Vizitator VULPOIU Postat Octombrie 7, 2012 Share Postat Octombrie 7, 2012 Mulțumesc pe calea asta din nou lui Adrian RoÂşca, fiindcă el mi-a trimis cutiile pe ochi frumoÂşi. Apîi măi băieti.... neapărat trebue să treci pe la el să le vadă, îndrum spre Âştii tu unde... Âşi-am vârât în el un mult-râvnit voltmetru auto, pe care mi l-am făcut cadou de ziua mea. Să vezi ce pumni în cap îți buhnesc io ție.... (din fugă pe neveste, că dacă mă prinzi s-o terminat Âşmecheria.. da' oricum, Âştii vorba ceia "ursul pîcîlit de vulpe"? haha) dacă nu-mi furnizezi Âşi mie unul, dar de-ăla digital care se bagă ca în brichetă. Pentru că am de gînd să montez acuma în dosul parbrizului Âşi o priză de brichetă, că iaca mai pui un telefon la încărcat în ea... fiindcă Âştiu sigur că voi merge fără ataÂş cale de mulți kilometri. Nu urmăresc viteze incredibile, ci doar posibilitatea de a face croazieră la 90 km/h Iaca , aista-i om de-al nieu !!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
AdrianS Postat Octombrie 8, 2012 Autor Share Postat Octombrie 8, 2012 (editat) Am promis degeaba c-aveam să plec dis-de-dimineaţă din Bucureşti către Comana. M-am trezit pe la zece şi abia după prânz m-am învrednicit să leg o trusă de tubulare şi-un ghiozdan cu necesare de portbagajele Zetei. Fan înrăit al spontanului frumos, am acceptat însă fără tăgadă propunerea pe care Ovidiu a lansat-o telefonic şi din senin, anume de a merge împreună ca motoretiştii bărboşi până la ţară. Prinsoarea era însă că trebuia să dăm mai întâi o raită până-n Drumul Taberei, cu ceva misiune de lăsat o baterie auto. Am făcut şi treaba asta, numai că planurile au fost refăcute din nou şi am plecat până la urmă tot singur la ţară, dar ieşind pe drumul Alexandriei, pe la Antiaeriană. Am trecut de Bragadiru şi de lacul de acumulare de la Mihăileşti, după care am tăiat-o brusc spre stânga, prin sate, până am ieşit la Adunaţii Copăceni, Varlaam, Mogoşeşti, Grădiştea şi Comana. Descălecând în curte, m-am apucat repejor de treabă fiindcă soarele a-nceput să asfinţească repejor de când cu octombrie ăsta cald şi lung. Prima treabă a fost să-ncep cu nişte ghiveci făcut de maică-mea, că părinţii-mi plecaseră la ţară de sâmbătă dimineaţă, cu microbuzul. Odată burta pusă la cale, m-am scoborât către magazie şi am tras Niprul afară. "Nu lucraţi pe iarbă", spune deviza nescrisă a cu.rţii mele, fapt pentru care am ridicat motocicleta pe cric taman unde era iarba mai verde şi i-am smuls triumfător cilindrii afară. Am scos apoi bolţurile ca să dau jos pistoanele şi să am acces la şuruburile care prind fiecare bielă pe câte-un maneton în parte. Intrat într-un târziu şi el pe poarta cu.rţii, Ovidiu m-a prins trăgând nebuneşte de şplinturile care asigură piuliţele acelor şuruburi, că n-am mai întâlnit asemenea şplinturi eficiente şi păcătoase-n felul ăsta! M-a lăsat aşadar să mă strofoc în continuare cu cleştişorul şi cu vârful şurubelniţei, în timp ce şi-a suit şi el Uralul pe cric şi-a-nceput să-şi schimbe manetele de pe ghidon. I-am donat comenzile de Jupiter 4 luate de la Ionel şi trebuie zis că s-au potrivit pe Ural la marele fix. Oglinzile nu vibrează pe ele, levierele sunt din oţel solid, iar manetele nu numai că au cursă mai lungă acum, dar şi degajează corespunzător blocurile electrice ca să-şi poată face nestingherite cursa de la un cap la altul. În plus, prinderea manetei de frână are şi locaş pentru microcontact. Deşi olecuţă cam defect cel pe care îl avem noi, îl vom înlocui când ne-om apuca de refacerea instalaţiei electrice. Ovidiul Ciclobur a continuat mai apoi cu frâna spate. Are mai multe bube la sistemul de frânare, dintre care cele mai însemnate sunt jocurile mari la pedala de frână şi la jdămiile de pârghii pe care ea le acţionează, dinţii foarte uzaţi la pedala de frână, saboţii cu ferodouri uzate şi tot aşa. Pe calea asta lansez o idee rătăcită la fileu şi vă cer părerea: oare am putea adapta întregul sistem de frânare de pe Nipru pe Ural? Am constatat cu toţii că pârghiile lucrează mult mai bine pe Niprul meu şi, la o adică, se poate găsi un cadru de Nipru de pe care să canibalizăm ce ne trebuie. În culmea exasperării cu şplinturile 'celea buclucaşe, l-am rupt pe ultimul din ele şi m-am oferit apoi să ajut musafirul cu repetatele scoateri şi băgări ale roţii spate, cu tot cu reglajele aferente. Înserarea tot mai grabnică m-a uşuit însă înapoi la bielele Niprului din dotare, pe care le-am scos afară mult mai uşor decât pe şplinturi şi le-am însemnat sistematic cu un dorn ca să-mi amintesc care-i care şi cum stă fiecare. Cuzineţii sunt în stare bună, iar arborele arată şi el bine. Rulmenţii lui se aud decent şi nu am sesizat vreun joc. Am luat cu mine pistoanele, bolţuri, bielele complete şi bucşele noi. Încă nu ştiu sigur la ce meseriaş cu alezor să le duc prin Bucureşti, aşa că m-ar ajuta sfaturile voastre. Îmi vine-n minte Nea' Mişu de pe Poieniţei, dar aş prefera o alternativă. Taică-meu făcea ture de la un rănit la altul şi ba mă ajuta să scot bielele, ba îşi regla un abricht pe care l-a încherbat dintr-un motor măricel şi câteva blaturi venite acum ceva vreme de la Ovidiu pe calea Break-ului, ba s-a apucat să refacă prinderile semnalelor spate la Zeta. Cu semnalul dreapta-spate am avut o aventură azi într-o vale prin Grădiştea, că mi-a cedat într-un final brida din aluminiu care ţinea semnalul de Jupiter 4, apoi roata spate mi l-a smuls din papuc şi mi l-a aruncat în lanţul roţii. L-am plimbat aşa, între anvelopă şi lanţ, cam vreo treizeci de metri până am putut opri în condiţii de siguranţă. Treaba asta m-a distrat tare bine fiindcă, după ce m-am luptat câteva momente bune ca să vâr mâna după semnalul plimbăreţ, l-am scos la fel de întreg şi de drept precum a fost şi înainte, cu excepţia sticlei sparte. Solide, nu glumă! Ne apucase pe toţi o febră a şurubăritului pe care o alimentam înmânând chei fixe de la unul la cel'lalt, tubulare cu sau fără prelungitor, şurubelniţe de toate formele şi lungimile, şuruburi, piuliţe, growere, dornuri, ciocane, schimburi de idei şi pasatul lanternei frontale de pe o frunte pe alta. Deseori ne ridicam după o sculă din atelier, o foarfecă de tablă, un distanţier, cele două flexuri disponibile, drum până la meghină, fugi apoi la polizor, du-te până la bormaşina de banc, mai caută vreo trei şaibe, bagă pila pe piesă şi tot aşa. Întunericul s-a lăsat peste noi pe nesimţite, dar eu m-am simţit cât de cât în cele din urmă şi m-am apucat să înşir becuri şi proiectoare lângă magazie, ca să ne putem continua treaba. În mica revizie făcută Uralului am pus şi două garniturele de brichetă la cuiele pointeau, fiindcă nu mai închideau deloc şi creşteau enorm consumul motocicletei pierzând benzină. M-am ocupat cu ocazia asta şi de refacerea nivelurilor în camerele de nivel constant, Ovidiu remarcând pe drumul înapoi spre Bucureşti că motorul funcţionează mult mai bine după reglajul respectiv. Taică-meu a decupat o garnitură nouă pentru carburatorul drept, toate operaţiunile astea fiind un fel de paparugă, o invocaţie pentru Dani, să-şi refacă odată stocul de kituri de reparaţie, robineţi de rezervor şi aşa mai departe . În vreme ce ei doi se mai învârteau în jurul lui Alioşa, eu m-am retras în penumbră lângă Ivan şi am reuşit să-i pun cutia cum trebuie. Am strâns bine prezoanele pe grup şi l-am montat şi pe cel din urmă pe basculă, deja bucuros până peste cap că apucasem să fac mult mai multe decât am crezut c-aveam să apuc. Am suit şi roata pe grup, iar acum am intrat deja pe ultima sută de metri a migălelilor atât de necesare înaintea primei pedale adevărate. Pe marţi încolo voi primi chiulasele reparate şi trag nădejde că vor apărea şi carburatoarele. "Speri mata..." şi tot aşa . Uralului i-am schimbat şi becul ce ilumina vitezometrul, în vreme ce Ovidiu a căşunat pe rupturile 'celea de burdufe anti-praf de la furcă şi le-a dat jos cu voinicie. Arată parcă mai bine fără ele! Eu mi-am schimbat becul în farul Zetei şi-am trântit acolo un halogen pe care l-am găsit prin atelier. Cu ceasurile învârtite de ceva vreme dincolo de miezul nopţii, ne-am apucat să strângem sculele şi să ne pregătim de plecare. Ovidiu şi-a nimerit reglajul ambreiajului la fix, aşa că n-am mai zăbovit odată ieşiţi pe poartă (cu grijă, ca să nu scape şi Rex din curte că pe urmă stai după el să-şi termine căţeleala) şi-am întins-o spre Capitală. A fost o zi tare faină. O zi ca alea de-acum ceva vreme, când se-ntâmpla păţania şi urma imediat şi postarea. Optimism de toamnă sau revigorare întâmplătoare? Parcă nu mai cred în coincidenţe de la o vreme! Editat Octombrie 8, 2012 de AdrianS Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Vizitator VULPOIU Postat Octombrie 8, 2012 Share Postat Octombrie 8, 2012 în timp ce Âşi-a suit Âşi el Uralul pe cric Âşi-a-nceput să-Âşi schimbe manetele de pe ghidon. Chiar că vă buhnesc în cap. Pe amîndoi. De ce n-ați zis că e urgent??? Ovidiu a căÂşunat pe rupturile 'celea de burdufe anti-praf de la furcă Âşi le-a dat jos cu voinicie. Arată parcă mai bine fără ele! Arată ca arată, dar sănătatea lor în primul rînd! nenorocitele alea țin pe acolo umezeală, neventilîndu-se, neuscîndu-se, iar protecția de praf, chiar Âşi noi să fie, incredibil dar e fix.... Oricum dacă chiar vreți, luați burdufe de protecție de bieleta de direcție de Dacia. Trebe oleacă hăcuite la un capăt, dar apoi cu colierele corespunzătoare, se aÂşază bine. Dar cum am zis, tot nu recomand... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Aleko Postat Octombrie 8, 2012 Share Postat Octombrie 8, 2012 Ne apucase pe toți o febră a Âşurubăritului pe care o alimentam înmânând chei fixe de la unul la cel'lalt, tubulare cu sau fără prelungitor, Âşurubelnițe de toate formele Âşi lungimile, Âşuruburi, piulițe, growere, dornuri, ciocane, schimburi de idei Âşi pasatul lanternei frontale de pe o frunte pe alta. Deseori ne ridicam după o sculă din atelier, o foarfecă de tablă, un distanțier, cele două flexuri disponibile, drum până la meghină, fugi apoi la polizor, du-te până la bormaÂşina de banc, mai caută vreo trei Âşaibe, bagă pila pe piesă Âşi tot aÂşa. Întunericul s-a lăsat peste noi pe nesimțite, dar eu m-am simțit cât de cât în cele din urmă Âşi m-am apucat să înÂşir becuri Âşi proiectoare lângă magazie, ca să ne putem continua treaba. (...) A fost o zi tare faină. O zi ca alea de-acum ceva vreme, când se-ntâmpla pățania Âşi urma imediat Âşi postarea. Optimism de toamnă sau revigorare întâmplătoare? sunteti in perioada cronica a bolii fiarelor, v-a smuls din sanul societatii cum o cunoastem Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cicloburu Postat Octombrie 8, 2012 Share Postat Octombrie 8, 2012 (editat) Chiar că vă buhnesc în cap. Pe amîndoi. De ce n-aţi zis că e urgent??? Nu era urgent, dar a devenit cînd mi s-a rupt maneta de ambreiaj (aia sudată deja) și cînd am constatat că cea de frînă nu poate face cursa completă din cauza formei gîndită pentru altă comandă electrică și, drept urmare, frînarea nu era eficientă pe față. Alea de la tine își vor găsi rapid „clientul” în persoana lui Mihăescu, pe care l-am văduvit de ele, pentru că lui îi erau dedicate cele care sînt acum la mine. Iar de semnalizatoare avem nevoie toți trei! sunteti in perioada cronica a bolii fiarelor, v-a smuls din sanul societatii cum o cunoastem Daaa, sîntem niște fiare bolnave cronic! Și ne bucurăm că nu semănăm chiar cu toată societatea, ci doar cu o mică parte a ei, asta a iubitorilor de motoare clasico-comunisto-VECHI! Dacă n-aveam de dus bateria aia, nu pupam io timp liber de la famelie. După ce-am fugit d-acasă, am știut io cumva să „stric” motocicleta ca să profit de ziua bună și să fac o plimbare la Comana, să mă murdăresc pe degete (și acum sînt negru sub unghii și-mi place). Sper să mai prind niște ieșri în toamna asta, dar, dacă voi reuși, va fi tot ceva spontan, cum a fost cea de ieri. Toate bune! Editat Octombrie 8, 2012 de cicloburu Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
AdrianS Postat Octombrie 29, 2012 Autor Share Postat Octombrie 29, 2012 Inca un pic... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cicloburu Postat Octombrie 29, 2012 Share Postat Octombrie 29, 2012 Mai e un ceas, mai e un pic, pîna la marele... NIMIC nu ma va-mpiedica sa merg alaturi de ucraineanul asta! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
AdrianS Postat Octombrie 29, 2012 Autor Share Postat Octombrie 29, 2012 Vei suferi amarnic! Sau vei merge in urma mea ca sa-mi asculti tobele, tot aia-i!!! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
cicloburu Postat Octombrie 29, 2012 Share Postat Octombrie 29, 2012 Vei suferi amarnic! Sau vei merge in urma mea ca sa-mi asculti tobele, tot aia-i!!! Pentru ca merit! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
AdrianS Postat Decembrie 29, 2012 Autor Share Postat Decembrie 29, 2012 Văd că de la picul ăla anunţat de mine au trecut şi sărbătorile! Aproape. Dar categoric n-au trecut degeaba: Moş Dani a scormonit prin ataşul lui tras de reni sovietici şi a găsit şi câteva lucruri ce-i prisoseau, numa' bune să mi le facă dar. Am dat o fugă pân' la ţară azi. Soarele ieşit pe cerul senin m-a-ncurajat să scot câteva fiare afară din magazie şi să mă joc niţel de-a optimistul. Cu anvelopa asta nou-nouţă, Arkadi (căci aşa l-am rebotezat) începe să arate ca o motocicletă adevărată! Şi să vedem ce-o ieşi din motorul ăsta. Având arbore nou şi ax cu came model la fel de nou (cu anticipaţie urmăresc momentul în care voi vedea montată pe el aprinderea electronică ucraineană), aştept să dea un pic de căldură afară ca să mă-nfig în el şi să-l pun la punct! Înainte să-nceapă iarna am apucat să umblu la rulmentul de presiune al cutiei de viteze. Motocicleta începuse cam subit să smucească zdravăn la băgatu-n viteză, ceea ce m-a dus cu gândul la rulmentul amintit. Mare şi nu prea mi-a fost mirarea să-l văd făcut aproape ferfeniţă. Bile sărite din colivie şi înfipte între alte bile, găuri prin colivie... un spectacol desăvârşit! Însă Dani mi-a trimis un rulment nou şi-l voi înlocui odată cu lucrul la motor. De parcă n-aş fi ştiut deja din atâtea experienţe cu atâtea fiare înaintea ăstuia mare şi albastru, motorul se răzbună pe tine dacă nu catadicseşti să umbli-n el ca să-i scoţi gărgăunii din... carter! Aşa că nu mai repet greşeala . Însă vorba lui Drobu: multă gargară, puţine fapte. Mai multe poze prin album. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Vizitator VULPOIU Postat Decembrie 31, 2012 Share Postat Decembrie 31, 2012 Pune tu deştu-n butoane şi caută ceva de sclavie. Că iar te plîngi acuşi că ai face da' e greu cu prăpădiţi ceia de arginţi..... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
AdrianS Postat Iunie 1, 2013 Autor Share Postat Iunie 1, 2013 Vulpoiule, te dezamăgesc, chiar dacă momentan citeşti mai greu din pricina suspendării primite: mai bogat n-am ajuns de anul trecut şi până acum, ba dimpotrivă . Însă astăzi l-am întâlnit în trafic pe Vasile Preda! Călărea de mama focului - cu pasageră cu tot - pe al său Izh Planeta 5. Eu eram la rându-mi pe Arkadi (l-am rebotezat aşa fiindcă "Ivan" suna prea a pedală şi mie că-mi pun oltenii-n cap) şi l-am prins fără să vreau pe Vasile din urmă pe Şoseaua Giurgiului, undeva pe la Toporaşi. Din mersul motocicletelor şi din zâmbetele schimbate de la unul la celălalt am aflat că se ducea înspre Comana! Să mai crezi în coincidenţe? Ba chiar că m-a-ntrebat câte ceva despre traseu şi l-am îndrumat - zic eu - cu simţ de răspundere, având în vedere că ştiu drumul până acolo ca pe propriile buzunare. Spre ruşinea mea, deşi chipul lui îmi era evident familiar, abia la o fracţiune de secundă după ce ne-am despărţit mi-a percutat mintea şi l-am recunoscut pe deplin. Arkadi ăsta mă face să-mi uit sinapsele acasă, zău aşa! I-am spus care-mi este pseudo-pseudonimul pe motociclism.ro şi mi-a răspuns elucidat cu cel mai connaisseur dintre hăhăăă-uri: "Hăăh-phăăăă!! Păi te ştiu în cazul ăsta!..." În urma întâmplării mi-am dat seama că - mai ales având în vedere memoria mea cea proa... selectivă - nu ar fi bine să mă opresc din scris, indiferent de domeniul virtual pe care-mi umblă browser-ul. Niprul meu a văzut mult progres de când am povestit aici ultima oară, ba chiar că-l plimb legaliceşte de aproape o lună de zile pe drumurile patriei şi, în ideea de mai devreme, chiar vă invit să răsfoiţi oleacă următorul potpourri de fapte şi întâmplări recente. Clic pe ultima poză pentru link! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Aleko Postat Iunie 3, 2013 Share Postat Iunie 3, 2013 Bravo, frumoase poze deci te-ai definitivat pe postul de niprist Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
AdrianS Postat Iulie 2, 2013 Autor Share Postat Iulie 2, 2013 Personaj de legendă krazofil (însă dinspre ţinutul lui Pavel Chinezu) întâlnit pe 26 iunie ceva mai departe de zidurile Tomisului: Nika, am aflat de ce se bâlbâise motocicleta pe autostradă: erau cinci milimetri distanţă între carburatorul şi chiulasa cilindrului drept, se slăbiseră şuruburile de prindere ale flanşei adaptoare . Abia târziu în noaptea aceleiaşi zile, după ce-am plecat de la Nea' Victor înspre Bucureşti, am oprit după punctul de taxare de la Feteşti şi am descoperit problema. Mersese forjă chiar şi-aşa . Vorba lui Ovidiu: "Super Bike, Frate!" Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
AdrianS Postat Septembrie 22, 2013 Autor Share Postat Septembrie 22, 2013 Arkadi a făcut pe 7 septembrie un Rucăr-Bran de toată frumuseţea! Plin de bagaje mai ales la-ntoarcerea din Braşov câteva zile mai târziu, am urcat până-n Poiană şi am lungit drumul înapoi spre Bucureşti pe Pârâul Rece, apoi din Sinaia către Moroieni - Târgovişte. Să te tot îndemni la drum întins în ritm de boxer! Aerul răcoros şi umed de peste munţi mă trăgea tot mai departe de gândurile de până atunci şi mă aşeza într-o linişte albă, fără griji, fără probleme. Parcă evadasem din mine şi nu mai ştiam ce să fac cu asemenea libertate, aşa că m-am bucurat de ea în felul cel mai copilăros posibil: zâmbind tot drumul. Şi, la răstimpuri, fugărind Matizurile pe serpentine! Deocamdată repar la Arkadi nişte problemuţe care mă sâcâiau de multă vreme. Noroc că am dat cu el în stâlpul porţii şi i-am retezat un prezon, altminteri nu descopeream şobolanii ascunşi. Povestesc mai multe aici (link). Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.