namaste

Ne-am intalnit la Plivnice Lakes, unde m-ati indrumat catre casa de bilete si parcare, caci eram cam pierdut in spatiu.. Nu vad poze cu lacurile, dar o sa updatez si eu YUGO-ul meu diseara... Ma bucur ca v-ati intors cu bine si imi pare rau ca n-am reusit sa ne mai intalnim dupa. Pun diseara si o poza cu dihaniile noastre in parcarea de la Plivnice.. Numai bine..

Cateva precizari.. Textul de mai jos e o parte din jurnalul meu de calatorie. Nu e scris special pentru motociclisti si n-am avut timp sa ii fac un rezumat. Spor la citit, pentru unii, la holbat pentru altii si la comentat pentru nimeni... O sa incerc sa raspund la toate intrebarile legate de traseu, dar mai tarziu... ''...tot suna mizeria asta de telefon! Trebuie sa ma ridic! Imi spune asta soarele care a facut-o cu mult inaintea mea. Nu vreau sa ajung in Serbia pe intuneric si se pare ca deja am facut primii pasi spre asta. Ca de fiecare data imi termin bagajele la o ora la care conform planificarii ar trebui sa am deja cateva ore de somn. Nu-i nimic, nu ma grabesc nicaieri! ''Such a rush, to do nothing at all'' canta Coldplay intr-o melodie subtila. E o afirmatie pe care o sa mi-o cant si repet la nesfarsit, sperand ca o sa dea rezultate. Sidecase-urile pline, topcase-ul la fel, 3 bagaje de 50 de la Louis (cele ieftine), un tank-bag pentru harta/gps si mult entuziasm. Sunt neasteptat de calm si am adormit de cum am pus capul pe perna. Incercarile de a elimina orice exces, de entuziasm in cazul asta, se pare ca dau rezultate. Traseul pentru azi e simplu : Ploiesti ? Targoviste ? Pitesti ? Craiova ? Drobeta TS si apoi somn, pe unde s-o putea. Porneste la prima atingere de buton. Pana aseara era inutilizabila, dar cu un nou robinet de benzina s-a rezolvat problema. Sper sa fie ultima problema mecanica, desi sunt suficient de pregatit sa o fac bucatele la marginea unui sant, in caz ca ma supara. Paranoia m-a sfatuit sa iau multe scule, bujii, cdi-uri, releu de incarcare, stator si alte cele. Tot ea mi-a dat doua bidoane de benzina de rezerva, ca sa ma simt mai in siguranta. Pana la Targoviste drumul e recent asfaltat. Cu ciclistica stam bine momentan, mult mai bine decat am preconizat dupa ce am finalizat de legat bagajele si am sesizat monstruozitatea. La Pitesti nu stiu cum am ajuns caci nu-mi amintesc nimic. Imi doresc sa fie singura portiune de autostrada pe care calc. Spre Craiova se strica vremea. Bate vantul ingrozitor, ma arunca de pe o parte pe alta a benzii. Cu aerodinamica stau prost, asa ca o las mai usor, fara prea mare rezultat insa. Ma invart putin prin Craiova si incep sa aplic primele injuraturi GPS-ului ce ma plimba pe diverse stradute. Gasesc iesirea si pornesc din nou prin vantul nebun spre granita. Ajung pe la Drobeta pe la 20:00. E sambata, totul inchis. O asigurare de viata era unul din lucrurile care nu trebuie sa imi lipseasca, dar e imposibil de gasit asa ceva la ora asta. Asta este, poate imi fac una in afara. Admir putin hidrocentrala si ma gandesc sa ii fac o poza, caci e prima oara cand o zaresc. Nu apuc sa scot aparatul ca ma opreste un paznic hiperactiv. Pe ma-ta cu tine si mastodontul asta ceausist. In doua minute sunt la granita. E coada. Una lunga. O tai pe intrarea de tiruri care e complet libera si astept. A doua masina de pe intrarea de masini claxoneaza. Imi face semn sa ma bag in fata lui. Sanatate! Trec granita fara probleme si opresc pe pod sa fac o poza, dar un alt vames cu exces de zel ma opreste. Gata cu pozele, e deja noapte si incepe sa picure. Inceputul asta are o continuare urata, caci incepe sa toarne cu galeata. In plan era sa ajung in Kladovo, un oras de pe malul Dunarii si sa merg pana la Golumbac, paralel cu Dunarea. In drum spre Kladovo, zaresc printre picaturi un adapot parasit la marginea drumului. Nu-I dau mare atentie, momentan.Ajung rapid la Kladovo si parchez langa un Transalp si doua Africane. La scurt timp apare si proprietarul T-ului si ma invita la o cafea sa ma incalzesc putin. Il cheama George si e sarb. Colinda proria tara de ceva vreme, iar acum se indreapta spre Muntenegru. Amicii lui se infrupta din 2 pizza imense. Scoatem hartile si cautam rute in timp ce ne sorbim ceaiul. Ma sfatuieste sa fug cat mai repede din Serbia caci prognoza pentru urmatoarea saptamana este dezamagitoare. Cea mai rapida solutie e autostrada, dar mi-am promis ca o sa o evit cu orice pret. Imi creioneaza un traseu frumos pana la granita croata si imi incercuieste cateva zone din Muntenegru pe care nu trebuie sa le ratez. Kotor si Durmitor, erau deja trecute la tinte! Ma duce la un exchange unde schimb 40 de euro in dinari, suficienti pana la croati, unde domneste kuna. Ii salut si o tai spre cazare asa cum i-am promis, caci conform lui nu e tocmai sigur sa dormi oriunde cu cortul pe aici. Tot el mi-a atras atentia si asupra traficului din Belgrad care e infernal la orice ora. Nu reusesc sa ma tin de promisiuni in general, nu o fac nici de data asta. Opresc la adapostul zarit mai devreme si constat ca e foarte curat pe interior. Granita e aproape, dar se pare ca unele proaste maniere nu au reusit inca sa o treaca. Ma asteptam sa semene cu o toaleta ecologica. Parchez motorul aproape, scot sezlong-ul, infulec ceva si somn. Toporul sta de straja in dreapta mea. Reusesc sa ma trezesc odihnit, de data asta la 5, desi la marginea unui drum intens circulat nu e tocmai liniste. Impachetez si pornesc la drum. Vremea e momentan buna, innorat, dar fara semne acute de ploaie. Drumul este superb. Serpuieste paralel cu Dunarea si pare ca nu se mai termina. Deloc neplacuta senzatia. Incep sa ma eliberez de starea de stres de la inceputul calatoriei. E o eliberarea ce se petrece in fiecare curba luata strans si fiecare oprire pentru un peisaj ce merita imortalizat. Imi admir umbra si imi vne in minte Paul Atreides incercand sa strunesca virmele. Din loc in loc sunt parcari dotate cu mese, scaune si umbrelute din lemn masiv. Cred ca am innumarat cateva zeci de astfel de parcari. Trec de Globulac si imi iau ramas bun de la partenerul de drum printr-un zambet sincer. De altfel, conform hartii, o sa il mai intalnesc de multe ori pana la granita cu Croatia. Pozarevac, Smerdervo si apoi dreapta inainte de autostrada pe un drum secundar. Asfaltul, chiar daca e peticit pe alocuri, e impecabil. Trec printr-o multitudine de sate. Prima senzatie e ca astia o duc mai bine ca noi. Casele sunt modeste si au un aer de simplitate, la fel si curtile lor. Peste tot iarba tunsa si ordine. Belgradul nu mi se pare ca ar avea nimic spectaculos. Ma amuz cand imi aduc aminte de ce mi-a spus George, cum ca ar fi foarte aglomerat. In afara de parcul central care e imens, pare un Bucuresti mai degajat si mai putin dezvoltat. Mai degajat ca si spatiu in primul rand, apoi ca si circulatie pentru ca daca ai prins un verde, verde va fi si ultimul semafor ce-l vei vedea, asta daca circuli regulamentar. Verde, verde, verde?magnific. Din Belgrad o iau din nou pe secundara catre vama de la Tovarnik. Trec pe langa parcul national Fruska Gora si promit ca voi reveni, pe vreme mai buna. Drumul e placut, curbe si munti, asfalt bun si circulatie lejera. De cand am iesit din tara nu am mai cunoscut notiunea de ambuteiaj. Ajung la vama croata pe unde trec in 2 minute. Cum am trecut de granita se schimba si vremea. E soare iar norii au disparut subit. Trag un chiot de fericire si urc turometrul In 7000. Consumul de 7,5 la suta se pare ca nu ma sperie prea tare, desi am luat in calcul unul mai mic. De aici nu am o tinta precisa asa ca ii dau inainte. Opresc intr-o padure din apropiere sa iau pranzul si din nou la drum. Obiectivul e sa ajung la coasta, dar numai pe drumul secundare si neaparat cu o zi petrecuta la Plivnice Lakes, despre care am auzit numai de bine. Primul oras maricel pe care il intalnesc e Kadovo. E o liniste duminicala, cu targuri stradale la fiecare colt de strada. Fac o poza catedralei, ma plimb putin prin zona, ochesc cateva suveniruri pe care le convertesc in benzina si renunt la ele instantaneu. Low budget! Introduc pe GPS Pozega, acesta fiind un alt oras, unit de Kadovo printr-un drum ce pare interesant pe harta. Pe la jumatatea drumului observ un motociclist ce se tine scai de mine. Trec pe rezerva si ii dau inainte. Dupa vreo 70 km cand rezerva se epuizeaza (nu mai alimenteaza din cauza noului robinet care e defect si el) trag pe dreapta. E Peter, un pusti cu o Yamaha YBR de 125. Imi spune ca e din zona si ca s-a intors din drum ca sa ma intrebe incotro si sa ma salute. Ii spun ca as dori sa campez si imi promite ca ma va duce intr-un loc sigur si frumos. Ma ajuta sa alimentez cu cei 10 litrii din canistrele de rezerva si ii spun ca prima destinatie ar fi bine sa semene cu o benzinarie care sa accepte euro. Dracovenia asta, cu roti de grosimea furtunului meu de frana, taie curba dupa curba de vreo ora jumate. Reusesc cu greu sa il urmaresc cu balena mea japoneza. Ajungem la benzinarie, singura din zona si ne spun ca nu accepta euro. Se ofera el sa imi schimbe 20 de euro, desi erau ultimii kuna pe care ii avea, si reusesc astfel sa alimentez. Plecam catre locul de campare. Curbe, curbe, curbe. Sunt extrem de inselatoare caci te trezesti intr-un ac de par care la prima vedere nu parea o curba foarte stransa, asta in special din cauza vegetatiei ce musca din asfalt si iti ingradeste campul vizual. E o nebunie, soseaua e libera si ametesti daca te concentrezi prea tare pe viraje. Suntem in parcul national Papuk. Ne oprim pentru o poza, dar e greu sa gasesti un spatiu din care sa ai o vedere de ansamblu, prin desisul asta. Ma duce intr-un loc destul de public pentru ca vrea sa ma stie in siguranta. Sunt deasupra celei mai mari piscine pe care am vazut-o vreodata. Ne salutam, facem o poza si schimb de adrese, isi pune vesta reflectorizanta si pleaca spre casa. Maine e 5 septembrie si e prima lui zi de scoala pe anul asta. Pun cortul, lenevesc putin pe sez long si adorm. Cu greu ma ridic din sac pe la 9:00. Un soare incins imi prajeste chelia. Poate ca trebuia sa il tund un pic mai lung. L-am lichidat in seara in care imi faceam bagajele. Intr-un moment de luciditate m-am intrebat: ?unde dracu ma duc cu pletele astea??. Urmatorul zgomot pe care l-am auzit a fost bazaitul masinii de tuns pe care mi-am plimbat-o pentru cateva minute pe scalpul alb. Un maldar de par pe parchet si o chelie in oglinda. Arat ca un cimpanzeu albinos, dar cui ii pasa? Ma mai intind doua minute in scaun si observ o mare de nori ce se apropie grabita. Alearga spre mine. Alerg si eu in incercarea de a strange tot. Ma prinde si termin cand cerul e complet acoperit de nori. Pe dracu, in cateva minute soarele imi arde din nou chelia. Pornesc dihania si cu greu o las cateva minute sa se incalzeasca cu gandul la curbele de ieri de la urcare. Acum trebuie sa cobor pe acelasi traseu si sa ma intep din nou in acele de par. Nu stiu daca exista intepaturi naturale mai placute decat astea. Un mod minunat de a-ti incepe ziua. Urlu in casca pana raman fara voce. Daca as fi avut acum un supermoto poate ca as fi cunoscut iluminarea. Sau poate nu! Urmatorul oras ? Pakrak. Gps-ul incerca sa imi strice dispozitia, dar dupa cateva restart-uri isi revine. Drumul pana in Pakrak trece prin masivul Povra Gora. Superb! Ma cert din nou cu turometrul si il infrang ca de fiecare data, aproape de rosu. Ma opresc pe dreapta, mai fur cateva mere dintr-un pom, caut o noua tinta si calcaie. In Pakrak caut o banca, schimb in kuna si apoi opresc intr-un market Lidl. Peter m-a sfatuit sa nu cumpar decat din Lidl si Billa, caci preturile in Croatia intrec orice masura de bun simt. Cumpar ceva legume si apa, caci am hrana de acasa pentru cateva zile. Trebuie doar sa o pregatesc si nu duc lipsa de mijloace. Ma echipez, pornesc motorul, dau putin in spate si stop. Motorul se opreste subit si sistemul electric nu mai reactioneaza deloc. Degeaba invart cheia caci nu se mai aprinde nimic in bord. Cu cateva minute in urma am umblat la proiector si cred ca nu am izolat perfect firele. Soarele ma topeste si incerc sa raman calm. Din fericire stiu care e problema. Nu poate fi decat siguranta centrala, la care nu e tocmai comod de ajuns. Surubelnita e foarte la indemana pregatita sa elibereze carburatoarele. De cand cu tankbag-ul insa nu mai e nevoie. Drept urmare imi retrag injuraturile si blestemele aplicate benzinarilor caci apa intra pe la buson. Schimb repede siguranta si porneste imediat. E tarziu si n-am mers prea mult azi. Pornesc spre Plivnice, care nu e tocmai aproape. In drum spre Petrinia alimentez si mai obtin cateva informatii de la benzinarita. Imi spune sa nu ma abat de la drumul principal caci e zona nedeminata. Merg pe un drum foarte apropiat de granita cu Bosnia iar gps-ul ma parareste din nou. Drumul devine rupt dintr-o data si iarba netunsa imi spune ca ceva e in neregula. Peste tot in Croatia iarba e tunsa. Intru cu viteza intr-o intersectie in forma de Y si vad tarziu, din cauza vegetatiei, un tank parasit. Trag o frana puternica si simt spatele cum fuge. Nu stiu de ce m-am speriat caci muntele asta de metal zace aici de multa vreme. Imi repet din nou ca e ceva in neregula cu drumul asta. Continui insa. E ingust si plin de cratere, iar pe marginea drumului o puzderie de buruieni printre care se zaresc semne de ?zona nedeminata?. Merg cativa km si ajung pe o sectiune ce nu poate fi trecuta, probabil ca drumul se reconstruieste. Pe drumul de intoarcere trec pe langa un tanar ce bate pasul de defilare pe marginea drumului. Are o pusca lunga veche, pe care o incarca in timp ce trec pe el. Nu o intreapta spre mine asa ca merg inainte linistit. Toate cimitirele sunt pline de flori, deci trebuie sa fie vreo zi de comemorare a victimelor razboiului. Gasesc drumul si ma opresc pentru o consultare cu harta. O doamna se opreste langa mine si imi vorbeste, intr-o limba pe care nu o inteleg, cateva minute. O ascult si nu spun nimic. Din ce am inteles zicea ca si ei ii place sa cutreiere lumea si imi insira diverse tari prin care a colindat. Imi zambeste larg cateva secunde si pleaca. Sus pe vaca si la drum. In prima intersectie opresc din nou sa ma mai uit o data la harta, pentru mai multa siguranta. Trag pe dreapta, ma sprijn pe stangul concentrat la harta, incerc sa pun dreptul jos inclinand motorul si gol, pana jos mai e mult. Am uitat ca la astia soseaua e inaltata. Motorul se inclina, cade pe cutii si apoi se rastoara In sant. Ma amuz putin si incerc sa il scot. Degeaba insa. Ma ajuta un domn croat care se minuneaza de cat de grea e. N-are nimic, o sa fiu mai atent de acum inainte. Multumiri si la drum. Muntii devin o obisnuinta si am impresia ca ma plimb pe niste forestiere bine asfaltate. Observ o poteca ce se retrage in padure si nu ma pot abtine sa nu o urmez. Nu e mai lata de 1.5 m si nu vreau sa ma gandesc ca ar putea veni ceva din sens opus. Ajung intr-un catun, stau 10 minute sa respir linistea si aerul rece si apoi ma infig in curbele pe care acum le savurez cu o viteza dubla. La fiecare denivelare adanca se aude puternic cauciucul spate care atinge de ceva. Nu inteleg de ce, dar nu mai conteaza. Urmatoarea e Glina. Ajung rapid si ma indrept spre Kolaric. E drum national, dar e pustiu. Ma apropii de masivul Petrova Gora si intru din nou in munti. Iau masa pe o pajiste recent cosita si ma cuprinde un somn cumplit. Noroc cu frigul. Se insereaza si decid sa inchei ziua cu un secundar. E un mini-transfagarasan. Curbe peste curbe, sate pustii si iar curbe. Constat ca ma aplec mai mult decat atunci cand n-am bagaje. Imi fuge fata de 2 ori datorita pietrisului si incetinesc. Imi promit ca o las mai moale. Eu si promisiunile. Mai derapez o data si abia acum reusesc sa merg decent. Sunt in pustiu, nu vreau sa am probleme aici. Ajung pe DN-ul ce duce direct la Plivnice. E deja derziu si decid sa campez in zona lacurilor. Soseaua e ori ingradita, ori despartita de padure de un sant adanc. E greu sa gasesti un loc de campat pe intuneric. Intr-un final gasesc o pajiste cu o intrare decenta. Pun cortul, gatesc o portie de paste si somn. Imi reamintesc imaginile cu Plivnice Lakes de pe Google. I can?t wait!'' Numai bine... Va urma.....

Greu cu vaca pe nisip, mai ales cu bagaje multe. Ma bucur ca de data asta nu am vazut poze cu motorul pe plaja de la Sfantul Gheorghe, devenita ''drum public''..

Cu rupturi la nivelul laringelui vorbirea e imposibila. Mi-e greu sa cred ca a reusit sa pronunte ceva in timp ce ar fi trebuit sa incerce din greu sa respire, iar doctorul sa mai si fi inteles ceva... Oricum, nu e imposibila si varianta ca alt autovehiucul sa mai fi fost implicat in accident, sau poate chiar un animal domestic... Sanatate.. Andrei..

In ziua in care ti-ai luat permisul stiai legislatia la perfectie, stiai ce inseamna un motor, cel putin la viteza mica si stiai ce inseamna sa platesti, sa iti sacrifici timp pentru cursuri si pentru invatat. De asemenea, intrasei in contact cu motociclisti vechi ( cel putin instructorul tau) de la care ai fi putut prinde ceva sfaturi. Stiai ca si un motor mic poate sa te tranteasca. De asemenea, stiai ce inseamna sa visezi motoare si sa arzi de nerabdare in asteptarea orelor practice. In timpul asta de cel putin o luna cat faceai scoala, aveai timp suficient sa cauti pe net si prin alte surse informatii si sa ceri o parere 2. Carnetul inseamna mai mult decat o bucata de plastic, chiar si pentru cel care il detine de foarte putin timp. Inseamna un anumit grad de responsabilitate, de respect fata de lege si de ceilalti participanti la trafic, care au si ei acea bucata de plastic. Consider comparatia facuta de tine ca fiind deplasata. Desigur ca nu se bucura nimeni ca a murit un om si ca ceilalti sunt in stare grava, dar nici nu cred ca ar trebui sa ii pese cuiva.. Da, e selectie naturala... Parerea mea... Andrei..

Nu stiu cati pustani de bani gata cu capul pe umeri ai intalnit tu... Eu insa nu am intalnit prea multi, iar la 16-17 ani esti inca un copil care sub influenta banului poate sfarsi usor sub rotile unui tir... Da, din punct de vedere legal, parintii s-au scos, moral insa i-as arunca in puscarie fara discutie.. Parerea mea.. Andrei..

Parintii la puscarie ! Nu pot sa cred ca pustii aia au produs ei prin inteligenta sclipitoare multe mii de euro ca sa cumpere motoarele alea. Ei sunt niste copii... Ce-i drept, cam fara minte la varsta lor, dar totusi niste copii. Condoleante familiei celui decedat si multi ani de puscarie parintilor celor 2. Ganditi-va de cel putin 2 ori inainte sa luati pasager... Numai bine.. Andrei..

Cate aberatii pe un topic de accidente. Citesc sa vad ce mai face saracul motociclist si n-am loc de aberatiile voastre.. N-ati trecut inca pe langa faza cu generalizatul? Daca tot generalizam, dupa cativa ani de urmarit site-ul asta va spun ca NOI, MOTOCICLISTII, SUNTEM NISTE IDIOTI!!!!!! Faceti generalizari in ceea ce priveste potilitistii, dar in 90% din cazuri nu aveti probleme cu ei decat daca sunteti in ilegalitate, generalizati cand e vorba de tigani, dar spre deosebire de ei, in loc sa fim uniti, sa ne aparam interesele caci suntem putini, ne certam pe toate cacaturile.. Da bah, suntem niste idioti! Si da, am generalizat, sper ca am facut-o insa constructiv.. Imi e jena ca un altul ca mine se va incurca de inca un post off-topic.. Sanatate biker-ului! Andrei..

Se poate si cu cortul? Din ce vad in pozele de la celelalte intruniri, se poate Dar vreau eu sa fiu sigur:P Sanatate.. Andrei..

Ok..hai sa incheiem discutia.. Nu contest ca ati luat permise, dar te rog sa imi spui pentru ce ai luat permis? Pentru accesul cu moto pe teritoriul rezervatiei sau pentru accesul individual? Cei de la RBDD imi sunt fosti colegi, ii cunosc, te lasa sa intrii si cu tancul.. Eu am spus ca nu mi se pare moral, atat... E rezervatie, patrimoniu UNESCO si basta... Parerea mea.. Andrei..

Nu inteleg de ce trebuie sa se ajunga la acuzatii de comunism. Zona in care v-ati plimbat se numeste REZERVATIA Biosferei - Delta Dunarii. Cu asta cred ca am spus tot! Accesul este posibil, datorita nepasarii celor de la RBDD.. Nicio activitate cu impact asupra florei sau faunei nu ar trebui permisa pe teritoriul unei rezervatii.. Aceesul motorizat e interzis! Nu exista drumuri publice in Delta. Sa nu confundam o poteca mai lata sau o scurtatura dintre sate cu un drum public. Te rog sa citesti definitia drumului public, care trebuie sa aiba administrator, sa fie semnalizat corespunzator etc. Parerea mea e ca nu ar trebui sa intram cu motoarele in nicio rezervatie, ca doar d'aia ii zice REZERVATIE. Haideti sa incetam cu rautatile ca mesajul a fost destul de clar.. Cine nu vrea sa inteleaga... ... Parerea mea.. Andrei..

Din respect pentru zonele vizitate si pentru putinele locuri care inca sunt aproape de starea naturala, cred ca ar trebui sa nu existe astfel de posturi. E suficient ca ati fost voi acolo, cu toate ca din punctul meu de vedere nu ar fi trebuit sa deranjati unul dintre putinele ecosisteme naturale din Romania. Macar in Delta si in Retezat sa nu apara atv-uri si cross-uri.. Mai avem putine zone naturale in Romania, iar pentru ele ar trebui sa ne calcam pe inima si sa mergem cu pacanitorile acolo unde dezastrul e deja produs. Daca vreti totusi sa vizitati astfel de zone, luati-o la pas.... N-o luati in nume de rau.. Parerea mea.. Andrei..

Observ ca parerile sunt impartite, mai mult sau mai putin bune, in functie de asteptarile fiecaruia. Asteptarile mele au fost mari, la fel de mari ca imaginea asupra intrunirii datorata publicitatii de cea mai buna calitate. Daca intrunirea ar fi fost de aceeasi calitate cu publicitatea, n-as fi fost nevoit sa imi lepad pielea moarta pe tastele astea tocite. Am pornit intr-acolo cu zambetul pe buze, cu multa dorinta in suflet, constient ca va ploua, dar fara a o considera un minim impediment. Pe bune ca nu m-ar fi deranjat daca ar fi plouat de doua ori mai mult si s-ar fi facut ceea ce s-a promis. Macar ceea ce s-a promis, ca de surprins pozitiv sa zicem ca nu era neaparat sa ne surprinda. Nu vreau sa aduc prea mult in discutie preturile practicate. Pretul de intrare mi s-a parut in regula, avand in vedere ca motoarele erau pazite, existau dusuri si toalete si spatiu de organizare foarte mare. Ce m-a deranjat teribil a fost atitudinea organizatorilor. Asta mi-a ranit sufletul de motociclist, care se astepta ca la sosire sa primeasca un salut de la o fata zambitoare si nu o mana intinsa care cerea 30 lei. Rana asta a fost astupata repede de atitudinea participantilor, carora vreau sa le multumesc pentru faptul ca au batut atata cale, au ridicat de atatea ori viziera aburita si s-au chinuit sa-si indese degetele in manusile ude, pentru a fi alaturi de oameni care au aceeasi pasiune. Pentru ei tot respectul. Oamenii astia nu merita sa fie inselati pe fata! Ce s-a promis si nu s-a respectat a fost de multe ori enumerat. Nu mai are rost sa mai repet si eu. Nu-mi place sa fiu inselat si asta e exact cuvantul care a marcat intrunirea asta. Ce m-a deranjat cel mai tare, considerand ca lipsa unui salut la sosire a fost o coincidenta, a fost faptul ca la plecare, dupa 3 zile de indurat ploi, nu am meritat o mana intinsa sau un ''drum bun'' din partea celor de la poarta. Am simtit ca ies dintr-un cazino, unde portarul mai deschide usa unui prost ramas fara niciun leu. Sa nu va para rau, ca am fost impreuna si numai putini nu am fost. Cu stima.. Andrei...

Nu va mai dati mari cu pozele voastre ca eu o am pe cea mai apetisanta.. Un nud cu iubita mea...care a decis sa ma lase balta in mijlocul actiunii.. De...mai greu cu potenta la batranete... Jos fustita... Buba.. Rezolvarea.. Compromisul....Pierderea unei minunate excursii.. Multumesc lui Joe care a decis sa se intoarca acasa cu mine, in loc sa isi continue drumul. De altfel, nu stiu daca ajungeam fara el acasa, avand in vedere ca am schimbat de 2 ori bateria. Numai bine..

Doi dintre noi ne-am intors de la Predeal, ca mi-a picat alternatorul ( 3 fire impuscate).. Am ratat o tura minunata...abia astept sa se intoarca, sa vedem pozele... Cei cu 6 transalpuri care pleaca week-ul viitor, mai primiti 2 transalpuri? Andrei..

3 persoane pe 3 motoare, 2 Trans'uri si un F650

Daca are vreun Transalp'ist camere de rezerva, il rog sa le ia la el, ca am ceva dubii referitoare la cele din dotare si n-ar strica o marja de siguranta. Din Bucuresti se pare ca o sa plecam 3 persoane. Drum bun maine.. Sa ne vedem cu bine.. Andrei.. tel 076 77 1 88 99

Aseara m-am intalnit in Biker's cu colegii THC si JOE si am pus tara la cale. Ii asteptam si pe ceilalti, dar nu stiu daca au trecut sau nu pe acolo. Imi asum vina daca s-a intamplat asta, pentru ca n-am schimbat niste numere de telefon etc. Intalnirea Bucurestenilor a ramas in acelasi loc, la aceeasi ora (8:00, Moll Otopeni) Sper sa apara toti care si-au anuntat prezenta si poate si altii noi... Culcarea devreme si haine groase. Bucurestenii care isi iau mancare de pe traseu mai pot baga la mine si la Joe, ca avem si cutiile laterale. Sa ne vedem cu bine.. Andrei..

Pentru Bucuresteni - Ne intalnim la Bikers' miercuri seara, la ora 19:30. Plecarea, din punctul meu de vedere este la ora 8, dupa cum a propus fratele THC. Treceti-l pe lista si pe Joe, tot transalpist. Voie buna.. Andrei..

Pentru Bucuresteni - Ne intalnim la Bikers' miercuri seara, la ora 19:30. Plecarea, din punctul meu de vedere este la ora 8, dupa cum a propus fratele THC. Treceti-l pe lista si pe Joe, tot transalpist. Voie buna.. Andrei..

Eu inca nu stiu exact daca o sa plec dimineta sau seara. In principiu ramane plecarea la 8, pe traseul propus de THC (poate cu mici modificari pe parcurs). Sigur pana acum vin eu cu inca un prieten, ambii pe Transalp. Mai sunt inca 2 persoane cu acelasi tip de motor care nu au dat un raspuns exact si care e posibil sa nu poata pleca dimineata. In cazul in care ne vom hotara sa plecam cu ei seara, o sa anuntam din timp. Cat de grea e partea de off? Sa stiu daca imi iau sau nu cutiile, ca imi ingreuneaza destul de mult motorul. Sa ne vedem cu bine. Andrei..

Pot sa imi iau liber vineri, dar mai am un prieten Transalpist care are examen vineri. Sper sa obtina liber de la munca inca 2 Transalpisti, in afara de noi...(si ei ar iesi de la munca tot vineri seara). O sa stim sigur pe la mijlocul saptamanii viitoare. ps: cel mai probabil o sa venim direct la locul de campare.. Ne vedem miercuri in Bikers Place, pe la 19:30?

Mai pleaca cineva din Bucuresti vineri pe la 18? Eu o sa mai fiu cu inca un prieten, tot cu Transalp. Poate reusim sa ne intalnim la o bere in cursul saptamanii viitoare, astia din Buc.. Bafta..

Ideal ar fii sa stabilim un lider de grup general si unul pentru cei care vin din Bucuresti (ca banuiesc ca se vor strange cativa), pentru ca el stabileste viteza si sta cu ochii in oglinzi sa nu se imprastie grupul..etc. Eu sunt incepator si am si cutiile laterale asa ca nu vreau sa sar de 110 . Tura e destul de lunga (pentru timpul propus), dar cred ca o putem face si cu moderatie in ceea ce priveste viteza si ingaduinta in ceea ce priveste asteptarea celor mai neexperimentati pe traseele off-road. Incep sa epuizez stocul de rabdare Bafta..

PS... Am vazut mai tarziu ca esti din Arad...poate ajungem la un compromis daca plecam mai multi din B