Jump to content

Nordkapp 2012


Recommended Posts

asa ma speriasei ca ai lasat ziua 8 in suspans ma gandit ca unmeaza sa scrii oricum citesc povestea asta si o vad ca pe un serial si abera astept sa apara un nou episod clar cu excursia voastra mam convins 100% ca tre sa ajung si eu la nordkapp au mai fost preteni da nu miau tresarit asa mult interesul acum nus ce sa intmplat clar vara viitoare e pe lista numai ca mie imi tre mai totul de la 0 adica si moto echipament etc cele de acum nu e asa bune:))) de dastea...oricum inca o data bravoo si la cat mai multe "nazbatii" dastea...succes

Edited by Buggy
Link to comment
Share on other sites

  • Replies 112
  • Created
  • Last Reply

Top Posters In This Topic

Ziua 9

 

Andenes....camping Andenes.

Camping cu definitia caci propiu zis era o pajiste, un teren, nemarginit sau limitat in vre-un fel, situat la marginea continentului, in imediata apropiere a plajei la oceanul arctic.

Asa cum v-am povestit la ziua anterioara, aici am gasit cam tot ceea ce ne doream de la o noate de odihna si repaus.

Aduc pe aceasta cale, fiebinti multumiri celui ce a inventat apa calda, deoarece atunci cand am ajuns.......inventia lui, ne-a facut taaaare mult bine.

 

Ma rog, de pana sa ne culcam facem planul de lupta pentru ziua urmatoare, in cazul de fata, urmarim si studiem plecarile cu ferry catre Gryllefjord si hotaram sa plecam cu cel de ora 13, caci sa ne trezim mai devreme si sa ne incadram la cel de 9.00, ne era de-a dreptul imposibil. (tinand cont ca am reusit sa adormim undeva pe la 3.30-4 )

 

Ne trezim noi linistiti pe la orele 10 precum pensionarii, mergem scoatem rufele de spalat de la masina (apropos, s-au spalat destul de bine cu sapunul lichid si ce am mai pus noi in masina), le intindem pe uscatorul de rufe al campingului si ne apucam de strans cortul.

 

Strangem, impachetam mobrele mai putin top case-ul meu si geanta cu haine de la Monica si mergem sa mancam la sala de mese din imediata apropiere.

Deschidem usa si gasim acolo, 2 canapele de piele si vreo 5-6 mese cu scaunele aferente.Cum intrai, drept in fata era....bucataria, ce continea, aragaj, cana fierbator, cafetiera, cumptor cu microunde,chiuveta,frigider si ceva vesela de care noi nu prea am avut nevoie.Noi avand de acasa cam totul cumparat de la magazinul Globetrotter din Frankfurt.

 

Deschidem top-case-ul asa cu spatele la ceilalti oameni prezenti si ne apucam sa intindem masa pentru micul dejun.In acest timp ceaiul fierbea in cana fierbator, ce sa zic...totul perfect, mai ceva ca acasa.Pregatim noi niste rosii cu branzica, paine, pate de ficat, cascaval si lasam pentru mai la sfarsit, untul si gemul de portocale.

 

Mancam, spalam vasele, strangem valiza de campanie si mergem la moto caci se apropie ora de imbarcare.

La ora 13, ne imbarcam pe ferryboat, platind pentru aceasta calatorie de 37 km suma de 235 NOK echivalentul a 33 euro, ancoram bine motocicletele, dragele de ele si incepem sesiunea foto in cam toate directiile.

 

Am debarcat si am inceput sa ne dezbracam de haine, noi fiind setati de aseara pe frig, ne-am imbracat si dimineatza destul de gros, doar ca pe la ora 14.30 cand am ajuns la Gryllefjord incepuse destul de bine sa se incalzeasca, adica retin ca erau undeva pe la 18-20 de grade.

Acum ca ne-am dezbracat, ne puteam misca si noi, natural....perfect, pentru mers cu moto.Ne propusesem sa ajungem la Storslett, in aceatsa zi, cel putin asa era planul, insa noi nu am in calcul ca plecam cu barca de ora 13 deci destul de tarziu si nu prea aveam cum sa respectam programul de 313 km in aceatsa zi.

Asta este , mergem cat si pana unde putem.Nu ne da nimeni afara din tara daca nu respectam planul.Ete, na.

 

Am gasit un mic golfulet, frumos si plin de ceva aparte, nu ma intrebati ce caci nu stiu sa raspund, insa era mirific.

Oprim moto, luam o punga cu jeleuri, trecem peste balustrada si ne asezam pe iarba clatindu-ne ochii in apa deosebit de limpede si curata.

Undeva mai departe de noi, un baiat uitase sa-si cumpere ceva de la magazin si a plecat in barca cu motor la cumparaturi, bazaindu-ne noua linistea si tulburand cu mici valuri apa cristalina.

 

Zabovim noi acolo cred ca mai bine de un ceas si brusc ne aducem aminte ca mai avem de bobinat ceva km, pana la destinata de azi.

Mergem ce mergem si inainte de intrarea intr-un tunel, oprim sa facem iar cateva poze la o panorama interesanta.Monica, responsabila cu aparatul foto, se apuca de treaba, eu studiez in mare starea motocicletelor si realizez ca pe zi ce trece, starea anvelopelor mele se agraveaza vazand cu ochiul liber si dupa aceea imi este atrasa retina de o cutie pe un stalp la intrarea in tunel.

Curios mai mult decat pisica, ma duc si deschid sa vad ce este in cutia respectiva......nu o sa va vina sa credeti, inauntru erau veste reflectorizante, noi noute pentru biciclisti ce vroiau sa traverseze tunelul.astfel turist sau localnic biciclist, opreai, luai vesta, o imbracai....traversai tunelul si apoi la iesire, mai era o cutie, sora cu asta...in care returnai vesta.

 

CIVILIZATIE si nu mai spun nimic altceva.

 

Pornim si dupa vre-o 40-50 km mai oprim o data, caci ne dureau oasele si se cerea dezmortire de genunchi, popou si incheieturile la maini.Oprirea am facut-o la un punct turistic, care imi scapa cum se numea, insa destul de frumos amenajat, cu wc public, asa cum ne-a obisnuit norvegianul, cu o bancuta pe care sa poti sta jos si sa privesti la relieful parca imprumutat de pe luna, facand abstractie de apa din imprejurimi.

 

Ne apucam sa imortalizam zona, apoi...o dam putin si in poze de facebook si in cele din urma ne hotaram sa pornim motoarele si mai inaintam o leaca.

 

Mergem noi de mergem si pe timp ce noi inaintam, ceasul se scurgea usor si la fel si temperaura scadea usurel-usurel.

La un moment dat realizam ca este vre-o ora 23 si incepem cautarile pentru un loc de campat.

Frigul se certa cu noi, noi cu el si ....dupa vre-o 15 km de certuri reciproce, gasim o parcare cu wc.De aceasta data ne-am luat teapa caci wc-ul era ceva gen , hasna......ca la bunici la tara, insa nu mai indrazneam sa plecam mai departe din cauza racorii.

 

Ne orientam rapid, intindem cortul.....eu parca sa zic ca eram fixat pe incalzire rapida si vroiam sa-mi fac un ceai fierbinte, moment n care Monica a si disparut in sacul de dormit.

Focul nu s-a aprins caci lemnele erau usor umede, cana s-a afumat de la rasina din acele crengi/lemne asa ca brusc imi urca temperatura la 110 grade, imi pornesc vetilatoarele , ma nervez, sting focul si ma indrept in mare fuga catre Monica care era departe in vis.

 

Nu am mai pregatit ceas sa ne trezim, deoarece...ziua cu numarul 10 este ziua in care ajungem la Nordkapp, ziua unde avem putini kilometri si putem sa ne odihnim mai mult.

 

Ma introduc in sacul de dormit, ma blindez pana in dinti, inchid tot ce se putea inchide si in cele din urma adorm, de aceasta data fara zambet, caci imi inghetau dintii.

 

link-ul cu poze mai jos.

 

https://picasaweb.google.com/118048740782268271998/Ziua9Nordkapp

Link to comment
Share on other sites

Audienta creste din ce in ce asa ca trebuie sa continue serialul.

Elementul de suspans ce tine curiozitatea aprinsa este acea anvelopa cu surprize.

Bravo BRAVO pentru visul implinit, curaj, si reusita.

Am descoperit aceasta poveste exact la timpul potrivit pentru ca tocmai inflorise ideea unei calatorii

asemanatoare in grupul nostru de calareti motorizati.

CItind povestea am inceput sa construiesc lista celor de trebuinta cel putin dpdv tehnic.

Cred ca ne-ar folosi daca esti bun sa ne impartasesti si noua de unde procuram orarele vapoarelor.

Si mai am o intrebare poate stupida dar "De ce ? incepe filmul din Frankfurt."

Asteptand sezonul urmatoarelor episoade.

Inchei cu multumesc pentru suportul imaginatiei de a calatorii alaturi de voi.

Link to comment
Share on other sites

frumoasa tura si foarte frumos povestit - Felicitari!

 

sunt incantatoare multe din turele, fotografiile si jurnalele scrise aici - ar fi o sursa grozava pt documentare/emisiuni TV.... poate ar mai scade numarul violurilor, accidentelor cu multi raniti si toate mizeria difuzata in prezent...

Edited by Scufu
Link to comment
Share on other sites

Felicitari voua pentru ca ati reusit sa va urmati visul si multumesc pentru ca imi oferiti ocazia de a visa. :ok:

 

Astept continuarea :bigstar:

Link to comment
Share on other sites

Imi permit intai si intai sa va multumesc pentru aprecieri si pentru vorbele frumoase.

Am sa incerc sa raspund amestecat tuturor ce ati intrebat.

Am inceput filmul de la Frankfurt, deoarece pentru o perioada de 12 luni locuim aici, detasati ....sa zicem.

Muncim aici si incercam sa ne aplicam visele, sa punem in practica sperantele si sa ne bucuram de accesul la tot si de ce nu la "posibilitati"

Ca idee, daca dupa 1 an de germania, ma intorc acasa mai sarac si cu datorii, financiare...nu regret nici macar 1 cent sau o secunda.

In afara de aceasta povestire si tura superba, am mai facut plimbari prin Germania, Elvetia si in primavara o alta tura mai scurta decat Nordkapp (sa zicem) la Tarifa, in sudul Spaniei.

Fiecare tura are farmecul ei, este frumoasa in felul ei si inveti mereu de la o tura la alta.

 

Ma repet, pentru cei ce vor detalii si amanunte despre tura, ii rog frumos sa-mi de PM si le trimit pe mail tura completa cu tot cu pregatiri, program si firma ferryboat si chiar si costurile lor.

Iin speranta ca, poate, am reusit impac pe toata lumea....dati-mi voie sa continui cu ziua 10.

 

ps: nu am mai scris, deoarece mai si muncim pe aici si dupa un asemena concediu obositor, cand ajungi la munca, astia te iau de odihnit :)).

 

ZIUA 10

 

Ne trezim, cascam bine ochii si vedem ca este ziua afara un pic mai mult decat atunci cand ne-am culcat.

Deschid usa cortului si afara soare, frumos, senin si o leaca de abur la gura esapamentului.....ati inteles voi caci sunteti destepti...scoateam aburi.

 

Dau un ghiont si Monicai si sun trezirea in tabara. Dorinta de a ajunge la Nordkapp era mare si imi dadea putere sa infrunt frigul de afara.

Cand stateai la soare, era dragut....chiar fain, asa....insa cand stateai la umbra...trebuia sa dai din maini, caci altfel.....te apuca break-dance-ul.

 

Ne dezmeticim noi si hai, gata cu tolaneala, trecem rapid la strnagerea cortului, echiparea si pregatirea de drum.

Strangem toate catrafusele, si lasam acces rapid la top case-ul cu mancarica, intrucat in seara precedenta, nu prea bagasem nimic in gura si cam ne certau matele formand o adevarata simfonie.

Iesim la civilizatie, inapoi in parcarea cu pricina si ne asezam omeneste la masa, deschidem traista de mancare si ne apucam sa infulecam rapid.

Ceasul era cu aproximatie vre-o 11.30-12, mi-ar fi prins bine ceva cald de baut.Ramasesem cu fixul de aseara cand as fi platit bani greu pentru ceva cald, fie el si un ceai sa nu mia zic de un vin fiert.

Nu am mai stat sa facem ceai, am mabcat lapte cu cereale si cu ness 3 in 1....combinatia perfecta ca sa te si hranesti,cat de cat, si sa bei cafeaua de dimineata.

 

Pornim la drum cu ganduri mari si inima deschisa spre punctul maxim de traseu din tura noastra.

Mergem ce mergem si la vre-o 2 ore de la plecare, vedem un peisaj frumos, cu un mic fiord, cu oa parcare destul de mare si incapatoare, cu o mica pajiste de iarba verde.....ce sa mai ocolesc adevarul, locul ideal pentru un mic pui de somn, sub soare.

 

Scoatem aparatul si ne indreptam spre marginea drumului sa imortalizam frumusetea.

Trecem si de parapet si intram pe iarba......acum, sincer sa fiu, daca era stanca dincolo de parapet, nu ma intindeam, dar fiind iarba si solul pufos...m-am intins la soare pana sa face Monica poze.

Cald, soare , oboseala, orizontala .... de ce nu? nani dulce.

O simt si pe Monica, ca mi se alatura si atipim vre-o juma de ora acolo.

Nu ma trezeam daca nu ma invadau musculitele sau tantarii, nu mai retin ce ma deranjau, insa nu puteam sa dorm si cu viziera inchisa, asa ca am luat atitudine si am ridicat ancora catre mai departe.

 

Dupa vre-o 30 km de mers, o alta parcare cu localnici ce vindeau obiecte artizanale prezentate intr-o forma originala.

3-4 corturi din alea mari, cum vedeti voi in vilmee cu indieni sau mai corect amer-indieni.....pline cu tot felul de balnuri de vulpi si alte nenrociri, pline cu suveniruri si alte chestii care te fac sa bagi mana adanc in buzunar.

Parcare oarecum in panta, adica in coborare.Parchez eu moto asa mai intr-o parte si Monica, perpendicular pe FZ.

Incepem sa cotrobaim prin corturile localnicilor in cautare de ceva frumos, mic si ieftin (spatiul si banii nu ne dau afara din casa) si dupa 15 minute ne intoarcem la moto fara sa cumparam nimic.

Afara se incalzise bine si deja incepusem sa transpiram. Ma hotarasc sa mai dezbrac din haine si aum, nu mai stiam cum si pe unde sa le mai inchesui , fara sa fiu nevoit sa desfac iar toate bagajele.

Ascund eu alea mici pe ici pe colo insa polarul meu gros de la Jack Wolfskin, nu a incaput in tank bag, asa ca prefer sa-l bag in Orliem ce se situa pe saua pasagerului la mobra mea.

Deschid, strang bine haina si ma apuc s-o indes in orlieb.

Si cum trageam eu acolo si o impingeam sa intre mai repede.....o aud pe Monica, strigand...cadeeee.In clipa aceea realizez ca eu trageam de moto si mobra o luase bine la vale(in sensul de a cade, nu a merge) catre mine.

 

Ma feresc eu cat pot de repede, dar nu am reusit total, caci nu sunt Ninja, si cat ai spune ren, ma trezesc cu moto calare pe mine. ce o fi zis FZ-rica, ia sa vezi si tu cum este sa stea cineva pe tine :P

 

Ma strecor de sub ea, de sub mobra, binenteles si ma uitam ca broasca la bariera si nu-mi venea sa cred ce vaca sunt.

Cum sa tragi singur de moto, sa ti-o tavalesti aiurea si gratuit. Asta este. Ma uit si analizez posibilitatea de a o ridica impreuna cu monica si ne era imposibil, asa incarcata.

Norocul nostru s-a chemat un nene de la drumuri si poduri la ei, care a vazut faza si desi era in trafic, mergea....a oprit, a intors masina si a venit sa ne ajute.

Vanzatorii ambulanti nici macar nu s-au ridicat de pe scaune......niste uscaturi de oameni.

 

Ridicam noi moto si acum iar nu mai intelegeam ceva....daca am ridicat motocicleta, ce era cazuta pe dreapta, nu intelgeam dece a ramas pe jos maneta de frana.

Constat ca s-a rupt de la imbinarea cu reglajul pentru marimea palmei si o bag in buzunar ca ...nah, cine stie.

 

Nu mi-a mai ars nici de poze , de nici un film...de nimic.

Singurul meu gand era ...unde satana gasesc eu maneta de frana de fz1 in nordul norvegiei? Tot eu va raspund....nicaieri. Insa nu este rau sa speri sau macar sa mergi cu inima impacata ca pana la

Nordkapp, mai aveam vre-o aproximativ 350 km.

 

Asta este, ma dezbarc si mai mult caci ma taiasera toate naduselile sa ridici vaca de la pamant si dupa echiparea regulamentara si obligatorie, pornim din loc.

Aici in aceasta parcare, vad ca au inceput sa se rupa din sarmele de a guma fata, deci....nu doar ca era uzat cauciucul fata destul de mult , dar si sarmele cedasera.

 

Ia de te uita GAbone ce noroc pe capul tau....da,da.

 

NU stiam acum cum sa ma intorc in timp si sa merg ca un incepator fara sa ma inclin....pe de-o parte si cum sa merg ca un profi, fara maneta de frana....macar pana la primul service auto sau magazin sa rezolv problema manetei.

 

Pornim si schimabm locurile in formatie...Monica in fata si eu la urma. Ca sa fie tabloul perfect....nici scala rider nu mai mergea, decat sa aud fara ca monica sa ma poata auzi.

Comunicarea se facea pe baza de intrebari si raspunsurile erau date de flash-uri....de 2 ori NU, o data DA. Ca-n filmele cu stan si bran si astea toate in doar...30 minute.

 

Mergem si mai gasim o parcare cu suveniruri, oprim in speranta ca poate vre-un vanzator de pe acolo stie ceva de un service sau sa ne dea ceva detalii.

Si cum eram noi opriti cu ochii zgaiti cat cepele, opreste in parcare o duba ce cara 2 motociclete vechi. Ma duc la nenea ala si in engleza mea de balta, incerc sa aflu de unde a plecat cu mobrele alea si daca avem vre-o sansa de reusit macar cu cauciucul fata, lasand de-o parte maneta de frana. Imi raspunde soferul respectiv, care era mai varza decat mine la engleza, ca in fata la 30 km este un oras maricel, numit ALTA si acolo gasim.

Sar in cap la monica sa ne grabim ca este destul de tarziu si este posibil sa nu mai gasim deschis pe nicaieri. In 5 minute eram deja pe drum si la intrare in oras facem oprire de recalculare traseu si anume sa cautam reprezentante ceva legate de auto si apoi de moto.

 

Facem cum facem si ajungem la Yamaha in ALTA, reprezentanta de la mama ei. Sa vezi si sa nu crezi. Merg eu pe acolo si caut vulcanizarea in prima faza, caci bani de cauciuc nou...nu imi dadea mana, deci cautam un SH. Ajung la gunoaiele alora de anvelope si vad ceva acolo destul de bun, adica cu profil de 2-3 mm. Bat la usa la vulcanizare, vine un baiat de vre-o 23 de ani cu care m-am inteles in germana / engleza si un pic de aerobic. Insa ii explic si de maneta, unde el foarte amabil ma duce in fata la receptie. Cer pret pentru maneta si intr-o clipita, dupa ce imi zice ala pretul, fac stanga imprejur si direct la vulcanizare.

Monica a ramas afaracaci nu se simtea destul de bine si vazandu-ma ca vin fara maneta ma intreaba de pret. Pai cam 2400 de coroane, adica undeva pe la 400 euro maneta. Din AUR daca era si nu plateam atat.

Noroc ca Doamne-Doamne m-a inzestrat cu talent si dibacie (daca pot spune asa). Ma duc la nenea aia acolo in service, fac pe victima si ma milogesc sa-mi dea un spiral de 3,5 si un autofiletant de 4.

Dupa 15 minute de munca, am rezolvat cu maneta de frana, facand sa ma tina pana cand se rupa iara si ma indrept rapid catre vulcanizare......unde, falaul ala strangea sa plece.

Stai mai baiete asa, unde pleci???? Unde pleci, nu ma intereseaza, dar pe mine cui ma lasi?....asta-i durerea mare.

 

Victima, iara, rugaminti si alete alea, pana cand flacaul se indura si ma invita cu moto in service la ei.....adica la Yamaha.

Tipul era mecanicul lor de la reprezentanta.Nu avea mai mult de 25 de ani, dar manca mecanica de 3 ori pe zi. Schimbam noi guma fata cu un deseu aruncat de nrvegieni si consider ca suntem relativ ok de drum.

Ora este 4-4.30 si pana la Nordkapp mai avem 205 km.

Hai sa bagam niste benzinica, zic eu, apoi sa mai papam ceva si mai continuam drumul.

Zis si facut, gasim o benzinarie, langa care se afla si un supermarket.Alimentam rezervoarele si top case-ul si ne apucam sa papam.

Ce sa va mai zic ca se facu de ora 6.30 pana sa ne pornim noi.

 

Pornim cu gandul ca indiferent ce si cum inoptam la nordkapp.

Traseul de vis, peisaje de vis si ca elemente proaspete in peisaj...reni.

Mda, de ce nu , indicator de atentie reni pe sosea. Reni, multi si mari, adica......nu prea de ignorat indicatoarele alea.

Oprim sa facem cateva poze si la renisori, la peisajele de prin prejur la stancile de parca erau asezate cu mana in straturi mici si divers colorate si apoi pornim iar la drum.

Apusul isi facea simtita prezenta, cerul parca era mai frumos ca oricand, apa era mai cristalina si mai "oglinda" ca niciodata semn ca ne apropiem.

 

De cum parasim nationalul 6 si intram pe 69, in primul contact cu Olderfjord, simtim ca suntem aproape, racorica isi face simtita iar prezenta, incep apele, deci....ne apropiem.

Traseul este pe malul fiordului si este de o frumusete rar intalnita sau greu de descris prin cuvintele mele sarace.

 

La un moment dat intalnim si ceva tunele, insa cel mai spectaculos mi s-a parut tunelul din apropiere de Nordkapp (localitatea) deoarece este lung de vre-o 6870 m si in afara de asta ne-a intmpinat cu un indicator ce reprezinta coborare periculoasa 9%. Zic io ...coboram acolo 30-40 m si de aia ne anunta flacaul ala triunghiular.

Da de unde.......coboram de ne pacaneau urechile si de umezeala nici nu mai vorbesc.

Tunelul respectiv face legatura dintre continent si insula unde este Nordkapp. Trece pe sub apa la o altitudine de -212, adica da, ati inteles bine....am merc cu moto pe sub apa, prin acest tunel la 212 m adancime.

 

fain rau de tot.

 

Rezervoarele erau aproape goale deci se cerea sa bagam iar benzina. Reconfiguram traseul si mergem in oras, in Nordkapp sa bagam benzina si apoi mergem la glob.

La benzinaria shel din imediata apopiere a drumului catre Nordkapp, de la intrarea in oras, ne-am intalnit cu 2 spanioli cu un bmw.

Schimbam 2-3 vorbe cu ei si apoi la drum iara catre nordkapp. Cei 30 km de la benzinarie si pana la adevaratul Nordkapp, obiectivul turistic, nu orasul....am mers teleghidati, peisajul, drumul si atmosfera...nu iti mai dadea voie sa gandesti.

VIS, nu altceva.

 

Am parcurs si ultimii 30 km din ziua de azi si am ajuns in sfarsit la NORDKAPP.

Ca sa intram trebuia sa platim 255 kr de moto, adica vre-o 100 si ceva de euro impreuna.

Scump al dreaq sa pasesti pe cel mai nordic punct din europa.

Platim, nu avem incotro si mergem sa parcam.

 

Mergem la "glob", facem poze si hotaram sa revenim de dimineata sa facem mai multe.

Era destul de tarziu si nu avea rost sa o lungim aiurea.

Cand ajungem la moto, realizam ca spaniolii aia 2 cu Bmw-ul, deja isi intinsese cortul langa o locuinta de pe platoul cu parcare si totodata realizam ca se inteteste un pic si vantul.

Hotaram sa tinem companie spaniolilor si montam cortul pe latura dinspre sosea. Ancoram bine cortul de moto si punem pietre pe langa el, deschide sacii de dormit si cu o rapiditate de invidiat ne introducem in taramul viselor....implinite.

 

10 August 2012, Monica si Gabone inoptau la Nordkapp la mai putin de 200 m de Glob si de Oceanul Arctic, la o temperatura de 5-6 grade.

 

nu va mai zic de poze.....

le gasiti mai jos in link.

 

https://picasaweb.google.com/118048740782268271998/Ziua10Nordkapp

Link to comment
Share on other sites

Asta e motociclism... Felicitari! Va respect foarte mult pe toti care plecati in astfel de ture, voi doi, Marcel cu sotia, Pompiliu si altii pana la urma nu conteaza motocicleta ci doar locurile prin care ajungi in seaua ei.

Trebuie sa ajung si eu pe acolo cu orice pret :cheers: un loc superb de pelerinaj pentru motociclisti

Edited by florin.radu
Link to comment
Share on other sites

Bravo si felicitari tie si Monicai pt ce ati reusit sa face-ti.Cit despre boala nemiloasa care aduna multe vieti in bratele ei,ai dat dovada de un caracter f puternic si sa fi fericit multi si multi ani inainte.Deja am ochii plin de lacrimi si nu mai pot scrie multe .SA FI SANATOS GABONE.

Edited by brake
Link to comment
Share on other sites

din cauza voastra am sa raman fara servici, e ora 1:14 min si am ramas cu tel in mana intr-o parcare din bucuresti ca sa termin de citit aventura voastra, bravo si felicitari atat tie cat si curajoasei motocicliste. P.s la 23 trebuia sa fiu la munca

Link to comment
Share on other sites

Va multumesc in numele meu cat si al Monicai, pentru cuvintele frumoase si pentru aprecieri.

La urma urmei nu am facut ceva supra omenesc, ci doar ceva normal pentru cei din vest...si greu de realizat pentru noi romanii de rand, muncitori si prost platiti. (asta-i deja alta discutie - politica - si nu vreau sa o deschid)

 

Acum vin si imi cer scuze ca nu am mai scris in ultimile saptamani, deoarece nu prea mai am timp....sunt ziua la munca de la ora 7.30 pana la 20 si apoi numai de scris nu imi mai arde...insa din respect pentru cei ce-si pierd vremea si locul de munca...citind aventurile noastre...am sa imi rapesc din timpul meu 1 ora/zi ca sa termin aventura NORDKAPP.

 

ps: abia acum incepe aventura si peripetiile :)

 

pe maine seara :D

Link to comment
Share on other sites

Ziua 11

 

 

Asa cum am prmis mai sus , am revenit si incerc pe cat posibil sa-mi fac timp si sa va ai relatz din cele traite pe acolo...pana nu le uit.Nu ca as putea, insa ma ajuta varsta.

Ca sa va reintroduc in peisaj....ramasesem la Nordkapp, adapostiti dupa o casa acolo in imensa lor parcare, cu cortul, asezati la usa casei, langa niste prieteni spanioli.

 

Ziua 11 decurge astfe:

Toata noaptea, a batut un vand napraznic, cu temperaturi de 5-6 grade si cu ceva picaturi de ploaie.Noapte spun din respect pentru ceasul de la telefoane, caci acolo era cam in permanenta, un fel de apus, un fel deceva de nedescris insa care iti permitea sa iti insusesti sentimentul de noapte.

La un moment dat am auzit pasi pe afara, voci pe limba latina si cu ceva rasete din tot sufletul.Se trezisera spanioli si se pregateau de plecare.

Ma dezlipesc cu greu de prietenul meu drag din seara aia, sacul de dormit si ies din cort sa iau "pulsul" imprejurimilor.

Afara batea un vand de ...te invata cum sa castigi recordul mondial la viteza pe distanta nelimitata....si cu ceva sortat in gen de ploaie marunta de toamna.

Spanioli stateau pe prispa acelei case care pentru noi a fost un adapost, insa pentru ei..nu prea si se hlizeau pe tema pozelor facute la cortul lor.

Ma cheama sa le vad si eu......ce sa va explic, cortul lor dce semana initial cu forma unui garaj de masina....era precum un fel de triunghi echilateral, cu baza mica la sol.restul...il alinia vantul si vi-l puteti imagina singuri.

Am trecut in viata mea prin destul de multe episoade de vant, insa asta de acolo, in momentul de fata se situeaza pe locul 2, dupa celebrul vant de la Ianca, de langa Braila....unde era sa ma rastoarne cu masina cu tot, acum 2 ani.......insa si asta.....tare...tare de tot.

 

Ma introduc inapoi in cort, sa imbrac sifonierul pe mine si s-o trezesc pe Monica, sa mai strang din bagaje, apoi imi iau inima in dinti sa infrunt iar frigul si vantul.

Ies, ma apuc sa pregatesc strangerea, iau husa de pe moto meu, scot scalele de la incarcat, strang husa, dezleg cortul de motociclete.....si gata, incepem lupta contracronometru.

 

Pe vantul ala, nu iti permiteai sa stai si s-o lalai sa strangi cortul cum vrei tu...ci cum vrea vantul; nu puteai sa aranjezi cum vroiai tu totul pe moto, ca nu te lasa vantul.....ce sa va zic...aventura, nu gluma.

 

Terminam dupa vre-o 20 minute de alergatura sa ancoram totul pe motociclete si ne propunem sa mai dam o fuga sa facem poze si ziua la globul de la Nordkapp ;).

Echipati de drum, fara casti in cap, cu camera foto si video...la purtator, bine strns legate de corp...ne indreptam catre monument.

Mah oameni buni, ma dragilor....eu sunt si mare, ca deh, asa m-a facut natura...inalt....ma chinuiam sa merg in picioare si pasii mei se puteau numara acum in centimentri, nu in metri.

Faceam pasii marunti, deoarece daca indepartam prea mult picioarele unul de celalalt aveam senzatia ca cineva ma cracaneaza si ma despica.

 

Ajungem la monument, deschidem camera video si filmam....cu o mana bine ancorata in gardul de protectie si cu cealalta...inartim camera in cam toate directiile ce ne permitem, camera foto de asemeni, doar intr-o singura pozitie....cea cu spatele la ocean, caci altfel, in 2 secunde, era plin de apa si astfel nu mai reuseam sa facem nimic.

 

Ne tragem cateva poze si ne retragem in holul restaurantului din imediata apropiere.Brusc, imi sclipeste in minte ideea sa aducem si iubitele noastre...motocicletele sa vada si ele minunea.

Monica isi da aprobarea si daca tot eram cam singuri prin preajma, hai sa o punem in practica.

 

Dau fuga la casuta cu pridvor si iau intai Honda la plimbare.Ajung in zona cu pricina, adica intre glob si restaurant, iese monica, tine ea mobra, eu fac 2 poze si apoi dau fuga dupa fazer.

Am mers mai mult...cum sa va zic..... . Imi erau bune niste roti din alea ajutatoare ca la biciclete pentru copii incepatori, caci pe tot acest traeu, era pietris si mai era si vant+ploaie.

 

Gata, ne luam ramas bun de la Nordkapp, incalecam in sei si cu niste turnuri gemene pe postura de morcovi prnim lupta catre localitatea Nordkapp cu vantul si ploaia.

Pana sa plecam au aparut niste nemti langa noi si ne-au dat informatii utile din trafic si anume ca ploua doar vre-o 40 km si apoi inca vre-o 100 este inorat dupa care este soare si frumos.

 

Pornim si incepem sa ne luptam.....mergema inclinati cam la 60 grade de sol spre dreapta si inaintam cam cu 40-50 km/h.

mai mult nu indrazneam, adica...daca tot ne imprastiem, sa nu ne imprastiem prea tare sau departe....asa mai putintel :D

Luam virajele spre stanga cu motocicletele drepte, perpendiculare pe sosea. mergema pe acel drum ingust me mijlocul strazii ca sa avem marja de abatere in caz de vre-o rafala mai mare ce ne putea lua prin surprindere.

 

Ma rog, .....mergem, ajungem la poalele dealurilor, unde vantul nu mai era asa amenintator, ne felicitam reciproc pentru reusita si apoi dam bice mai departe.

Oprim la un ...sa zicem lac glaciar, mie asa imi parea a fi, fotografiem capodopera naturii si motocicletele, apoi ne urnim iara.

 

De cu am ajuns la nivelul marii, au inceput sa apara iar renii, frumusei si dragalasi de iti vine sa-i papi, nu altceva.

Monica este indragostita de ei, si la fiecare contact cu ei, oprim de poze.

 

Toate bune si frumoase insa....era ceasul aproape de ora 16 si noi nu mancasem nimic, iar aia mici din burta bateau cu lingurile in farfuriile goale, rau de tot.

Gasim locatia perfecta, un golfulet, cu parcare...cu masa si binenteles cu peisaj frumos, deschidem valiza si ne apucam de micul/pranz dejun. De fapt nici nu stiu cum sa-l numesc, ne apucam sa punem masa, cred ca este cel mai corect.

 

Dupa tot frigul suportat Monica insista si vrea sa faca un ceai la fierbator pe moto. Scoate cana de inox, fierbatorul si le pune in fuctiune pe honda.Timp in care noi balotam cu pofta din "de toate" bucatele intinse pe masa. Cam la 15 minute observam ca fierbe apa si nu mai puteam de bucurie....bem ceai cald.

 

Daca tot facuram pauza mare, hai sa spalam si lanturile, sa le ungem , sa le intindem sa stim ca treaba este curata si la locul ei.

Verificam si celelalte, uleiul, lichidul de racire, lichidele de frana....totul foarte bine ne strangem frumusel catrafusele si ne pornim mai la vale catre Finlanda.

 

Initial in program am avut o bucla spre un alt punct nordic frumos, insa depasirile de program ne-a facut sa sarim peste bucla respectiva si sa ne indreptam catre Finlanda.

Cam de pe aici am inceput sa ne abatem de la plan, sa deviem drumul si traseul.

Drept urmare, la ora 20, ne oprim imediat de cum am intrat in Finlanda, la un camping foarte rustic si frumos.

Chiar vorbeam cu monica:De aici putem merge pe jos pana in norvegia si inapoi :)) .

Platim serviciile oferite cam cu vre-o 45 euro (Finlanda are ca moneda EURO), deja ne simteam acasa cu platile in aceasta moneda.

Ne intindem cortul, ne orientam cu dusurile si binenteles cu apa fierbinte.....sa-i deie Dumnezeu sanatate celui ce a invetat-o (stiu ca am mai spus, insa nu ai cum sa nu-i multumesti zilnic) si apoi ne bagam la nani.

In tot timpul de cand am intrat in Finlanda...au inceput insectele, adica..tantarii.

Multi, extrem de multi tantari, aveai impresia ca sunt dusmanii tai...asa te cotropeau toti.

 

Bine ca aveam la cort plasa si nu ne mai bazaiau si la urechi in timp ce dormeam.

 

Cam asta a fost ziua 11, o zi in care am mers de la Nordkapp pana la Camping Tenorinne din Finlanda, parcurgand 250 km frumosi.

 

pozele in link-ul de mai jos, asa dupa cum bine vam obisnuit.

 

https://picasaweb.google.com/118048740782268271998/Ziua11Nordkapp

 

LE: imi cer scuze pentru felul in care scriu, pentru greselile de ortografie / gramaticale si pentru literele mancate.Pentru litere, este de vina laptopul, oboseala si berea :)) :))

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...
  • 4 weeks later...

Inainte sa incep povestirea, imi cer scuze ca va tin la granita cu norvegia, insa ma dezlipesc greu de tara aia frumoasa , numita NORVEGIA :D

 

 

ZIUA 12

 

Trezirea la liber, fara programare, fara stres.....totusi ne mai amintim din can in cand ca suntem in concediu, nu la maraton.Deschidem ochii si mai ne mintim unul pe celalalt care sa iasa primul si sa ia temperatura de afara.

 

Seara, pana sa ne bagam in cort, ne-a cam omorat tantarii.....nu aveam suficiente palme ca sa ma apar de toti.....asadar, i-am mai lasat sa se bucure si ei de sange de DAC, fiind sigur ca nu prea au gustat ff mult.Ma rog, revin la dimineatza insorita si frumoasa.

Eu ca un gentelman ce m-a facut mama, iau initiativa de a deschide cortul si de a pasii sa vedem ce si cum in preajma.

O conving si pe Monica sa iasa....si facem organizarea de masa de dimi si de strangere a cazarmamentului.

Ne imbracam, strangem bagajele, cortul si toate cele...ungem lanturile la motociclete (batul din fotografiepe care-l tine Monica in mana este faimos.....a vazut Tarifa si Nordkapp, in mai putin de 6 luni ), apoi cu foamea in noi cat casa poporului ne indreptam catre bucataria campingului.

Aici gasim cam de toate ce ne trebuiau sa putem manca linistit.....de la microunde, la aragaj ,cuptor....si de ce nu o vatra incalzita cu lemne numai buna pentru pizza.

Am deschis top case-ul si am papat de acasa (cum se zice), deoarece acum intrasem in banii nostri si oarecum in normal.

Dupa ce am papat...am inceput deplasarea.

Ne-am propus sa megem pana la Rovaniemi....la Mos Craciun acasa...sa-l vedem si sa ne bucuram iar de trecerea pe la cercul polar.

Mergem noi ce mergem.....pe RV 92 si cand intram pe E 75, facem pauza de dezmortit oasele intr-o parcare unde se vindeau suveniruri, din finlanda si blanuri de vulpi polare.

 

Intram cascam ochii, nu prea ne-a facut cu ochiul ceva anume, insa pauza era binevenita.

Langa magazinul cu amintiri, ca decor era si un cort traditional finlandez si sculpturile a 3 ursi negru brun....pentru intregirea peisajului :) .

 

Intram si in cort, facem 2-3 blitz-uri pe acolo si apoi ne indreptam catre moto sa continuam calatoria.

 

Cand sa ma urc pe moto observ ca guma spate, de aceasta data, lucea....dar lucea....de-ti lacrima ochii.Ma dau mai aproape si cand ce savezi....toate sarmele cauciucului meu...la vedereeee.

 

Duminica, finlanda, ora 14, unde naibilea sa gasesc eu guma spate.

Ma cam ia asa cu tremurat si cu o leaca de panica, dar nu-i spun Monicai sa nu-i transmit..."bucuria" si imi iau inima in diniti si continui drumul catre Rovaniemi.

 

Toate bune si frumoase, insa trebuia cumva sa fac si sa evit uzarea si mai mult a cauciucului....si m-am gandit eu sa merg in stilul "jaloane" adica, efectual niste trase ce incepeau pe axul drumului si se terminau langa bordura, pentru a nu mai tocii si sarmele alea ce mai tineau aerul in guma.

 

Mergand asa, monica ma intreaba daca ma joc sau de ce fac valsurile astea...... nu am avut cum s-o mint (caci eu nu mint) si i-am psus pana la urma despre problema.

Ca un facut si sa vedeti voi ca Dumnezeu are grija de noi, mergand noi asa....serpuit, imi sare in ochi o repezentanta de ceva snowboard, nu are importanta firma, insa cert este ca am vazut din mers ca aveau in geam un KTM.

Fac cale intoarsa si dau o tura in preajma sediului lor. M-am certat cu cati-va renisori, care erau acolo la odihna de pranz, insa usurel fara ca sa deranjam reciproc, am ajuns la cosul depozitul de anvelope uzate.

 

Cotrobai pe acolo si gasesc un set de anvelope.....vai de mama lor, insa erau de 10 ori mai bune decat ceea ce aveam eu pe motor.

Le iau, ma intorc la moto, le asez sus pe top case, le ancorez si plec spre Monica, ce ma astepta mai sus la vre-o 2-3 km intr-o parcare.

Acum ca eram oarecum jumatate rezolvati, mai trebuia sa cautam ceva leviere sau utilaje sau mecanisme pentru a putea schimba anvelopa.

Ajungem la SODANKYLA, un mic orasel din jumateatea de Nord a Finlandei si oprim sa punem benzina si sa spalam vizierle de insecte.

 

Acum, ca un facut, in parcarea de tiruri a benzinariei, un buldo-excavator muncea de zor iar mie-mi sare imediat gandul ca nenea ala cu utilajul lui, trebuie sa aiba ceva scule pe langa el si ma poate ajuta sa schimb beleaua

 

Bagam benzina, spalam vizierele si cand ne pregateam de imbracat, intra in benzinarie 4-5 motoare care de pe cum am vazut noi asa......erau de prin zona, localnici ca prea se sautau cu toti.

Mergem si intram cu ei in vorba si incercam sa aflam de o pozibilitate cat de mica de ajutor in vedearea schimbarii rotii spate.

 

Dumnezeu nu doarme si are grija de oamenii buni.

Tipul la care am fost sa-l intrebam de vorba, era membru fondator al clubului de moto PYSSYKYLA MC din Sodankyla.

Ne roaga sa asteptam un minut si se apuca de dat telefoane.

Revine dupa 3 minute si ne spune ca sunt sanse slabe sa gasim ceva deschis azi si ca el poate sa ne ajute astfel: sa ne gazduiasca la ei la sediul clubului si maine de dimineata sa ne duca cu masina la un alt membru al clubului sa schimbam cauciucul.

 

Dezbatem variantele aduse in discutie si hotaram sa ramanem la ei la club.

Incalem de aceasta data toti 3 si mergem in urma DOMNULUI RAINER, catre fostul sediu al pompierilor din localitate, locul in care acesti oameni si-au creat un cuibulet extrem de calduros si primitor.

Ajungem la garaj, intram in hala.....spun hala deoarece, in hala aveai loc sa bagi 2 TIR-uri si gazda se apuca sa ne explice ce si cum pe acolo.

Acest club avea aici la aceasta adresa un mic atelier, unde membri clubului sa poata repara in liniste motocicletele, o mica colectie de moto vechi de prin anii 50-60, un bar cu bucatarie, TV, dvd, baie, camera de dormit si nu in ultimul rand si deloc de evitat....sauna.

 

Acum ca batranelul,(AVEA IN JUR DE 50-52de ani), ne-a introdus in peisaj, ne preda o cheie de oaspeti de la toate usile clubului si se retrage la familie, urmand ca sa ne vedem de dimineata.

Ne porneste sauna si pleaca.

 

La 5 minute dupa el...plecam si noi.Plecam la cumparaturi pentru a umple inapoi top case-ul si ceva bere......ca deh, ne ajunge cat am chinuit saua pana aici.

Dupa vre-o 2-3 ore de pimbare si shopping, ne intoarcem si ne pregatim de sauna.

Coboram la subsol, unde se afla sauna si ne lafaim in caldura si relaxare.

Nu rezistam pana la final si urcam sa gustam cate ceva din ceea ce am cumparat.

Mancam cate una alta, apoi ne bagam in camera de dormit, la somn.

Punem ceasul sa sune la 6 , ca pana la 7 cand vine Rainer sa fie roata jos....si o luam la goana pe caile viselor scufundati adanc in somn.

 

cam asa a decurs ziua 12, o zi in care putem zice, ca am avut noroc.

 

pozele in link si revin curand si cu ziua 13

 

https://picasaweb.google.com/118048740782268271998/Ziua12Nordkapp

 

Din motive tehnice ce tin de defectarea laptopului, imi cer scuze ca nu am mai apucat sa mai postez si sa continui povestirea noastra.

Sper ca sa pot repara saracia de laptop si sa pot continua, caci de aici incepe adevarata aventura :)

 

pe curand......sper :D

Link to comment
Share on other sites

  • 2 months later...

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Restore formatting

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

 Share

  • Recently Browsing   0 members

    No registered users viewing this page.


MOTOCICLISM.ro
Grup Facebook: +34900 membri
Înscrie-te în grup
Discutii despre motociclism pe Facebook
 
BIKESHOP.ro
Grup Facebook: +17700 membri
Înscrie-te în grup
Anunturi de vanzare - cumparare pe Facebook.


×
×
  • Create New...