Poze De La Plimbarea Veliko Tarnovo

[ray]

a fost super si ne-am simtit foarte bine.. maine avem programata sesiune de vizionare de poze cu gasca cu care am stat pe-acolo pana una alta cateva poze, cateva ca n-am avut decat telefon la dispozitie:

[guy_ana]

Eh, haideti, nu dati cu rosii si credeti-ne ca suntem oameni ocupati si nu am avut timp girla de pregatit sute de poze pentru postat.... [pina astazi! Cind, conform regulii de aur ca toate marile descoperiri se fac intimplator, am gasit solutia de a face totul in citeva secunde!!!!!]

Asa ca acum profit de timpul ramas pina se da stingerea si va povestesc cit pot.

 

Sa o luam deci de la inceputul a ceea ce va fi fost un weekend de neuitat, atit de scurt, incit o sa ne mai ia inca ceva vreme sa ne acomodam cu starea de om al muncii. A fost o excursie cu mai multe excursii, caci daca inspiratia aleatorie lui Abil Psihic ne-a facut sa mergem intr-un moment deosebit la Veliko, amabiliatea lui Foxbat ne-a facut sa avem parte de conditii de cazare de vis, ceea ce ne-a garantat savurarea atmosferei momentului. Cum nu a fost sa fie sa fim toti impreuna, povestea are deci mai multe povesti, dar cel dornic de a afla mai multe despre viitoare destinatii are numai de cistigat.

 

Probabil ca fiecare isi va pune aici povestea sa. Ceea ce urmeaza este povestea, asa cum am trait-o eu.

 

Simbata, 22 martie, suna ceasul, caci aveam intilnire cu cei cu care vorbisem sa ne vedem la Plaza, ca sa mergem impreuna pina la Petromul de la iesirea din Jilava. Ca de obicei, crap un geam si arunc un ochi afara,sa vad daca merita sa imi fac curaj sa ma avint jos din pat . Rezultatul e multumitor data fiind ora, dar daca nu m-ar fi asteptat lumea, garantat mai dormeam!

In fine...Ma scol, imi fac bagajul si, nefiind sigura daca o sa fie frig sau cald, ma vad nevoita sa imi transform calutul in.....camila . Acesta nu se supara prea tare pe mine si goneste asa pe neincalzite pina la Plaza, caci la ora aia trebuia sa fim deja acolo. E drept, ca odata ajunsi, noroc cu spiritul de observatie si surubelnitele din dotare, ca deja incepuse sa transpire si a trebuit sa-i stringem un colier, ca sa nu ramina fara lichid de racire.

La mall facem cunostiinta, mai putin eu cit mai mult ceilalti, adica Ioana, Cristina,Dani si Stefan . Dupa niste mici pregatiri de ultim moment , o luam in graba in directia punctului de intilnire, caci deja depasisem orice schema de timp.

Acum, daca m-ar fi intrebat cineva, eu aveam indoieli serioase ca vom gasi un Petrom sau orice alt fel de benzinarie pe dreapta, la 4-5 km de la iesirea din Jilava, dar nu m-a intrebat nimeni. Asa ca trecem de Jilava, pe linga un Agip care era insa pe stinga, pe linga o motocicleta verde pe care scria Ninja si care era calarita de o casca ciudata care dadea din urechi, trecem de 1 Decembrie, de ce mai era in urmatorii vreo 15 km si prindem din urma la un Rompetrol cele doua motociclete care ne salutasera voios mai devreme, in timp ce ne depaseau.

Aici, Alex (Foxbat) , isi cere mii de scuze ca a gresit benzinaria- si locatia de altfel si inca total! . Alimentam, socializam si, cum ei se grabeau sa ajunga la ora fixa la Veliko, hotaram ca ne intilnim la Petromul de la Giurgiu.

 

Sorry acum, dar a trebuit sa incerc pentru fiecare poza de 5-6 ori pina sa o incarce situl complet, iar la ora asta nu mai am rabdare. Continui miine, cind sper sa se fi rezolvat problema asta, care deja exista de citeva zile!

[Remyx]

Acum, daca m-ar fi intrebat cineva, eu aveam indoieli serioase ca vom gasi un Petrom sau orice alt fel de benzinarie pe dreapta, la 4-5 km de la iesirea din Jilava

 

Super punct de reper v-ati gasit. Petrom-ul ala a existat pana acum 2 saptamani, cand a fost demolat pentru a fi refacut Oricum, simpatica situatia

 

Remyx

[foxbat]

Super punct de reper v-ati gasit. Petrom-ul ala a existat pana acum 2 saptamani, cand a fost demolat pentru a fi refacut Oricum, simpatica situatia

 

Remyx

 

bre, mea culpa,..ce sa zic..

 

oricum am de dat bere la toti cei din grup dar din motive de "fragmentare" n am reusti tura asta

 

 

lasa ca se reporteaza

 

ma bucur ca v a fott bine

 

eu mi am "asteptat" primul grup de mi s au lungit urechile..

 

au "Reusit" performanta de a face 110 km in 2.5 ore..

 

nu ma intrebati de ce ca am invatat multe la drumul asta si l consider o mare si buna repetitie pentru grecia

 

daca plecam in grecia asa ca acum , ajungeam..maine:)

 

 

in rest numai de bine.

 

btw..din cei care ati fost , nu merge nimeni in grecia ?))

 

aveti un post mai jos, in intalaniri

ray, de tien stiu, tu esti cu alt grup.

[Spirit Honda]

Plecam dimineata, dar nu foarte, la o ora de bun simt, asa cam 7 si jumatate. Mica gasca e formata din Marius (zis si Gogu ), Dragos (zis si Bogdan), Claudia (numita si Camelia) si subsemnata (zisa si Cristina, zisa si Monica), "zisele" fiind zise de o terta persoana - a cincea in cazul de fata - ne obisnuita cu numele noastre, mai putin in cazul Gogu. Ca si anul trecut, principala grija e sa avem buletinele la noi. Mai facem ultimile verificari, nu care cumva sa se fi razgandit ele si sa fi ramas acasa. Plecam cu Guns'n'Roses la bord: "(Take me down to) "Paradise city" si se pare ca destinatia asa a fost.

 

 

Principalul motiv al celor trei a fost sa se catere de dimineata pana seara pe peretii calcarosi de la Veliko, iar a mea de intalni gasca de motociclisti ce si-a propus aceeasi destinatie pentru weekend si de a vedea orasul mult vestit si poftit de calatorul din mine. Ca peste tot, sunt interesata de locurile cu iz medieval si de abia asteptam sa vad cetatea. Baietii si-au exprimat dorinta de a le povesti si lor in doua cuvinte despre ce e vorba caci ei in afara de faptul ca stiu cam orice priza din pereti si vestitul restaurant Tempo (pe care il voi lauda cu risipa de detalii mai incolo) nu mai stiu nimic despre Veliko, desi cel putin Dragos vine cam a 15 oara aici.

 

 

Cu o mica paranteza, mentionez ca ma entuziasmez cand la iesirea din Bucuresti am surpriza sa il vad pe singurul care mai are o motocicleta ca a mea - vestitul SLR verde ( a mea e galbena si mai are o fata - Elena - unul negru - in rest...suntem unici).

 

O data iesit din Bucuresti ai parte de privelistea palatelor cu turnulete in care nu domnite stau inchise, ci zmei cat se poate de negri sau vrajitoare renumite ce te scapa de farmece si blesteme.

 

In drum, poti avea nenorocul de a gasi "cazuta" in fata ta bariera de la Jilava. Desi merge cam a 7-8 oara (nici el nu mai tine bine minte), Marius nu a avut parte de aceasta pana acum. "E ca si cum ai intalni bariera pusa intre 2 Mai si Vama Veche!"

 

Veliko Tarnovo - pe langa stancile pe care au ajuns sa nu mai aiba loc bulgarii de romani - are o multime de izvoare asa ca nu ai nevoie de rezerva de apa. Baietii mai au inca in masina un bidon de saptamana trecuta cu apa de izvor de Veliko. Si e si rece!

 

 

Pomii infloriti stau imprastiati ca niste bulgari imensi pe dealurile din peisaj. Ajungem la vama in jur de ora 9. Nu stiu daca am prins schimbul de tura, dar stam mai mult decat cele 2 minute obisnuite. Pot spune chiar ca am avut parte de aglomeratie, avand in vedere ca era coada de vreo opt masini. "Vamesii fac greva prin exces de zel!", glumeste Gogu (Marius).

 

Ajungem la Veliko Tarnovo un pic dupa ora 11 si un soare frumos era prezent. Primul lucru pe care il facem e sa schimbam niste lei in leva (da, lei si nu euro), nu multi, ci cam 60 de lei care mie imi vor ajunge pentru doua mese exagerat de bogate, intrarea la cetate si o brosura cu castelul, in limba romana. Cursul este 1.96 leva pentru un euro si 0.54 lei pentru 1 leva. Cateva minute ne ia sa gasim o cazare pentru parintii lui M si ei chiar au norocul sa gaseasca disponibil pentru 32 de leva/camera. Adevarata pomana, dar cam astea sunt preturile reale! Si norocul a fost cu atat mai mare cu cat exact sambata era ziua orasului si bulgarii cu chef de petrecere si-au facut rezervari cu doua saptamani in avans!!! Oau!

 

 

Apoi mergem repede la stanci, acolo de unde vom admira intreaga panorama asupra orasului spre iesirea dinspre Russe si unde muschii se vor pune la treaba pentru ascensiuni cat mai inalte pe peretii de calcar. Incurajarile sunt in lant, iar admiratia mea pentru pasiunea oamenilor astia e fara limite. Si credeti-ma ca nu stii despre ce e vorba cu adevarat pana nu incerci si tu. E tare usor sa te uiti, dar cateva zile vor ramane pe tine urmele ascensiunilor sub forma de zgarieturi sau de febra musculara daca muncesti activ in lupta cu peretele.

 

 

Drumul spre stanci trece pe langa o manastire de maici (Criti Monastery - nume ce vine de la roca pe care este cladita manastirea).

 

 

De partea cealalta a raului, greu accesibila, se afla manastirea de calugari.

 

 

Dupa cateva ore ii las totusi pe baieti in treaba lor si ma duc sa cuceresc cetatea. Impresionant, fost capitala a Bulgariei intre 1185 - 1393 (an in care a fost cucerit de turci) - Tarnovgrad - "a treia Roma si al doilea Constantinopol" - se intinde pe nu mai putin de 110.000 mp. Zidul de 3,4 m grosime pe alocuri si de 10 m inaltime a ajutat-o sa reziste atacurilor dusmane.

 

 

Numeroase poduri traverseaza raul Iantra din orasel.

 

 

Pe seara, dupa lungul meu pelerinaj la cetate si grelele ascensiuni pe stanca ale tinerilor, e normal sa ne fie foame. Stapanirea acesteia a fost posibila la restaurantul Tempo unde tot de romani dai. Nu cred ca as fi reusit sa il gasesc singura asa cum nu cred ca as fi gasit o masa libera. Imaginati-va portiile cele mai mici de 400 de grame, iar cele obisnuite peste jumatate de kilogram, facute parca sa te ajute dupa o zi de munca sa te repui pe picioare. Poti comanda cam orice fel de pizza, salate (nu mai zic de celebra Sopska salad - salata bulgareasca - cu o telemea facuta parca dintr-un lapte tocmai muls si din niste rosii parca abia culese), portii imense de fripturi (nu mai scumpe de 7-8 leva cele din urma), diferite feluri de paste cu de toate prin ele si cartofi frantuzesti (cu branza si oua ori smantana ori unt) copti in vase de lut, aduse la masa aburind si lasandu-se asteptate sa se zvante dogoarea din ele pentru a putea fi savurate. Si bineinteles ca toate acestea trebuiesc insotite de o Zagorska (berea bulgareasca).

 

Motociclistii de acasa erau si ei prin zona, dar nu am apucat sa ii salut. Ei si-au aranjat cazarea undeva la 17 km de Veliko.

 

 

Cu burtile pline, ne urnim si mergem inapoi spre padure unde trebuia intins cortul. Cu teama ca pe raceala ce m-a rapus tocmai asta imi lipseste, ma infofolesc bine si ma bag in sacul de dormit. Pana dimineata insa natura ma incarcase cu energiile pozitive si facuse din mine un om sanatos. Doar mustele care faceau roi in jurul mesei ne-au deranjat la micul dejun.

 

 

Duminica imi voi incerca si eu fortele pe perete, sustinuta de prietenia lui Marius de care mi-a dat mereu dovada.

"Hai, mai sus, hai ca poti!!! Uite priza acolo; inca un pic! Pune piciorul in gaura aia! Genunchiul sus! Impinge din dreptul!"

"Nu mai pot! Gata, imi ajunge! Da-ma jos!"

"Hai ca poti! Imi vine sa arunc cu pietre in tine! Mai sus!" Si urc mai sus, ma chinui, bratele ma dor, ma fortez si mai intru un pic in sus pe crapatura din perete.

 

 

De sus, panorama iti rasplateste efortul. Dar nici ea nu imi poate da insa forta sa ajung mai sus. Lipsa antrenamentului ma rapune de data asta.

"Gata! Da-ma jos!" strig la Marius (Gogu) care ma sustine in coarda.

"Ce incapatanata esti!' ma lauda el.

"Nu imi zici ceva nou!"

 

 

De abia spre patru dupa-amiaza, dupa lungi escaladari si dupa ce soarele a devenit deja vedeta, ne convingem - mai mult foamea a reusit - sa strangem si sa mai facem o vizita restaurantului inainte de a lua drumul catre casa. Cativa enduristi fac galagie cu KTM-urile pe langa noi. Le zambesc cu inteles si ma gandesc la rotile de acasa ce tanjesc si ele dupa asemenea carari.

 

 

Pe drum, numeroase masini ale conationalilor trec pe langa noi. In vama, NATO face iar legea si vamesii fac iar exces de zel. De abia dupa vreo 40 de minute reusim sa trecem granita. Spre 10 p.m ajung si eu acasa cu Veliko in suflet si cu dorul de duca (inca) ne trecut.

[guy_ana]

btw..din cei care ati fost , nu merge nimeni in grecia ?))

 

aveti un post mai jos, in intalaniri

ray, de tien stiu, tu esti cu alt grup.

 

Eu merg....7 zile in Macedonia centrala si de est.....

Ne vedem in Tassos, daca nu cumva ne intilnim pe drum, ca o sa colcaie de motociclisti romani mai ceva ca in Veliko!

 

<small>--- Mesaj completat în 26 Mar 2008 00:12 -------------</small><br/>

@ Spirit Honda: Super aventura ai avut si tu, pacat ca nu te-ai intilnit cu cei cu care venisei sa te intilnesti....dar timpul nu e trecut, mai ales daca o sa iti incaleci si tu cindva slr-ul personal! Noua ne-ar fi placut sa ne vedem, dar cum abia am reusit sa ne vedem chiar si noi cei veniti pe doua roti...... Eh, sa lasam vorba lunga si sa planificam fapta. Cu atit mai mult cu cit am citit eu undeva ca pe unii ne asteapta o bere

Pina una alta, foarte frumoase poze! dar lipseste cea cu noi la intrarea in Veliko, asa cum ne-ai amenintat......nu conteaza ca suntem mici, poate recunoastem cine era.....

 

<small>--- Mesaj completat în 26 Mar 2008 00:20 -------------</small><br/>

 

Inca o data poza care nu s-a incarcat complet

 

--- Mesaj completat în 26 Mar 2008 02:17 -------------
Incredibil!!!! e a doua oara cind sterg tot ce am scris! NU mai am nervi si mor de oboseala, asa ca nu-mi ramine sa sper ca miine noapte........

Editat Martie 25, 2008 de guy_ana

[Spirit Honda]

mai bine taceam. O sa pun 3 foto, dar...sa nu ma intrebati unde sunteti voi (focalizarea e mai mult pe crengi decat pe punctisoarele care erati voi; nu stiu ce era in mintea mea sa cred ca va pot prinde de acolo).

 

 

 

[abil-psihic]

Frumosi copaci

 

O sa pun si eu cateva poze, dar astept ca Dayana sa ajunga cu povestea la momentul in care m-am apucat sa apas pe declansator, adica pe la Veliko... Sa speram ca server-ul formului nu va mai face fite si ii va cruta nervii

Editat Martie 26, 2008 de abil-psihic

[guy_ana]

Frumosi copaci

 

O sa pun si eu cateva poze, dar astept ca Dayana sa ajunga cu povestea la momentul in care m-am apucat sa apas pe declansator, adica pe la Veliko... Sa speram ca server-ul formului nu va mai face fite si ii va cruta nervii

 

Ora 23,30 "seara". Ajung acasa intr-o fuga, moarta de rusine ca deja e miercuri si exista un topic pe care m-am laudat ca pun poze si vorbe si inca nu am facut-o. Pina sa ajung aici vad ca mai sunt si altii care au avut aceeasi problema si imi mai trece. Imi fac curaj si mai incerc o data sa trec de momentul trecerii podului de la Giurgiu, pe care l-am "trecut" deja de doua ori aseara; dus- intors dupa cite se vede. Evident, de fiecare data cuvintele sunt tot mai putine, dar sper ca au mai ramas citeva si pentru azi. O sa incerc sa scriu mai intii si sa atasez pozele ulterior, ca asa macar nu risc sa scriu si a patra oara

 

Plecam deci din fantomaticul loc de intilnire, dar tot asa cum am ajuns, adica separati, pentru ca Alex se grabea sa se intilneasca cu inca cineva. Ne dam intilnire la benzinaria din Giurgiu, unde urmeaza sa alimentam si sa stabilim urmatorul punct de regrupare.

 

Pe drum, tocmai ma intrebam daca nu cumva mi s-o fi parut ca Ninja a oprit cu noi la benzinarie, cind vad ca cei din fata mea semnalizeaza ca opresc pe dreapta. Si cind colo ce sa vezi? Daca nu taman pe Coana Ninja schioapa, caci batuse cineva un cui in asfalt iar Ionut (Ray), ca un abil posesor al permisului categoria A, reusise sa traga la tinta si sa-l nimerasca, in ciuda celor xxx km/ora (numarul incepe cu 2 si se termina cu fulajul rotii, dar nu spun, ca sa nu se cheme ca incurajez ce nu e voie ).

Fiind prima pana la care asist in viata mea, deschid ochii larg si iau notite. Acestea suna cam asa:

1) Se constata defectul: da, e intr-adevar o pana!

2) Se verifica existenta sprayului din dotare si se pune in functiune. Cu conditia sa nu fie tocmai expirat, ca atunci iese...

3) Se cheama un "doctor de cauciucuri", care, in "deplina (ne)cunostiinta de procedura, dar cu avantajul tehnologiei germane si ajutorul asistentei de bord, rezolva treaba astfel incit sa putem ajunge cu totii pina la prima vulcanizare.

Toate astea iau insa evident timp, asa ca pina ajungem noi la Giurgiu, Foxbat intirziase deja la intilnirea lui si decide ca nu mai poate astepta si vulcanizarea. Profit de drumul pe care il va face la o casa de schimb in Ruse, ca sa-i dau sa-mi schimbe si mie niste bani, la un curs foarte avanatjos de altfel . Ne facem socoteala ca pina asteptam noi si pina stau ei in Ruse, avem sansa sa ne regrupam la un OMV la vreo 100 km distanta ( : little did they know that.....). In timp ce asteptam, ca sa nu ne plictisim, Cristina si Monica (urechiushe ii va ramine numele!) fac schimb de experienta la dat din urechi, iar eu ma ocup cu consideratiii abisale asupra oportunitatii trecerii granitei cu asemenea motocicleta......

In final apare si vulcanizatul Ninja si plecam. Spre deosebire de ce au povestit altii, trecerea prin vama Giurgiu se face aproape ca pe apa, doar ca nu scapam de taxa de pod. In continuare podul taxat, pe care de mult imi dorisem sa il fotografiez, lucru greu in conditiile in careevident nu se poate opri. Numai ca de data asta nu mai e frig si pot sa-mi scot o manusa (dreapta, clar, si tot din mers) si sa scot aparatul. Doar jumatate din pozele din calatoriile mele cu masina sunt facute din mers, asa ca de ce nu m-asi specializa si pe motocicleta? Rezultatul, timid ca la orice inceput, mi s-a parut acceptabil, desi in comparatie cu profesionismul unor poze facute de pasager......

Nu trec zece minute de la parasirea Petromului si suntem in Vama Bulgara. Acolo, nici nu poti iesi de pe pod ca dai de coada de masini. Si cum noi, ca bucuresteni, suntem maesti in jonglatul printre ele, mai dureaza inca zece secunde pina ajungem primii "din fatza" . Acolo insa, vamesii bulgari par a fi desemnati pazitorii egalitatii intre conserve si fiare, pentru ca nici nu ajungem bine ca ne si fac semn sa trecem inapoi la coada . Care abia se misca.....N-am prea inteles noi de ce, caci data trecuta cind trecusem pe aici, nici nu ma intrebase nimeni macar daca am buletinul la mine... Asta e, daca e musai, de voie buna si profitam pentru a ne reface nivelul glicemiei, pe care unii dintre noi nici nu il mai aveau macar (eu), ne avind timp sa manince inainte de plecare.... Cu aceasta ocazie (care a durat mai mult de o ora) descoperim ca biscuitii de la Petrom sunt facuti special pentru deliciul moto, caci au un sistem special pentru a fi accesati chiar si de la doua motociclete distanta .

 

 

Cind m-am apucat sa scriu, m-am gindit ca, orice ar fi, stau si termin in noaptea asta. Dar cind sa incarc pozele, .... And the winner is...... 200 de kilo!!!!!!!

Toate astea pentru o singura poza si inca nu sunt toate!

Oi fi eu groaznic de incapatinata, dar totusi asta nu e un topic de povestiri nemuritoare , asa ca nu are rost sa imi pierd o noapte degeaba. Regret, Dani, dar daca vrei sa ma astepti, va trebui sa mai ai rabdare. Iar daca nu vrei sa ma astepti, tot nu ai ce face, caci sa te vad pe tine reusind sa faci ce nu a reusit nimeni in ultima vreme!. Poate doar cu pile???????

Mai incerc si miine, but really!....

[ray]

guys...nu va mai chinuiti sa puneti poze, forumul a luat-o razna si mai mare e chinul vad.

 

vineri cand adun toate pozele, (daca ne mai intalnim ) o sa le urc pe un site web si pun aici link-ul. OK?

[foxbat]

chior ce sunt

 

sa traiesti SLR-isto

slr ala de care vorbesti e al meu dar il "calarea" un prieten de data asta

 

pe cand o intalnire a SLR-isitilor?

 

nu stiu cum se face dar numai fete au motorul asta( tu si raven ) .

 

mai mai sa ma uit in buletin sa vad ce scrie

 

 

@guy - ma tragi in piept, ti am dat FTP ul pls..pune mi macar pozele ale de care te am ruagat

 

le ai pe toate acolo (ale mele )

[guy_ana]

@guy - ma tragi in piept, ti am dat FTP ul pls..pune mi macar pozele ale de care te am ruagat

 

le ai pe toate acolo (ale mele )

 

Ca sa stie toata lumea: gata, s-a aranjat cu Foxbat, nu sunt o tzepara . Si o sa incerc sa copiez si eu pozele lui, ca sa le aduc.

 

--- Mesaj completat în 28 Mar 2008 00:47 -------------

vineri cand adun toate pozele, (daca ne mai intalnim ) o sa le urc pe un site web si pun aici link-ul. OK?

 

Adica ce vrei sa spui DACA ne mai vedem??????? Ia vezi ca vin cu megi intregi de poze, asa cum am promis. Si ce, tu nu ai mai citi in ultima vreme ce s-a scris pe aici pe la excursii? Vezi ca se pare ca esti cam in urma cu evenimentele si chiar nu ar fi deloc cazul.......

[bu2]

sal,imi puteti spune si mie ceva de asfalt? e ca n palma? se poate merge cu o supersport? e ceva gen cel de pe giurgiu-bucuresti,ma refer la portiunea buna nu aia plina de gropi!

prin ruse nu e cine stie ce asfaltu si daia intreb!

ms.

[The Mentalist]

Asfaltul nu e chiar ca in palma dar e mai mult decat acceptabil, are o culoare pestrita asa, dar e curat, aderent, fara nisip si alte surprize neplacute, mie mi-a placut sa ma dau pe el.

 

Cele mai proaste zone sunt la iesirea in Bucuresti si apoi prin Ruse, dar cel mai grav aici la iesire.

 

Oricum, un drum recomandabil fara probleme pentru supersport!

[bu2]

io ma referam la drumul prin bulgaria,asta de pe giurgiu-bucuresti il stiu ca n palma ca l fac de 3 ori pe saptamana.

deci sa n teleg ca si la bulgari e acceptabil.poate in week dau si io o fuga cu pretenii

[Petru Moldovan]

io ma referam la drumul prin bulgaria,asta de pe giurgiu-bucuresti il stiu ca n palma ca l fac de 3 ori pe saptamana.

deci sa n teleg ca si la bulgari e acceptabil.poate in week dau si io o fuga cu pretenii

Drumul e cam ca la noi sau mai rau - bucati bune, bucati cu gropi (prin Russe pe centura dar nu numai), si uneori cate jumatate de kilometru de drum luat la freza care cica se va asfalta cine stie cand pe care ghidonul tinde sa o ia unde vrea el daca mergi mai incet de 50km/h. Drept sa-ti spun habar n-am cum merge o vitezana pe tampenia aia ca inca nu am incercat, dar poate se balangane din ghidon mai tare decat cruiserul meu mititel, ca asta e stabil cat de cat chiar cand eu merg cu peste 100km/h si trec la 1m de un camion de marfa care vine din sens contrar cu macar 100km/h, si teoretic e mai stabil decat o vitezana (cel putin fata de una mica din aceeasi categorie)...

[A|3ks]

care mai merge (valabil pt cei din buc) k cei din giurgiu sunt prea lenesi...mai bn ture pe oras ) .daca se mai organizeaza vreo excursie ceva in partea asta spre bulgari sa anuntati mai din timp k st si eu amator ms

[abil-psihic]

Gata? A murit topicul? S-a evaporat entuziasmul?

 

Dayana, iti iei nervii in dinti si te mai incumeti o data sa reiei firul povestirii? Sau aruncam cronologia la cos si facem o tochitura de poze?

[ray]

dayana a promis ca termina povestirea numa timp sa aiba..si buna dispozitie.. si muza alaturi ca de obicei

 

intre timp am incarcat toate pozele noastre pe un website, sunt multe si dura un an sa le "torn" aici pe forum.

Enjoy:

http://picasaweb.google.com/ionut.rot/TripToVelikoTarnovo

[bu2]

sal,am si io doua MARI rugaminti la voi, in special la ray,ca am vazut ca si a facut timpsa posteze pozele:

 

1- zi mi si mie exact ce ai folosit sa repari pana aia pe spate??

 

am motorul de anu trecut si toata vara n am avut probleme.de 2 saptamani mi am pus pilot power fata si spate si am si facut pana pe giurgiu bucuresti si am stat si m am uitat ca prostu la ea ca n aveam ce sa i fac.

 

2-poti pune niste poze in care sa apara exact locul cu restaurantul ala renumit si hotelul unde ati gasit cazare?

cu print screan din google earth sau google maps.

 

vreu sa ma duc si io la sf de saptamana,si daca tot atif voi multumiti sa ma duc si io tot acolo.

 

ms. astept raspuns.

[guy_ana]

Plecam deci din fantomaticul loc de intilnire, dar tot asa cum am ajuns, adica separati, pentru ca Alex se grabea sa se intilneasca cu inca cineva. Ne dam intilnire la benzinaria din Giurgiu, unde urmeaza sa alimentam si sa stabilim urmatorul punct de regrupare.

 

Pe drum, tocmai ma intrebam daca nu cumva mi s-o fi parut ca Ninja a oprit cu noi la benzinarie, cind vad ca cei din fata mea semnalizeaza ca opresc pe dreapta. Si cind colo ce sa vezi? Daca nu taman pe Coana Ninja schioapa, caci batuse cineva un cui in asfalt iar Ionut (Ray), ca un abil posesor al permisului categoria A, reusise sa traga la tinta si sa-l nimerasca, in ciuda celor xxx km/ora (numarul incepe cu 2 si se termina cu fulajul rotii, dar nu spun, ca sa nu se cheme ca incurajez ce nu e voie ).

Fiind prima pana la care asist in viata mea, deschid ochii larg si iau notite. Acestea suna cam asa:

1) Se constata defectul: da, e intr-adevar o pana!

2) Se verifica existenta sprayului din dotare si se pune in functiune. Cu conditia sa nu fie tocmai expirat, ca atunci iese...

3) Se cheama un "doctor de cauciucuri" , care, in "deplina (ne)cunostiinta de procedura, dar cu avantajul tehnologiei germane si ajutorul asistentei de bord, rezolva treaba astfel incit sa putem ajunge cu totii pina la prima vulcanizare.

Toate astea iau insa evident timp, asa ca pina ajungem noi la Giurgiu, Foxbat intirziase deja la intilnirea lui si decide ca nu mai poate astepta si vulcanizarea. Profit de drumul pe care il va face la o casa de schimb in Ruse, ca sa-i dau sa-mi schimbe si mie niste bani, la un curs foarte avantajos de altfel . Ne facem socoteala ca pina asteptam noi si pina stau ei in Ruse, avem sansa sa ne regrupam la un OMV la vreo 100 km distanta ( : little did they know that.....). In timp ce asteptam, ca sa nu ne plictisim, Cristina si Monica (urechiushe ii va ramine numele!) fac schimb de experienta la dat din urechi , iar eu ma ocup cu consideratiii abisale asupra oportunitatii trecerii granitei cu asemenea motocicleta......

In final apare si vulcanizatul Ninja si plecam. Spre deosebire de ce au povestit altii, trecerea prin vama Giurgiu se face aproape ca pe apa, doar ca nu scapam de taxa de pod. In continuare podul taxat, pe care de mult imi dorisem sa il fotografiez, lucru greu in conditiile in care evident nu se poate opri. Numai ca de data asta nu mai e frig si pot sa-mi scot o manusa (dreapta, clar, si tot din mers) si sa scot aparatul. Doara jumatate din pozele din calatoriile mele cu masina sunt facute din mers, asa ca de ce nu m-asi specializa si pe motocicleta? Rezultatul, timid ca la orice inceput, mi s-a parut acceptabil, desi in comparatie cu profesionismul unor poze facute de pasager......

Nu trec zece minute de la parasirea Petromului si suntem in Vama Bulgara. Acolo, nici nu poti iesi de pe pod ca dai de coada de masini. Si cum noi, ca bucuresteni, suntem maesti in jonglatul printre ele, mai dureaza inca zece secunde pina ajungem primii "din fatza" . Acolo insa, vamesii bulgari par a fi desemnati pazitorii egalitatii intre conserve si fiare, pentru ca nici nu ajungem bine ca ne si fac semn sa trecem inapoi la coada . Care abia se misca.....

 

--- Mesaj completat în 02 Apr 2008 04:42 -------------
N-am prea inteles noi de ce, caci data trecuta cind trecusem pe aici, nici nu ma intrebase nimeni macar daca am buletinul la mine... Asta e, daca e musai, de voie buna si profitam pentru a ne reface nivelul glicemiei, pe care unii dintre noi nici nu il mai aveau macar (eu), ne avind timp sa manince inainte de plecare.... Cu aceasta ocazie (care a durat mai mult de o ora) descoperim ca biscuitii de la Petrom sunt facuti special pentru deliciul moto, caci au un sistem special pentru a fi accesati chiar si de la doua motociclete distanta .

 

 

Ura! Am reusit si eu sa utilizez pontul si sa postez pozele in textul deja cunoscut. Asta inseamna ca serile viitoare o sa pot continua. Pina atunci....

[bu2]

pote reusesti totusi sa mi zici si mie exact cum se numeau prod alea de reparat pana si poze exacte cu locatia restaurantului si a hotelului unde ati gas cazare.ms

[ray]

1. era un kit de reparatie pana special de la BMW, cu snururi si acea unealta de introdus snurul in gaura. Nu era ceva profi, dat fiind faptul ca pe instructiuni nu te lasau sa depasesti 400km pana la reparatia finala, cu maxim 60km/h. Eu imi cumpar o scula (seamana cu un T cu un varf ascutit, care are o prindere) si niste snururi profi.. poate gasesc la o vulcanizare, nu stiu.

Ce aveam eu n-a putut fi folosit, poate din cauza faptului ca era expirat.

 

2. Intreaba pe foxbat si iti da mai multe amanunte - telefon website (daca au). El a facut rost de cazare. Google maps sau MS sunt inutile ca nu au sectiunea aia foarte detaliata. Tot ce stiu este ca e pe DN55 spre Nova Zagora, dupa localitatea Kilifarevo (pe GPS asa o arata; in realitate este scrisa in chirilice si te poti incurca), la 5-6 km dupa indicatorul de localitate (nu se intra in oras).

[abil-psihic]

bu2, vila se numeste Boliari (www.boliari.com). Gasesti pe site tot ce te intereseaza.

 

Pt pana, cauta `pannenspray` pe www.louis.de.

 

Drum bun si... ai grija la militienskaya

[ray]

apropo de nr1, azi am vazut la magazinul ScorpioAZ din Stefan cel Mare kitul cu 3 capsule de aer comprimat (cate o roata bucata) si scula + snururuile, la 1mil 400!