Prin pasurile Alpilor, de la Bucuresti la Haga

[Dudus]

Cand am aratat fotografiile, cineva mi-a zis sa le pun pe forum, ca merita. M-am simtit bine, dar am zis ca nu le voi pune pana cand n-o sa fiu in stare sa si povestesc ceva pe langa imagini. Timp n-am foarte mult, pentru ca mai am de scris si la teza, asa ca nu o sa fiu in stare sa scriu in fiecare zi. Acum, ca m-am hotarat, o sa ramana sa judecati voi daca pozele sau povestea vor fi meritat.

Si ca sa incep de dinaintea inceputului, adica cu planurile si pregatirile facute pana in momentul plecarii, trebuie sa spun ca initial totul a pornit anul trecut prin primavara de la idea de a-mi aduce motocicleta in Olanda, dupa aproape doi ani de eu aici si ea acolo si de plimbat doar cu ocazia venirilor in Romania, care totusi nu au fost rare in acea perioada.

Din diverse motive nu am adus-o in vara anului trecut si iata-ma la sfarsitul toamnei, in fata a probabil 9-10 luni de stat departe de ea, mai ales intr-o tara in care, daca nu ai o problema cu ploaia si cu temperaturile intre 10 si 15 grade poti folosi motocicleta macar 10 luni pe an.

Vroiam motocicleta aici si, dupa concediul de anul trecut in Tirol, ma gandisem s-o aduc trecand cumva prin aceleasi locuri care ma incantasera, adica Zillertal si Gerlos Hochalpenstrasse, apoi ma gandeam la Munchen si acasa la Haga.

M-am apucat sa caut informatii despre Austria si Tirol si Alpi. Am gasit lucruri foarte interesante si mai ales scrise si ilustrate atat de frumos incat nu poti ramane indiferent si sa nu-ti doresti mortis sa ajungi pe acolo. Primele informatii au fost despre Grossglockner-, Nockalm- si Villacher Hochalpenstrasse, asa ca am inceput sa infig stegulete in harta. Mai apoi am vazut emisiunea Top Gear cu Stelvio si am mai infipt un bold – astea le consideram “musai”. Dupa ce am mai citit si despre pasurile din Alpi am inceput sa-mi conturez din ce in ce mai clar traseul pe care imi doream sa merg, astfel incat sa se incadreze in 2-3 saptamani si intr-un buget rezonabil, cu stat majoritar la cort si mancat majoritar de la magazine, bineinteles fara a-mi refuza "micile placeri ale vietii"

Traseul trebuia sa fie: Bucuresti-Arad-Tirol (un camping de unde sa ajung relativ usor la oricare dintre Grossglockner-, Gerlos-, Nockalm- si Villacher Hochalpenstrasse)-Vipiteno (pasul Brenner)-San Leonardo in Passiria (Jaufenpass)-Stelvio-Bormio-Thusis—pasul Bernina-pasul San Bernadino-Airolo -pasul St. Gottard -Hospental -pasul Furka-pe Rhone pana la Martigny-Chamonix (cu stat 3-4 zile, cu urcat cu telecabina pe Aiguille de Midi si Hellbronner si cu o tura pe pasul Grand Saint Bernard). Aici ramanea sa vad daca mai am timp de mers si pe Route des Grandes Alpes, pentru care @DoruBMW mi-a deschis ochii si apetitul si care mi-a dat si cateva informatii despre calitatea drumurilor – multumesc! Route des Grandes Alpes a ramas un fel de “agenda ascunsa”, despre care nu am spus decat catorva personae, intre care nu se numara si consoarta, care nu stiu cat s-ar fi bucurat sa stie ca as putea lipsi aproape o saptamana in plus. Apoi, in planul meu urma Paris, cu stat 1-2 nopti si apoi catre Haga, in functie de timp fie direct, fie pe coasta normanda, pe la Saint Malo, Mont Saint Michel, Deauville, Etretat si Rouen (locuri care mi-au ramas la suflet de cand am fost acolo acum 13 ani si pe care, la fel ca Praga, oricand mi-ar face placer sa le revad). Imi era foarte clar ca n-o sa reusesc sa vad tot ce insirasem pe lista, dar, in functie de cum urma sa se desfasoare totul, aveam niste optiuni la care ma puteam gandi mai tarziu.

M-am gandit ca, desi putin probabil atat ca perioada cat si ca traseu (eu neintorcandu-ma in Romania), poate as mai putea gasi unul sau mai multi sa mergem impreuna macar o parte din drum. Am zis si eu in stanga-n-dreapta si, spre dezamagirea mea am avut parte de comentarii care dupa parerea mea ar caracteriza oameni frustrati si/sau invidiosi. Exceptiile au fost doua comentarii seci, sincere si dureroase ca bugetul depaseste posibilitatile, alte doua persoane care pana la final au intampinat diverse probleme datorita carora nu au mai putut sa plece deloc, doi care nu puteau sa plece si un foarte bun prieten, motociclist de la 18 ani, care-si vanduse motocicleta si nu si-a cumparat alta pana la momentul plecarii mele. Eram obisnuit cu a fi facut nebun ca plec singur prin tara, la Iasi prin Brasov, sau ca sa mananc o inghetata la Craiova sau Rm. Valcea, dar nu aveam pretentii, pentru ca erau cunostiinte care foloseau motocicleta pentru a o tuna, a o parca la Everest sau pentru a merge pana la mare, pe cheia sau la vreo intalnire nu mai departe de Brasov. Au venit si unele insa, de genul sa nu mai imbarlig oamenii sau ca visez si ca ar fi mai bine sa “opriti visarea”. Am ras amar in sinea mea aducandu-mi aminte de o prietena a mamei, care are zicea sa visezi cat mai mult, ca sa te bucuri de putinul pe care il realizezi din cat ai visat. Daca visezi putin, foarte probabil ca n-o sa realizezi nimic si, in consecinta, n-o sa ai de ce sa te bucuri. Pe de alta parte, dupa parerea mea, nu exista bucurie mai mare decat sa-ti vezi un vis implinit.

[costinell_mc]

Foarte interesant... continua

Nu mai lua in seama ce spun oamenii, fa ce vrei, fa ce iti place

Dintr-un motiv sau altul cu trecerea timpului tot mai putini se mai string pentru ture lungi sau scurte.

Dar decit sa nu pleci deloc, mai bine pleci singur, cu putin noroc gasesti pe drum pe altii cu care sa mergi.

[asdfghjk]

bine ca te-ai miscat din loc. asa e, vrei sa faci ceva fa, nu astepta dupa altii ca viata trece si ramai bou. are dreptate costinel, au cam murit toti, parte din motive materiale, parte habar n-am. in orice caz nu se prea se mai misca nimeni, slab de tot.

[chv]

si fotografiile ?

[Dudus]

si fotografiile ?

aaahhh ... n-am, am uitat aparatul acasa ...

... pai stai un pic, ca inca n-am plecat... scriu, incerc sa termin cu nebunia de dinaintea plecarii si apoi pun si poze de pe drum, ca am facut, trebuie sa le fac mici

[Falco]

Ai inceput bine, vrem continuarea!

Drum bun si asfalt uscat!

[Dudus]

Trecand peste toate astea, m-am uitat cu jind la topicul “Tura III “mit Vlad”” care insa era mult prea devreme pentru planurile mele, la fel si la topicul lui @DoruBMW cu Route des Grandes Alpes si am gasit o noua problema care sa ma preocupe. 2-3 saptamani cu satra insemna si ca trebuia sa iau cu mine ceva bagaje, iar posibilitatile mele de a duce ceva se limitau la momentul acela la o geanta de pus pe codita, doua genti laterale si geanta de rezervor. Asta in conditiile in care aveam de luat haine, incaltari altele decat cizmele, cort, sac de dormit, saltea, laptop, aparat de fotografiat, ceva la care sa-mi incalzesc/gatesc ceva, precum si a doua casca, a sotiei. Posibilitatea de a cara un rucsac in spate am exclus-o de la bun inceput, asa ca am inceput sa ma interesez de un top-case si eventual de side-case-uri. Dupa o serie de intrebari la Givi si alti producatori, de la care am primit, invariabil, acelasi raspuns: “Ne pare rau, pentru modelul Dvs. nu avem nimic”, am inceput sa ma resemnez si sa ma gandesc la alte variante. Asta pana intr-o zi cand, intrand pe forum la detinatorii de gixere, mi-au cazut ochii mai atent pe poza minuscula de la avatar a lui @Todea … am ramas perplex nevazand nici un sistem exterior de prindere. I-am dat PM, intrebandu-l daca e vreun sistem de prindere sub sa si l-am rugat sa-mi dea niste detalii. Multumesc pentru lamuririle prompte si la obiect, fara de care probabil ca as mai fi orbecait ceva vreme, asta in cazul fericit in care totusi as fi gasit ceva. Am facut comanda pentru suportul respectiv si un top-case de 48l si, pentru ca tot plateam transport, mi-am comandat si lant, furtune de frana racing, alte cateva chestii, precum si doua placi de adaptare pentru side-case-uri, ca sa in vad, odata ajuns in Romania, cum si daca reusesc sa le bricolez cumva, sa la pun pe trotineta.

In primavara mi-am cumparat din Suedia un Primus Omnifuel, o MicronLantern si o oala EtaPowerExpress, ambele tot de la Primus (asta asa, ca sa fie de la mama lui), o saltea autogonflabila Mammut si alte cateva gadgeturi. Toate fiind alese pe principiul cel mai “usor si mai mic”, au fost cam scumpe, dar le-am luat in idea de a le putea folosi si la mers pe munte, asa ca nu-mi pare rau deloc pentru banii dati.

In sfarsit, iata-ma ajuns in Romania, un pic inainte de jumatatea lui iulie, incepand sa ma ocup, in paralel de organizarea botezului pentru ultimul sosit in familie si de pregatirea motocicletei pentru drumul visurilor mele, primul pe doua roti in afara tarii. La momentul respectiv ma gandeam sa plec pe 13 august, eventual cu vreun grup care sa mearga la Brno, cursele fiind pe 15. Ma gandeam ca daca as gasi companie m-as duce si la cursa, iar pe 15 dupa amiaza sa plec spre Tirol. Nu a fost sa fie asa deoarece buba de la motocicleta s-a dovedit mai dificil de rezolvat decat credeam initial, astfel incat imi vedeam disparand sansele de a-mi duce motocicleta (mea) in Olanda, in special datorita existentei unor semne de intrebare care ar fi putut ulterior sa-mi creeze probleme pe drum, putand ajunge, in cel mai rau caz, chiar in situatia de a trebui sa o aduc pe platforma inapoi in Romania. Solutia a fost un schimb temporar cu cumnata-miu, eu urmand sa plec cu a lui, un pic mai noua , iar el sa ramana cu a mea, mult mai aproape de posibilitati de rezolvare a unor probleme, in caz ca ar aparea. Mda..., dar suportul pentru bagaje comandat era pentru K5, si nu se potriveste la K7. Asta e, fac comanda pentru acelasi tip de suport, dar pentru K7. Livrarea s-a facut foarte repede, nu ca prima data cand, datorita adresei diferite de livrare (in Romania), fata de adresa posesorului cardului (Olanda) furnizorul, a facut verificari care au intarziat livrarea cu vreo doua saptamani. La montatul side-case-urilor am renuntat deoarece, la K7 ar fi iesit foarte in lateral din cauza latimii coditei, iar la K5 era imposibil de montat pe dreapta din cauza tobei.

Cat am stat in tara am dat o tura de o zi, Bucuresti-Transfagarasan-Cheia-Bucuresti si alte cateva mai scurte, ca sa nu plec asa, nerulat de un an. Dupa nebunia cu botezul si o saptamana de Cipru, unde am luat-o de nebun pe niste drumuri superbe prin munti, drumuri pe care mi-as dori sa le parcurg odata si cu motocicleta, iata-ma la 3 zile de propusa si mult asteptata data a plecarii … 13 august.

 

Frumos Transfagarasanul, ca si foarte multe alte locuri din Romania. Pacat doar ca sunt in ... Romania ... si sunt intretinute cum stim.

Pe Grossglockner m-am gandit la Transfagarasan ... ca termen de comparatie

[Mario MT 03]

Mai povesteste, mai pune o poza (chiar mai multe), you know the drill ... pana acum interesanta poveste .

[Blaster]

Curios lucru... data plecarii e 13 August si tu scrii asta in 25 Septembrie......, in ce an?

Lasa visele, suie-te pe motor si du-te...merita...

 

oricum, mi-ai adus aminte de concediul meu...:

http://picasaweb.google.ro/TM69KLT/2010070...oncediuElvetia#

[Dudus]

Curios lucru... data plecarii e 13 August si tu scrii asta in 25 Septembrie......, in ce an?

Lasa visele, suie-te pe motor si du-te...merita...

 

oricum, mi-ai adus aminte de concediul meu...:

http://picasaweb.google.ro/TM69KLT/2010070...oncediuElvetia#

Anul Domnului 2010. Cu "...nici n-am plecat inca" ma refeream ca n-am ajuns cu povestitul la momentul plecarii.

M-am gandit sa pun poze pe masura ce povestesc despre drumul prin locurile respective, asa ca de asta nu prea sunt inca poze. Dar, din o mie, oi gasi cateva sa merite aratate...

In "viata reala" am plecat si am si ajuns la destinatie.

Foarte frumos drum ai facut in concedif, Felicitari! Pe unele portiuni pare sa fi fost pe aceleasi drumuri, dar in sens invers: Oberalp-, Furkapass; Fluelapass - Zernez - Sta. Maria - Umbrailpass - Stelvio.

Mesaj completat

Am amanat plecarea cu doua zile pentru a-mi duce restul familiei la aeroport, iar apoi, incercand sa rezolv totusi pe cat posibil situatia motocicletei mele, m-am vazut in situatia de a-mi tot amana cu cate o zi plecarea, astfel incat s-a facut de 18 august cand am reusit, in sfarsit sa zic: “Maine plec!”. Am gasit o solutie de a atasa top-case-ul de suportul de bagaje (pe care scrie ca nu e destinat ca suport pentru cutie) si singurele lucruri care-mi mai ramaneau de facut erau de montat o priza de alimentare de 12V si de fixat bagajele .

De cu doua zile inainte imi stransesem laolalta toate cate le aveam de luat, asa ca toate erau puse in genti sau in top-case. Cu priza n-am reusit sa fac nimic pe 18 asa ca am lasat-o pentru a doua zi si intr-un tarziu m-am culcat.

Pe 19 dimineata, pe la 7 m-am apucat de fixat bagajele, la o vorba cu ai mei. S-a dovedit a fi o provocare mai mare decat ma asteptam, nereusind sa termin decat pe la 9. Avusesem in intentie sa cantaresc bagajul, dar mi-am zis ca mai bine aflu cand ajung. Ma gandisem sa-mi iau si costumul de frig si ploaie (touring: cordura, gore-tex, folie de aluminiu), dar cand am vazut cum arata motocicleta fara acest ultim bagaj am renuntat, m-am echipat si am plecat la un prieten unde sa-mi montez priza, de fapt un prelungitor cu doua iesiri, pentru auto. Aveam multe lucruri care urmau sa aiba nevoie de curent (navigatie, laptop, acumulatorii pentru aparatul de fotografiat, telefoane) si nu stiam in ce masura voi avea acces la electricitate prin campinguri si nici nu aveam de gand sa-mi pierd timpul prin benzinarii ca sa le incarc. Ca de obicei cand vrei sa termini mai repede, atunci se intampla sa nu gasesti cele mai banale lucruri care-ti trebuiesc pentru a termina o treba care pare simpla si pe care, in mod normal, ar trebui s-o termini in 15’. In fine! Am reusit!

M-am uitat la motocicleta si m-am gandit ca parca ar fi un melc ... cu casa in spate. Neavand inca un nume pentru noua mea partenera de drum, m-am gandit ca “melcul” ar fi unul destul de potrivit si avand in vedere ca nu s-a opus ... asa sa-i ramana numele. Pe la 11:15 am reusit sa plec. Cand m-am trezit ma gandeam ca dorm la Budapesta ... haha ... vise maica! Era deja foarte cald asa ca i-am dat bice ca sa ma mai racoresc.

Ceea ce nu am realizat la momentul respectiv a fost ca, atunci cand am facut bagajul cu al doilea costum, mi s-a parut logic sa pun aceeasi geanta toate hainele pentru vreme friguroasa, adica thermo, windstopper, polar. Urma sa realizez asta peste cateva zile, iar in pasul Grand Saint Bernard aveam sa-mi regret amarnic neglijenta. Singura haina groasa care ramasese in bagajul cu haine era un windstopper gros, foarte bun, dar care aveam sa constat ca nu incape pe sub geaca.

Drumul pana la Pitesti, pe autostrada ... plictisitor, dar am avut o ocupatie, sa gasesc corespondentele intre diverse viteze indicate pe bord (maxime legale) si viteza reala indicata de navigatie, deoarece cumnata-miu schimbase kitul de lant, iar acum atat pinionul de atac cat si foaia erau fiecare cu alt numar de dinti decat cele stoc, drept care, a merge conform vitezometrului ar fi insemnat probabil, cu putin ghinion, sa pot ramane fara permis char inainte de a iesi din Romania. Problema a fost ca, navigatia fiind in buzunarul de deasupra al gentii de rezervor, trebuia sa ma ridic si sa ma deplasez in fata ca sa pot citi ce indica.

Prima parte a Dealului Negru am parcurs-o destul de prudent, in special in curbe si atent la acceleratie, incercand sa ma obisnuiesc cat mai repede cu comportamentul motocicletei, sensibil diferit atat datorita bagajelor cat si a pinioanelor schimbate, ambele putand sa ma faca mult mai repede sa ma ridic pe o roata cand mi-ar fi fost lumea mai draga. Pana la urma n-a fost prea greu. Era ca si cum as fi dus in spate un pasager mai mic si foarte disciplinat, care nu se misca deloc. Pe centura la Rm.Valcea imi era deja foarte cald, cu toate ca nu aveam pe dedesubt decat un tricou, iar costumul este plin de gauri. Imi era groaza ca trebuie sa ma opresc sa alimentez, dar nu aveam incotro deoarece nu stiam daca pot ajunge pana la OMV-ul de dupa Cozia, unde sigur era mai racoare si unde vroiam oricum sa ma opresc pentru o cafea si dat telefoane. Nu am riscat, am oprit la Mol-ul de la iesirea din Valcea, am stat doar cat sa pun benzina si sa platesc, timp care mi-a fost suficient pentru a transpira ingrozitor, iar la 1 fix am plecat oprindu-ma dupa putin timp la OMV dupa Cozia. Telefoanele mi-au mancat mai mult timp decat mi-as fi dorit, dar imi ramasesera cateva chestii de care vroiam sa scap pana la iesirea din tara.

N-am reusit sa plec mai departe mai devreme de jumatate de ora. Valea Oltului si apoi pana la intrarea in Sibiu a fost o placere de condus . Drumul nu a fost foarte liber, cum mi-as fi dorit, dar nici foarte aglomerat, iar cu exceptia a doua semafoare in zone cu lucrari pe versanti, s-a circulat foarte bine. Nu am putut sa nu ma uit in sus sa vad daca nu-mi cade vreun bolovan in cap de pe versantii aia care par atat de fragili. E o un gand care-mi revine invariabil in cap de vreo 12 ani, de fiecare data cand trec pe acolo, mai precis de cand am luat la autostop un politist care mi-a povestit despre un coleg care, terminandu-si tura, plecase de la postul de politie care casa, un sat-doua mai incolo, dar n-a mai ajuns, exact din motivul care ma face acum pe mine sa ridic ochii in sus de fiecare data. Si tot ca de fiecare data cand trec, m-am gandit “Ce moarte stupida ... sa-i fie tarana usoara!” si am continuat spre Sibiu.

De la sensul giratoriu de dinainte de intrarea in Sibiu si pana aproape de iesire a fost un calvar ... foarte aglomerat, cozi foarte mari la toate semafoarele, masinile “tesute”, iar cu gabaritul meu depasit nici nu mi-a trecut prin cap sa ma bag printre ele. Dupa mult timp pierdut am iesit din Sibiu si totul a fost bine pana la Sebes unde, din nou aglomeratie, de la intrare si pana unde se despart drumurile catre Deva si Cluj. Incercand sa mai recuperez ceva, am tras tare pana la Deva, cu foarte multe depasiri care trebuie sa recunosc ca au facut ca drumul sa-mi faca foarte mare placere.Tot depasind nu am putut sa nu observ numarul foarte mare de masini cu numere de Italia si Spania, probabil romani care se intorceau dupa concediul petrecut in tara si imi inchipuiam o mare coada pentru iesirea din tara, la Nadlac.

Mi se facuse foarte foame, trebuia sa pun benzina, dar in acelasi timp eram si in foarte mare intarziere fata de planul meu de drum, astfel incat, de data asta am riscat un pic si am lasat becul de benzina sa stea ceva aprins. N-am facut pana prostului si m-am oprit la McDonalds in Deva unde am intrat la drive-in. Am reusit sa ajung la o masa cu mancarea netavalita si cu paharul de suc intreg, am mancat repede si am mai dat cateva telefoane in acelasi timp, apoi m-am mutat in Petrom-ul de alaturi, am alimentat si am plecat.

Deva- Arad e unul dintre drumurile care mie imi plac cel mai mult in Romania. L-am batut de zeci de ori cu masina si tot nu m-am saturat. Marea problema insa ... radarele de prin multele sate insirate de-a lungul lui. Si chiar asa, sa merg ca melcul prin sate lungi de kilometri ... nu ma tin nervii. In concluzie, am facut ca de obicei in aceasta situatie – m-am pus in spatele unei masini cu sofer mai nervos (cu numar de Italia), destul de aproape ca sa nu ma vada si pe mine radarul si ... da-i dupa el. As fi putut gasi unul mai bun, deoarece respectivul intra in niste depasiri foarte hazardate, iar cand se baga la loc nu parea sa-i pese ca cel din spate pune frana de ii iese pedala prin podea. La un moment dat l-am pierdut, pentru ca l-a oprit politia ... radar. Pe mine nu m-au inregistrat, asa ca am trecut si am gasit alt “iepure” dupa care am mers pana la Vladimirescu, satul de dinainte de Arad, unde deja se aglomerase drumul, asa ca eu m-am apucat de depasit deoarece pentru mine era usor, dar el nu prea mai avea cum.

Am luat-o pe centura si m-am oprit la un OMV pentru o cafea,un suc, telefoane si cel mai important, sa ma hotarasc ce fac in continuare, deoarece era deja trecut de 7.

[Lancelot]

Na ja! ÂŞi eu am visat să fac o tură prin însorita Bavarie Âşi sigur o să ajung acolo, mai devreme sau mai târziu. Obligatoriu cu o tură prin Grossglockner Alpenstrasse Âşi Villach, natĂźrlich

[Dudus]

Na ja! ÂŞi eu am visat să fac o tură prin însorita Bavarie Âşi sigur o să ajung acolo, mai devreme sau mai târziu. Obligatoriu cu o tură prin Grossglockner Alpenstrasse Âşi Villach, natĂźrlich

Int-un picior ... ar fi fost cam greu, dar n-au intrat zilele-n sac!

Sa te duci, ca merita, e superb!

[todea]

chiar ma gandeam cand dai drumu la povestire

[ianachim]

Felicitari pt decizie, sa cauti pe cineva cu care sa mergi e ca si cum ai cauta acul in carul de fin. Cind vrei si poti du-te fara sa te mai gindesti prea mult, cit timp motorul nu are probleme tehnice nu ai de ce sa astepti dupa altzii. E chiar mai bine singur nu ai de discutat zeci de decizii zilnice, unde , in ce ritm, la ce ora, etc, Sa simti, sa savurezi un drum este o chestie oarecum intima.

 

 

cat de bine si adevarat zici

[Dudus]

Legat de bagaje pe gixxer, te rog pune linkuri la cele doua variante, prima a lu Todea si cea finala. Am cautat si eu mult, am cumparat un textil de la Cargo Bags, dar nu se muleaza chiar asa bine ca in poza, sint diferente mici la coada intre diversi ani la gixxere, eu am un 1000/K7.

Felicitari pt decizie, sa cauti pe cineva cu care sa mergi e ca si cum ai cauta acul in carul de fin. Cind vrei si poti du-te fara sa te mai gindesti prea mult, cit timp motorul nu are probleme tehnice nu ai de ce sa astepti dupa altzii. E chiar mai bine singur nu ai de discutat zeci de decizii zilnice, unde , in ce ritm, la ce ora, etc, Sa simti, sa savurezi un drum este o chestie oarecum intima.

Cu cea mai mare placere!

"Solutia finala" a fost cea a lui @todea plus o geanta de coditza de la FLM si o pereche de side-bags de la Hein Gericke (+4 plase si 2 chingi pentru fixare buna).

El mi-a trimis un link de e-bay, dar SH n-am gasit asa ca am comandat la furnizor. Trimit in Romania si sunt foarte seriosi. Tot de la ei am luat si top-case 48l S-line (nu intra apa in el) si inca altele de care mai aveam nevoie, ca sa nu platesc transport doar pentru suport.

Suportul se prinde in 4 suruburi sub sa: cele 2 in care se fixeaza incuietoarea de sa/monopost si cele 2 cu care se prinde carena.

Asta e pentru a ta:

http://www.wemoto.com/bikes/Suzuki/GSXR_10...Sports_-_Black/

Daca ai rabdare sau noroc, poti gasi la un sfert din pretul de la furnizor. Am vazut, dar pentru alte modele, la 19 lire si n-am stat sa astept.

Side-bag-urile le-am prins de geanta de coditza si pe sub sa, deoarece cand le-am mai folosit prinse cum ar trebui cadeau cam sub coada, spre roata, coditza fiind cam subtire. Le-am prin manerele pe deasupre gentii cu o bucata de chinga pa care am cusut catarame de plastic pentru rucsac. Prinse asa, au stat perfect, dar mi-au micsorat foarte mult vizibilitatea in oglinzile retrovizoare.

M-am uitat si eu la acelasi cargo-bag, dar vroiam top-case, ca sa se inchida cu cheie.

 

O sa fac azi niste poze cu matzocareala pe care am facut-o ca sa fixez placa de adaptare de suport si le postez aici. Sper sa iasa suficient de relevante

 

Ceea ce e important sa stii inainte de a folosi, e ca producatorul recomanda ca greutatea de pe suport sa fie de max. 2,5 kg ceea ce e aberant de putin si ca nu e conceput pentru a pune top-case pe el (cutia mea plina a avut vreo 9-10 kg si am ajuns fara probleme dupa aproape 5000 km). Cu toate astea a existat o problema: cand am ajuns si am desfacut totul am observat ca erau smulse gangurile de la cele doua fileturi din cadrul de coditza, ale suruburilor cu care se prinde carena sub sa. Problema cred ca poate fi evitata foarte usor folosind doua suruburi un pic mai lungi + doua saibe grover si doua contrapiulite pe celalta parte a cadrului (eventual fluture, ca sa poti sa le strangi - la mine spatiul nu-mi permite sa bag cheie acolo).

 

Succes, revin cu poze.

 

P.S.

Pana la urma topicul cu DSLR a fost sters sau mutat? Ca nu l-am mai gasit. Eventual da-mi te rog un link daca a fost mutat.

 

Aaaa!

Si apropos de mers singur, ai perfecta dreptate, m-am simtit excelent, tocmai din cauza ca nu aveau cum sa iasa discutii de genul de ce opresc / nu opresc asa de des, decizii s.a.m.d.

Cu toate astea n-am fost nicaieri singur, am gasit oameni de calitate exceptionala, care au facut din sederea pe oriunde o placere deosebita, cu distractie la maxim.

Editat Septembrie 30, 2010 de Dudus

[Dudus]

Cu prima poza atasata m-am dus in primavara la mesteri, nu inteleg de ce asa ceva nu se poate face si aici, artizanal sau serie mica. Problema este sa nu strici vopseaua de pe coditza, cu legaturi sau prin frecarea bagajelor. Daca poti duce o pasagera de 60-70kg (cu echipament cu tot) de ce sa nu duci 20-40kg de bageje pe sport? A doua problema ar fi sa ai un sistem care se poate demonta/monta usor, ca sa nu arate rau cind nu cari bagajele. Un suport din ala funutz pe linga sea, as vrea si eu.

 

Iti doresc alte calatorii din astea, multumesc pt raspuns si pt topic in sine.

De facut se poate face sigur, ca nu-i vorba decat de taiat, indoit, sudat si vopsit. Doar ca , in special indoitul trebuie facut la fix, tocmai ca sa nu-ti afecteze vopseaua, deci trebuie un mester priceput. Ar fi mai usor de facut dupa model (sau schita), dar asta inseamna sa aiba cineva, fix pentru modelul tau, ceea ce, e mai greu.

Pachetul contine si o banda dintr-un fel de burete mai dens, cu adeziv pe o parte, pe care il lipesti acolo unde suportul este foarte aproape de vopsea. Pe loc nu se ating, dar in timpul mersului sigur se mai misca, ca nu e totul perfect rigid.

Dupa parerea mea, asta se soate foarte usor, desfacutul si repusul cele 4 suruburi se face in mai putin de 10' .Interesanta si varianta din a doua poza, dar cred ca mai pierzi din volumul pe care-l poti transporta si ... pasagerul.. In varianta pe care am ales-o side bags-urile ar putea fi montate normal, geanta de coditza se transforma in rucsac, iar eventualul pasager ar avea loc pe sa.

 

Se poate si altfel, am ramas traznit cand am vazut ... R1 pe Col de l'Iseran ... bineinteles, nu puteau fi decat olandezi !!!!!! Enjoy!

http://www.youtube.com/watch?v=84ddWwz38F8

 

Multumesc pentru link si urari!

[Dudus]

Daca vei face poze o sa ma duc la un mester aici care face cufere de aluminiu pt adventure bikes, sa vad daca imi face artizanal.

 

Imi cer scuze ca abuzez de topicul tau, cu 2 rinduri, sper sa nu te superi.

cenzura=topic cu 12.000accesari mutat dupa un an de functionare, apoi 2 reporniri sterse, apoi alt topic unde am contestat toate astea iar mutat

/index.php?...87026&st=20

Sper sa te ajute. Daca vrei as putea sa-ti fac o schita apoi sa o modifici in functie de motocicleta. Astea sunt pozele:

 

De suparat nu ma supar, dar nici nu pot spune ca sunt de acord cu aceasta forma de protest.

 

Revenind la drumul drumul meu, pana la Zell am See n-am facut poze, cu exceptia celor cateva de la plecare, de pe Valea Oltului si de la Bad Reichenhall.

Promit sa ajung acolo in we-ul asta.

Sper sa ma mai suportati un pic doar cu poveste.

[ianachim]

alooooooooooooooooooooo

 

era topic de poze cu MUNTIIIIIIIIIIIIIIII pasuriiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii si peisaje

 

maniacilor

 

cum puteti sa faceti dintr.o moto de viteza o camila de transporat bagaje

 

 

rusineeeeeeeeeeee

Mesaj completat

adica asa ceva

[Doctor X]

 

 

Hai cu povestea macar, ca m-am saturat de discutii tehnice despre prinderi si micro 3/4! Poate revad din alta perspectiva locurile prin care am ajuns la o saptamana dupa tine (cred).

 

PS: Ca sa parafrazez un slogan publicitar: "Pentru toate celelalte, exista PM!"

Editat Octombrie 1, 2010 de Doctor X

[Dudus]

Pe vremea cand ajungeam des in Arad stateam la un hotel cu curte interioara inchisa, dar nu-mi mai aduceam aminte numele. M-am rascolit amintirile si am dat de un nume. L-am sunat pe cumnata-miu si l-am rugat sa caute pe internet. M-a sunat inapoi si mi-a zis ca exista hotelul cu numele respectiv, dar ... in Timisoara. Asta e ... batranetea ... Imi aduceam aminte cam pe unde ar trebui sa fie, asa ca, dupa ce mi-am cumparat si o harta, de hartie, si am intrebat la benzinarie si de alte hoteluri pe aproape, am plecat sa-l caut. Ma hotarasem sa dorm in Arad, deoarece, alt loc in care sa las motocicleta in siguranta nu stiam decat la Budapesta, imi imaginam coada la iesirea din tara si nu aveam de gand sa ma apuce si somnul trebuind sa gasesc un loc de dormit. Primele 3 hoteluri pe langa care am trecut nu mi s-au parut prea sigure ca sa las melcul cu casa in spate. Am trecut pe langa unul care avea afisat un pret foarte atractiv si care era in acelasi gen cu cel pe care il stiam, cu curte in spate si parea ca se poate inchide poarta, dar era pe cealalta parte a drumului, iar eram deja hotarat sa-l gasesc pe cel unde mai statusem. Am nimerit destul de usor, dar, din pacate, doar pentru a afla ca e complet ocupat de fotbalistii de clubul Nustiucumdediviziacinci. Mi-am zis ca o sa merg sa vad cum e la cel cu curte interioara, pe care il vazusem mai devreme, dar, inainte de a pleca, am intrebat-o pe domnisoara foarte draguta de la receptie daca motociclistii din Arad au vreun loc in care se intalnesc seara. Amabila, mi-a zis ca la McDonalds-ul de la Primarie. Venind, vazusem mai multi motociclisti mergand spre centru si m-am gandit ca de la ei as putea obtine cele mai bune informatii despre un loc unde sa pot dormi si in acelasi timp sa las si motocicleta in siguranta. Am plecat si dupa putin timp eram la “locul de intalnire”. Mda, loc de intalnire o fi fost, dar nu era nici urma de motocicleta, casca sau orice care sa tradeze un motociclist. Asta e ... hai la hotelul unde nu m-am oprit.

Cand intorceam, pe marginea strazii am vazut doi politisti, el si ea. M-am gandit sa le pun si lor o ultima intrebare legata de cazare, asa ca m-am oprit un pic mai departe, langa o masina parcata. M-am dat jos si am luat-o inapoi spre ei in timp ce amandoi au pornit spre mine, fara sa-mi dau seama daca din cauza ca aveau treaba in directia respectiv, ca eu nu eram oprit tocmai regulanentar, pentru ca motocicleta arata ciudat sau pentru ca aratam complet ratacit. Cand am dat buna seara si l-am rugat sa-mi raspunda la o intrebare, el a parut putin surprins ca lumea se mai opreste si de bunavoie la politisti, nu numai daca e oprita pentru vreo neregula. Am intrebat de cazare si mi-a spus ca este un hotelul Central este foarte aproape, cu parcare pazita toata noaptea, foarte sigura, apoi s-a uitat la mobra si a inceput sa ma intrebe unde merg, pe unde ma duc ... mi-a facut primul compliment din excursia asta si mi-a spus ca si el e motociclist, are motocicleta, dar ca nu a fost niciodata la drum asa de lung. I-am zi ca nici eu, am multumit si am luat-o catre hotel. Ii multumesc mult pentru sfat, totul a fost perfect, si cazarea mea ... si a ei.

Cand am ajuns in fata hotelului, am vazut ca e Best Western, iar asta in capul meu nu prea mai avea legatura cu bugetul “rezonabil”, dar a aparut paznicul, foarte amabil, care mi-a zis sa parchez langa ghereta lui, ca acolo spun ei motociclistilor sa parcheze, ca e sigur ... si m-a indemnat spre receptie. Impresionat de atitudine si cu un sentiment de siguranta mi-am zis ca oricum nu ma costa nimic sa intru sa intreb. La receptie, cu aceeasi amabilitate, domnisoara imi spune ca de 65 euro camera single, cu mic dejun inclus. Nu era ideea mea de pret pentru bugetul “rezonabil” si probabil asta mi s-a citit pe fata, deoarece, imediat aud “55 –ultimul pret”. Am zis ca raman si m-am dus sa-mi iau laptop-ul si cateva lucruri din bagaje, apoi am urcat in camera, am facut un dus, pe care-a asteptam de mult dupa atata caldura si m-am apucat de cautat camping la Zell am See, unde ma gandisem sa raman pentru a merge pe Grossglockner, Villacher si Nockalm. Am gasit trei dintre care m-am hotarat la unul care mi s-a parut superb, situat pe malul lacului, cu o priveliste minunata, cu foarte multe facilitati si cu o nota foarte buna. Am pus mana pe telefon si am sunat la receptia campingului. Mi-a raspuns o voce cam plictisita si nu prea amabila, care mi-a zis ca totul este ocupat si ca, pentru locul de cort nu se face rezervare, daca vreau loc sa vin pe la pranz, ca la 11 e check-out-ul si atunci pot sa vad daca am loc. Am ramas putin surprins de o asa atitidine la austrieci, mi-am zis ca o fi avut o zi grea si astepta sa plece acasa si ca mai incerc si a doua zi de dimineata. Mi-am notat adresele si numerele de telefon ale campingurilor si m-am culcat.

A doua zi am coborat pentru micul dejun, copios, apoi am paus la loc in bagaje laptop-ul si ce mai scosesem si am dat din nou telefon la campingul unde tineam mortis sa stau – Seecamp. De data asta a raspuns un barbat, foarte amabil, care mi-a spus insa acelasi lucru – ca nu se fac rezervari pentru locul de cort si ca ar fi bine sa fiu acolo pe la 1-2 daca vreau sa fiu sigur ca gasesc loc. Am incercat sa-l sensibilizez spunandu-i ca sunt inca la 800 km si ca orice as face, la doua n-am cum sa fiu acolo si ca nu mi-as dori sa ajung si sa nu am unde sa stau. Mi-a zis ca pleaca ceva oaspeti, dar ca nu-mi poate oferi nicio garantie ca voi gasi loc pe seara. Mai mult de atat n-aveam ce face, asa ca ... am incalecat pe-o sa si am plecat. Pe drum pre Nadlac, la fel ca si in ziua precedenta, erau foarte multe masini de Spania si Italia asa ca m-am hotarat sa ies pe la Turnu. Am umplut rezervorul la intersectia DN 7 cu drumul catre Turnu,am cumparat vigneta de Ungaria de la ghereta de vis-a-vis, iar pe la 10:30 eram la vama. Mai iesisem odata pe aici, dar conducand dupa altcineva si nu stiam drumul prin Ungaria, asa ca i-am intrebat pe vamesi pe unde s-o iau sa nu prind aglomeratie. Mi-au zis s-o iau prin Oroshaza si Szentes, mi-am notat m-am uitat pe harta si am luat-o din loc.

A fost o dimineata minunata, cu soare, fara sa fie prea cald, cu drumuri foarte libere care-mi dadeau un sentiment de libertate de care ma bucuram din plin. Am mers o portiune si pe un drum secundar, de calitate destul de proasta penru o vitezana, dar nu putea sa-mi strice buna dispozitie. Doar ca m-am hotarat sa ma intru pe autostrada tot pe la Szeged, asa ca am facut un mic ocol, care insa a meritat din plin. Pe drum spre Szeged m-au depasit un motociclist si un Audi A8 care mergeau tare, impreuna, fiind evident ca stiau bine drumul si unde sa incetineasca, asa ca m-am luat dupa ei, depasind binisor recomandarea scrisa in instructuinile top-case-ului, de 120 km/h.

De la Szeged am intrat in cea mai putin placuta parte a calatoriei mele – drumul pe autostrada pana la Salzburg. Aveam de gand sa merg in etape de cat ma tine benzina din rezervor pana sa se aprinda becul, adica in jur de 200 km. Din pacate n-am reusit pentru ca autostrada s-a dovedit a fi, la propriu, “a pain in the ass”. Daca pana aici nu avusesem nicio problema, datorita schimbarilor dese de pozitie in curbe si depasiri, mersul relativ constant si in acceasi pozitie m-a terminat, dupa Budapesta incepand sa ma opresc la fiecare suta de kilometri ca sa mai treaca durerea. Mi-am boscorodit melcul si l-am catalogat drept violator homosexual, pentru ca altfel nu-mi inchipui cum ar fi putut sa ma doara in asa hal posteriorul.

Desi am facut drumul Budapesta – Viena - Passau de destule ori, de data asta am gresit-o, m-am incadrat gresit si in loc s-o iau spre Wells, am luat-o spre sud, spre Graz. Pana sa-mi dau seama am facut vreo 15 km si m-am gandit ca n-are sens sa ma intorc. Ma uitasem pe harta si vazusem ca am si alte alternative mai la sud, dintre care un drum care trece pe langa parcul national Soelktaeler iesind la Altenmarkt im Pongau, de unde as fi ajuns usor la Zell am See. Din pacate probabil ca erau ceva lucrari mai departe pe autostrada, deoarece am ajuns intr-o zona unde mai mult se statea decat se mergea. Trebuia sa alimentez deoarece se aprinsese deja becul si aveam nevoie urgenta de o toaleta, astfel incat am inceput sa ma bag printre masini, pe unde se statea. M-am mirat ca, spre deosebire de Olanda, aici soferii nu lasau loc printre ei pentru motociclisti, erau “tesuti” ca pe meleagurile mioritice. In Olanda, cei de pe ultima banda trag cat pot stanga, cei de pe penultima, cat pot dreapta si ramane loc ... garla, adica ...

M-a mirat asteptandu-ma de la austrieci la mai mult decat de la olandezi sau francezi. Spre rusinea mea am reusit sa agat si o oglinda cu una din gentile laterale. Intr-un final am oprit intr-o parcare si am rezolvat cea mai presanta problema. Un pic mai departe am iesit de pe autostrada si am pus benzina intr-un sat, m-am uitat pe harta si m-am hotarat sa ma intorc spre Viena si s-o iau apoi spre Salzburg, de unde sa dau telefon la camping si daca au loc sa ma duc pana acolo, iar daca nu sa gasesc un loc de dormit si sa ajung in Zell am See a doua zi pe la 11-12. Oricum am pierdut mult timp, asa ca am ajuns pe centura Salzburg-ului cand se lasa intunericul.

 

Mesaj completat

Am oprit la o benzinarie si am intrebat unde as putea sa gasesc un loc de dormit prin apropiere, apoi am luat-o pe prima iesire, dar n-am reusit sa gasesc motelul pentru care primisem explicatii. Am mai mers un pic, trecand pe nebagate de seama in Germania, convins ca trebuie sa gasesc ceva, am mai intrebat odata si am fost indrumat spre o pensiune dintr-un sat mic,. Pe terasa erau 3 tipi veseli, la o bere si ceva de mancare, carora le-am zis ca as avea si eu nevoie de o camera. Mi-au raspuns ca au chei de la casa, dar ca sunt oaspeti, iar gazda nu este acolo. Am asteptat un sfert de ora si am plecat spre Bad Reichenhall, localitate mai mare unde mi se spusese ca sigur gasesc. M-am oprit la un punct de informare turistica si am dat telefon la doua pensiuni, dar la nici una nu aveau loc. Peste drum era un Burger King unde am vazut parcate cateva motociclete si m-am gandit sa-i intreb pe proprietari. Erau de prin partea locului si mi-au explicat unde sa ma duc. Mi-era cam foame, asa ca am mancat si am plecat sa caut pensiunea. Era aproape si am gasit-o repede, am intrat prin restaurant si primul lucru pe care l-am vazut a fost un cos mare cu hribi care trona intr-o vitrina frigorifica. In afara ca sunt foarte pofticios sunt si mort dupa hribi, asa ca mi-a fost clar nu numai ca o sa raman acolo, dar si ce urmeaza sa mananc, indiferent de modul de preparare, cu toate ca nu mi-era deloc foame.

 

O domnisoara foarte draguta mi-a aratat camera si am inceput sa-mi dau jos bagajele deoarece, din pacate, locul de parcare era in strada. Era destul de tarziu, asa ca m-am grabit, de frica sa nu inchida bucataria, apoi m-am asezat la o masa si am comandat ciupercile, in ce fel vor sa le prepare si o Weizenbier. Hribi pane cu salata - desi nici pe departe cel mai gustos fel de mancare preparat din ei – au fost deliciosi si m-am bucurat de fiecare imbucatura, apoi am mai cerut inca o bere si, a propos de hribi, mi-am adus aminte de frustrarea de cu un an in urma, de la Krimml. Ajunsesem pe Gerlos Hochalpenstrase si la Krimml relativ intamplator, iar de la Krimml, luat-o la picior pe langa cascada si am continuat in sus (drum de maxim 2 ore) pana la o cabana situata in mijlocul unui peisaj minunat, fara electricitate, in jur mirosind a foc de lemne. Pe meniul zilei era trecuta “Tocanita de hribi cu mamaliga”. Bineinteles ca am vrut sa mananc, ar am constatat ca banii erau la sotia mea, care ramasese la o terasa de langa cascada. Am inghitit in sec si am luat-o inapoi, cu o frustrare care avea sa-mi ramana pe creieri cateva luni bune.

M-am culcat pe la 11, dupa un dus cald, nerabdator sa treaca noaptea ca sa pot pleca mai departe.

 

Dimineata m-am trezit de voie si mai intai m-am apucat sa-mi pun bagajele la loc pe motocicleta. In timp ce le legam a oprit o masina cu numar de Olanda, iar tipul de la volan a intrat in vorba cu mine, intreband incotro ma duc. Tipul, americano-canadian, era motociclist si el, dar de data asta conducea o masina inchiriata, de la Amsterdam in Sicilia. Era extrem de vorbaret si votbind cu el am pierdut ceva vreme povestindu-i si aratandu-i pe harta pe unde ar merita sa mearga.

Intr-un final i-am zis ca nu mai am timp de stat, am incheiat discutia si am terminat cu legatul bagajelor.

 

 

Micul dejun l-am rezolvat repede, am platit cei aproape 60 de euro pentru cazare si consumatie, iar pe la 10:30 eram pe drum spre Zell am See. Am ajuns repede, distanta fiind mica, dar la intersectia cu drumul spre camping, circulatia era oprita pentru a lasa sa traca niste sute de Smart-uri care plecau de la intrunirea care tocmai se incheiase. Eram in dreptul unui drdiu OAMTC si fiind evident ca mai aveam de asteptat, am intrat si mi-am cumparat tour-ticket.

 

Ca o paranteza pentru cine vrea sa ajunga acolo, tour-ticket-ul costa 20 de euro si permite cate o intrare pe Grossglockner-, Gerlos- si Nockalm-Hochalpenstrasse, precum si o a doua intrare pe Grossglockner intr-un interval de 10 zile. Se poate cumpara de la OAMTC si ADAC. Platite separat, taxele sunt 18 euro pentru Grossglockner (o singura intrare), 4 pentru Gerlos si 8 pentru Nockalm.

 

Am prins un moment cand s-a dat drumul la circulatie si pentru noi, muritorii de rand, care nu eram smart si la 12 am ajuns la camping, care era la doar cateva sute de metri de intersectie.

Am gasit un loc bun de pus cortul, la umbra, pe terem mai ridicat si m-am apucat sa-l intind. Singura problema a fost ca solul era destul de dur si nu aveam cu ce sa bat piroanele deoarece cizma nu era suficienta. Am plecat prin vecini, care insa nu erau pe acasa si pana la urma am ochit un bolovan in paraul care curge prin camping (era singurul pe care l-am vazut cautand in jumatate de camping). Am coborat in albie, speriat pastravul care inota impotriva curentului si avand si unealta corespunzatoare am reusit sa-mi ridic “casa”.

 

 

Vremea era extraordinara, asa ca, dupa un tur prin camping, careva poze si o scurta inspectie a facilitatilor m-am hotarat sa ma duc pana la Krimml, pe Gerlos, iar apoi, in functie de timp sa vad pe unde mai ajung.

Mesaj completat

Iar am ramas fara mobra ... furata din garaj.