat sa vad ce intentii au, dar nu am putut fi de accord cu stilul lor de a minca distante enorme cu prima etapa de 900 km, asa ca a ramas sa ne intilnim eventual pe parcurs pe traseu. In rest nu-mi faceam probleme, sint familiarizat cu turele lungi si singuratice, mai ales ca imi fac mereu pe parcurs prieteni si nu prea mi s-a intimplat sa fiu niciodata de fapt multa vreme singur. Traseul nu pune probleme, oricum l-ai face iese cam acelasi pornind din ardeal, respectiv din Cluj. Adica e clar ca vei iesi pe la vama Bors, treci prin Budapesta, apoi ocolesti Balatonul ca sa intri in Croatia catre Zagreb si dupa ce vizitezi neaparat centrul tarii (zona Plitvice) cobori normal catre litoral, pe care il faci pornind de la Zadar cel putin, daca nu te intorci catre Rijeka sau chiar mai grav, catre peninsula avind in virf oraselul cu nume care suna indecent de penetrant in limba romana. tura_Croatia_Muntenegru.doc Normal ca inainte de orice drum important este necesara verificarea motocicletei si eliminarea tuturor problemelor si incertitudinilor tehnice. Este utila inlocuirea sau macar suflarea filtrului de aer si deasemenea inlocuirea filtrului de benzina, verificarea functionarii impecabile a luminilor si semnalizarilor. Pregatirea spatiilor pentru bagaje, inspectia rotilor si eventual inlocuirea gumelor prea uzate. Deasemenea se pregatesc piesele de schimb si consumabilele esentiale important de luat, mai ales pentru o tura singuratica. Pentru africana mea am pus la bagaj o pompa electrica de umflat cauciucuri, camere de schimb fata spate, releu de incarcare, si o trusa minimala de scule, spray de lant. Deasemenea am dus gentile textile la un meserias care le-a mai tras un rind de cusaturi sa nu se descoasa in caz de socuri, cum am patit anul trecut in Turul Romaniei 2009. Normal ca nu am uitat sa inspectez toate jocurile si starea de stringere a suruburilor, inclusiv am reglat si gresat ca lumea lantul. Si iata-ma gata de plecare dupa o zi de trebaluiala minutioasa, si analiza utilitatii fiecarui obiect luat in tur. Anii de experienta au consolidat o lista validata pe care am mai imbogatit-o pentru acest tur cu o pereche de "papuci de baie de stinca" pentru plajele pietroase si contra aricilor de mare din Adriatica, precum si niste ochelari pentru inot. Deasemenea am luat pe linga costumul de ploaie si o simpla manta genul de unica folosinta pentru "ploicele" care nu merita deranjul echiparii etanse. Am verificat acuratetea hartilor din GPS si mi-am printat de pe net deasemenea harti cu zonele prin care voi trece si informatii privind punctele de atractie de pe traseu. Am pornit in jurul orelor 19 pe o ploaie usoara care m-a siciit insa cu intermitente pina pe Piatra Craiului unde m-am intilnit cu unul dintre colegii din echipa cealalta care dorea sa faca totusi drumul pina la Zadar in doua bucati. Apoi chiar ne-a plouat destul de consistent pina la vama, incit m-am oprit sa iau pelerina usoara. Alegerea a fost potrivita, deoarece o data intrati pe teritoriul ungar ploaia s-a oprit complet. Pe la orele 1 ale diminetii eram deja la 100 km de Budapesta in localitatea Kisujsallasz unde cunosteam bine strandul termal si unde am proptit xenoanele africanei in poarta pina a venit paznicul sa-mi dea drumul in zona de campare. Asa ca eu m-am dus sa-mi ridic cortul si sa trag un binemeritat somn care sa inaugureze aceasta tura de recreere si odihna. Colegul a pornit mai departe catre Balaton. Nu aveam sa ne mai intilnim (eu cu cealalta trupa)in toata tura, desi de vre-o trei ori ne-am vazut reciproc motoarele, o data la vama croata, apoi in rezervatia Plitvice si in fine am campat la un moment dat cam la vre-o 10 km de ei. Cind l-am sunat insa pe coleg, acesta m-a prevenit sa fiu scurt ca plateste si el, atitudine atit de romaneasca, incit mi-a pierit tot cheful sa-i mai apelez in viitor. In Ungaria am profitat de ospitalitatea si curatenia impecabila de la strandul termal si normal de apa calda, de care m-am dezlipit doar la orele dupa amiezei, la timp sa trec agale peste batrinul pod Lanc Hid si sa vizitez si ruinele vechii cetati Buda care este in acelasi timp o pozitie care permite o superba panorama asupra Dunarii si capitalei. Am facut numeroase fotografii surprinzind chiar si o mireasa si mai ales o trupa de asiatici asezati in mod traditional la supranormativa "poza de grup". m-am apropiat si eu cu un rinjet complice cu aparatul de ei stirnind snopuri de zimbete galbejite Apoi m-am pierdut din nou in viltoarea stradala a metropolei. Atentie, in Budapesta traficul este foarte aglomerat la orice ora si se circula ca la balamuc, fara obraznicia nesimtita a claxoanelor din Bucuresti, dar bara la bara si in mare viteza. Atentie la schimbarea benzii si la semnalizari care trebuie sa fie promte si din timp. Doua masini s-au facut praf chiar in fata mea din cauza unei frine bruste la schimbarea culorii semaforului. Nu va recomand sa umblati in Budapesta fara GPS, datorita strazilor intortocheate si a traficului rapid care nu prea va da timp de gindire. La un moment dat au aparut ca din pamint doi politisti motociclisti care mi-au blocat calea facindu-mi semn sa astept. Imediat din lateral a aparut o coloana pestrita de cruisere in special, cu avariile pornite si intr-un concert asurzitor de claxoane si sirene. Au trecut atit de rapid incit nu am apucat sa scot aparatul foto sau sa inteleg macar ce sarbatoreau sau relativ la ce anume protestau. In fine m-am inscris pe autostrada care m-a purtat in scurta vreme cu 150km/h spre Balaton. Viteza legala e normal 130 dar nu se respecta. Asa ca daca nu vrei sa faci un permanent slalom printre cei care merg sub 130 impins de vitezomanii care vin chiar si cu 180, viteza pe care eu o recomand este de 140-150km/h. Nici un fel de politie care sa reglementeze aceasta hoinareala rapida nu era, fenomen curios care a continuat si in Croatia, dar sa nu anticipez. La caderea serii am ajuns la primul camping de pe Balaton unde am prins un loc foarte bun, la umbra si aproape in acelasi timp de plaja, asa ca am facut inca pe lumina o baie grozava in apa cenusie si calduta a acestei adevarate mari interioare din Ungaria. Singura problema e ca trebuie sa te duci in larg vre-o doua sute de metri ca sa ai adincime suficienta de inot. Inainte sa adorm s-a strins ciopor de nemti in jurul africanei. Toti avusesera africane si isi aminteau cu mare -placere de turele facute inainte de a deveni simpli automobilisti sau chiar mai rau caravaneri (cu casa si confortul in spate). Iata si primele poze, cele din Ungaria. http://www.facebook.com/album.php?aid=3165...mp;l=313057bf5d S-a facut insa tirziu asa ca voi continua aceasta poveste in urmatoarea noapte de insomnie (provocata bineinteles de superfainele amintiri) Editat August 23, 2010 de Galen Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
warlock Postat August 24, 2010 Share Postat August 24, 2010 Nici un fel de politie care sa reglementeze aceasta hoinareala rapida in ungaria autostrada e impanzita de camere pe stalpi si patratele "desenate" in asfalt. oare ce crezi ca ar face? Dar cred ca nu le urmareste nimeni si nu-ti trimite plicu' acasa cu "felicitare"; Frumoasa e tura cum si desenat-o tu cu rotile Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Galen Postat August 24, 2010 Autor Share Postat August 24, 2010 (editat) in ungaria autostrada e impanzita de camere pe stalpi si patratele "desenate" in asfalt. oare ce crezi ca ar face? Dar cred ca nu le urmareste nimeni si nu-ti trimite plicu' acasa cu "felicitare"; Frumoasa e tura cum si desenat-o tu cu rotile Asa or fi autostrazile astea, dar nimeni nu se sinchiseste, baietii baga ca la balamuc. Interesul turistic se simte pretutindeni si nici o tara civilizata nu vrea sa-si enerveze vizitatorii...adica sursa lor de profit estival. Doar in Muntenegru prezenta politiei devine din nou apasatoare, dar noah, Muntenegru e o tara tinara, nescolita inca. Sint de fapt pretutindeni la datorie si politaii, am vazut periodic patrule rutiere si in Croatia, dar stateau deoparte rezervati sa nu deranjeze, gata sa intervina doar daca e groasa de tot. Asa ca in scurta vreme am scapat de "stresul acului de kilometraj" care in Romania m-a facut sa prefer sa ies de pe sosele cu orice prilej. In Romania se sta la pinda la mica ciupeala unde poate sa iasa spaga sau planul de amenzi, la capatul de pante, sau mai stiu si eu in ce fantoma de localitate. Este inca o dovada de cit de primitivi si lacomi sint sefii aia superiori peste tot in lumea a 3-a. Nici nu pot sa-mi imaginez ce-au simtit occidentalii astia relaxati cind au fost amendati succesiv in regim automat de isteria de camere cu care era sa impinzeasca Romania complicitatea intre o firma clujeana si politia Romana. In contrast total cu riviera croata unde pericolul este real, ma refer la pericolul permanent de a te lasa furat de peisajul grandios si sa te zdrobesti de stinci sau sa decolezi catre mare. Dar unde politia te lasa sa admiri peisajul si sa-l pravalesti cu ce viteza vrei tu inspre ochelarii flip-up-ului, fara sa-ti fuga mereu privirea catre bord. Editat August 24, 2010 de Galen Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
icv45 Postat August 24, 2010 Share Postat August 24, 2010 Si in bulgaria la fel, eu cel putin merg doar in spatele TIR urilor ca sa fiu sigur ca nu ma inteapa bajetii Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Galen Postat August 24, 2010 Autor Share Postat August 24, 2010 (editat) Se pare ca am putin timp de scris acum, mai ales ca stiu cit sint de ocupat mai nou, ce sa-i faci, existenta asta a ajuns sa ne streseze de-a binelea pe mai toti. Incit nici prietenilor apropiati nu am timp sa le transmit incarcatura deosebita de frumusete si de culoare acumulata in acest tur.Oricum sper sa avansez cit mai mult inainte de a ma opri ceva serios de la scris. Balatonul este un exemplu de industrie turistica care exploateaza aceasta mare balta fara valuri cu care i-a cadorisit natura pe unguri. 70 de km de industrie turistica doar pe malul de-a lungul caruia am calatorit eu, repetind pina la uzura totala elementele autohtone de inedit, respectiv o fuziune intre diversele forme de distractie nautica si traditiile consacrate ale poporului ungar. Peste tot pe linga banalele deja "Panzio", apar afise cu tot felul de "Csarda" (taverne unde se danseaza csardas la origine) inglobind de fapt pe linga localurile cu un puternic specific autohton (chelnerite de-alea in port traditional decoltate stil "grand canion") si o infrastructura serioasa de cazare si agrement hipic. Oricum in oricare dintre ele intri, poti sa maninci la preturi rezonabile (comparabile cu cele de la noi) mincaruri traditionale, in primul rind vestitul gulas sau bobgulas si alte de-alea cu carne sau nu, piparate si date din belsug cu boia iute, normal daca posezi stomacul care trebuie, adica bine argasit si cu glandele aferente in buna stare de functionare. Unguroaicele nu arata nici pe departe atit de bine ca romancele (in general le atirna toate alea) dar trebuie sa recunosc ca stiu sa exploateze si sa fardeze la maximum tot ceea ce au, ca sa nu mai vorbesc de ce priviri iti arunca daca banuie cit de putin ca te intereseaza subiectul Imi pare sincer rau ca nu am putut ramine peste noapte la o "csarda" traditionala, ramine pentru o alta vizita ...tematica si viitoare La marginea drumului, curind alta atractie, un teren innoroiat si denivelat artificial pentru dune-buggy-uri. In fine halta de reaprovizionare, inainte de a intra pe autostrada spre Zagreb la unul dintre supermarketurile de pe marginea drumului,cu care aveam sa ma obisnuiesc tot drumul, fiind cea mai la indemina si convenabila sursa de alimente. Cu avantajul de a putea plati cu cardul in lei, urmind sa se ocupe reteaua bancara de conversii cursuri, etc. Preturile sint normale, cam ca si la noi, am remarcat doar ca apa minerala este aici excesiv de scumpa, in schimb poti cumpara apa plata mult sub 100 forinti. Apa potabila si obtinerea ei a constituit mereu o problema in toata tura asta fierbinte, mai ales deoarece oricum o piteam intre bagaje tindea sa se incalzeasca rau de tot devenind cu atit mai gretoasa cu cit fusese mai minerala. Pina la urma apa potabila a fost solutia si in mod paradoxal cu cit se incalzea mai mult cu atit taia mai bine setea. Am sfirsit perin a introduce in baloanele de plastic citeva pliculete de ceai, asa ca aveam de la un timp la discretie ceai fierbinte. In fata supermarketului un smecheras intolit de tenis vindea un chit cuprinzind o racheta de tenis chinezeasca si o minge legata cu elastic care se intorcea inapoi dupa ce o plezneai in fata ta pe un covoras special aflat si el in chit. Eu ma plictisisem doar privind aceasta miscare mecanica, la inceput mirindu-ma cum face tipul ala de joaca singur. Cam asta a fost ultima imagine din Ungaria, pentru ca apoi m-a absorbit autostrada, spatiu tern in care in afara de vijiiala curentului nu auzi nimic, iar de vazut vezi doar vehicolele pe care trebuie sa le depasesti si pe cele care vin mai tare decit tine din spate. Kilometri curg unul dupa altul si singura distractie ramine I-podul dat la maximum si goana kilometrilor pe ceas. La un moment-dat apare limitarea de viteza de frontiera, le pui croatilor ID-ul tau sub nas si treci linistit mai departe, ii intereseaza mai mult asigurarea rca ca sa fie valabila. La croati capeti la intrarea pe autostrada un tichet pe baza caruia platesti corespunzator la coborirea de pe autostrada in functie de numarul de kilometri facuti. Am coborit cu vre-o 40 km inainte de Zagreb sa pot vizita si zona rurala si vreau sa va spun ca in intreaga Croatie e ordine si curatenie si ca ori unde opresti sa servesti, bei pentru 6 Kune o cafea buna si tare acompaniata de un pahar aburit cu apa de la frigider si cu un pic de noroc mai capeti aditional si un biscuite. Inainte nu era asa, ma refer la curatenie, dar se pare ca dictatorul Franjo Tuckman i-a pus la punct pe croati in materie de respect si civilizatie, folosind la nevoie inclusiv pedeapsa corporala(bataia in toata regula pentru contravenienti). Doar sa nu va asteptati la amabilitate excesiva in Croatia, mai degraba spiritul geman guverneaza aceasta natie. Zagrebul nu este cine stie ce, are citeva cladiri vechi interesante, dar nimic nu se compara cu centrul vechi unde arhitectura traditionala troneaza si veti gasi alaturi de multe cladiri interesante o splendida biserica a carui acoperis este aidoma drapelului national o tabla de sah solzi colorati de ceramica. Mai greu e cu parcarea, acest centru vechi fiind situat pe o colina care domina orasul lipsita total de spatii de parcare altele decit cele guvernamentale de unde te hisie gardieni imbracati in negru care apar ca din pamint ori unde de fapt vrei in principiu sa opresti in acest perimetru strasnic pazit. Ma simtem aidoma eroului din celebrul joc pe calc. "Volfstein " unde oamenii in negru il asupreau in permanenta. pina la urma am gasit loc de parcare in perimetrul alocat cersetorului orb si muzicant care imprastia armonii de vioara in acest peisaj suprarealist. In fine dupa o serie de drumuri pedestre prin zona si fotografii, pun GPS-ul pe parcul national Plitvice si parasesc aceasta minuscula dar curata si excesiv de civilizata capitala. Croatia este o tara muntoasa fara inaltimi spectaculoase, insa drumul este foarte placut pentru un motociclist, fiind o succesiune cvasicontinua de rampe si curbe spectaculoase in mijlocul unui relief mereu framintat. Spre seara ajung in regiunea Slunj unde apar dintr-o data in dreapta drumului peisaje ireale ce par acuarele de Grigorescu, cu ape albastre-verzui parca colorate cu cerneala care se pravalesc in suvite inspumate pe plaiuri pitoresti, incit te astepti sa apara Vinetou in costumul lui indian de piele fina de caprioara sa te intrebe daca nu l-ai vazut cumva prin zona pe Old Shaterhand. La marginea drumului la o toneta zaresc pliante si harti. Era un centru de documentare si informare si ca de obicei in Croatia engleza conversationala nu este de loc inutila, cum am patit in Ungaria chiar in mod excesiv si foarte suparator. Este umilitor in calitate de vorbitor la nivel satisfacator a 3 limbi de circulatie internationala sa te intelegi prin semne intr-un stat care se vrea civilizat, dar unde li se sincronizeaza puriilor desenele animate inca din frageda pruncie si unde pina si greierul cinta "cioac surec , surec". Mare pacat, sper ca macar tinara generatie sa gindeasca altfel. In Croatia insa se vorbeste aproape peste tot fluent engleza si nu ai probleme de comunicare nicaieri, ba mai mult, m-am ales la centrul de informare cu pliante si cu o harta de calitate a Croatiei. Apoi am gasit nu departe de cascade un loc de campare public la marginea unui elesteu dotat cu scari de piatra, pentru ca sa cobori si sa inoti in cea mai curata apa pe care mi-a fost dat sa o vad in ultimii ani, printre pesti pe care poti sa-i atingi cu mina. Legea cere doar sa nu-ti lasi vehicolul altundeva decit pe carosabil, dar mai era un croat cu cortul si masina acolo asa ca nu mi-am facut probleme. Pina la urma mi-a placut atit de mult locul respectiv, incit m-am intors si de la Plitvice sa mai dorm o noapte acolo si normal sa fac din nou o baie dupa ce in rezervatie totul era pe principiul "watch but not touch!" Sus pe deal am descoperit si ruinele unei vechi cetati si ma gindesc ca locul asta Slunj are perspective certe de a se dezvolta ca o serioasa baza turistica. Iar seara am stat la un snaps si am socializat cu familia de croati care la inceput au fost foarte rezervati dar apoi tot asa, extrem de sociabili si amabili.Un singur incident merita semnalat, a doua noapte de dormit in cort la Slunj, ma trezesc la un moment dat niste soapte. Sint foarte sensibil la asa ceva si sar din somn imediat dupa patania de anul trecut de la "focurile vii" unde am fost incoltit noaptea in mod similar (actiune de prospectare)de malacii din regiune.Si tot ca atunci am iesit repede din cort cu stickul intr-o mina si cutitul in cealalta, la care cei 4 croati din "patrula nocturna" au inceput sa explice onomatopeic si ridicind repetat capacul ca au treaba doar cu tomberonul de gunoi. Oricum s-au carat imediat si am avut apoi liniste restul noptii.Adevarul este ca si croatii au ca fiecare nem saracii lor, dar totusi cred ca aia venisera in mod similar in misiune oportunista de prospectare. http://www.facebook.com/album.php?aid=3165...mp;l=9207520683 Aici sint pozele din Zagreb si Slunj. Am decis apoi sa urmez un trseu pe drumuri secundare care sa ma duca din Slunj spre zona Rijeka -Zadar.Dar despre asta mai incolo cind voi gasi din nou timp sa retraiesc alaturi de voi turul. Editat August 24, 2010 de Galen Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
owene Postat August 24, 2010 Share Postat August 24, 2010 unde li se sincronizeaza puriilor desenele animate inca din frageda pruncie si la noi e la fel, tara ne vrea prosti. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ACHIMOTO Postat August 24, 2010 Share Postat August 24, 2010 BRAVO Galen , pt excursia ta !!! numai RESPECT pt stiul tau unic de a povestii .......eu ma relaxez de fiecare data cad te citesc Si eu am vrut sa plec in Septembrie pe ruta RO - Serbia - Muntenegru - Croatia - Muntenegru - Serbia - Ro , dar din acele motive financiare amintite de tine in primul post , din pacate nu mai pot pleca anul acesta . Dar aceasta intamplare , m-a facut sa incep de acum sa strang bani , si la anul voi face cu siguranta o tura ceva mai mare . ASTEPT CU NERABDARE RESTUL POVESTII !!! RESPECT Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
yzulyka Postat August 24, 2010 Share Postat August 24, 2010 Felicitari pentru tura reusita ! La cat mai multe, fara incidente, doar cu amintiri frumoase! --------------------------------------------- M-a lovit melancolia vazand pozele din Zagreb, gandindu-ma cu drag la cele 2 saptamani petrecute acolo. As descrie Zagrebul ca fiind un oras simplu, modest si la locul lui. Asta e gustul pe care mi l-a lasat. Spor! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Galen Postat August 25, 2010 Autor Share Postat August 25, 2010 BRAVO Galen , pt excursia ta !!! numai RESPECT pt stiul tau unic de a povestii .......eu ma relaxez de fiecare data cad te citesc Si eu am vrut sa plec in Septembrie pe ruta RO - Serbia - Muntenegru - Croatia - Muntenegru - Serbia - Ro , dar din acele motive financiare amintite de tine in primul post , din pacate nu mai pot pleca anul acesta . Dar aceasta intamplare , m-a facut sa incep de acum sa strang bani , si la anul voi face cu siguranta o tura ceva mai mare . ASTEPT CU NERABDARE RESTUL POVESTII !!! RESPECT Ma bucur ca-ti place ACHIMOTO, asa cum si mie imi place sa impartasesc bucuria si ineditul acestei ture, e aproape ca si cind asi mai face-o o data. In rest este cum spui, exista mereu o ierarhie a prioritatilor si niste realitati dure economice in tara noastra, aici nu avem ce face. Cu toate acestea cu o planificare corespunzatoare, inclusiv de natura financiara, aceste drumuri au devenit macar posibile din toate punctele de vedere. Respect si numai drumuri bune si tie Mesaj completat Felicitari pentru tura reusita !La cat mai multe, fara incidente, doar cu amintiri frumoase! --------------------------------------------- M-a lovit melancolia vazand pozele din Zagreb, gandindu-ma cu drag la cele 2 saptamani petrecute acolo. As descrie Zagrebul ca fiind un oras simplu, modest si la locul lui. Asta e gustul pe care mi l-a lasat. Spor! Da, de acord, este un oras sobru si curat, fara prea multe fitze. Aceasta este si esenta poporului croat, blocurile de piatra in unghiuri drepte, orgoliul de a fi croat, partiotismul nedisimulat. deasemenea spor! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ladyhawk Postat August 25, 2010 Share Postat August 25, 2010 Frumoasa tura ai facut si din felul in care povestesti se pare ca te-ai simtit foarte bine asa doar tu cu tine (uneori e mai bine asa). Asteptam cu interes continuarea. La cati mai multi km de amintiri frumoase! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Galen Postat August 25, 2010 Autor Share Postat August 25, 2010 Frumoasa tura ai facut si din felul in care povestesti se pare ca te-ai simtit foarte bine asa doar tu cu tine (uneori e mai bine asa). Asteptam cu interes continuarea. La cati mai multi km de amintiri frumoase! Ai dreptate, de multe ori e cel mai bine Sa incerc acum sa mai avansez cu povestea mea. Ma trezisem devreme asa dar, cu gindul ca dupa citeva sute de metri de inot pentru inviorare, sa parasesc helesteul de la Slunj si regiunea, pe un traseu mai neconventional. optiunea facila fiind sa pornesc din nou spre Plitvice si de acolo sa cobor in sud la Zadar. Voiam insa neaparat sa vad Croatia necoafata, dincolo de traseele turistice consacrate, si mai ales de plictiseala fara sens a kilometrilor "ucisi " pur si simplu pe autostrada. Asa ca am planuit sa traversez tara de la est la vest pe un traseu de circa 200 km intre Slunj si oraselul de riviera Senj. Deoarece urma sa crosetez tinutul pe fragmente diferite de drumulete locale ma bizuiam pe corectitudinea hartilor incarcate in gps si trebuie sa recunosc ca acesta m-a ajutat cu rigurozitate, practic fara erori. Chiar daca nu de putine ori intram pe drumuri atit de inguste incit abia ar fi putut sa incapa doua motociclete venind din sensuri opuse. Asa cum cred ca am mai spus aici, Croatia este o tara de piatra cu ceva teren arabil sedimentar doar in putinele depresiuni intramontane, in rest stincile albe fac parte in mod intim din viata localnicilor, scotind capul asemenea unor turme nesfirsite de mioare din batatura caselor, din gradini, finete sau din cimitire. Tara se gaseste cam la aceeasi latitudine ca si Romania iar in centru, unde influenta Mediteranei este mai putin pregnanta, padurile arata cam ca si pe la noi, cu aceasta exceptie a stincilor omniprezente si a faptului ca in Croatia apa dulce prefera sa circule pe dedesubt. In acesta traversare nu am intilnit nici un izvor, nu am intilnit nici un piriu. Doar undeva intre munti la un popas, uitindu-ma intr-o prapastie, un piriu iesea spumegind din masiv si se pravalea intr-un iezer ascuns de vegetatia deasa, loc probabil cunoscut doar de localnici, deoarece am vazut acolo citeva corturi si o pensiune retrasa, fara reclama publicitara pe sosea. Apoi apa disparea fara urma inapoi de unde a venit in imparatia subterana de pesteri care sfredelesc acesti batrini munti erodati si nu prea inalti ce strajuiesc coasta Dalmata. Satele croate sint curate si nu exista decit ori case in buna rinduiala splendid intretinute, cu ferestrele cerdacurile si balcoanele pline de flori sau case bombardate si abandonate, incendiate si cu acoperisurile arse , cu copaci tineri iesind dintre zidurile vesnice de piatra. Acestea din urma sint martori muti ai purificarii etnice care a strabatut in cei 5 ani de razboi ca o molima Croatia. Fenomenul este comun in mare parte din exyugoslavia unde nationalitatile sau cam intors de voie sau de nevoie la ele acasa.Drumurile oricit de marunte ar fi sint intretinute, asa ca nu ai de loc nevoie de un motor de teren ca sa strabati in orice directie aceasta tara civilizata. Agricultura nu prea au cum sa faca in tinutul muntos asa ca probabil traiesc din exploatarea padurilor, iar la un moment dat am trecut chiar pe linga un "bade" in virsta care pazea un ciopor de vacute lenese. A venit insa un moment pe care nu cred ca am sa-l uit niciodata si pe care il visez inca uneori, ma refer la momentul in care vegetatia temperata este inlocuita de pinii mediteranieni si drumul forestier paraseste brusc padurea si coteste hotarit la stinga ridicind parca cortina de la scena unuia dintre cele mai splendide spectacole vazute vreodata de mine, riviera Dalmata. Albastrul verzui al "Mar Adriatica" se pravaleste in ochii tai din tot orizontul si ai pentru citeva clipe senzatia ca vei fi absorbit fara speranta in acest carusel de ape nesfirsite si de insule de stinca alburie. Suieratul supersonic al capetelor de elice ale giganticelor eoliene care strajuiesc inaltimile rivierei te aduce insa lent la realitate, in timp ce creierul se agata disperat de aceste repere ale activitatii umane ca sa calculeze proportiile relative ale deschiderilor spatiale imense iscate parca din jobenul unui magician. Dupa un scurt popas in care iau masa si ma obisnuiesc cu vegetatia inedita si cu briza puternica si fierbinte a rivierei, incep coborirea extrem de abrupta si in ace de par inspre Senj. Nu reusesc sa cobor mai mult de 400 metri pe altimetrul gps-ului, ca frina din spate incepe sa se moaie. Eram obisnuit cu acest efect de supraincalzire (blocaj cu vapori al circuitului hidraulic- practic fierbe lichidul de frina) care mi-a mai facut figura o data cind am coborit transfagarasanul inspre Transilvania. Opresc imediat intr-un ingust refugiu si las motorul sa se raceasca. In mod normal asi fi sudat probabil vre-o doua tigari, dar cum ma lasasem de ceva vreme de fumat, m-am gindit sa iau si niste masuri in privinta supraincalzirii subsemnatului. Daca pe inaltimi briza puternica alunga caldura, aici la jumatatea muntelui, nici o adiere nu misca frunzisul uscat al pinilor mediteranieni aproape carbonizati de seceta. Noroc ca pe riviera in vecinatatea marii situatia avea sa se schimbe radical, vegetatia avea sa-si revina si aerul sa devina placut de respirat. Aici insa curgea literalmente apa pe mine la fiecare miscare si cind am dus la gura petul de 1,5 litri de apa aproape fiarta, nu l-am mai indepartat pina nu a mai ramas decit cit sa-mi stropesc "bogatele plete" .Si daca asi fi avut spectatori, acestia ar fi auzit probabil cum sfiriie apa si cum se ridica valatuci de abur. Cu tot respectul meu fata de siguranta, am luat o decizie absolut necesara si am scapat imediat de pantalonii de tura si de geaca moto cu protectii. Acestea au disparut in coburi la bagaje si am ramas in cizme short si tricou, doar cu vesta cu patchul NRG pe spate ca sa ma apere de asaltul celor rele. Lasind la o parte binemeritatele acuzatii pe care le aud din public din care se evidentiaza sonoritatea sisiita a apelativului de 'slapar" aceasta costumatie impreuna cu eternul meu flip-up m-au ajutat sa ma bucur pe deplin de libertatea de a hoinari periculos dar in conditii de confort dealungul intregii splendidei riviere Dalmate de la iesirea din Rijeka pina la Dubrovnic si apoi in Muntenegru la Budva. Dupa ce zadarnic am cautat in Senj apa potabila (nu veti gasi pe intreaga riviera nici o fintina publica, nici o sursa publica de apa)si nefiind dispus sa cumpar apa minerala cu mai bine de un euro litrul din reteaua Konsum (baieti destepti croatii! nu-i lasa pe multinationali sa le stoarca profiturile din hipermarketuri, asa ca au impinzit Croatia cu propria lor retea, astfel incit mamuti de genul Metro sint abia in stadiul embrionar acolo si probabil ca asa vor si ramine)am cautat sa gasesc o sursa repetabila si constant accesibila de apa. Asta pentru ca contrar a ceea ce s-ar putea crede, cu cit te dezbraci mai mult de toalele de cordura sa nu-ti fie cald si iti expui o suprafata mai mare din propriul tau "costum de piele" pierzi mult mai multa apa decit intolit ca lumea. Abia acum mi-am explicat paradoxul burnusurilor din lumea araba si a fesurilor strinse in jurul capatinilor incit doar nasoacele si ochii ii diferentiaza unii de altii. Una peste alta beam in fiecare zi de hoinareala cel putin 5 litri de apa, si aceia trebuiau rostuiti de undeva. Asa ca m-am obisnuit repede sa cer fara jena apa la oricare dintre benzinariile din reteaua nationala "Inna " unde Croatii aplica aceeasi benefica reteta nationalista).fara sa se bucure dar mereu in mod politicos angajatii imi aratau de unde imi pot umple pet-urile sau chiar mi le umpleau ei daca sursa de apa era in interior. Vreau sa va spun cu aceasta ocazie ca atit in reteaua de supermarketuri Konsum cit si la benzinariile Inna puteti plati cu cardurile bancare pe lei din Romania, ma refer la cele acceptate pe plan international (eu avind de exemplu card Visa Electron). va recomand ambele retele deoarece cu certitudine veti fi tratati mereu civilizat, iar preturile sint bune. Mare atentie insa sa nu ramineti fara benzina pe autostrada, pentru ca ajungeti pe mina rechinilor monopolisti de la benzinariile din refugii, unde benzina va costa aproape dublu. Am cumparat si eu 5 litri la suprapret (1,8euro/litru) tragind bine de gaz intre Budapesta si Zagreb. Daca mergi cu 150 km/h motorul nu mai consuma 5,5, ci urca spre 8-9 litri la suta, mai ales daca motorul este dotat cu genti laterale si incarcat ca o camila cu bagaje. Nu regret insa comparativ prea mult intimplarea, deoarece daca exista ceva ce nu suport in viata de motociclist, este mersul indobitocitor pe autostrada. Fotografiile facute la aceasta traversare le gasiti aici: http://www.facebook.com/album.php?aid=3223...mp;l=250691ee9f Va povestesc acum despre cel mai frumos traseu facut de mine vreodata, un adevarat paradis al motociclistilor-riviera Dalmata. Mai bine de 300 de km facuti exclusiv pe malul Adriaticii, avind mereu coasta stincoasa si abrupta in stinga iar in dreapta abisul -plajelor pietroase vazute de pe viaductele ce strabat golfurile, impreuna cu turcoazul apelor mediterane pline de insule, totul de o salbatica frumusete. Nimic nu se va compara vreodata cu mersul pe motocicleta, poate singura forma de zbor terestru, in care simti frumusetea din jur in toti porii, iar adrenalina iti pulseaza salbatic in artere, cind te inclini deasupra prapastiilor, sau manevrezi in ultimul moment ca sa te inscrii pe trasa optima a unui viraj care se inchide, unde drumul te arunca aproape in mare sau te inalta la inaltimi ametitoare, unde soarele arunca asupra ta de jos in sus in asfintit proiectiile inaltimilor stincoase de pe insule. Acestea sint imagini din acest traseu care vorbesc singure. http://www.facebook.com/album.php?aid=3165...mp;l=6739c57327 Voi comenta doar intimplarile mai inedite de indata ce voi avea din nou timp de scris. Aceasta dupa ce voi reveni la un capitol omis din prea multa graba, sau poate datorita faptului ca este vorba din nou despre imagini aproape neverosimile din Eden. E vorba de vizita in rezervatia Plitvice. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ACHIMOTO Postat August 25, 2010 Share Postat August 25, 2010 ................................FARA CUVINTE .................... Ai un dar de a povestii de nota , cand citesti ai impresia ca nu mai ai nevoie sa privesti pozele ......... Astept si restul povestiii Totusi RESPECT Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Galen Postat August 26, 2010 Autor Share Postat August 26, 2010 ................................FARA CUVINTE .................... Ai un dar de a povestii de nota , cand citesti ai impresia ca nu mai ai nevoie sa privesti pozele ......... Astept si restul povestiii Totusi RESPECT Linkurile respective duc la pozele postate pe facebook, unde motorul de uploud este fantastic de rapid. Din pacate nu am timp sub nici o forma sa procesez si sa incarc pozele pe forum, am sa fac probabil doar o selectie pentru cei care nu doresc sa-si faca cont pe reteaua de socializare. Am sa incerc astazi sa le postez si pe picasa daca viteza de upload este cit de cit buna si nu se blocheaza nimic. grozav, s-au uploadat rapid si pe picasa! http://picasaweb.google.com/10752169475344...ntenegruSerbia# Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
calinbac Postat August 26, 2010 Share Postat August 26, 2010 frumoase pozele din picasa imi amintesc de plimbarea mea din 2008 si ma fac sa mi fie ciuda pt cea ratata din 2010 Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ADVRadu Postat August 26, 2010 Share Postat August 26, 2010 Faina tura, si noi am facut ceva oarecum asemanator, dar in vreo 13 zile. A, si nu am trecut prin Bosnia. Am vazut pe picasa ca ai fost si la Biogradska Gora. De curiozitate, ai inotat in lac? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Galen Postat August 26, 2010 Autor Share Postat August 26, 2010 (editat) Faina tura, si noi am facut ceva oarecum asemanator, dar in vreo 13 zile. A, si nu am trecut prin Bosnia. Am vazut pe picasa ca ai fost si la Biogradska Gora. De curiozitate, ai inotat in lac? Atit Plitvice cit si Biogradska Gora sint rezervatii naturale, ceea ce inseamna respect datorat naturii de acolo si implicit puritatii mediului. In schimb cam nicaieri nu trebuie sa cauti prea mult ca sa faci baie pe saturate, in locuri unde accesul este liber, public si neingradit. Si la Plitvice tentatia era mare, apa superba si caldura de vara si se mai bagau cite unii sub cascade sub privirile pline de scirba ale majoritatii. Nu asi fi putut insa sa fac asa ceva in nici un caz, nici acolo nici la Biograd, nici pe fata nici pe ascuns. Aceste temple ale naturii impun respect sau asa ar trebui. Personal m-am intors 25 km sa fac baie pe saturate la Slunj unde acest lucru era admis in loc amenajat special. M-am gindit mai apoi ca se putea amenaja loc de scalda la iesirea din rezervatie pe riu, dar tot imediat mi-am inchipuit miile de vizitatori navalind pe malurile superbe murdarind apa si lasind tone de deseuri puturoase in urma. Croatii nu vor asta si bine fac. Ei stiu ca respectul e o chestiune de educatie si ca situatia per global eeste asa cum e....no coment si fara resentimente please, dar din 10 turisti luati la intimplare doar vre-o 3-4 respecta cit de cit natura din proprie initiativa. Am incercat sa vad mai mult decit cei cam 200km facuti prin Bosnia. Dupa ce am vizitat Dubrovnicul mi s-a parut prea facil sa ajung in Muntenegru la Budva pe riviera si am incercat de doua ori o ruta ocolitoare care sa ma scoata la Podgorica in Muntenegru prin Mostar astfel incit sa vad ca lumea si Bosnia. Prima data m-a intors inapoi un zdrahon de granicer croat spunind ca forestierul respectiv nu duce nicaieri , iar a doua oara alegind alt traseu mai blind era sa reusesc, dar la vre-o 50 de km de Mostar in plin munte desertificat de seceta si pe o canicula de peste 40 de grade mi s-a oprit deodata motorul. Care a pornit sapoi la fel de inexplicabil dupa vre-o 5 minute de teroare. Asa ca am facut pina la urma o bucla mai mica prin Bosnia si m-am intors pe la Capljina inapoi la Dubrovnik. Editat August 26, 2010 de Galen Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ladyhawk Postat August 26, 2010 Share Postat August 26, 2010 Pe mine, personal, m-ai purtat cu tine in aceasta calatorie (pe care mi-o doresc de mult timp). Felul tau de a povesti imi aminteste de P. Coelho in "Jurnalul unui mag". Astept si restul povestirii. P.S - sunt "invidioasa" pe colectia ta de fotografii Mesaj completat Pe mine, personal, m-ai purtat cu tine in aceasta calatorie (pe care mi-o doresc de mult timp). Felul tau de a povesti imi aminteste de P. Coelho in "Jurnalul unui mag". Astept si restul povestirii. P.S - sunt "invidioasa" pe colectia ta de fotografii Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Galen Postat August 26, 2010 Autor Share Postat August 26, 2010 (editat) Zona Plitvice este o mina de aur pentru Croatia. Cu toate acestea nu sint prea lacomi zic eu relativ la ceea ce ajungi sa vezi facind tot traseul din rezervatie. Pretul biletului este cam de 17 euro si ca motociclist ai parcarea gratuita, ceea ce este un gest frumos din partea lor. Personal mi-am lasat toate bagajele, cizmele si costumul pe motor si nimeni nu s-a atins de nimic, Croatia fiind repet o tara civilizata cu un foarte redus grad de infractionalitate. Litoralul nesfirsit si sutele de insule produc cred suficient de mult pentru ca acest popor sa aiba un nivel de trai decent si mai este si educatia pe care probabil ca ei pun mult accent, astfel incit va asigur ca indiferent de mediul in care te invirti acolo, uiti de mirlania peste care dai aici in Romania la tot pasul in trafic sau aiurea.Parcarea era plina de masini dar existau acolo si zeci si zeci de motociclete. M-am asezat cuminte la coada interminabila de la bilete, ca sa inteleg cind mai aveam doar vre-o 10 persoane in fata ca cei care plateau in euro la "casa de schimb" erau serviti la un alt ghiseu fara nici un fgel de coada. Tare acest euro, se pare ca nu numai noi Romanii ne aplecam ca sa-l ridicam. Asa ca am obtinut rapid biletul lasind la casa de schimb si toti forintii pe care ii mai aveam, insa operatoarea mi-a inapoiat biletele de 500 forinti zicindu-mi ca acestea nu se schimba deoarece multe dintre ele sint falsificate. In fine am obtinut biletul de acces in rezervatie alaturi de care primesti si o harta cu traseele aferente. Biletul respectiv iti permite accesul in autobuzele ecologice cu gaz care te urca in virful muntelui deasupra primului dintre cele 16 lacuri care se varsa unul in altul printr-o suita de cascade multiple si repezisuri. Sau sa traversezi cu vaporasele electrice cel mai mare lac dintre toate Kozjak, pentru a ajunge la ultima parte a traseului, cascadele finale, cele mai mari si mai spectaculoase. Fiecare isi poate alege propriul traseu din vre-o 6 variante in functie de citi km are chef sa parcurga pe jos, sau de cit timp dispune. Eu am ales traseul complet, bineinteles cel mai lung si am umblat cam 6 ore la pas repejor, incit banuiesc ca am facut cam 20-25km pe jos.Se mergea pe trasee marcate, iar in zonele inundate acestea erau suspendate fiind confectionate din birne masive capabile sa reziste la greutatea uneori a sute de vizitatori prezenti cam in acelasi punct de pe traseu. Avind insa in vedere splendoarea peisajului nu regret nici macar un metru din acei kilometri. Si nu este vorba numai de asta, ci de starea psihica speciala indusa tuturor de energiile pozitive eliberate acolo de natura. Fetele tuturor erau transfigurate de bucurie, mai toata lumea zimbea si se purta amabil cu cei din jur. Doi indragostiti au ales un podium parca predestinat ca sa-si faca declaratii si sa se sarute. La un moment dat am remarcat ca se tine de mine o tinara draguta si plina de viata. Voia pur si simplu sa-si faca o fotografie cu un biker si eventual sa vorbim. Din pacate doar prima parte s-a putut rezolva, deoarece fata care cred ca era sirboaica (fiind prea frumoasa pentru o croata)nu stia sa comunice altfel decit in limbajul universal al semnelor. Ne-am facut poze impreuna cu aparatul ei si ne-am zimbit reciproc, apoi mi-a facut si mie poze cu aparatul meu cu multa naturalete si bun simt. In general am remarcat ca locul special inducea tuturor o stare de buna dispozitie, se ridea peste tot in jur si se glumea. Doar evreii traditionalisti si sobri te priveau rezervati din spatele lentilelor groase ale ochelarilor dar si aceia se tineau unul pe altul de mina, era o stare rara de multumire si de fraternitate generala total diferita de atmosfera impersonala caracteristica societatii contemporane si in special marilor orase. Nu va pot descrie mai mult decit o fac fotografiile peisajele spendide de acolo, domnia suverana a apelor si a padurilor si in afara podetelor de acces lipsa oricarei interventii umane. Trunchiurile prabusite erau lasate acolo unde cazusera si impresia de loc neumblat si neschimbat de milioane de ani era coplesitoare. Recomand insa celor mai sensibili sau nerabdatori cu mincarea sa-si duca cu ei ceva de mincare si mai ales apa de baut, deoarece restaurantul si grilurile si tonetele plasate strategic intr-o poiana aflata la jumatatea traseului au niste preturi pur si simplu sfidatoare pentru pungile noastre est europene. Ca exemplu o inghetata pe bat e drept meseriasa costa cam 4 euro. Personal am baut apa din cascade la sfatul ghidului de la punctul de informare care mi-a marturisit ca face asta de cind era copil si trebuie sa recunosc ca nici mie nu mi-a daunat cu nimic apa curata in care am avut deplina incredere. La intoarcere, in incinta parcarii am cumparat placinta traditionala croata (foarte buna de altfel) si am profitat de singurul sistem de tisnitori cu apa potabila intilnit in Croatia ca sa-mi refac proviziile. Din pacate chiar si acolo se gindisera parca sa nu incapa cumva vre-un pet sub sursa de apa, asa ca am avut o idee originala. Am pus petul vertical cu gura in jos etans pe capul unei tisnitoare si am asteptat sa se umple contrar presiunii tot mai mari creeate in patura tot mai comprimata de aer de deasupra. Sperantele mea ca am sa pot recupera apa lasind apoi aerul sa iasa au fost insa desarte deoarece la un moment-dat petul a decolat ca o racheta inaltindu-se la vre-o 3 metri invirtindu-se si stropind generos cu apa toata asistenta. In loc sa se supere, oamenii s-au apucat sa rida iar unul dintre ei, cel care ridea mai tare tinindu-se de burta, arata cu degetul inspre barbosul motociclist, adica spre mine strigind printre risete: Ben laden, Ben Laden! the woterbomb! Cam asta era starea de spirit ce domnea in tinutul acela ca de altfel in mai toata Croatia, tara in care nu auzi strigate, injuraturi si in nici un caz manele. Nici macar muzica nu-si permite sa dea cineva mai tare, ca esti in local, sau ca esti la marginea drumului. ................ Imi aminteam cu oroare de cum mi-a stricat ziua in zona Nadrag un nici nu stiu cum sa-i spun, dar in nici un caz om, cind aflat impreuna cu niste prieteni din Timisoara la baie pe malul unui lac de acumulare splendid de altfel, am avut ghinionul sa ne aflam pe aceeasi planeta cu respectivul si in mod tragic si foarte aproape la nici 50 metri distanta,asa ca am suportat intregul spectacol din pacate foarte frecvent pe plaiurile mioritice: Acesta e BMV-ul meu! uitati-va bine la el! N-spe mii de euro m-a costat cind l-am luat din Spania. Blonda aia bulanoasa e nevasta-mia pe care am reusit sa mi-o permit si uitati-va ce de aur am pus pe ea! Si in fine lume lume! Am cea mai tare instalatie audio-car din lume! ia uitati ce de difuri si subwoofere! Restul discursului ipotetic se pierde intre decibelii lui Gutza, care urla de pe CD-ul dat normal la maximum sa nu ramina cumva cineva pe plaja aceea care sa nu-l remarce cit e de "rasarit". ................. M-am echipat apoi si am parasit zona Plitvice hotarindu-ma sa ma intorc inapoi la Slunj la o bine meritata baie legala si decenta in ape la fel de curate, in aceasta tara civilizata si curata deopotriva. Am tot respectul! fotografiile din Plitvice aici: http://www.facebook.com/album.php?aid=3165...mp;l=8332442b4d Mesaj completat Am intrerupt povestea in vederea altui weekend TARE! O expeditie in forta debutind de vineri pe traseul Cluj-Sibiu- Transfagarasan-cu popas nocturn la Poenari dupa Vidraru si apoi simbata Poenari-Nucsoara-apoi 40 km de forestier pe Valea Rea(nu degeaba ii zice asa) si in fine ascensiunea pe Moldoveanu- ultimele "victime" sosite in tabara de noapte de la Nucsoara pe la 10 seara-apoi ne-a plouat bine si intoarcerea de voie duminica la Cluj-unde se pare ca a venit intre timp toamna. http://picasaweb.google.com/10752169475344...OSmtIGJmIqWnwE# Editat August 26, 2010 de Galen Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ladyhawk Postat August 30, 2010 Share Postat August 30, 2010 Foarte tare si tura de week-end. Avem o tara frumoasa! Astept continuarea Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Galen Postat August 30, 2010 Autor Share Postat August 30, 2010 (editat) Foarte tare si tura de week-end. Avem o tara frumoasa!Astept continuarea Da, ai dreptate e timpul sa avansez altfel patesc ca si cu turul Romaniei de anul trecut ramas nepovestit. Asa dar ramasesm inmarmurit de peisajul care se deschisese ca dintr-o cutie cu surprize in fata ochilor mei uimiti, un grup de eoliene gigant strajuiau creasta unei faleze inalta de 800 metri dincolo de care zeci de insule caroiau ca intr-un puzzle intinsul albastru verzui al Mar Adriatica. Acum stiu de unde isi trag numele ciinii Dalmatieni, nu mi-a spus nimeni, dar e prea mare coincidenta sa nu fie asa. Dupa unele peripetii de natura termica care au afectat atit frinele cit si pe subsemnatul, dupa solutiile corective respective, am ajuns pe riviera in Senj, oras pitoresc si turistic de coasta, asa cum voi vedea o multime de aici inainte. Primii metri facuti dealungul rivierei mi-au placut atit de mult, incit am hotarit sa fac daca se poate intreaga riviera de la Rijeka pina la Dubrovnic, asa ca am pornit vijelie catre Rijeka, sa apuc sa ma intorc in acea zi in Senj, pentru ca mi se cam conturase in minte si un al doilea plan, dar sa nu anticipam. Repet, aproape nici un drum nu mi-a placut atit de mult ca aceasta hoinareala Dalmata sub un cer absolut senin, strabatind peisaje mirifice pe o sosea de calitate optima si mai ales fara stresul permanent de a fi pindit de politaii nehaliti si rautaciosi specifici lumii a 3-a. In plus, desi succesiunea permanenta de curbe de toate razele, asa cum urmareau tarmul zimtat, faceau soseaua teoretic deosebit de periculoasa, calitatea marcajelor si decenta de care dadeau dovada majoritatea soferilor, te indemnau sa mergi si sa tot mergi in voia motorului, fara sa te uiti obsesiv la acul de kilometraj sau sa-ti pese de altceva decit de degustarea vizuala a plajelor, oraselor, porturilor, viaductelor, virajelor ametitoare, sau a tunelelor sapate in stinca. Ajuns aproape de iesirea de pe austostrada in localitatea Kraljevika, am vazut in departare podul care leaga insula Krk de continent si mai ales circulatia frenetica de pe el, lucru care m-a hotarit definitiv sa nu vizitez insula. Prietenii mei croati impreuna cu care am campat la Slunj ma prevenisera in legatura cu Krk (insula de fitze si turism intensiv). In schimb m-au sfatuit sa merg in insula Rab unde se ajunge cu bacul, totul e mai scump, dar MERITA! In Novi Vinodolski, dupa ce am vizitat marina si centrul orasului, mi-a venit ideea sa fac cumparaturi din piata de alimente. Nu va sfatuiesc sa incercati, deoarece veti fi ca si mine deceptionati de calitatea proasta a produselor trimbitate ca 'ecologice" dar care sint gata coclite de soarele neiertator si de caldura si in plus costa mai scump (unele aproape dublu decit in reteaua Konzum). La fel, evitati standurile particularilor de pe sosele care incearca la fel sa va vinda marfa dublu de scumpa si de calitate indoielnica. M-am pacalit si eu cumparind o jumatate de kilogram de 'smochine ecologice" din care mai mult de jumatate erau apoase si fade, in mod evident culese de verzi. Spre seara am ajuns din nou in Senj si dupa o scurta vizita in partea veche a orasului pentru a vizita fortareata Tvrdava Nehaj, m-am pozat cu paralela de 45 grade (monumentul normal) prin amabilitatea unor rusi cam afumati, am alimentat motorul la una dintre statiile din reteaua nationala INNA ocazie cu care am cerut pentru prima data apa potabila, satul sa-mi pierd timpul prin supermarketuri si sa tot platesc apa minerala, care oricum devenea dupa o ora gretoasa si de nebaut imediat ce se incalzea. In Croatia apa potabila "la vedere" e o adevarata problema lipsind cu desavirsire sursele publice, ceea ce intr-un climat aproape tropical vara este frustrant. In schimb primesti peste tot apa potabila fara probleme daca ceri. Dupa inca 30 de km de riviera splendida situata la mare inaltime deasupra marii si a puzderiei de insule, am ajuns in oraselul Jablanac pitit intr-un mic golfulet cu un mic port de unde bacurile fac legatura la fiecare jumatate de ora cu insula Rab. Traversarea de circa 25 de minute a canalului dintre continent si insula m-a costat 4 euro, pentru mine si motocicleta mea. Am socializat in timpul acesta cu o pereche simpatica de motociclisti croati c are calareau un Kawasaki KLE si hotarisera si ei sa petreaca doua zile in trei, adica ei si motocicleta lor in aceasta perla a Croatiei, insula Rab. Croatele pot fi impartite cam in doua categorii principale: brunete zdravene si foarte combative si altele blonzii, fade si desirate . Marijana facea parte din prima categorie fiind si foarte comunicativa, drept care ne-am simpatizat imediat. Asistenta medicala si o mai buna vorbitoare de engleza decit mine m-a ajutat enorm in cele 24 ore petrecute in compania lor sa-mi pornesc ca lumea engleza conversationala. Incet incet stincoasa insula Rab isi arata tarmurile pustii si aride incit ma temeam ca sperantele mele exotice se vor termina cu o cruda pacaleala. Peisajul dezolant de la debarcaderul bacului era dublat de o caldura aproape insuportabila reflectata parca din stincile albe care te inconjurau de pretutindeni. Am incalecat totusi increzator africana si m-am indreptat catre interiorul insulei pe singurul de altfel drum de acces. De indata ce am parasit partea vestica si arida a insulei peisajul s-a schimbat radical devenind incintator. Dealuri incarcate de vegetatie diversa si de vita de vie si mai ales de sute si sute de pensiuni faceau loc desertului initial. in partea centrala a insulei se afla orasul Rab, la origine o cetate romana, oras care a fost reconstruit pe ruinele initiale. Dar sa nu anticipez prea mult, deocamdata cautam campingul auto care intirzia sa apara. Cind in fine mai erau 3 sau 4 km pina la oras apare in sfirsit o benzinarie INNA unde ii gasesc opriti si pe motociclistii croati cu care am socializat pe bac care intrebau si ei de camping. Bucuros ca aveam o destinatie comuna, am pornit impreuna cu ei pe un drum care pornea de linga un hipermarket si se indrepta inspre mare , care trecind printr-un cartier de splendide pensiuni ne-a dus pina la urma la autocampingul cautat. Aici mi-au retinut cardul de identitate, dindu-mi in schimb un fel de legitimatie plastifiata de acces si o harta a campingului care s-a dovedit total inutila in supraaglomeratie, deoarece locurile de campare nu erau practic nicaieri delimitate si fiecare isi marcase cu funii de intins rufe, vehicole sau alte obstacole lebensraumul. Multi venisera pe cite una sau doua saptamini si-si delimitasera abuziv zone pentru puericultura, batut bnevasta, uscatorie de rufe,etc, etc.Chestie care la- facut si mai negru decit era pe Drago, sotul Marijanei, un nazist tipic crooat, fumator inrait de tigara de la tigara, inalt si desirat, tantos si militaros, purtind numai camasi si tricouri negre. Acesta si-a manifestat nemultumirea prin amarnice pufaituri si strimbaturi crunte, dar altcineva a rezolvat pina la urma problema care tindea sa devina serioasa, deoarece in curind avea sa se lase noaptea, asa ca Marijana a pus pina la urma piciorul in prag observind un spatiu liber unde incapeau bine doua corturi si doua motoare intre rulota unor frantuzi si cea a unor italieni si a impins KLE-ul acolo total insensibila la vociferarile in cele doua limbi de circulatie mondiala. Frantuzul caruia i se cotropise spatele "casei" a cedat primul dind din miini agasat si s-a retras ca un viezure in caravana lui, in schimb italianul ciriia in continuare, parind ca cedeaza la un moment-dat, discutind cu nevasta-sa si apoi revenind insa in forta din nou la cearta. Am realizat ca situatia nu poate sa duca nicaieri deoarece fiecare dintre protagonisti se certa in limba proprie, dreptatea fiind insa clar a noastra, am pornit africana si am patruns si eu claxonind in zona de conflict. Macaronarul s-a intors catre mine impreuna cu vorbele grele din care intelegeam in rastimpuri " sporca miseria". Nu am nici un respect fata de natia asta de infecti si de mascarici (ma refer la Italieni, am avut de-a face cu citiva in afaceri si sint ultimele scursori ale Europei, mai lasi si mai duplicitari cu mult decit noi) Asa ca am folosit fara sa pierd timpul ascedentul staturii mele si indreptindu-ma amenintator catre piticul masliniu, l-am intrebat senin: "Do you want to fight with me? remember, you have lost the war in 44 insn`t it?" Get lost, now! Individul raminind perplex, s-a retras in bratele durdulii ale piticei de nevasta-sa, gata sa o rastoarne de pe picioare, iar eu am dat dispretuitor din miini catre ei si m-am apucat sa-mi montez linistit cortul. A doua zi perechea peninsulara ne saluta cordial de parca nimic nu s-ar fi intimplat, presupun ca le cam intrase frica in oase si frica se pare ca la unele popoare sta si la baza respectului. S-a facut tirziu, voi continua daca am timp si mine, NB! Mesaj completat De indata ce ne-am pus corturile m-am grabit sa fac prima mea baie in Mediterana inainte sa se intunece. Asa ca am intrat in apa curata si calduta din singura plaja de nisip intilnita in Croatia (la fel ca la noi). Marea era linistita asa cum a fost sa fie intreaga mea calatorie dealungul ei, iar salinitatea redusa face baia foarte placuta, nefiind nevoit sa-ti feresti mereu ochii sau sa faci neaparat dus apoi ca sa speli sarea de pe tine. Asa ca m-am desfatat in voie aproape o ora, pina cind Marijana m-a strigat de pe mal intrebindu-ma daca nu ies cu ei in oras la un suc. Asa ca dupa un dus prelung si racoritor ne-am urcat pe motoare si dupa cam 4 km am ajuns in orasul cetate Rab. http://picasaweb.google.com/10752169475344...ntenegruSerbia# aici sint toate pozele din tura pe picasa, inclusiv cele din insula Rab http://www.facebook.com/#!/album.php?a...100000124824079 iar aici selectiile din Rab Orasul cetate si port Rab este reconstruit pe ruinele vechii asezari romane asa ca pastreaza structura initiala cu zeci de strazi inguste incit daca intinzi ambele miini lateral blochezi circulatia, strazi care pornesc din piata pavata cu piatra aflata in centrul istoric ca niste spite catre mare. Orasul vechi poate fi considerat in integralitate un muzeu in aer liber, chiar daca cladirile vesnice din piatra sint utilizate la maximum pentru magazine extrem de diverse, pensiuni sau localuri. Viata de noapte este deosebit de intensa, iar lumea se distreaza dar cumva in liniste, fara orchestre sau muzica pe banda data tare, care sa deranjeze conversatiile intre prietenii adunati la terase, sau pe cei care se plimba pur si simplu admirind vitrinele decorate cu gust, sau facind shoping in zecile de magazine, majoritate cu profil turistic. Impresia pregnanta este de cetate de piatra cu 4 turnuri foarte interesante semanind intre ele, dar fara sa fie identice. Am decis sa ma reintorc sa vad orasul la lumina zilei. Ne-am asezat la o terasa si am comandat freshuri conversind prieteneste ca sa ne cunoastem mai bine. Incruntatul de Drago nu vorbea de loc engleza fiind cum am spus un croat nationalist tipic, fost combatant in razboiul interetnic de 5 ani in care a fost dealtfel si ranit si lasat apoi la vatra ca invalid. Intre timp s-a refacut 100% dar ii convine in continuare postura de militar pensionar deoarece primeste suficienti bani si are si timp sa se ocupe ca lumea de famile, respectiv de cei doi gemeni pe care ii are cu Marijana. In cursul plimbarii prin oras, Drago mi-a aratat fereastra camerei de hotel in care a fost incartiruit alaturi de camarazii sai care luptau pentru o Croatie independenta si care sa apartina Croatilor.De aceea era mereu nemultumit de indisciplina civililor care s-au "muiat" dupa ce facusera ei 'ordine". In insula Rab au fost instruiti si apoi trimisi sa lupte pe front, unde Drago a incasat un glont musulman in picior si a ajuns sa o cunoasca pe Marijana in spitalul in care a fost ingrijit si sa-si intemeieze apoi o familie impreuna cu ea. O poveste tipica de front cu happy end si o familie catolica fericita care tocmai fura din ciclul existentei doua zile doar pentru ei si pasiunea lor comuna motociclismul. urmind ca apoi sa petreaca restul concediului Marijanei linga Zadar impreuna cu parintii ei si cu cei doi copii. A doua zi dimineata dupa o cafea savurata pe plaja impreuna cu cei doi soti, ne-am asezat la program de baie si plaja. Foarte placut de inotat in Adriatica, aceasta parte curata si nepoluata a Mediteranei, unde nu sisti sa-ti intre mizerii in ochi sau sa te alegi cu mai stiu si eu ce pe piele, apa fiind atit de transparenta, incit cu ochelarii de inot pe ochi (care eleimina de fapt difractia altfel nu ai avea nevoie de ei) vezi in apa la zeci de metri distanta si fiecare amanunt de pe fundul marii. Curind un anunt scurt la microfon in engleza , incepe un fond muzical alert si apare imediat o "barbie " profesoara noastra de aerobic. M-am prins si eu cu placere in acest joc atit de profitabil pentru sanatate, dar si pentru tonusul psihic. Pina si incruntatul Drago a venit si el sa se miste zimbind poate pentru prima oara soarelui, marii si multimii de oameni care se miscau sincron. Apoi noii mei prieteni au trebuit sa plece, deoarece pentru ei timpul era foarte scurt si trebuiau sa se intoarca in curind la Zagreb si voiau sa ajunga sa se intilneasca cu citiva prieteni la Zadar fara sa se streseze apoi cu drumul de intoarcere si sa nu-l faca noaptea. Asa ca ne-am urat reciproc asfalt uscat! si ne-am promis la fel reciproc ca ne vom mai cauta si ca ne vom vedea cu placere cind ne-om vedea! Eu am mai ramas pina la orelke dupa amiezii sa degust pe saturate aceasta prima zi de plaja si de baie la mare, apoi lasindu-mi linistit bagajele in cortul inchis m-am dus sa vizitez pe indelete cetatea Rab. Fotografiile facute acolo spun totul, te simti de parca ai fi pe platoul de filmare de la "razboiul Stelelor" intr-un oras science-fiction construit de o civilizatie care adora piatra si te astepti ca de dupa fiecare colt sa apara cavaleri Jedy inarmati cu sabiile laser activate, porniti in expeditie pentru anhilarea lui Vader si salvarea galaxiei sau cel putin a printesei Leia, mereu condamnata la executie. Pentru doi euro (din nou echivalentul unei inghetate )paznicul te lasa sa urci in turn spunindu-ti doar sa ai grija pentru ca posibilitatile sa te arunci de acolo voit sau din greseala este mai mult decit reala, neexistind prea multe elemente de securitate. Splendida panorama orasului si a marii vazute din turn si impresionante vechile clopote, chiar daca acum sint miscate prin mecanisme electrice prin telecomanda. De aceea si dangatul lor a devenit impersonal neavind in spate opintelile si zbuciumul clopotarului care era nu, un muzicant in felul lui. In fine dupa ce admir yahturile de lux trase la cheiul marinei ma reintorc la camping, string tot, platesc cam 20 euro(cea mai scumpa cazare de camping, dar care a meritat cu prisosinta)inclusiv pentru ca am profitat de spatiile de dusuri si chiuvete generoase pentru a-mi spala rufaria "consumata" care s-a si uscat in timp record, intinsa in devalmasie pe ramurile unui pin umbrela mediteanean.Nimeni nu se sinchisea insa de acest aspect in a adunatura de nomazi plina de rulote, automobile corturi si de sfori cu rufe multicolore intinse la uscat. Dupa ce imi recuperez ID-ul imi iau adio de la acest paradis facindu-mi promisiunea ca voi reveni, merita cu prisosinta. Acesta este si paradoxul vietii de satrar (in limbile slave cortului i se spune "satra" de unde si conotatiile peiorative din limba romana de "satrari" cu care sint gratulati tiganii, ultimii nomazi de profesie ai acestei lumi-precum si cei care-i imita ). Vreau insa sa va spun ca desi aparent incomoda, o data rodat, viata de satrar are farmecul si avantajele sale, care compenseaza infinit micile dezavantaje care tin toate de standarele de fitze si de confort adoptate mereu de catre populatia serioasa Adevarul e ca dincolo de aspectul financiar important si el in turele lungi, cortul reprezinta posibilitatea mobilitatii extreme si a camparii ori unde acest lucru este permis, fara a risca sa te confrunti cu orarul restrictiv sau diversele toane ale proprietarilor de pensiuni. Inclusiv cu surprize privind igiena sau companii nedorite de scandalagii nocturni. Eu sint multumit cu cortul, dorm mereu pe aceiasi saltea tare (autogonflabila) citesc la lumina puternica si economica a lnternei cu led-uri, imi fac linistit cafeaua la primus dimineata stind comod pe trepiedul meu si admirind rasaritul, ma gospodaresc cu mincarea cum imi place, "ridic satra" si o pun cind si cit imi convine, iar la nevoie pentru 8-10 euro apelez la confortul si serviciile unui camping daca nu am conditiile astea in mijlocul naturii. In tot acest tur am dormit doar 4 nopti din cele 11 in campinguri, inrest am preferat zone mult maim linistite si pitoresti. . Editat August 30, 2010 de Galen Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ladyhawk Postat August 31, 2010 Share Postat August 31, 2010 Ce sa spun, ai avut un concediu de vis. Nu-mi ramane decat sa sper ca iti voi calca pe urme, cat mai curand Ar fi bine sa-ti pastrezi scrierile, esti foarte atent la detalii (altii nici nu le-ar sesiza)...e o placere pentru oricine va fi dispus sa citeasca. Iar colectia de fotografii este foarte valoroasa. Asfalt uscat si sa auzim doar de bine! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Galen Postat Septembrie 1, 2010 Autor Share Postat Septembrie 1, 2010 Ce sa spun, ai avut un concediu de vis. Nu-mi ramane decat sa sper ca iti voi calca pe urme, cat mai curand Ar fi bine sa-ti pastrezi scrierile, esti foarte atent la detalii (altii nici nu le-ar sesiza)...e o placere pentru oricine va fi dispus sa citeasca. Iar colectia de fotografii este foarte valoroasa. Asfalt uscat si sa auzim doar de bine! Multumesc pentru aprecieri Ladyhawk, Probabil ca ma obsedeaza una dintre ideile promovate in "Bladerunner" si anume ca e pacat sa se piarda si sa nu impartasesti si sa ramina doar pentru tine, anumite culori senzatii si sentimente care te incearca in drumurile tale. Mai ales cind din vari motive esti predestinat sa calatoresti mai mult de unul singur. Asta in conditiile in care si mie imi place sa receptez informatie complexa, indiferent daca vine sub forma de fotografii sau povesti de calatorie . M-am gindit si eu sa adun cindva tot ce am scris de-a lungul timpului, e posibil sa fie si lucruri bune si interesante acolo, dar momentan prefer inca sa-mi traiesc romanele Ideea e sa nu mergi pe urmele nimanui ci sa le descoperi in timp pe ale tale(singurele de fapt care ti se potrivesc) din galeria infinita de posibilitati ale viitorului. Sa incerc sa mai avansez cu povestea mea acum. Intors pe riviera din insula Rab am dat bice bidiviului catre Zadar. Riviera contina in acelasi ton deasupra prelungii insule Pag pentru ca dupa vre-o 60 km drumul sa se indeparteze de mare. Relieful ramine in continuare muntos si destul de arid, lipsind cu desavirsire riurile sau piriurile. Apoi drumul trece pe un pod monumental care traverseaza golful prelung iscat de insula Pag si se indreapta in fine spre orasul port Zadar. Deodata in stinga drumului, imi apare un peisaj atit de familiar incit imi venea sa ma frec la ochi. Hipermarketul Metro Zadar identic inclusiv ca si dispunere pe marginea drumului cu cel din Clujul meu. Ma gindesc ca este o buna ocazie pentru a-mi cumpara anumite alimente strategice, dar mai ales eram foarte curios sa fac comparatie intre cele doua magazine. Similitudinile continua si in interior, unde stiam deja unde sa caut diversele marfuri, dispunerea lor fiind aproape identica. Nu mi-am luat carucior fiind mai mult curios decit decis sa cumpar cine stie ce, dar pina la urma "boala de en gros" s-a decolansat si abia imi ajungeau miinile si duceam rezemate de piept produsele alese de pe rafturi. Ajuns insa la casa au inceput problemele. Cardul meu de metro nu era acceptat de catre reteaua locala de calculatoare iar angajatii politicosi dar nu prea amabili, doreau fie sa le las produsele fie sa ma duc la birouri sa-mi faca card croat de o zi. Pina la urma o clienta amabila mi-a cedat cardul ei si lucrurile s-au rezolvat amiabil. Cel mai mult m-am bucurat de sucul de mere la cutie de carton de 2 litri (mi-am luat doua) deoarece eram mereu deshidratat si beam cantitati mari de lichide. Dupa o scurta hoinareala pe strazile orasului a carui vizitare temeinica am lasat-o pentru alta tura, m-am grabit sa-mi continui drumul pe drumul de riviera care reincepea dupa Zadar. De data asta insa ceva se schimbase, muntii erau mult mai putin inalti, iar banda litorala mult mai larga. Asa ca drumul isi permite sa paraseasca uneori marea si lipsesc celebrele viaducte care sa taie golfuletele. Umbrele serii m-au prins inainte de localitatea Biograd Na Moru unde am gasit o parcare cu drept de campare (lucru rar in Croatia). Camparea libera nu este permisa in Croatia iar spatiile publice gratuite de campare sint cunoscute doar de catre localnici asa ca sint greu de dibuit de catre turistul obisnuit. Dar daca te uiti cu atentie vei observa adeseori aglomeratii de vehicole in unele parcari situate dealungul rivierei in special la capetele viaductelor. Cum spuneam, viaductele duc soseaua peste golfulete creeate de cite un firicel de apa 9activ poate doar iarna sau in timpul ploilor dar care a sapat totusi de-a lungul timpului o vale in masivul muntos, vale care debuseaza in mare printr-un golfulet mai mult sau mai putin adinc. Datorita apei impregnate in sol de-alungul vaii seci, creste totusi o vegetatie luxurianta care se prelungeste pina pe malul marii si e foarte placut sa poposesti acolo la umbra, incins fiind de caldura miezului zilei, si sa faci o baie pe saturate in Adriatica, apoi sa-ti continui drumul. Multa lume isi lasa masinile in parcare si ramine peste noapte in golfuletele astea unde nu arareori zaresti ridicate corturi. Altfel toate plajele din exteriorul localitatilor cit de cit mari, indiferent cit de stincoase sint, sint concesionate de catre proprietarii de autocamp-uri unde ai pentru 6-10 euro acces la baie si dus. Si la aglomeratia de rigoare, indiferent daca tu ai chef sau nu de socializare. Atentie oricum unde va puneti cortul, evitati sa-l puneti sub maslini.Asta daca vreti sa va odihniti cit de cit in cort ziua. Maslinii sint plini de niste insecte care cinta indiferent de cit e de cald ca si greierii dar de 10 ori cel putin mai tare. Este vorba de cicade al caror tiriiit este aproape asurzitor. Dar sa revin, era vorba de o parcare publica unde mai multa lume dormea fie in masini, fie isi intinsesera corturile. Aveai la dispozitie citeva containere pentru gunoi iar dincolo de sosea mai bine de un hectar de tufisuri E grozav sa campezi pe malul marii in acea zona, doar apa potabila sa ai la tine, sint multe insule in fata si marea e deosebit de calma, practic un lac fara valuri cu apa foarte curata si calda. Apoi dupa o baie matinala pentru inviorare, am strins cortul si bagajele si mi-am continuat drumul dealungul rivierei ajungind catre seara la Split. Aici am intrat in piata centrala unde este admisa doar circulatia pietonala si am admirat detasarea si pofta de viata sociala a locuitorilor care umpleau alaturi de turisti de pretutindeni localurile si terasele. Mai multi artisti se ofereau sa-ti faca portretul iar comerciantii te imbiau sa le intri in buticuri, unde gaseai tot felul de suveniruri care sa-ti aminteasca de Croatia. Mi-am ales si eu un tricou pe care mi l-au imprimat pe loc cu o mostra de mindrie patriotica Un tip tatuat cu "tabla de sah" de pe drapelul national care urla pur si simplu: I`m proud to be Croatian! Apoi am iesit din orasul care este foarte asemanator cu Zadar, in primul rind o destinatie calma de vacanta si m-am indreptat catre "Perla Adriaticii" portul Dubrovnic. Mesaj completat Dubrovnikul isi merita cu priososinta renumele de 'Perla Adriaticii " avind o splendida asezare naturala in jurul unui golf aproape rectangular. Accesul in oras este seosebit, traversezi un pod ultramodern peste un brat de mare, iar apoi cobori printr-un tunel in centrul orasului. Cetatea initiala fondata in secolul 13 de catre comerciantii Italieni se numea de fapt Ragusa. Denumirea de Dubrovnik fiind foarte noua, abia in secolul 20 a fost schimbat numele vechi al orasului. Locuitorii majoritari sint croatii, dar intilnesti toate natiile slave si mediteraneene acolo, italieni, bosniaci, sirbi. Din pacate orasul nu are autocamping si nici plaje confortabile nu veti gasi la Dubrovnic asa ca am aruncat doar o privire asupra cetatii vechi cu ziduri inalte de 25 m, care merita vizitata o zi intreaga, timp pe care nu il mai aveam alocat. Si asta deoarece ma tenta extrem de tare sa incerc o aventura si anume vizitarea Bosniei, de fapt a conglomeratului 'republica Sirbska Bosnia si Hertegovina. Nicaieri nu este mai evident fenomenul de intrepatrundere a nationalitatilor decit in Bosnia compusa din musulmanio, sirbi si croati, un amestec exploziv si un vulcan care nici in prezent nu s-a linistit, pacea fiind in continuare asigurata de trupe Europene. Asa ca dupa citeva ore de vizitare a orasului m-am intors catre zona Neum planuind un traseu de drumuri secundare care sa ma duca prin Ljubinje si Stolac la Mostar urmind ca de acolo sa cobor la Trebinje si de acolo sa ajung la Budva in Muntenegru deasemenea prin munti. Frumos proiect, asa ca zis si facut, ma angajez pe o succesiune de forestiere (asfaltate normal) care ma poarta la inaltimi ametitoare desupra marii si rivierei. Pina cind undeva in munti ajung in fata unei bariere unde un granicer matahalos ma intoarce inapoi afirmaind comic ca drumul pe care-l pazea nu duce nicaieri. Nu prea aveam argumente sa insist in schimb el avea kalasnikovul pe piept, asa ca m-am intors suparat pe litoral, am campat intr-un autocamp decent si o baie prelungita si placuta in mare urmata de un dus si un somn bun mi-au refacut moralul zdruncinat de acest esec. A doua zi de dimineata am incercat sa descos patronul autocampului in legatura cu alte variante de a ajunge in Bosnia decit drumul principal prin Neum Stolak dar tipul clatina doar din cap si imi spunea ca trebuie sa fiu nebun ca sa calatoresc prin Bosnia, regiune in care si in prezent locuitorii isi duc cu ei la munca kalasnikoavele. In fine, neavind alta alternativa, am urmat traseul respectiv si spre surpriza mea ceea ce incepuse a fi o sosea serioasa a devenit de indata ce am trecut vama bosniaca un drumeag prapadit montan care urca in zigzag spre inaltimi tot mai aride si mai pustii, unde pina si pinii arata ca si carbonizati de seceta. Deodata imi trece un gind sinistru prin minte, daca se strica motorul acum. Presupun ca simtisem de fapt ceva in neregula pentru ca intradevar dupa citeva rateuri in carburi, motorul s-a oprit. Era prima data in 4 ani de cind trag de motorul asta ca imi face vre-o figura la drum, incepusem sa cred ca este cu adevarat indestructibil. Cu toata caldura un fior rece imi trece dealungul sirei spinarii, ce ma fac in pustia asta? Ma mobilizez insa imediat si imping motorul la umbra unui gard de cimitir parasit si inainte sa scot sculele ii mai dau un bumb, la care porneste imediat de parca nimic nu s-ar fi intimplat. Imi continui drumul in forta, asteptind sa faca iar figuri, dar nimic neplacut nu se mai intimpla. Ajung la Stolak, adica aproape ca eram deja in oras cind motorul se opreste din nou, nu insa si motocicleta deoarece coboram serpentinele spre oras in frina de motor. Opresc in primul refugiu cu umbra, ii dau bumb dupa bumb si ...nimic. Dar dupa 5 minute de repaus o ia din nou normal si merge din nou perfect. Intru rau de tot la idei si imi dau seama ca singura problema posibila putea fi pompa electrica de benzina. Tinutul in care eram era sterp si sarac iar oamenii intilniti vizibil necajiti. In fiecare statie de benzina cite doua tinere bosniace spalau parbrize pentru un mic bacsis. Nu doream sa ramin pe marginea drumului in pana intr-o asemenea tara, asa ca cu toata parerea de rau, a trebuit din nou sa renunt la ideea de a ajunge la Mostar, desi mai aveam doar ceva peste 50 km pina acolo. Asa ca m-am indreptat pe cel mai scurt drum inapoi spre riviera Croata de-a lungul unui canal cu apa dulce si am trecut granita la Metkovik intersectind dincolo de orele amiezii din nou riviera la Opuzen. Asa ca nu am avut altceva de facut decit sa-i plictisesc pentru a 4-a oara pe granicerii din portiunea bosniaca a rivierei (republica Sirbska) dar macar am luat un nou rind de placinte formidabile (mari specialisti bosniacii)de la Pekarna Centar. Apoi am batut din nou drumul Dubrovnicului unde am ajuns cam pe inserate, dar nu suficient de tirziu incit sa nu-mi continui drumul catre granita cu Muntenegru si catre Budva. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
calinbac Postat Septembrie 2, 2010 Share Postat Septembrie 2, 2010 o mica paranteza in Dubrovnik undeva aproape de centru intr un golf este autokamp solaris mai bine ca nu ai stiut de el, deoarece il abandonai imediat ca si mine cand iti spunea ca te costa 31 euro sa pui cortul acolo Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Galen Postat Septembrie 2, 2010 Autor Share Postat Septembrie 2, 2010 (editat) Odata trecut de Dubrovnik drumul parasea riviera si se inscria printre paduri mediteraniene de pini punctati de chiparosii fusiformi si cu frunzisul de un verde intunecat. De aici cred ca vine si numele tarii (Cerna -Gora-tinutul intunecat, tara intunecata) Deasemenea peisajul din jur devenea tot mai framintat si mai stincos iar muntii se inaltau tot mai inalti in jurul meu. Pentru ca foarte curind traficul blocat de o lunga coloana vesteste apropierea granitei cu Muntenegru. Prima granita adevarata intilnita de mine pina acum, unde in pofida informatiilor detinute de pe net, mi-au cerut pasaportul pe care din fericire il luasem cu mine si mai era inca valabil. Aici s-a sfirsit si civilizatia de tip occidental care caracterizeaza Croatia si totul a devenit mai auster, incepind de la arhitectura mai putin sofisticata a cladirilor si pina la lipsa refugiilor si a locurilor amenajate de "belle vue". Deasemenea traficul e mult mai dezordonat lucru cu care am sa ma obisnuiesc repede in Serbia unde si soferii si motociclistii sint niste Kamikaze. Bineinteles ca s-au facut din nou auzite si claxoanele obraznice si folosite fara discernamint de care ma dezobisnuisem. M-am gindit de multe ori ca fabricantii monteaza inca claxoane pe automobile doar pentru lumea a 3-a si Europa de Est, in lumea civilizata acestea fiind folosite conform destinatiei, adica doar in caz de urgenta, participantii la trafic avind unul fata de altul o atitudine prevenitoare si politicoasa. Muntenegrenii sint urmasii vechii populatii Ilirice in aceste tinuturi avind o framintata istorie, fiind colonizate apoi masiv de catre romani cu tot gemischtul de natiuni plebee din imperiu si in fine recolonizate mai tirziu de popoarele slave care s-au stabilit pe aceste meleaguri. Este foarte interesant cum acest areal de locuire preponderent slava (spatiul exyugoslav) s-a divizat atit de extrem in popoare cu origini comune, dar influente externe foarte diferite care in prezent au ajuns chiar sa se urasca si sa se extermine chiar unii pe altii cind li se ofera ocazia. Muntenegrenii seamana mai degraba cu sirbii ca temperament, din fericire insa sint ceva mai potoliti in manifestari. Oricum acest principat muntos si acoperit in mare parte inca de paduri este de o frumusete salbatica atit in partea litorala cit si masivele muntoase inalte de peste 2000 metri si bogate in fenomene carstice, in defilee si lacuri intinse si riuri navalnice. Odata iesit din zona granitei, drumul iese pe riviera in golful Kotor unde treci strimtoarea cu feribotul spre Budva. O intimplare draguta la casa de bilete, am intrebat daca pot plati in euro si revad si acum zimbetul larg al functionarului, care s-a grabit sa-mi aminteasca ca intimplator euro e moneda lor nationala. Idee excelenta zic eu, care le scurteaza lor tranzitia cu decenii, pentru ca nu-si pot ascunde ineficienta si delapidarile in spatele unei monede nationale artificiale, umflate uneori cu pompa, alteori devalorizata intentionat functie de interesele potentatilor. Dupa Tivat drumul paraseste din nou riviera trecind printr-o zona industriala punctata de mici localitati si drumuri care duc la diverse afaceri. Inainte cu vre-o 15 km de Budva apare o zona comerciala cu supermarketuri si benzinarii. Profit sa-mi fac plinul de benzina si sa-mi reimprospatez rezerva de alimente. Abia dat jos de pe motor, ma aplec instinctiv cind aud un suierat puternic si un imens avion trece la citiva zeci de metri pe deasupra mea si aterizeaza putin mai in fata pe aeroportul Budva. Nu ies insa bine din parcarea supermarketului, apuc sa fac doar vre-o 2 km, ca motorul se opreste din nou. Aceeasi poveste, astept de data asta mai mult, dar in final porneste ca de obicei. Imi dau seama cu ocazia asta ca problema la pompa apare absolut aleator, identic in plina sarcina sau in frina de motor, la fel la cald sau la rece. Doar ca merg in medie cam 200km pina apare, ceea ce imi da speranta ca voi ajunge acasa fara sa ma murdaresc pe miini sau sa ma vad pus in fata unei situatii imposibil de rezolvat ad hoc. Inainte de Budva urc in serpentine un munte abrupt si desi soarele apunea grabit, rezist tentatiei de a-mi instala cortul intre tufisurile dintre serpentine sau la capetele acelor de par, sperind sa gasesc cit mai repede autocampingul mult asteptat. Spre deosebire de Croatia unde infrastructura turistica este hiperdezvoltata si gasesti la fiecare pas camere sau autocampinguri, in Muntenegru cazarea este momentan concentrata in orase si statiuni, lipsind anunturile sufocante si omniprezente in Croatia gen 'Sobe' sau "apartmani". Mai mult decit atit desi am strabatut mai bine de 100km de la granita inca nici un anunt de autocamp nu a aparut in raza mea vizuala. Dincolo de virf, asfintitul si inaltimea la mcare ma aflu imi releva o splendida panorama asupra statiunii si asupra marii unde panorama nu mai este limitata de insule. Fara sa exagerez cu nimic consider ca Budva este cea mai bine asezata statiune de pe litoralul Adriaticei o advarata "perla neagra" si daca inca nu si-a cistigat celebritatea meritata este doar pentru ca nu este inca cunoscuta. Mesaj completat o mica parantezain Dubrovnik undeva aproape de centru intr un golf este autokamp solaris mai bine ca nu ai stiut de el, deoarece il abandonai imediat ca si mine cand iti spunea ca te costa 31 euro sa pui cortul acolo Nu ma mira de loc patania ta. Asa este, din toate punctele de vedere Dubrovnikul este un oras scump. Intimplator ei din asta traiesc, ca nu am vazut in jur nici un fel de industrie alta decit cea turistica. Data viitoare cind ma duc sa-l vizitez in mod amanuntit am sa am grija sa campez inainte de oras cu vre-o 60 km unde stiu deja un camping foarte decent cu 8 euro pe noapte. Mesaj completat Dupa cum vedeti ma grabesc sa continui povestea pe care sper sa o termin saptamina asta, ca sa-mi pot incarca apoi computerul cu problemele curente, incetind sa visez la un spatiu temporal pe care degeaba incerc sa-l extind in prezent, insa trebuie sa recunosc ca si rememorarea fiecarui kilometru din aceasta vacanta de vis imi face mare placere. Imi cer scuze pentru greselile de exprimare si cele ortografice pe care le mai fac, mai ales ca scriu direct pe forum si am foarte rar timp sa revad sau sa editez cele scrise. Asa dar dupa o curba de culme, Budva apare in toata splendoarea in fata mea, cu ultimele sulite de foc ale soarelui care apunea reflectate din termopanele etajelor superioare ale hotelurilor si la fel apare si marea, un spatiu larg deschis si liber de insulele in care privirea se obisnuise sa se agate pe coasta Croata. Intru rapid in oras si spre norocul meu ajung din urma un motociclist local pe care il atentionez ca vreau sa vorbim. Nu prea stia omul engleza, dar ii arat cortul si intelege repede ce vreau si imi indica directia soselei de riviera care iesea din oras explicindu-mi meserias prin semne ca voi trece peste trei viaducte pina ce ajung la camping. Numar cele trei viaducte si intradevar deslusesc o bariera si ceva baraci ascunse intr-un cring de pini si de tufisuri dese ca o jungla. Intru pina in inima campingului, las motorul si ma invirt putin cautind zona de corturi. Nu mai vazusem in viata mea un camping atit de rudimentar si ciudat, parca eram pe planeta maimutelor. In mod total dezordonat, printre tufisuri erau dispuse total aleator zeci de fundatii de beton placate cu mozaic puscat de vreme incit parea roman , iar pe unele dintre ele erau inca in picioare baraci jalnice de placaj jupuite de vreme si cirpite in fel si chip. Unele aveau chiar si burlane scoase afara, semn existau inauntru sobe de gatit, sau erau destinate si folositei in sezonul rece. Detest pur si simplu pina si ideea de a ma gindi ca asi putea sa dorm in asemenea conditii, asa ca incep sa caut pe cineva din personal, o autoritate, ceva... Pina la urma niste tipi care o mai rupeau pe englezeste, ma trimit la o baraca mai rasarita unde salasluia responsabilul. Dupa ce ii explic tot prin semne cam ce urmeaza sa fac, adica sa-mi intind cortul, acesta imi explica ca arealul de care raspunde nu admite corturi, dar ca sa mai urc citeva sute de metri pe sosea si voi da de intrarea campingului de corturi. Buna treaba imi zic si mai ales ciudata aceasta segregare, dar noah, nu sint oamenii de vina. Asa ca ma urc pe motor, parcurg distanta specificata si dau peste un butic de acela gen "diverse" alaturi de care era o bariera din lant pe linga care incapea din fericire o motocicleta. Se intunecase complet asa ca las motocicleta pe o alee in panta, imi fixez frontala cu LED-uri pe frunte si pornesc in cercetare. Aleea care fusese cindva pina intr-un punct betonata, coteste printre mici poieni napadite de tufisuri. In prima poiana dupa intrare, erau vre-o doua rulote si citeva corturi, dar si multa harmalaie provocata de tineri destul de afumati dupa volumul sonor debitat, asa ca am evitat-o. A doua era in panta si plina de tufisuri. Abia a treia aflata destul de jos, de fapt sub ultimul viaduct pe care il traversasem am considerat-o potrivita din toate punctele de vedere. Era vizibila de pe trotuarul viaductului si in plus mai era campata acolo o familie numeroasa judecind dupa numarul rufelor intinse pe funii la uscat si al scaunelor pliante de plaja asezate in jurul unei mari mese deasemenea pliante. Erau de fapt pina la urma doua familii de sirbi care isi faceau concediul impreuna. Aici fac o paranteza, deoarece doresc sa scot in evidenta lipsa de fitze si ospitalitatea sirba. Indiferent unde am intilnit sirbi, acestia se mai considerau inca in tara lor si s-au purtat extrem de sociabil si de frumos cu mine, asa ca din punct de vedere uman apreciez cel mai mult acest popor. Nici cele doua familii nu faceau exceptie, dupa ce s-au lamuirit din ce tara vin au dat bucurosi mina cu mine si m-au prevenit imediat ca au sa vina probabil si la mine niste tipi ca sa incerce sa ma taxeze, dar sa stiu ca acest camping precum si capatul plajei de dedesubt sint publice si gratuite si sa nu le dau nici un bamn acestor inselatori. Deasemenea m-au asigurat ca sint in perfecta siguranta linga ei si mi-au urat noapte buna. Inainte sa ma culc, cobor pina la mare sa fac o baie. Plaja era plina de surprize. In primul rind o alee paralela cu marea betonata permitea accesul lesnicios in orice punct al plajei. Dealungul aleii era plin de localuri pentru toate buzunarele cu ofertele expuse pe mari panouri si am constatat imediat ca preturile sint cu o treime mai mici decit in Croatia si in mod categoric mai mici cu ceva decit la noi. Deasemenea plaja era de nisip iar eu eram la extremitatea sa sudica, normal la iesirea din oras. In jur de 100 metri de plaja erau publici, in rest cit vedeai cu ochii, cohorte de sezlonguri si de umbrele de inchiriat se intindeau indefinit la orizont. Apa marii era la fel de curata ca pe tot intinsul acestei mari speciale, Adriatica. Adica nu erau absolut de loc algele si mirosul de scoici aflate in descompunere de pe tarmul marii noastre. Practic lipseau cu desavirsire si de pe plaja cochiliile omniprezente la noi, nu erau nici scoici, nici melci. Panta platoului continental e mare in Muntenegru iar nisipul il gasesti doar pe plaja, fundul marii este srtincos si bolovanos ca aproape peste tot pe acest litoral adriatic. M-am aruncat cu incredere in apa adinca si am inotat citeva sute de metri. Spre bucuria si surpriza mea in apropierea tarmului, in zona de spargere a micilor valuri adriatice (nu am vazut valuri mai inalte de 5 cm tot turul, poate ca nu am nimerit perioada vintoasa )apa era luminescenta cind o loveam cu miinile ca sa inot. Nu era acelasi efect formidabil de anul trecut de la Portita, cind aruncam stropi de lumina in jur si ma imbaiam parca intr-o spuma de diamante, dar totusi microalgele scinteiau suficient incit sa-ti vezi bine conturul miinii. Se pare ca dezvoltarea microorganismelor tine de o anumita salinitate a apei, mai redusa cu mult in Adriatica decit cea a Marii Negre si comparabila cu apele salmastre de la Portita, unde debitul de apa dulce al Dunarii reduce masiv salinitatea marii. In schimb in Muntenegru marea fiind adinca este si destul de rece, nu poti intirzia mai mult de 20 minute la o baie, chiar daca esti obisnuit cum sint eu cu apa lacurilor de munte. In vreme ce in Croatia poti sa te balacesti in apa ziua intreaga daca ai chef. Eu insa imi alocasem inca din tara doua zile lejere de odihna de baie si plaja la Budva si eram pentru inceput foarte multumit de conditii. Pe plaja la ambele capete era cite un dus unul deservind plaja publica, iar celalalt plaja privata. Am rasucit robinetul si functiona, asa ca am putu face si dus. o sa spuneti ca un dus la 100 metri de plaja e putin si poate ca asa si este, dar adevarul este ca dusul nu este neaparat necesar dupa o baie in adriatica, atit de curata este apa marii, iar salinitatea redusa a apei nu te lasa cu pete sau praf alb pe tine dupa ce se usuca. Asa ca am remarcat si in timpul zilei ca lumea folosea dusul mai mult ca sa se racoreasca, mai cu seama ca era interzisa folosirea sapunului sau a sampoanelor, neexistind un sistem de scurgere. Asa ca urmatoarele doua zile asta am si facut, baie si plaja alternind cu plimbari in lungul intregii plaje din Budva (cam 5 -8km) sau cu africana prin oras. Plaja mea era interconectata cu urmatoarele printr-un tunel spectaculos si iluminat noaptea, care strapungea un umar de faleza, iar urmatoarele plaje pietroase sau nisipoase aveau fiecare farmecul lor, putind sa alegi fie accesul facil pe nisip, fie salturi spectaculoase de pe pontoane de plastic, sau chiar de pe stincile stratificate si oblice care dau un farmec aparte locului. Mincarea cu specific autohton era foarte accesibila la localurile de pe plaja, unde personalul se purta amabil si corect cu tine, fara sa ai de loc senzatia aceea slinoasa de pe litoralul Romanesc ca esti mereu inselat si jupuit. Poporul Muntenegrean are din fericire demnitate si asta se simte la orice pas, atit pe plaja cit si in magazinele si buticurile din oras. Desi gasesti la tot pasul tonete care iti ofera mincare, inghetata sau fructe, nimeni nu trage de tine, preturile sint peste tot afisate si repet, vinzatorii se poarta foarte politicos si prevenitor. Foarte infloritor este bineinteles comertul cu tigari de toate felurile si marcile al caror pret porneste de la 0,6eur pina pe la 1,2eur. Asa dar, mai putin de jumatate din preturile de la noi. A fost foarte tentant pentru mine care ma lasasem abia de o luna de fumat, dar m-am abtinut sa-mi iau un pachet macar, desi le visam pur si simplu noaptea asa cum stateau expuse pe tarabele de pe plaja. M-am multumit sa cer vecinilor mei cite una la cele doua microchefuri pe care le-am tras cu whisky-ul si cu berea mea si cu vinul lor si cu mincarea gastita in stil sirbesc-foarte condimentata. Asa ca pastrez amintiri deosebite din Budva si sint sigur ca voi mai reveni, fiind cel mai frumos si atractiv litoral pe care am fost vreodata. Mesaj completat A venit insa si dimineata cind fara sa mai imi setez telefonul sa ma trezeasca, am facut ochi pe la 5,30, mi-am incalzit apa pentru nesul de dimineata si am inceput ritualul obisnuit de impachetare. Ca orice tourer inrait, aveam stabilit de mult locul fiecarui obiect in bagaje asa ca aceasta rutina dura foarte putin, in general in 15 minute eram gata de drum. Apoi urma verificarea sumara a motocicletei, starea de umflare a pneurilor, starea lantului, suspensiile, luminile, frinele. In sfirsit venea si timpul stringerii cortului. Inventia asta, cortul quechua merita tot respectul. E adevarat ca nu poate fi carat decit pe tourerele mari, avind forma unei roti de bicicleta (sau parabolica cum au poreclit-o colegii). In schimb se monteaza in 30 secunde si se stringe intr-un minut. Acum doi ani dupa ce l-am cumparat am stat o jumatate de ora sa-l pliez conform instructiunilor, deoarece nu-mi venea sa cred ca poti sa chinui in asemenea hal o structura, fortind-o de doua ori consecutiv in forma de 8 si pliind apoi impreuna cercurile formate. Pot sa observ acum ca scula este de o fiabilitate deosebita si isi face corect treaba de cort dublu si foarte etans (nu mi-au intrat insecte de loc in el) avind in plus aceasta calitate fundamentala a vitezei extreme de manipulare. Asa ca in final asigur bagajele si cortul cu sistemul de mite si corzi pe care l-am adoptat si care imi garanteaza ca bagajele stau la locul lor, mii de km in continuu de-asi face, fac un semn de la revedere catre cortul sirbilor si pornesc motorul. Ies din campingul acesta ciudat si fara utilitati, dar care m-a adapostit fara nici un necaz si pun GPS-ul pe Belgrad. Nu mai aveam decit doua zile ca sa strabat cei cam 1000km pe drumul cel mai scurt, adica Petrovac-Podgorica -Bijelo Polje-Brodarevo- Uzice-Valijevo-Belgrad. Drumul pina la Podgorica este superb, serpentinele te urca pina in virful muntilor ce marginesc statiunea, din pacate lipseste orice refugiu sau punct de belle vue, asa ca nu am putut face decit 2 poze asupra splendidei zone litorale Muntenegrene pe care o admiram doar din goana motorului inclinata in toate unghiurile sau zimbindu-mi din retrovizoare. Apoi drumul coboara si atinge lacul Skadar care constituie o alta baza turistica in Muntenegru, pe malul sau fiind multe unitati de cazare. Dupa parerea mea insa, zona nu se compara ca spectaculozitate cu cea litorala, fiind insa in mod clar un paradis al pescarilor. Peste tot se vad navoade barci si undite care denota ocupatia principala din zona. Podgorica este un orasel oarecare, asa ca nu am motive sa opresc, in schimb in fata se ridica masive muntoase de peste 2000 metri, drept care imi fac plinul ochi inainte sa urc, in caz ca se termina pompa sa pot sa o anulez. Desi nu asi vrea de loc sa verific teza cum ca africana ar functiona si fara pompa de combustibil daca pui alimentarea pe direct si rezervorul este mereu plin. Si incepe cu adevarat distractia.... Drumul abia are latimea incit sa incapa ca lumea o singura masina si doar din loc in loc este latit incit sa se poata depasi sau sa incapa doua vehicule alaturate venind din sensuri diferite. Chiar si cu motocicleta era dificil sa faci depasiri fara o planificare strategica a lor, astfel incit sa nu te pomenesti cu ceva venind din fata. Calitatea asfaltului este foarte modesta fiind valurit si zgrunturos, ceea ce insa nu conteaza prea mult pentru africana mea obisnuita mai mult cu macadamul. Drumul urca si urca parca la nesfirsit in ace de par printre sate saracacioase de piatra si un peisaj montan salbatic. Refugiile sau zonele latite sint foarte rare si ii ordon mental pompei sa fie cuminte, iar ea ma asculta. Aproape ca nu reusesc sa opresc pentru a face poze, atit este de mare panta si atit de mult lipsesc zonele cu potential de a opri in siguranta. Totusi reusesc sa opresc in citeva locuri si sa ma intorc pe jos in pozitii de unde vegetatia imi permite sa fac poze: In fine, tot ce urci trebuie sa si cobori, asa ca serpentinele dupa ce se strecoara o vreme printre crestele muntilor incep sa o ia la vale, solicitind acum la maximum frinele si normal atentia, drumul fiind la fel de ingust. Incep insa sa apara mici asezari cu case simple dar cochete cu gradinitele si verandele pline de flori. Pierdut fiind in contemplarea vailor aud deodata obisnuitele deja rateuri si motorul se opreste din nou. Ii sint totusi recunoscator ca nu mi-a facut figuri in zona interzisa de urcus gen Transfagarasan cu deosebirea ca soseaua era doar pe jumatate atit de lata si fara locuri de refugiu. Las africana sa curga la vale fara motor, pina cind dupa un sir de case izolate se intrezareste din nou un urcus. Opresc linga casele respective, imi dau jos geaca grea cu protectii pentru ca eram deja in vale si era foarte cald, imi iau o guma de mestecat si astept cuminte cele 5 minute regulamentare. Degeaba! motorul nu mai porneste, nici dupa 5 , nici dupa 10 si nici dupa 20 de minute. Bateria dadea deja semne de epuizare dupa atitea "bumburi "date, asa ca am realizat ca venise momentul sa apuc taurul de corne, si sa scot sculele. Deodata un tinar vine la mine cu un pahar cu coca cola si ma intreaba intr-o engleza aproximativa daca am necazuri. Il rog sa ma primeasca la el in ograda cu motorul pentru ca am de desfacut si umbra casei lui mi-ar prinde foarte bine. Mesaj completat Il cheama Marko si este sirb. un intelectual de 30 de ani, student la drept si in primul rind un OM. Se invirtea mereu in jurul meu impreuna cu unchiu-sau si nu stia ce sa-mi mai aduca, coca cola, apa, un scaun?. Ospitalitatea sa era reala, netrucata. Era impreuna cu unchiul sau in vizita la bunica-sa careia ii apartinea gospodaria.Venise sa se linisteasca , sa petreaca o vacanta in mijlocul naturii, m-a invitat sa mergem impreuna la anul sa inotam intr-un canion din regiune. L-am intrebat de ce fumeaza tigara de la tigara si mi-a spus ca simte mereu nevoia sa se linisteasca si ca asa sint aproape toti sirbii. Fusese deportat din Croatia impreuna cu intreaga sa familie in timpul razboiului de purificare etnica. Trebuie sa recunosc ca asa ceva era destul de greu de inghitit chiar daca esti intelectual si l-am inteles. Pompa nu voia sa iasa nicidecum de buna voie din cauza firelor de alimentare care aderau undeva foarte tare la cadru si nu aveau rezerva necesara de lungime. Trebuie sa recunosc ca m-am suparat un pic pe baietii de la Honda care nu se gindisera la asta. Asa ca am fost nevoit sa dau jos si rezervorul de benzina ca sa ajung la cupla firelor, ceea ce nu este din pacate o manopera neglijabila mai ales la africana dotata cu crashbaruri. In plus imi lipseau unele scule si trebuia sa recurg la improvizatii ca sa desfac de exemplu un surub cu cap inbus. Deconectind conectorul pompei din cupla am mai cistigat 5 cm, dar insuficient ca sa pot scoate pompa "la vedere". Dar suficient ca sa ajung sa pot taia firele de alimentare de asa natura incit sa le pot ulterior inadi la loc. Demontez partea electrica de actionare a pompei cu platinile electromagnetului si constat impotriva a ceea ce ma asteptam, ca erau in buna regula si construite altfel decit la seriile urmatoare, adica cu imbucare in diagonala pentru autocuratare, deci nemuritoare. Pompa respectiva impinsese in cei 120 mii de km pe care ii avea africana la bord cam 7,2 tone de benzina si va mai impinge inca multe tone in carburatoare pina sa se strice ceva la ea. Atunci ce se intimplase oare? Marko intre timp daduse telefoane prietenilor sai din Podgorica si era deja pregatita o furgoneta sa-mi transporte la nevoie motorul la un service din oras. I-am spus lui Marko sa nu se agite pentru ca in cel mai rau caz cuplez alimentarea pe direct(ocolind pompa) si ridic rezervorul mai sus, punind pur si simplu ceva sub el si ca nu se pune problema unei reparatii la Podgorica. Eram oricum constient ca daca nu o pot rezolva eu, nu o va rezolva nimeni in Muntenegru. In fine o rog pe batrina doamna sa caute prin casa un obiect electrocasnic aruncat si dinsa se intoarce cu o veche lampa de la care iau cablul de alimentare si prelungesc cablul existent ca sa pot viziona pompa in functiune. Alimentez pompa din circuitul ei original dau la automat si masor cu multimetrul 2volti in loc de 12 la borne, asa ca ma lamuresc.Era clar ca defectiunea nu era la pompa ci la circuitul electronic de comanda care nu o lasa sa functioneze decit daca primeste impulsuri de la aprindere, adica daca motorul functioneaza, adica daca exista benzina in tank. O smecherie care face de fapt pompa nemuritoare asa ca in cazul africanei nu ai cum sa arzi pompa daca termini benzina complet. O smecherie care insa imi facuse insa mie acum bucata. Deoarece nici macar nu aveam habar unde este pozitionat releul respectiv si oricum nu aveam altul la mine, solutia a venit simplu, voi alimenta pompa direct de undeva din + contact. Zis si facut, izolez firele originale si alimentez pompa cu firele de la veioza din masa si din borna +contact care venea la releul de incarcare. Normal ca tot asa merge africana si acuma . Africana porneste bineinteles la sfert de parca nimic nu s-ar fi intimplat. Iar Marko impruna cu unchiul si bunica sa se apuca pur si simplu sa joace de bucurie, de parca ar fi fost motocicleta lor. Asta e sufletul sirb, primitor si generos, chiar daca aspru la minie. O iau si eu pe bunica in brate, ne facem poze si schimbam cu bucurie adrese.Am sa-i revad cu siguranta pe oamenii astia faini. La un moment-dat unchiul lui Marko spune ceva pe sirbeste si se apuca cu toii sa rida. Marko traduce ceva de genul: vezi, daca nu ai bani, trebuie neaparat sa ai cap! Demarez apoi in urarile de "drum bun" ale acestei familii de oameni cumsecade. Reparatia durase cam 3 ore iar eu mai aveam mult drum de facut. Planuiam sa ajung sa campez undeva in Serbia. Drumul se lateste treptat pe masura ce coboram in valea inspumatului riu Tara, vale de o rara frumusete si era pentru prima data cind incepeam sa ma simt parca pe meleagurile noastre, undeva in Carpatii Apuseni pe o vale de Crisuri. Deodata de pe un forestier lateral imi aterizeaza pur si simplu in fata ceva rablament de masina de teren de aia comunista ruginita si vai de capul ei. Mi se pare imposibil ca batrinul care o conducea sa nu ma fi zarit, dar poate ca nu avea frine, sau asta era obiceiul locului, oricum trag in asemenea hal frinele incit intru in vre-o doua voblaje pina sa ma redresez. Apoi incerc sa-l depasesc pe tembel, dar el nu ma lasa si accelereaza la maximum, de scoate praful de pe lume dupa el. Ramin prudent in spate deoarece dupa o patanie similara de anul trecut, am realizat ca nu e bine sa te pui cu nebunii. De la o vreme insa tipul reduce iar viteza si ma apropiu iar de el, numai bine ca sa incasez in plin si pe centru unica groapa adinca ca un crater de vulcan din Muntenegru. Noroc ca-mi cususem inainte gentile textile, nu se intimpla nimic, amortizoarele dau in capat de cursa si africana face un salt de recul cit e de grea. Ma enervez si-l depasesc imediat la aspiratie pe individ, fara menajamente si ma duc o vreme cu 140 pina dispare tipul din oglinzi. Ma apropiam de Serbia, tara soferilor nebuni se vedea clar. La un moment-dat zaresc o placuta de avertizare cum ca urmeaza selectie la dreapta spre rezervatia Biogradska Gora si decid sa ma duc si eu la o scurta vizita. Simultan cu mine dar de pe contrasens intra pe drumeag si o trupa de motociclisti sirbi pe motoare strasse. Normal ca incep sa faca pe fitzosii si sa ma depaseasca care mai de care mai artistic. Desi eram incarcat bine ma hotaresc sa le dau o lectie si le arat in curind pe serpentinele de urcare ce inseamna countersteringul si ce beneficii poate aduce, practic ii depasesc pe toti in zigzag. Ajung la seful trupei, care are insa o alta reactie decit ceilalti si imi face politicos loc. Asa ca il salut siu nu-l depasesc, ma postez in spatele lui la o distanta respectuoasa. la care unul dintre ciracii lui crezind ca a venit momentul potrivit, incearca sa taie o curba si ma depaseasca fara sa observe ca vine un jeep de sus in mare viteza. Realizez intr-o fractiune de secunda pericolul frinez imediat si-i fac loc la timp. Mergem asa in formatie pina ajungem la o bariera unde era punctul de taxare. Costa doi euro sa intri in rezervatie si pregatesc si eu banii dupa ce platesc si pleaca temporarii mei tovarasi. Spre surpriza mea paznicul imi respinge banii, imi da biletul si ma anunta ca au platit colegii si pentru mine. Normal ca m-au refuzat apoi cind le-am oferit banii , baietii erau din Belgrad si venisera sa vada si ei rezervatia. Erau prietenosi si apreciasera si ei acesta intilnire aventuroasa cu un motociclist roman. RESPECT! oricum domnilor daca ajungeti sa cititi aceste rinduri si asfalt uscat! era acolo si un african tot cu modelul RD 04 care spunea mindru ca multi altii ca nu are rost sa-si mai doreasca alt motor mai bun. Am vizitat cam in fuga ce-i drept padurea si unul dintre lacuri, apoi m-am grabit sa ies de pe teritoriul Muntenegrului si sa campez in Serbia dupa cum Planuisem. canionul Tara se adincea tot mai mult, este de fapt al doilea din lume ca adincime dupa Grand Canion al riului Colorado din State. Peisajele erau spectaculoase si locurile merita categoric vazute. Deodata in fata mea se face iar coloana, urma granita sirba situata chiar la mijlocul canionului. ma bag in fata ca se lasa seara si vamesii ma lasa sa trec dupa ce se conving ca motocicleta era a mea si ca avea asigurare. Daca pe teritoriul Muntenegrului ma ferisem sa depasesc prea mult viteza legala, oricit eram de grabit, in Serbia acest lucru devine o necesitate. Sirbii isi infig picioarele in pedala de acceleratie pina la podea, asa ca se circula cu 120/130 km/h pe soele acolo unde filtrele rutiere sint mai putin probabile, cum ar fi acesta zona Prijepolje -Uzice. Chiar daca e vorba de defileul Tara cu multe curbe si sectoare periculoase. satul sa tot fiu depasit cu flashurile de rigoare, ma plasez pina la urma al doilea in coloana vitezistilor, mai ales ca umbrele se tot alungeau vestind apropierea serii. Mesaj completat Vremea deprimanta de afara ma indeamna sa incerc sa termin povestirea mea care se apropia oricum de ultimele capitole. Asa dar gonesc o vreme intr-o coloana rapida de masini catre Prijepolje, de unde drumul coteste spre est parasind valea si indreptindu-se peste munti si vai spre lacul Kokin Brod unde speram sa gasesc infrastructura turistica, adica ceva camping sau macar o pensiune decenta. Asezarile sirbe prin care trecusem pina acum nu aveau nici un fel de anunt in sensul asta si nici pensiuni la vedere. Lasasem iarasi gazul, deoarece asezarile devenisera mai dese si eram indoctrinat cu povestile de pe net privind politia rutiera sirba neiertatoare si incoruptibila, precum si faptul ca in Serbia poti face puscarie pentru depasirea vitezei legale. Asa ca nu treceam de 95 km/h, cind deodata sint depasit in forta de un Ducati Monster calarit de o pereche de sirbi, asa ca ma iau dupa ei curios sa vad in ce stil merg colegii nostri pe motocicleta. Adevarul e ca nici la noi in tara nu vezi asa ceva. Nu trecuse mai mult de o ora si incalcasem alaturi de ei tot codul rutier. Depasiri pe linia dubla continua, medie de viteza pe la 130, etc, etc. Intr-un singur fel ii poti caracteriza pe sirbi in trafic, in special daca sint motociclisti: Kamikaze In fine in departare, apare intinderea lacului Kokin Brod, reduc viteza si caut indicatii de camping sau de pensiune. Desi zona era foarte pitoreasca (ceva de genul lacului Belis din apuseni, sau Izvorul Muntelui din Moldova) spre mirarea mea profunda nici vorba de vre-o infrastructura de cazare. Ajung la un moment-dat intr-o statie de autobuz, opresc si intreb lumea. Gasesc pina la urma un vorbitor de engleza care ma linisteste definitiv spunindu-mi ca nu am sa gasesc nici un camping decit in orasul Kacak, adica la inca vre-o 150 km distanta. Situatia era deja cel putin ciudata. Sirbii au o tara frumoasa dar cu infrastructura turistica sint la pamint. Nu am vazut nicaieri pe malul riurilor corturi, asa cum mai vezi in weekenduri pe la noi (era simbata) iar ideea de a campa liber intr-o tara abia iesita din razboaie nu ma prea incinta. In fine, decid sa caut ceva pensiune in Uzice si ma pun serios pe drum. Relieful se inalta din nou si urc fara contenire. Altimetrul gps-ului arata, 1200-1400-1600-2000m. Ma aflu in virful unui podis inalt, soarele apusese deja si nu vad nicaieri nici o perspectiva de campare cit de cit in siguranta in pustietatea montana pe care o strabateam. Apoi deodata drumul coboara intr-o vale abrupta si curind ajung in orasul Uzice situat intre munti. Aici alimentez si intreb la benzinarie de ceva pensiune. Spre marea mea surprindere, angajatii imi spun ca habar nu au de asa ceva, dar sa merg in centrul orasului si sa intreb de vre-un hotel. Asa ceva nu imi intra insa in buget, eram odihnit si de loc disperat, prin urmare decid sa imi continui drumul spre Belgrad si sa ma cazez la ceva pensiune sau in campingul din Kacak. Nu eram disperat nicicu banii, mai aveam cam 100 euro. Aici fac insa o eroare care avea sa-mi transforme acea noapte in una destrul de aventuroasa. Gps-ul ramasese setat pe 'cel mai scurt drum" si in loc sa ma scoata din Uzice pe drumul national Kacak Belgrad, m-a aruncat pe o succesiune de drumuri regionale pe directia Valijevo. Era o noapte cu luna plina si ma bucuram de un peisaj fabulos traversind pe drumuri asemenea celor din Muntenegru (la fel de inguste) masiv muntos dupa masiv muntos. Muntii erau acoperiti de paduri, iar localitatile erau rasfirate pe distante de zeci de km ca la noi in Apuseni, cu o casa aici si urmatoarea pe celalalt virf de munte. Am gasit de citeva ori locuri foarte faine de campare pe marginea unor piriuri, in poieni acoperite cu iarba, dar se repeta mereu acelasi scenariu: Opream motorul si tocmai cind ma pregateam sa desfac bagajele, se auzea un latrat de ciine, apoi altul si invariabil, ori in vale ori in deal, se aprindea cite o lumina. Iar eu nu aveam chef sa ma trezesc cu teava unui kalasnikov dincolo de fermoarul cortului, asa ca dupa ce admiram o vreme peisajul, porneam din nou la drum. Si scenariul acesta s-a repetat de nu mai putin de 3 ori. Acum inteleg de ce nemtii nu i-au putut ocupa ca lumea pe sirbi, deoarece au o infinitate de ascunzatori in tara lor muntoasa. Din pacate eu , in calitate de cotropitor nocturn, nu cunosteam nici una. In fine dupa peste 100 de km crosetati pe drumeaguri de munte, ies la drum civilizat in localitatea Kosjeric , apoi dupa Valijevo intru pe drumul national spre Belgrad. In Valijevo gasesc un OMV asa ca opresc fericit, avind deja in nari aroma cafelei de calitate pe care urma sa o beau. Spre surprinderea mea insa, pur si simplu nu aveau cafea, asa ca le fac bucata. Imi iau de la ei un sandvich, o pernita de aceea cu ficat si ies pe terasa. Imi scot linistit din bagaj arzatorul cu gaz si ibricul si-mi fac o cafea ca la carte in hazul general. Pina la urma vine la mine seful statiei si ceremonios si oficial isi cere scuze pentru lipsa cafelei spunindu-mi ca pur si simplu pentru prima data in acea luna li s-a terminat inainte sa fie aprovizionati. Ma urc din nou pe motor si ii dau bice pe drumul national spre Belgrad. Nu stiam inca cum, dar eram convins ca voi gasi eu o solutie de cazare la punga, mea in marele oras. Intrasem in cimpie si drumul era tern fara nimic remarcabil, kilometri treceau unul dupa altul asa cum goneam mult peste virteza legala, avijnd insa grija sa am mereu cite un "iepure" sirb in fata. Unul dintre ei a si fost oprit la un moment dat de un baraj de politie, insa mie mi-au facut semn sa merg mai departe. Se facuse ora 2 dimineata, iar eu eram la 12 km de Belgrad, chiar inainte sa intru pe centura marelui oras. Ajunsesem la o benzinarie izolata in cimp si imi vine brusc singura idee cuminte posibila, ma duc la pompangiul de serviciu si il intreb daca pot campa in cimp linga statie. Omul nu are nimic impotriva, ba chiar vine cu mine si-mi indica cel mai apropiat loc posibil. Imi pun cortul, maninc ceva frugal si dorm apoi linistit stiindu-ma in siguranta. A doua zi string in viteza "satra" , imi fac plinul in statia aceea, angajatul refuza bani in plus pentru camping, multumesc frumos de gazduire si intru la primele ore ale diminetii in Belgrad. Din pacate Belgradul nu se compara cu Budapesta e un oras imens, dar afumat si cam comunist. M-am grabit sa abandonez strazile cenusii cu placutele de identificare mizgalite, asa cum pe tot intinsul Serbiei sint mizgalite fara exceptie toate placile de localitate, tradind conflictele inca acute din sinul populatiei , acest conglomerat Yugoslav eterogen de diverse etnii pe care doar dictatura comunista a lui Tito i-a facut sa traiasca impreuna. Dezamagit de oras, ma duc sa vizitez vechea fortareata a Belgradului aflata intr-un frumos si linistit parc. Imi las la intrare cu incredere motorul si bagajele si vizitez pe indelete fortareata unde sirbii si-au expus armamentul cu care au aparat orasul dealungul numeroaselor conflicte din istorie. Impresionanta arhitectura si masivitate a zidurilor facute ca sa reziste celor mai dure asedii.Fortareata e un placut loc de promenada si meditatie asupra sensului istoriei. La orele amiezii parasesc capitala sirbilor punind gps-ul pe Timisoara. Nimic spectaculos in Banatul Sirbesc, asezari prafuite ca pe la noi de altfel, singura intimplare demna de remarcat a fost intilnirea cu politia rutiera sirba care la mijlocul unui drum drept de cimpie, tocmai instalau o capcana radar. Spre deosebire de radarele noastre instalate la bordul loganurilor sau batrinelor dacii, radarele sirbesti erau asemenea unor teodolite topografice instalate pe un trepied, astfel incit masina politiei putea fi camuflata intre tufisuri. Desi eu sint de parere ca trepiedele respective atrageau mai mult atentia decit o masina cu insemne. Ma rog treaba lor si vinatoarea lor. In sfirsit, la o intersectie apare prima tablita cu Rumunija. Intru in vama noastra aflata pe o sosea explodata in reparatie, cu sentimente amestecate. De bucurie ca am ajuns cu bine acasa si de tristete ca ma reintorc intr-un spatiu primitiv si comunist dominat inca de umbrele si personajele trecutului. Dupa ce petrecusem doua saptamini relaxate de concediu in spatii mult mai civilizate (Ungaria si mai ales Croatia).Si constatind ca pina si Muntenegrenii sint mai la ora adevarului decit noi. La Timisoara imi revad cu bucurie citiva prieteni, imi iau o guma heidenau noua de la firma Maxi-Scooter din localitatea Sag si ma intorc apoi in Clujul meu pe care l-am regasit asa cum ma asteptam, neschimbat nici in bine , nici in rau. Desi Octavian Paler spune ca nu poti asculta aceeasi muzica la fel de doua ori. Eu zic ca mai sint si exceptii, odata ce intelegi cum se face muzica Acum eliberat de acesta poveste, cu multumiri celor care au avut rabdare, cred ca ma pot urca pe motor sa vad cum fac sa ma aleg cu o baie termala undeva sub 200km, pentru ca vremea de afara nu-mi inspira de loc altceva. Editat Septembrie 2, 2010 de Galen Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
ladyhawk Postat Septembrie 6, 2010 Share Postat Septembrie 6, 2010 Daca prima parte a povestirii a curs lin intr-un peisaj de poveste, a doua parte a fost o adevarata aventura plina de emotii intr-un mediu aspru dar frumos - sarea si piperul cum s-ar spune. Multumim ca ai impartasit cu noi acesta minunata calatorie. Asfalt uscat si sa auzim doar de bine! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.