Dolomiti & Lago di Garda - mai 2013

[KHK]

Asteptam de ceva timp iesirea asta, imi era dor de mers mai mult, Radu abia astepta sa faca primul drum mai lung pe pasuri cu noua lui jucarie, asa ca ne-am inteles sa plecam joi cel tarziu pe la 16:30 de la birou, ne-am intalnit la o benzinarie, plinul si am taiat-o... dupa ceva mai mult de 300km pe autostrada am ajuns la cazarea noastra undeva in sudul Austriei la lacul Wörthersee, ne-am luat camerele in primire, ne-am schimbat repede si am iesit la masa, norocosi fiind ca am mai gasit la ora aia un restaurant deschis in apropiere.

Din pacate prognoza meteo era destul de descurajatoare pentru zilele urmatoare dar cum de multe ori din fericire gresiera, am zis ca nu are rost sa renuntam. Dimineata, privelistea de pe balcon, eram inconjurati de muulta verdeata si aveam vedere catre lac.

 

 

Imediat cum ne-am pus in miscare a inceput si ploaia... care dupa ce am trecut de Villach a cam devenit torentiala. Am trecut de Hermagor si am incercat sa trecem in Italia pe un pas doar partial asfaltat, care pe multe harti nici nu apare... insa un localnic ne-a spus ca nu are rost sa incercam ca este inca inzapezit asa ca am continuat drumul si am trecut in Italia pe Plökenpass, un pas destul de ingust, cu multe tuneluri. Ploaia nu ne-a lasat sa-l savuram din plin... am urcat apoi pe Forcella Laverdet unde inca mai erau "urme" de la recenta etapa de ciclism din Turul Italiei, unele localitati pe traseu fiind "inundate" cu baloane roz, pe toate cladirile si gardurile.

 

 

In ciuda ploii care nu mai contenea, din varful pasului am preferat sa coboram pe un drum neasfaltat, oficial inchis circulatiei, catre Santo Stefano di Cadore.

 

 

Am parcurs apoi drum destul de lung catre lacul Garda, din cauza ploii renuntand la multe pasuri din sudul Dolomitilor propuse initial pentru traseu, am luat-o pe drumuri principale si abia in apropiere de Trento am scapat de ploaie. De acolo ne-am mai bucurat de vreo ora de alergat pe curbe pe uscat pana am ajuns la Garda, mai precis la hotelul nostru in Tremosine, unde urma sa stam pana duminica.

Pe langa plaoie am avut parte si de vreme foarte rece, rar trecand de 12 grade asa ca odata ajunsi in camere ne-am bucurat din plin de calorifele calde dar mai ales de dusul fierbinte, mana cereasca dupa vreo 450km de ploaie si frig. Iarasi ne-am considerat norocosi ca am mai gasit un loc deschis sa mai mancam de seara.

 

Sambata dimineata ne-am trezit fara niciun stres, pe un soare incredibil. Privelistea din balcon de vis, cu lacul Garda si Monte Baldo inca inzapezit. Micul dejun l-am luat la soare pe terasa hotelului, nu ne mai induram sa plecam de acolo. Din pacate apa din piscina era inca destul de rece...

 

 

Dar ziua de sambata era programata pentru obiectivul principal al excursiei noastre, pasul Tremalzo, rampa sudica fiind una dintre cele mai cunoscute portiuni de off-road din Alpi. Drumul este inchis circulatiei motorizate insa daca innoptezi minim doua nopti in zona, personalul hotelului te poate ajuta sa obtii un permis de trecere temporar de la autoritatile locale; sunasem sa cer acest permis cu vreo doua saptamani in urma, in ziua in care am facut rezervarea camerelor. Asdar, de la hotel ne-am oprit intai in centru la oficiul de turism unde ne asteptau deja pregatite permisele de trecere.

 

 

va urma...

 

 

 

 

 

 

[redippy]

Asteptam continuarea. Peste vreo 3 saptamani plecam si noi catre Dolomiti.

[remu1]

Wörthersee . Einfach schön ! Zone de vis pentru motociclisti .

[ricomuerte]

sa va traiasca mobrele...arata bestial...succes in continuare.

[redippy]

Imi dau lacrimile cand vad ce vreme e in Dolomiti si pe Stelvio. Cred ca o sa imi leg schiurile de motocicleta.

[Danysenda]

F tare tripu.Asfalt uscat va doresc.

[KHK]

... Asdar, de la hotel ne-am oprit intai in centru la oficiul de turism unde ne asteptau deja pregatite permisele de trecere.

 

va urma...

 

Tremalzo, ca multe alte drumuri din zona Alpilor, este la baza un fost drum militar construit in timpul Primului Razboi Mondial. Rampa sudica, incepand cu pasul Nota si continuand pana sus pe pasul Tremalzo si apoi la Refugio Garda este inca neasfaltata si se ajunge pana la cca 1838m altitudine. De la Rifugio Garda se coboara panta nordica, asfaltata dar de asemenea spectaculoasa, cu drum relativ ingust si multe curbe stranse, catre lacul Idro.

Drumul nu este tocmai usor mai ales cand nu ai experienta si il faci cu vaci de 240kg cu cauciucuri "mixte". Sunt destule portiuni cu nisip, pietris, curbe stranse, drum ingust cu rapa intr-o parte, cateva tuneluri de asemenea inguste, penultimul fiind si partial blocat cu bolovani.

Dar peisajele sunt de vis, ocazional avand si priveliste catre lacul Garda.

 

Editat Mai 27, 2013 de khk