guy_ana

Ok, eu abia acum am vazut raspunsul, deci facem asa: ai PM cu numarul meu de telefon. Astept sa ma suni pana la 7, sa imi confirmi ca ai vazut raspunsul meu si atunci vin.

Salut! Asi veni si eu daca mergeti. sambata sau duminica, cum va hotarati. Macar sa tina vremea cu noi!

Salut! Nu e excursie, e de dupa excursie. WIMA Romania, Asociatia Femeilor Motocicliste din Romania are placerea sa va invite la prima petrecere marca fetelor pe doua roti. Pentru ca ne place sa iesim la ture, dar ne place sa si socializam. Duminica, 5 mai, asteptam baietii si fetele cu dor de duca sa isi incheie mini-vacanta la QP-Pub, unde sa ne cunoasteti si sa va cunoastem!

Faina tura si faina naratiunea! Respect! » Post actualizat in 22 Jun 2017 20:29 PS Stiu ca e greu sa postezi asa mult, dar ai lasat povestea exact cand devenea mai interesanta.....

Asa sa te auda cel mare si cel bun!

Tocmai aveam nevoie de ceva sa ma inveselaeasca. Din pacate se mai adevereste inca o data: eu nu am fost in aceeasi tura cu voi

Multumesc, am rezolvat.... Sper. Nu e pana, e valva. Dar am gasit si o camera noua, de backup.

Salutare! Am ramas in pana in Miercurea Ciuc. Adica am facut pana. Cred ca trebuie sa schimb camera spate. Stie cineva un magazin de unde sa pot cumpara una de 18? Sau un service. Sau orice. Dimineata trebuie sa rezolv, ca poate asa mai ajung si eu la MAN..... Multumesc anticipat.

Felicitari! Subscribed!

Te-ai prins ca nu ma prind. Mai bine zi-ne!

ERU, chiar crezi ca nu ne-am gandit? Eu, care sunt mare colectionara de "trofee" imposibile din excursii, chiar mi-am cheltuit 10 secunde cu gandul asta...... Dar aveau 10 kile si m-ar fi intepat in popou cand mergeam in picioare x numarul de genoflexiuni pe care le faci intr-o zi de mers..... imagineaza-ti cam cum ar fi stat treaba!

Stai ca m-ai pierdut: cum a ajuns Liam in Murghab? Eu intelesesem ca treaba se rezolvase in Karakul. Si nu vreau sa iti stric povestea, dar cum s-a reunit cu mobra? I-au adus-o la Murghab, sau s-a intors? Cat despre hotel- am stat si noi acolo, dar noua ni s-a parut lux, dupa ce nu mai dormisem intr-un pat de ceva vreme, plus lipsa dusului & co. Dar, ce-i drept, nu am avut parte de motociclistii de lux, ca sigur am fi gandit si noi altfel. Apropos, de unde aparusera, ca din nord nu veneau, i-am fi vazut si noi. Cat despre rusii aia, sa ma traznasca: exista BMWee si la ei? N-asi fi crezut daca imi povesteai! ;-)

Bine baieti! Filmuletul ala ma face sa cred ca v-ati distrat de minune, chiar si in munti. Nici macar pe stradute de oras sa nu poti merge decat in picioare, e adventure la maxim. Si apropos de film. Am inteles care e numarul ideal de oameni intr-un grup in Maroc: 9. Unul conduce, patru imping. Dupa care e nevoie de un alt grup de patru la schimb, dupa ce s-au epuizat primii. ;-)

Radu, m-am prins cum e cu pozele. Daca le pui direct pe motociclism, nu mai ai limita de numar.

Bob, m-am prins. Limita de postare se refera doar la cele pentru care dai link-uri de pe alte situri. Daca le pui direct pe motociclism, nu mai e limita de numar.

Bibi Fatima am descoperit ca este echivalentul probabil al Poienii Brasov in Tajikistan. E o "statiune" climaterica, unde poti face bai in apa termala la multe grade. Sunt oameni care merg si stau acolo o saptamana, dar si unii care vin zilnic pe drumul ala cu diferenta de nivel de 1000 de metri. Am facut chiar cunostiinta acolo cu un nene, profesor de stiinte politice in capitala, venit cu sotia, despre care mi-a spus ca ar fi ministresa! Chestia e ca s-au construit vreo patru hoteluri acolo, dar numai unul are mancare. Iar apa este numai atunci cand curge de pe munte, dar sa nu va inchipuiti ca in case. Nu, ni s-a spus ca daca vrem sa bem, sa luam din paraul ala care trecea prin mijlocul parcarii. Ce daca e tulbure, se sedimenteaza. Pe naiba! Dimineata era la fel. Nici pe dinti nu te puteai spala cu ea. Noroc ca s-a indurat de noi hotel-maistrul si ne-a dat din aia buna, adusa de la cativa km distanta. Si uite asa am ajuns noi sa stam la masa in acea seara cu doua personaje importante, infofolite in halate de baie si cu turbane din prosoape in cap, pe fondul sonor dat de cele mai autentice manele (ca era un chef in camera de langa) si rontaind cea mai proasta mancare din toata excursia. Rontaind la propriu, caci o buna parte era nisip....dar nu aveam ce comenta: era singura mancare din zona si eram singurii care primisera carne! Intrarea in complexul propriu zis. Cladirea cu cada de baie. Barbatii si femeile intra separat, deci se sta la coada. Nu am fost primii romani ajunsi aici. Hotelul nostru. Apus minunat, frig cat cuprinde. Dimineata am pornit la un traseu extenuant. Pana la Langar mai erau maxim 70 de km. Afganistan. Inca o cetate abandonata. Tajik lifestyle. Am ajuns In fata pensiunii, la traditionala caisa de bun venit, culeasa direct din pom. Jucarii In drum spre magazin,strada principala La magazin, toata lumea vrea in poza. , Noi fiind veniti dupa provizii pentru zilele urmatoare, evident ca am cerut si paine. Ni s-a zis ca nu e, sa venim peste vreo 2-3 ore ca atunci aduce. Aveam sa aflam ca in aceste zone nu se vinde paine, ca si nici cartofi, ceapa, etc., asa cum nu se vinde apa la sticla. Pentru ca oamenii mananca ce produc ei singuri, nu cumpara decat ce n-au incotro. Ma rog, banuiesc ca nu va surprinde, intr-o zona geografica unde nu exista o sursa de venit global, alta decat turismul, nu? Dar chestia cu painea am aflat-o abia cand ne-am intors, cand au scos din camera din spate o paine mare cat o tava de prajituri, sa tot fi avut vreo doua kile, calda, pe care ne-au facut-o cadou! O facusera special pentru noi! Dupa ce am umplut sacosele, ceilalti se intorc agale acasa sa se rehidrateze, iar eu o iau de-a oabla prin cotloane, sa vad cum traiesc oamenii aia cu adevarat. Primul de langa magazin, ma intampina clubul. Or fi avand si after hours? Pe multe din stradute curge apa, parte din sistemul ingenios de irigatie, la fel ca si in Savnob. Toate gardurile sunt facute din ciulini, ca sa nu poata trece animalele (sau poate din cauza ca nu prea au lemne in surplus...) In lipsa de lemne, combustibilul preferat sunt brichetele de biomaterial rezidual. Cat m-am invartit pe strazile laterale, nu am vazut nici tipenie de om. Asa ca am putut fotografia si "organizarea" gospodariilor locale. Cat de diferite de asta care nu e curtea lui tata, ci a celor la care am locuit. Care sa fie oare cauza? Pensiunea la care ne-am cazat mi s-a parut cea mai "moderna" dintre toate cele la care am stat in Pamir si Kyrgystan impreuna. Aveau pana si birou si biblioteca. E drept, in aceasta nu erau carti, dar totusi. In plus, a fost singurul loc unde chiar nu le lipsea nimic. Aveau plantate in curte toate legumele pe care le avem si noi prin Romania. @ ADVradu: Daca ai banuit ca am stat in acelasi loc cu voi, inseamna totusi ca mai sunt si alti oameni gospodari in orasul ala..... Tavanul tipic tajic Si o chestie care nu stiu daca e tipica sau e doar o inventie a acelor oameni bine organizati si intreprinzatori la care am stat: soba in podea. Pentru ca la ei se doarme pe jos si, ce alta idee mai buna iti poate veni sa faci economie de combustibil? Tot in Langar am intalnit si aceasta casa. Nu am aflat ce e cu ea, dar e sigur unicat. O fi facuta de vreun Hundertwasser local.... » Post actualizat in 16 Sep 2014 21:34 Am uitat sa povestesc un episod care ne-a impresionat. Noi fiind veniti dupa provizii pentru zilele urmatoare, evident ca am cerut si paine. Ni s-a zis ca nu e, sa venim peste vreo 2-3 ore ca atunci aduce. Aveam sa aflam ca in aceste zone nu se vinde paine, ca si nici cartofi, ceapa, etc., asa cum nu se vinde apa la sticla. Pentru ca oamenii mananca ce produc ei singuri, nu cumpara decat ce n-au incotro. Ma rog, banuiesc ca nu va surprinde, intr-o zona geografica unde nu exista o sursa de venit global, alta decat turismul, nu? Dar chestia cu painea am aflat-o abia cand ne-am intors, cand au scos din camera din spate o paine mare cat o tava de prajituri, sa tot fi avut vreo doua kile, calda, pe care ne-au facut-o cadou! O facusera special pentru noi! Ce bine ne-am prins painea aia, atat noua cat si unor biciclisti carora le-am dat o mare bucata din ea! Atat era de mare.

Ca sa nu-l lasam totusi pe Cristache sa sara peste cea mai mare parte a turei, hai sa mai punem niste poze si de la mijloc. E drept, are dreptate. A fost ca o lunga plimbare (doar comparativ cu Kyrgystan) - de acolo si titlul filmului , dar merita totusi povestita, pentru ca ne-am distrat o leaca si acolo. Ramasesem la Khorog. Fiind cel mai mare oras din Pamir (capitala regiunii de altfel), merita si el cateva cuvinte. Astea au fost cuvintele. Din pacate, orasul te poate reincarca cu tot ce ai nevoie si ce nu vei mai gasi pe drum, gen bani, conexiune de internet, mecanici, etc., dar mare lucru nu are de oferit. Nici macar un shashlik, fel de mancare de lux se pare, pentru ca am alergat dupa el tot Pamirul si nu l-am gasit. Situat pe doua coaste de munte fata in fata legate printr-un pod, am gasit un singur restaurant sa semene a invitatie la masa, ioc net, zero specific local/traditii. Cu exceptia catorva porti mai "a la vechi", nimic interesant. Bazarul Parcul central, singurul loc in care te puteai simti bine (era mai racoare si era dragut amenajat). Tot aici se gaseste si PECTA, adevaratul motiv pentru care vrei sa te opresti in Khorog, daca vrei sa vezi Zorkul-ul, pentru ca de aici se ia permisul special. Bineanteles ca am avut si comitet de primire, dar de data asta unul pe care nu se putea sa il refuzi. Si cam asa aratam eu cand am ajuns la pensiune. Dar stati linistiti, nici ceilalti nu aratau mai bine..... praful cadea de pe mine bucati. Am locuit la un homestay langa vestitul Pamir Lounge, dar nu am retinut numele- las ca vi-l spun baietii. Cat despre faptul ca am avut noroc atunci cand am dat cu banul pe care sa il alegem, va va povesti Radu, probabil pe topicul lui. La acest homestay, baietii ar fi vrut sa faca si ei o tura cu motocicleta, ca le plac mobrele, dar le-a fost rusinica sa ceara (uitati-va mai ales la coburi- ultimul racnet local in materie) » Post actualizat in 15 Sep 2014 21:57 Am avut aici deci o zi de pauza, ca sa luam permisele pentru Zorkul. Si odata luate, am luat-osi noi repejor la galop, sa vedem mai repede frumusetile pe care le visam. De aici se pleaca pe valea raului Panj in amonte. Frumusetea vaii se zice ca ar fi faptul ca acest rau e granita intre Tajikistan si Afganistan pe tot traseul si eu una eram nerabdatoare sa "trag cu ochiul" la acea tara pe care nu am sperante sa o vizitez in cursul acestei vieti. A fost insa o dezamagire, pentru ca pe tot traseul am vazut o singura mica localitate si, doar ici si colo cateva case izolate. In rest, un drum adeseori pe buza prapastiei, pe o coasta total stearpa. Iar drumul, asfalt total. Pun cateva poze in care se ved ambele tari si cateva cu cele putine locuri frumoase. Urmatoarea localitate mare e Iskashim, unde de obicei se face o zi de pauza. Noi am ales sa mergem mai departe, pentru ca am ajuns in vreo trei ore si mult mai interesant era sa ne oprim putin mai incolo, la Bibi Fatima. Interesant in Iskashim este doar ca aici se afla (teoretic) singurul punct de trecere al frontierei spre Afganistan unde zice-se, in anumite zile se organizeaza un targ si se poate trece fara viza. Dar exista si posibilitatea sa nu te mai poti intoarce.... Din lipsa placerii surprizelor neplacute, hotarasem sa nu trecem dincolo nici daca s-ar putea. Mai bine, ca oricum nu s-ar fi putut, granita fiind inchisa. Asta e o poza cu vama, facuta din mers, ca nu e voie sa fotografiezi, nu? Suficient motiv pentru mine sa fac poze tuturor vamilor. Ceea ce am si facut. Intrarea in Iskashim. Si ceea ce a fost candva placa de wellcome in oras. A doua benzinarie de la bidon. Stil arhitectural autohton, sau viata adevarata intr-o capitala de judet. Aici am mancat si cam cel mai elaborat fel de mancare din tot Pamirul, desi parerile asupra gustului au fost impartite. Gulash. Dupa pauza de masa, timp in care Cristache s-a dus sa caute un mecanic ca sa-si mai regleze cate ceva pe la ghidon, ne-am pus iar pe inghitit kilometri. Despre iesirea din oras auzisem ca ar fi ceva mai deosebit cu aceti pomi pe margini, dupa care am descoperit ca practic toate satele au asa ceva. Privelistea, ceva mai colorata, dar cam la fel de "variata". Si tot asfalt. Unde e aventura aia? La pozat » Post actualizat in 15 Sep 2014 22:22 Fosta retea de transport public locala, datand din 1917 dupa cum scria pe statie. Alte highlit-uri de pe drum: un canion frumos la marginea drumului (scuzati zgarieturile de pe obiectiv, soarele exact din fata nu da efecte chiar dorite) si o fantana arteziana varianta pamireza. Dupa care, isi face in sfarsit disparitia asfaltul si parca si raul e mai spectaculos... Aveam sa facem cunostiinta (sau revedere) cu acel gen de drum caruia eu ii spun "sine de tanc", pentru ca e ca si cum ai merge pe unele. Dintr-un motiv necunoscut tuturor care au mers pe asa ceva (si toti, dar credeti-ma TOTI l-au cautat), in drumurile balastate se fac niste santuri la distante pe undeva la 10 cm distanta, de-ti clantane dintii in gura si la 80 la ora. Avem si prin Romania, cred ca stiti despre ce vorbesc. Aveam sa mergem asa cam 120 de km pana sa incepem din nou urcarea, la Langar. Auzisem ca pe drumul asta o sa mergem si prin nisip. Da, am mers: vreo 100 de metri cu toate portiunile puse cap la cap. La scurt timp dupa ce intram pe ce ne mai place noua, cat pe ce sa ratam drumul in sus catre Bibi Fatima din cauza vitezei. Dar ne resetam si pornim. Povestea cu drumul asta e ca urca in 7 km, cam 1000 de metri diferenta de nivel. Si nu numai ca e abrupt, dar mai e si ingust si destul de circulat (mai mult chiar decat drumul de-a lungul vaii), pentru ca se pare ca statiunea e foaaaarte vestita si vizitata. Drept urmare, am avut si noi parte de adrenalina dorita, mai ales eu, care franand pe o margine de curba cu haul in spate ca sa fac loc unei masini, m-am pomenit ca mobra o ia inapoi cu ambele frane blocate!!! De pe drum Su de tot, ruinele unei cetati care pare sa fi fost cea mai mare de pe cursul vaii candva. Si in sfarsit, scopul calatoriei noastre din acea zi. Sa inceapa imbaierile! Complexul Bibi Fatima, proaspat renovat si cu hoteluri nou noute langa.

Mai, dar greu mai e sa scrii pe situl asta! Ar putea cumva un moderator sa mareasca limita la pozele postate?

Go Bob!

Pai Radu, stii cum e: reclama se face din om in om. In cazul asta, din track in track. Esti sau nu esti acolo, ca trackurile merg de la biker la biker, de la biciclist la biciclist. Asa ca banuiesc ca aia unde am sta noi au devenit homestay pentru oameni pe doua roti, ceilalti pentru masinisti. Pune si tu track-ul pe ADV sau undeva international si le faci reclama si lor. Cat despre conversatie..... Nici noi nu am fost prea interesanti pentru cei de la cazare. E drept, nici ei pentru noi. Iar alcoale trebuia sa ceri, ca nu ti se ofera. Sunt musulmani. Noi am cerut si pana la urma s-a facut rost peste tot, chiar si acolo unde initial ne zisesera ca nici vorba....

Da, am auzit de accidentul lor.....nasol rau! Facem schimb de track-uri, dar nu cu mine. Eu sunt aia care se incapataneaza sa stea lipita de harta In paralel, unii dintre baieti coc si ei idei sa revina la nord, asa ca sigur o sa fie de acord sa faca schimb

Felicitari baieti! Pentru tura si pentru ca v-ati tinut promisiunea si v-ati intors sa terminati ce ati promis! Si ati mers chiar calate peste Vitim bridge! Altii n-au reusit.... Filmul e chiar teaser, abia astept sa aflu povestile. Si acum scuzati intrebarea, ca poate par semidocta. Voi ati facut cumva si acea parte din BAM pe care a abandonat Colebatch si despre care spunea ca inaintea lui nu fusesera decat vreo doi pe acolo? Parca era partea de vest, deci dupa capul meu, exact asta unde ati fost voi.....

Povestea de anul acesta a inceput deja, sa speram doar ca nu va dura tot un an pana se termina..... Si multumesc pentru aprecierea filmuletului,caci inteleg ca l-ai apreciat. PS: unde e lista aia de care vorbesti?

Da, hai sa ne sustii! O mai postez si eu,dar inca nu am selectat tot ce vroiam sa postez.