samolapraga

Si partea a doua de poze din Wadi Rum si apoi din Aqaba:

Dupa doua zile de pauza la Petra, cu frana bmw-ului nerezolvata si cu nici o idee unde am putea sa o rezolvam, eu cu cutia prinsa cu chingi si cu manusi de iarna, dar cu totii cu o mare pofta de aventura, am plecat spre desert. Credeam ca Wadi Rum va fi highlight-ul excursiei, si dupa un drum "emotional" pe autostrada, un avertisment la intrarea in rezervatie ca nu avem voie sa mergem cu motoretele, si un dezastru total in primii 200 metri pe care am incercat sa-i facem prin nisip cu bagajele pe motoreta si am cazut si luptat timp de 15 minute, ne-am cam linistit si incepusem sa evaluam variantele alternative. Moment in care a aparut salvarea, un beduin cu frontala petzl pe cap, intr-un landcruiser, si care ne-a zis ca, daca vrem, ne duce la camp-ul lui din desert, dormim si mancam sub stele, ne cara bagajele si ne duce a doua zi pe un drum mai usor pana la asfalt in partea cealalta a desertului. Totul pentru numai 120 euro. Acceptam pentru ca parea haios si oricum era primul care nu partea ca doar vrea sa scoata bani de la noi, incarcam bagajele in masina, si pornim dupa el spre casa, de unde urma ca el sa lase si sa mai ia si niste alte bagaje. Profitam si noi de ocazie, si schimbam pentru cateva minute mijloacele de transport cu unele mai mari, mai naturale si mai potrivite pentru desert. Camile. Dupa ce doar am dat nas in nas cu cele de la Palmyra(care da, stiu, oricum erau dromaderi), e distractiv sa ne suim pe cele de aici care par mult mai mari si mai inalte, mai ales cand se ridica din pozitia in care le incaleci si te urca, cam ca si cu liftul, pana la etajul 2. Sunt incapatanate, nemultumite, mugesc, isi arata dintii si nu se misca decat dupa ce iau bete pe c00r, dar cad se misca fac asta cu o asa eleganta si naturalete pe care nu am mai vazut-o la altfel de calarie. Este ora 1 si e foarte cald la soare, asa ca vizitam izvorul lui Lawrence, urcand un pic printr-un canion de stanca si ne intoarcem la "tabara de baza" . Masina este gata incarcata si o luam spre desert. Dupa ce toata excursia am avut cel putin 50kg in plus pe coada motocicletei, lipsa bagajelor si a greutatii pe spate este eliberatoare, simt ca zbor, si dupa nici 500 metri prin nisip, prindem curaj si incepem sa dam ture masinii care se mai oprea din cand in cand sa ne astepte. Unele portiuni sunt cu nisip tare, altele sunt cu mici dune, unde e greu sa pastrezi controlul, dar stand pe spate si mergand tare, e foarte fun oricum, chiar si cand cazi. Dar e obositor. Ajungand la tabara, eu sunt ud leoarca, am baut cam 2 litri intr-o ora jumatate, si desi am nisip si in gura de la ultima tranta pe care am dat-o chiar in fata cortului, nu pot sa nu afisez un zambet larg care imi sta intiparit pe fata. Nu pot sa spun exact de ce, dar e cam foarte tare prin desert. Intr-un mood foarte romantic, bem toti 4 un ceai si luam cina pe o stanca deasupra taberei in timp ce soarele apune. Va fi o noapte lunga. Ghidul nostru e un tip de 22-23 ani, care ne povesteste despre arabi si arabia, despre Mecca, despre desert, despre turisti si frantuzoaice care i-au facut avansuri, despre rezervatie si viata in desert, si multe altele pana se face tarziu si bagam cornul in perna. Sub cerul liber, in varful stancii, pe saltea si in sacul de dormit. La ora 12, parca la comanda, ne trezim cu totii fata in fata cu o perspectiva extraordinara pe care am admirat-o cu gura cascata. Sirul de stanci din fata noastra reflecta lumina lunii in timp ce deasupra calea lactee se vede mai bine si mai clar ca oriunde. Sau ma rog, asa mi se pare mie. Aici nu exista poluare luminoasa sau fonica deloc, este o liniste deplina si doar din cand in cand se mai aud si vad jeep-uri care trec la mare departare. Nu imi vine sa ma culc la loc, asa ca stau in fund, admir desertul si ma gandesc la ce ne mai asteapta si prin ce experiente am trecut ca sa ajungem aici. In tot acest intermezzo mistic expun lung, drept care doar click-ul aparatului care declanseaza si respiratia grea a lui Vlad care doarme la 10 metri mai incolo se mai aud si sparg linistea. E 20 octombrie si suntem aproape la cea mai mare distanta de casa la care vom fi vreodata in excursia asta, dar este cel mai frumos si tulburator loc pe care l-am vazut pana acum. Oare ce ne-ar fi asteptat daca am fi continuat sa ne departam si mai mult? Putem sa anticipam un pic cand a doua zi continuam traversarea desertului, vreo 40km, inspre Aqaba. Nu imi dai seama de ce, dar parca mersul prin desert nu mai e asa de fun, merg incet si cu frica, sunt multi bolovani si santuri mari perpendiculare pe directia noastra de mers, si ma chinui. Din pauza in pauza, timp in care Hamad ne tot asteapta cu masina, ajungem intr-un final la asfalt si cel putin eu tare ma bucur. Incarcam la loc bagajele si mai departe mergem inca vreo 20 km pana la Aqaba unde la un macdonald's ne intalnim cu Vlad. Aqaba nu-i deloc un oras mare, dar pana ne dezmeticim aici cu hotel, bagaje, dus si gasim scoli de diving, se face ora 3 si e prea tarziu pentru asa ceva. Asa ca mergem pe motorete pana la plaja, mai in sud, la vreo 15km de granita cu Arabia Saudita. Ne convingem definitiv ca Iordania e o minune de tara cand dupa ce dimineata ne luptam cu nisipurile in desert, acum intram in apa Marii Rosii si la nici 20 metri de tarm dam peste un coral unde innotam alaturi de pesti. Pesti ca de acvariu, de toate dimensiunile formele si culorile si care nu se sperie de oameni. Nu pot decat sa-mi imaginez si sa regret cat de frumos ar fi fost mai in larg, la scufundari acolo unde sunt marii corali din Marea Rosie. Ramane, ca multe alte lucrui pe care nu am reusit sa le facem in excursia asta, pe data viitoare, pentru ca sigur va mai fi. De maine dealtfel se va termina partea "aventuroasa" a excursiei noastre pentru ca intram in Israel.

Am facut declansarea cu self-timer. Problema e ca chiar si pe manual nu poti depasi 30" timp de expunere. De aceea trebuie declansator si modul bulb. Cand nu ai nici trepied nici declansator, nici mama scotch-ului nu m-ar fi ajutat.

@SpiritHonda & Schumy: expunerea era de 30s la 2.8 cu iso 800 . La dimensiunea postata din fericire nu se vede noise-ul. Zilele urmatoare am prins stele si mai multe si mai bine, si m-am mi-a parut foarte rau ca am uitat sa iau cablul declansator cu mine. @Jean: din pacate vad ca serverul meu unde imi tin pozele / blog / samd a fost ingenuncheat. maine dimineata va fi in picioare abia.

@raducu_77, in ultima poza este stanca uriasa de bazalt negru intr-un munte de gresie.. cred. Aici la Petra, orice poza am vazut sau orice poza pe care eu am facut-o aici, nu ar putea sa cuprinda nici 1% din cat de impresionant este locul. Vechea capitala a regatului nabatean s-a pastrat aproape intacta printre nisipuri timp de aproape 2000 de ani. Ce a mai ramas aici sunt de fapt monumentele funerare care sapate in stanca, sunt aproape nealterate de timp, de vreme, de cutremure sau de oameni. Se pare ca asta a fost si rationamentul nabateenilor atunci cand, neavand experienta arhitecturala a romanilor sau a grecilor, au construit sapand in stanca, lucru care s-a dovedit mai durabil. Situl in sine este imens, peste 400km patrati presarati cu aceste monumente impresionante. De aceea orice plimbare acolo presupune cateva ore bune, si de obicei, ca si in cazul nostru, o zi intreaga. Ma rog, noi am trisat un pic si am fugit la pranz sa mancam afara si sa bem, dar altfel poti sta acolo non-stop cateva zile, si tot vezi ceva nou. Fiind intr-o zona stancoasa, plimbarile aici sunt mai putin asemanatoare unora in muzee cat mai degraba niste hike-uri cultural-istoric-arhitecturale. Noi ne-am limitat la cateva trasee clasice si am urcat pana la marele loc de sacrificiu si pana la manastire. Intrarea se face prin siq, care este un fel de canion format prin despartirea tectonica a unui bloc masiv de stanca si care prin unele locuri are doar 2 metri latime. Siq-ul, dupa ce te serpuieste vreo 5km, incepe sa-ti arate, treptat, treptat, cate un coltisor pe masura ce inaintezi, cea mai frumoasa, faimoasa si fotografiata dintre monumentele de aici, Trezoreria. Faimos datorita si unuia dintre filmele cu Indiana Jones, filmat aici, locul atrage un numar urias de turisti anual, si de aceea e bine sa incerci sa prinzi dimineata devreme, sau sa te pierzi si sa ramai sa te plimbi dupa ce se inchide intrarea, la ora 6, cand nu mai e absolut nimeni, lucru pe care l-am facut noi cand am urcat la Manastire. De aici de sus, am admirat ultimele raze de soare, luminile orasului si stelele care rasareau, alaturi de prietenul nostru, magarul cu cinci picioare. O experienta deplina, cu care voi ramane multa vreme in minte. La fel cum voi ramane in minte cu ideea ca atunci cand ai mai mare nevoie de ceva, fie este imprumutat, fie este acasa sau in camera de hotel, cum a fost cazul frontalei, lucru care a sporit misticismul experientei noastre aici, cand am fost nevoiti sa coboram pe o poteca peste stanci in ceea ce devenise un intuneric aproape complet. Desi eram speriati ca ni se va cere socoteala la un moment dat de ce cautam noi la ore din astea sa umblam prin situri arheologice, nu ne-a zis nimeni nimeni nimic cand am trecut la ora 21 pe langa paznicii de la poarta. Ca in Orient.

@razvane imi ia mult ca asa sunt eu, nu ma grabesc. Altfel, de ce crezi ca mi-a luat 35 zile sa fac 6731km?! Desi este destul de cunoscut si apare pe mai toate pliantele despre Iordania, Kerak nu e nici atat de mare precum Crac des Chevaliers, nici atat de bine conservat, si nici macar nu are importanta istorica a Qal'at Sallah Al'din. In firul epic al excursiei noastre, a capatat o importanta majora. Ziua am inceput-o devreme, vrand sa vizitam castelul cat nu era foarte cald si nici aglomerat dar si pentru ca vroiam sa fim cat mai devreme la Petra, unde stiam ca ne asteapta ceva ce nu mai vazusem nicaieri. Cand abia pe la ora 12 am reusit sa plecam de la hotel si eu mai apoi mi-am pierdut manusile care au zburat de pe motocicleta cand cautam cartela pentru telefon, era clar ca nu este o zi tocmai buna. Ratam iesirea din oras, mergem vreo 2km intr-o directie gresita si ne intoarcem, dar nu ratam o vulcanizare unde, prevazatori, facem presiunea in roti. Bagam 2, ca ne asteptam la asfalt bun si ii dam mai departe. Soare, cald, nici o urma de nor pe cer, un drum foarte putin circulat si care ne poarta printr-un peisaj selenar serpuind inspre sud printre dealuri si vai. King's Highway se numeste drumul si curba dupa curba parca e mai fain. Katy insa nu este de aceeasi parere si intr-o curba usoara la dreapta, abordata la vreo 60, eu ma las pe o parte, ea se lasa cu mine si continua miscarea pana se pune pe ea pe-o parte, pe mine ma pune in fund, si mi-o ia inainte intr-un scrasnet ingrozitor de fiare si plastic. In timp ce eu admir cerul alunecand pe fund si coate, o cutie mi-o ia si ea inainte rostogolindu-se pentru a se opri, 20 metri mai incolo, chiar in mijlocul drumului. Am pus-o de oaie in modul cel mai simplu si stupid cu putinta si toate astea la 5000km de casa. Primul lucru dupa ce ma ridic eu de jos este sa fug la motocicleta, o ridic si o trag pe marginea drumului. Ma duc apoi in urma, pipaindu-mi mainile si coastele si sarind pe calcaie ca sa ma asigur ca sunt intreg, si caut sa vad daca nu am mai pierdut ceva de pe motocicleta. Dar ea e ok, a luat bine cazatura, are cateva zgarieturi superficiale pe rezervor, o prindere de oglinda rupta, nimic altceva indoit, nimic iremediabil. Eu la fel, in afara de un orgoliu facut ferfenita, pana si pantalonii pe care am alunecat doar au protectia de la fund un pic descusuta. N-am mai cazut din mers niciodata pe asfalt pana acum, de asta sunt bulversat si nu imi dau seama cum de s-a intamplat, si intr-o curba usoara, luata, e drept nu foarte precaut, dar la o viteza modica si pe un asfalt fara pete de ulei, nisip sau alte minuni. Dupa nici 2 minute se strang in jurul nostru 20 copii, pentru ei asa ceva e mare prilej de distractie, stat de vorba si vazut de aproape motoarele. Sunt foarte draguti, ne aduc cateva scule ca sa incercam sa prindem cutia la loc, apoi ne aduc si cate un pepsi la fiecare, pentru care nu vor sa primeasca nimic in schimb. Parca mai trece din suparare cand ii vezi cum sunt, plus ca reusim sa prindem ok cutia cu chingi si plecam mai departe. Desi pana la Petra mai avem nici 100km, ne pierdem printre devierile pentru ca drumul era in lucru, iesim fara sa ne dam seama de pe King's Highway si ajungem pe Desert Highway. Pe portiunea asta apare o noua problema. Frana fata a Dakar-ului se blocheaza la orice actionare, si isi mai da drumul cand i se nazare ei. Problema este grava si suntem nevoiti sa mergem cu mare grija si fara frane pe cat posibil, mai departe. Autostrada implica si viteze mai mari, nu mai putem sa o tinem cu 70 ca pana acum ca ne f00t camioanele din spate, dar este mai sigura, si ajungem intr-un final la Petra. Aici nu facem decat sa ne cazam si sa desfacem frana bmw-ului pentru a constata ca este 50%rugina, functioneaza cand vrea ea, si desi schimbam lichidul cu totul, nu se poate aerisi. Telefoane peste telefoane la Bucuresti, e groasa, ce e de facut? Stam pana la 12 noaptea, nu reusim nimic, asa ca hotaram ca macar a doua zi sa nu o compromitem si sa mergem sa vedem si situl de aici, urmand ca mai tarziu sa facem o tentativa de reparatie la un service auto.

@voltaire, oarecum cu riscul de a ma repeta, am fost cu un sigma 30/1.4, un tamron 17-50/2.8 si un nikon 80-200/2.8 . Majoritatea pozelor pe care le-am pus sunt cu tamronul facute. Din Amman am plecat devreme, intr-un trafic de duminica, lejer. Citisem, inainte sa ajungem, ca traficul de aici este ceva de speriat, ca trecutul strazii este o aventura, ca sa mergi cu automobil prin el e si mai si, despre motocilete nici nu exista vreo vorba, iar noi in concluzie, eram mancati. Dar probabil ca am avut noroc si am prins vacanta pentru ca fata de ce infruntasem la Aleppo, mersul pe aici a fost ca o plimbare in parc. Cu motocicleta, bineinteles. Apropos de acest lucru, aici, ca in multe alte tari arabe, motocicletele mai mari de 200cc sunt interzise prin lege. Asta este motivul, mai degraba decat cel financiar pentru care toti umbla pe scutere si sunt atat de interesati cand ne vad pe noi pe asa "animale". Au o lege atat de aspra pentru ca se pare prin anii '70 se formasera niste bande de motociclisti care cu arma in mana faceau cam ce vroiau ei. Adica parti-uri pe la banci, magazine sau alte institutii ale statului. Acum, dintre iordanieni numai regele Abdullah se plimba pe motocicleta, si culmea, aidoma unui alt mare conducator cunoscut dar mai aproapiat noua, face asta pe un Harley. Destinatia planificata pentru ziua asta era rezervatia naturala Wadi Mujib, undeva la jumatatea drumului pe langa Marea Moarta, unde speram sa plantam cortul. In drum, trecem pe langa varful muntelui Nebo, locul unde lui Moise i-a fost aratat Taramul Fagaduintei. Urcam pe micul varf unde se afla o manastire franciscana de unde vedem si noi Ierihonul si raul Iordan la o distanta ce nu pare a fi nici macar cat o aruncatura de bat. Desi pana aici am venit pe drum drept, fiind pe un platou la mica altitudine, mai departe drumul coboara abrupt pana pe malurile Iordanului unde speram noi sa vedem locul unde Isus a fost botezat. Dar nu reusim sa intram. Nu se poate pentru ca ora 15:45 este prea tarzie pentru vizitatorii ca noi care trebuie transportati cu niste microbuze speciale, 2 km, locul fiind intr-o zona "sensibila". Nu e chiar asa departe de wadi asa ca cu ideea in minte ca ne vom intoarce a doua zi , plecam. Asfaltul este foarte bun, soarele asfinteste, drumul este liber si serpuieste frumos pe toata lungimea Marii Moarte. Suntem complesiti de spectaculozitate, pe cat de arid si de pe alta lume pare totul, pe atat de frumos este, mai ales vazut de la inaltimea unei belvederi care solicita cam 2 eur/vehicul parcat. Desi o tinem numai in pauze de fotografiat, reusim sa ajungem la Wadi Mujib fix cand soarele disparuse sub orizont. Odata cu el dispare si entuziasmul nostru cand ni se spune ca nu se poate campa in zona, ca e rezervatie si in plus zona de granita, si deci nici nu putem dormi sub cerul liber, de capul nostru. Alternativa este sa platim 80 euro cazare in niste bungalow-uri de loveri, destul de faine, cu prispa, hamac si perete de sticla cu vedere spre mare, asta daca se poate concepe vedere spre mare de la 400m sub nivelul ei, conform indicatiilor gps-ului (nu, nu era stricat). Cum dupa 4 saptamani de stat impreuna nu ne simteam foarte loveri, am ales o alta alternativa, care era sa mergem mai departe. Decizie din urma care ne poarta noaptea vreo 50km pe un drum destul de dificil, pana la Kerak. Aici, la portile castelului spunem da primei pensiuni recomandate de LP, si la nici 2 ore de la sosire suntem spalati, tunsi, schimbati, rasi, mancati si cu narghileaua sub nas.

@Adi, pot sa-ti zic ca asta e cel mai frumos compliment pe care l-am primit vreodata online? Multumesc! Da, ai dreptate, povestea trebuie sa continue intr-un ritm mai rapid, pentru ca urmeaza ceea ce si pentru noi reprezinta cea mai spectaculoasa, neobisnuita si fotogenica parte a excursiei - Iordania. Dar asta nu inainte de a ne opri, cu povestea si din drumul nostru de iesire din Siria si inspre Amman, in putin cunoscutul oras Bosra. Putin cunoscut oarecum pe nedrept, pentru ca aici se afla, intr-o stare foarte buna de conservare, un imens amfiteatru roman, construit din bazalt negru. Cel mai misto, pe langa amfiteatru sunt si ruinele vechiului oras roman, imbinate armonios dar foarte neobisnuit pentru noi cu alte ruine locale, ale caselor oamenilor, care nu s-au sfiit sa-si faca dormitorul intre doua coloane sau sa-si puna sufrageria sub vreo arcada de doua mii de ani. Adauga la toate astea un cer perfect senin de octombrie, vizitatori cat sa-i numeri pe degetele de la o mana si un faliment general al magazinelor de suveniruri care nu a scutit decat vreo 2-3, restul transformandu-le in ruine moderne si ai un loc unde se gaseste un cadru bun oriunde indrepti aparatul. Nu stam prea mult nici aici si plecam in graba pentru ca ne astepta o noua granita de trecut si ne asteptam la ore bune de birocratie. Dar nu e chiar asa, platim o "taxa de iesire din Siria", pusa probabil cea sa plecam cu o impresie cat mai "buna" si suntem in vama iordaniana. Peisajul e un pic schimbat, portretele de pe pereti se schimba in cele ale regelui Abdullah si Hussein, limba de comunicare cu oficialitatile devine engleza vorbita foarte bine, nu mai completam formulare scrise doar in araba, nu dam nici un ban un plus, ni se fac poze si suntem amprentati pentru ca 1 ora mai tarziu, 300m mai departe si 70$ mai usori, suntem in Iordania. Yaaay! Conditiile de trafic deasemenea se schimba, mergem spre Amman pe un drum national ce mai degraba e autostrada, cu sensuri separate de scuar, iesiri si intrari doar pe un singur sens, fara scutere, biciclisti si camioane care merg cu 30km/h. Impresia asta se va pastra cam toata Iordania si pot sa spun ca astia au drumuri mai bune si infrastructura in general, mai bine pusa la punct ca noi. Asa de bine pusa la punct incat ne pierdem un pic pe centura Amman-ului, ne minunam de luminile orasului si de reclamele cu toate firmele mari, scapam de un alai de nunta care dintr-un obicei ciudat blocheaza mergand un intreg sens circulatie cu 7-8 masini in paralel si nu lasa pe nimeni sa depaseasca, dam de McDonald's, Orange, Pizza hut, Ernst&Young si Citibank, si reusim, destul de greu, sa nimerim centrul orasului si hotelul unde vroiam sa stam. Desi e foarte recomandat, nu e foarte bun, si nici foarte ieftin, asa ca alegem sa stam la "dorms" si impartim camera cu inca un chinez. Dar pe care oricum il dovedim repede cand ne descaltam, de pleaca saracul om sa viziteze orasul si se intoarce abia dupa miezul noptii. Suntem atat de tare entuziasmati de "civilizatie" incat alegem sa o imbratisam pe de-antregul si luam taxiul pana la o pizza hut unde mancam de seara. Vizitam Amman-ul, un oras civilizat, cu trafic calm, treceri de pietoni, semne in araba si engleza peste tot, cladiri moderne si populatie foarte occidentalizata, insa dupa ce venisem de la atata traditionalism, istorie si exotism, nu ne mai impresioneaza aproape deloc. Desi e foarte cosmopolit si probabil ar fi meritat o noapte in oras, ne retragem repede si hotaram sa comprimam cele 2 zile alocate aici intr-una singura. Dimineata o luam spre Kerak.

Dupa doar 700km de drumuri siriene a sosit momentul unei mult anticipate si dorite pauze. Ne propusesem de acasa ca in fiecare oras sau loc mai important sa petrecem mai mult decat o noapte si cum urmatorul pe traseul nostru era Damasc-ul, insemna ca urma o zi in care sa nu fim pe drumuri. Asa ca am luat-o usurel pe drumul prin desert, trecand pe langa dromaderi care ne priveau lung, impasibili si oarecum nepasatori de pe marginea drumului. Desi la inceput am oprit motoarele la departare de ei si ne-am apropiat incet, doar din inertie, cand am plecat dupa ce ne pozasem impreuna, urletul salbatec al tobei stock de bmw f650 nu i-am impresionat in nici un fel, neschitand frica sau ca ar vrea sa fuga. Probabil ca cine stie cati motociclisti vedeau ei pe acolo. Cei 250km pana la Damasc, i-am parcurs rapid, oprindu-ne doar la jumatatea drumului la celebra (cel putin pe advrider) "Baghdad Cafe". Zona, fiind aproape de granita cu Irak-ul, probabil este cea care a facut-o atat de celebra incat in aceeasi loc sunt mai multe cafenele, vreo 3-4, cu acelasi nume. Asa ca noi care ne-am oprit in prima dintre ele, nu stiu daca am ales-o pe cea originala. Dar dupa aproape o ora prin caldura de acolo asta conteaza mai putin, conteaza ca inauntru ere racoare si ca puteam da echipamentul jos si sa ne spargerem in figuri la frigiderul cu sucuri. De aici incolo drumul se aglomereaza, dar devine mai mare si mai lat, culminand pentru noi cu "navigatul" pana in centrul Damascului. Dar mai ales de acolo catre un hotel acceptabil, lucru care s-a dovedit mai dificil decat in alte locuri in Siria, dar care, cu ajutorul mesajelor directionale de acasa si al localnicilior, l-am reusit si am nimerit pana la urma la un hotel misto. Nu foarte ieftin, nu foarte de treaba la receptie, nu foarte curat, nu foarte spatios in camere, dar de-a dreptul spectaculos in gradina interioara. Aflat intr-o casa veche araba, a caror stilul de constructie este cu camere multe asezate toate in jurul unei curti interioare, pe care se si pune accentul decorativ, hotelul Al Rabie avea fantana arteziana, ficusi, arcade, si picturi pe pereti, cat i-a tinut buzunarul pe proprietari sa il faca mai atragator. In Damasc, plimbatul seara cu mainile in buzunar si aparatul de fotografiat pe umar, pe strazile inguste, aglomerate si agitate ale acestui mare oras oriental, dupa ce toata ziua am tras prin caldura, poluare si trafic, a fost unul din lucrurile faine ale excursiei asteia. Avand in spate aproape 3 saptamani de antrenament stomacal in orient plus vaccinul antihepatic, traiam cu impresia ca ne putem permite orice. Nu mai suntem impresionati de mainile care manevreaza bani si invart falafel si kebab in acelasi timp, nici de paharele slinoase cu apa de la robinet de la inghetataria traditionala din souq, nici de ceaiul servit in aceleasi 5 pahare nespalate unui numar nelimitat de trecatori, si ne bucuram rand pe rand toate aceste mici tentatii ale traiului oriental. Dar impresia se dovedeste gresita si stomacullui Marius cedeaza si se rascoala a doua zi. Dar atat de tare incat nici moscheea Umayyad, a doua ca importanta dupa Mecca, nici souq-ul acoperit cu un frumos acoperis ciuruit de gloante in primul razboi, nici palatul Al Azem din vremea mamelucilor pe care le-am vazut in cele doua zile petrecute aici nu l-au impresionat cat sa nu mai faca figuri si sa se impace cu stapanul. Nu a vrut sa stie de nimic pana nu am iesit din Siria.

Salut, Asa ceva poti sa faci: http://www.renazco.com/_gallery_image.cfm?...x=640&y=480 Nu ma refer la tapitarea cu piele, nu ma intereseaza, ci mai degraba modificarea seii dpdv al confortului, un pic mai lata, gel, burete special?

@bogdant - o sa dau aici toate detaliile care imi vin in minte legate de partea siriana a excursiei. E foarte posibil sa uit lucruri asa ca daca e ceva punctual care te intereseaza, intreaba-ma si iti raspund cu cea mai mare placere. @raducu_77 - iti multumesc, dar sunt curios - de ce nu Siria? Legat de descurcat, in afara de desert in Iordania pe care eu am tinut sa-l traversez pe motocicleta, poti merge fara nici un fel de probleme si cu touring si cu sport touring si cu masina, a fost asfalt peste tot. In schimb, primul desert prin care am trecut, cel din estul Siriei in drum spre Palmyra, l-am traversat pe sosea. Si chiar si asa, este impresionant si fiind prima oara intr-un desert adevarat, tare ne-am minunat. Inceputul drumului, la iesirea din Homs spre Tadmor este intr-o zona arida cu dealuri mici, unde drumul merge drept, neabatut, peste ele. Se face astfel un mic rollercoaster mai ales cand ai un pic de viteza si orice buza de deal iti trimite stomacul spre gat. Ultimele coline insa iti dau si o perspectiva spectaculoasa asupra desertului cand vezi alb-galbui peste tot si o panglica neagra care taie totul fix pe mijloc, asta fiind drumul nostru. Viziunea asta romantica de la inceput scade insa pe masura ce avansam si vin cu picioarele pe pamant: constat ca si la viteza de croaziera e destul de cald, ca de fapt desertul asta nu prea e asa pustiu, la fiecare kilometru aproape se vad baze militare, radare, cladiri parasite si urmele unor mici comunitati iar ca aspect geologic nu e deloc nisipos asa cum mi-l imaginam, ci mai degraba stancos, plin de pietre iar daca ieseai de pe asfalt suprafata era destul de tare. Cochetam un pic cu mersul pe langa drum, dar lucrarile de pe margine si santurile care ar trebui sa le traversam din cand in cand ne linistesc repede si in plus, la caldura asta orice efort se traduce imediat in transpiratie abundenta si nu prea e placut. In doar 170km pana la Palmyra beau 2 litri de apa, fara sa-mi dau seama. Drumul e cvasi-pustiu asa ca ajungem repede, undeva la ora 3 si ne refugiem la umbra castelului medieval (da, din nou, si aici) care e asezat pe o colina undeva deasupra ruinelor orasului roman Palmyra. Ruine care vazute de aici ne fac sa scapam un "Sa-mi bag p***a", da asa, mai incet, in casca. Asta pentru ca de sus par ca sunt mai mari si mai bine pastrate ca orice alte ruine romane pe care l-am vazut pana acum. Se vad ca o padure de coloane elegant asezate ordonat si care se termina cu cate un arc sau un templu, si printre care se invart turisti, camile si localnici pe motociclete si chiar prin mijloc trece si un drum local. Tratarea cu atata lejeritate a riunelor de aici te face sa te intrebi cum au rezistat atat de bine atata vreme. Aici este locul de unde a condus celebra regina Zenobia, desi fiind situat in mijlocul desertului langa o oaza cu palmieri, e cam de mirat pe cine conducea... Acum, in vremea asta, aici se vad insa mai tare urmele unor politici mai recente. Locul era intr-o vreme foarte turistic dar dupa 11 septembrie a scazut dramatic numarul de turisti care vin anual undeva la 10-15% din ce era inainte, drept care proprietarii de restaurante si de hoteluri sunt disperati dupa clienti. Unul dupa ce ne "agatase" la castel a venit fugind dupa noi cand a vazut ca trecem fara sa oprim la hotelul lui, patronii de restaurante incercau cu orice pret sa te convinga sa intri iar mersul pe strada principala era imposibil fara sa ai pe cineva langa care sa incerce sa-ti vanda ceva. Interesant a fost ca aici, in desert, am intalnit din nou un vorbitor de limba romana, care facea afaceri cu fructe in Romania si care ne-a povestit cum vad sirienii problema lor si cum este vina americanilor cam pentru tot ce este nasol acum in Siria, inclusiv pretul benzinei care crescuse de la jumatate la aproape 1$. Mai putin legat de politica, desertul are niste reguli pe care beduinii adevarati le respecta. Una dintre ele este ca atunci cand il vizitezi el iti ofera tot ce are mai bun, de mancare, de baut, pentru ca se asteapta sa fie tratat la fel in momentul in care el viziteaza locuri straine. Beduinii "stricati" de turismul de masa mai degraba profita de aceasta ospitalitate legendara ca sa te atraga insa nu prea mai este "genuine", fiind pe bani. Dar chiar si asa, o seara racoroasa sub un cort din par de camila, la o narghilea si un ceai cu menta, este un lucru foarte placut de care noi ne-am bucurat la finalul acelei zile. Chiar am regretat atunci ca ne luasem hotel pentru ca am fi putut sa dormim foarte bine in acel cort. Asta este o imagine elocventa pentru ce inseamna cultul personalitatii in Siria prezent sub forma pozelor sau tablourilor cu Bashar sau Hafez al Assad. La inceput am zis ca e ca la noi inainte de '89, dar imaginile sunt mult mai multe si prezente in toate locurile. Asta pentru ca oamenii au un respect si o imagine foarte buna despre presedinte, si isi stick-eresc masinile si motocicletele si pun tablouri sau poze prin casa, magazine si in general orice loc la vedere, din entuziasm, este un lucru care nu pare fortat in nici un fel.

@hora09 ai dreptate, obiectivele pe care le-am avut au fost un tamron 17-50 si un nikon 80-200, ambele cu 2.8 si un 30 cu 1.4 . Dar mie imi place sa cred ca pentru poze nu a fost doar meritul obiectivelor, nici doar al aparatului, ci si al gps-ului, al motocicletei, al hartilor, al ghidului, al cortului si a sacului de dormit sau al prietenilor. @gaxel & schumy: vine si povestirea dar mai greu din deplasare. plus ca nu pot scrie posturi consecutive ca se concateneaza automat si depasesc numarul maxim de poze. @aquilla: multumesc, insa nu cred ca e cazul de superlative cand sunt si vor fi atatea lucruri poate mult mai misto, traite, povestite si pozate de alti motociclisti aici in coltul asta. Eu cred ca noi doar am avut noroc sa avem concediu, bani si mai ales un traseu prin niste zone foarte spectaculoase. Pentru ca planul de cu o zi inainte cam esuase din cauza ploii, a doua zi am plecat cu intentia de a vedea cele doua mari cetati medievale din Siria, Qal'at Salah El'Din si Crac des Chevaliers, si de a incerca din nou sa campam. Ziua inceputa devreme promitea multe, smecta adusese pe linia de plutire stomacul celui mai tanar membru al echipei, era soare, cer senin, asfalt uscat si drumuri virajate asa ca si noi o incepem ca niste adevarati adventuristi, oprindu-ne sa spalam motocicletele. Cred ca nu am povestit pana acum, dar trebuie sa spun ca in general in tot orientul, Turcia, Iordania si in special in Siria, oriunde opream se strangea in cateva secunde o multime(de obicei in jur de 20) de oameni curiosi, foarte dornici de a ne arata drumul, de a ne intreba de unde suntem, unde mergem, cat de departe de casa suntem, cat costa motocicletele si alte cateva intrebari la care deja invatasem sa raspundem perfect prin limbajul semnelor combinat cu vorbe. Noi in romana, ei in araba. Si aici, unde am spalat motoarele, a fost cam acelasi scenariu cu exceptia ca acum am cunoscut doi sirieni foarte haiosi si constienti de imaginea lor, care dupa ce s-au pozat cu noi ne-au si zis "Now you have picture with Osama". Moment in care pentru mine a fost daramata inca o prejudecata - arabii stiu sa si glumeasca. O alta parere personala dar care vizitand cetatile astea a inceput sa se contureze mai adanc a fost ca musulmanii in general nu prea au construit lucruri mari sau durabile. Dar in schimb, ce-au avut sau capatat, le-au pastrat. De exemplu, marele Saladin, care dealtfel era kurd la origine, atunci cand a luat pe rand si a cucerit cetatile cruciate din zona (Palestina) nu le-a trecut prin foc, para, violuri si crime asa cum faceau stramosii nostri cruciati, ci mai degraba a pastrat locul, oamenii in viata si femeile intregi iar el a construit peste. De aceea probabil Salladin a ramas in istorie si este pomenit in mai aproape orice loc legat de lumea araba medievala. Noi i-am vizitat castelul urcand pe un drum destul de dificil unde gs-ul galben, indragostit de inaltimi si-a plecat nasul un pic spre prapastia ce inconjura, ca pe orice fortareata medievala, Qal'at Salah El'Din. Desi locatia castelului este spectaculoasa - pe stanci intr-o zona fertila si foarte verde iar castelul in sine este bine pastrat - nu acesta este cel mai faimos castel medieval. Ci Crac des Chevaliers, vreo 170km mai la sud, unde tot cruciatii, in ofensiva lor spre Ierusalim au construit o si mai mare fortareata, si mai bine aparata si paradoxal, care s-a conservat si mult mai bine. Drumul pana acolo insa nu e deloc foarte bine conservat si nici marcat sau semnalizat, iar pe langa asta, flexibilitatea regulilor de circulatie si totalul dispret al localnicilor fata de acestea, fac mersul pe acest drum secundar o aventura in sine. Aventura pe care o trecem cu bine si ajungem undeva la asfintit la castel, batem in poarta, ne lasa sa intram in ultimele 30 minute din programul de vizitare, minute de care ne bucuram din plin. De pe terasele castelului cat te uiti in jur ai o perspectiva cat vezi cu ochii. Pentru mine care port ochelari asta nu inseamna atat de mult, dar imi povestesc prietenii. Se vede departe in vale si parca de aici de sus mizeria de mahala prin care am trecut ca sa ajungem la castel nu mai e asa de rea, nici cersetorii din parcare care "au grija" de motociclete si bagaje. La lumina asfintitului totul e frumos. In aceasta idee ocolim elegant hotelul de la fereastra caruia strigase proprietarul la noi ca sa-i calcam pragul si tragem undeva mai sus, la un hotel recomandat de LP, unde din pat avem o vedere pe care in cele mai alese ilustrate cu locul asta, nu am regasit-o. Incerc sa o prind eu in poza, nu prea imi iese, asa ca mergem la masa cu un grup de englezi, australieni si canadieni care veneau intr-un traseu asemanator noua, doar ca din sens invers. Dadusera 300$ de caciula si calatoreau de la Cairo pana la Istanbul cu un microbuz cu sofer care ii plimba pe unde vroiau. Nu putem sta prea mult la povesti pentru ca pe noi a doua zi ne astepta un drum destul de lung dar mai ales un lucru complet nou pentru noi - desertul. Desert in adevaratul sens al cuvantului.

@Burlacu: salut si multumim! @Mr. ORL: track-ul e pus la inceputul topicului in google maps, aici. Din pacate lipseste partea Istanbul - Pamukkale, nu stiu de ce, nu o mai aveam pe gps. Pentru o idee generala, atasez si un printscreen din googleearth. Revenind la poveste, noi, inca ametiti de arak, dar mai ales de plecarea fetelor care au luat avionul din Aleppo inapoi acasa, ne-am continuat drumul. Printre discutiile de cu o seara inainte despre micii si berea de acasa, am inteles si ca fiind aproape de noi, ar merita vizitata basilica sfantului Simeon. Ceea ce am si facut, cand desi am ocolit destul de mult fata de planul initial, Sf. Simeon fiind in directie opusa celei in care mergeam noi, a fost foarte bine ca am ajuns acolo. Sfantul Simeon Stalpnicul este cel care a trait 37 ani in varful unui stalp de piatra, dar din care stalp nu a mai ramas mare lucru, fiind macelarit in mare parte pentru a fi facut suveniruri pentru pelerini. Ce a mai ramas si este foarte bine conservata este basilica construita in jurul acestui stalp si care pana in momentul construirii Hagia Sofia, era cea mai mare constructie a crestinatatii din acea vreme. Desi din drumul principal nu exista vreun semn care sa te directioneze iar inauntru cand am fost noi erau inca vreo 4-5 turisti, locul are atmosfera si prin urmare te impresioneaza de cum ii urci treptele. Din pacate pozele nu pot sa arate cum e sa stai in liniste pe o piatra sub ce a fost odata altarul basilicii si sa te uiti de acolo la cer, vezi cu alti ochi locul si parca simti mai mult din ce inseamnatate are basilica asta. Nu pierdem mult timp insa cu aceste scapari sentimentale si o luam din nou din loc pentru ca era planificat ca seara sa o petrecem intr-unul din multele orase medievale parasite aproape de coasta mediteraneana. Dar drumurile cu circulatia siriana, si mai ales ploaia care ne-a acompaniat cam jumatate de zi, ne-au facut sa ne schimbam planul si sa tragem spre un oras mare cu mancare calda gatita si cu hotel cu un pat uscat, asa ca ne-am indreptat spre Latakia. Desi in ziua aia nu am facut deloc multi kilmetri, doar vreo 170, pentru noi au fost de 3 ori mai multi. Si la ei, in partea aia de tara e cam ca la noi, se merge foarte incet fiind plin de tartarete, se depaseste greu si este o mazga pe timp de ploaie care te face sa pierzi orice sansa de vizibilitate normala in 30 secunde de mers. Dar ajungem pana la urma in Latakia si chiar avem timp sa iesim la o plimbare si un ceai cu narghilea. Nu vedem mare lucru pentru ca suntem repede descurajati de aspectul oamenilor de aici care sunt ca in Turcia, de magazinele care vand aceeasi marfa ca peste tot, si de drumul spre port care se face din ce mai mic si mai intunecos. Se zice ca Latakia este cel mai cosmopolit oras al Siriei, iar noi nu ne-am prea bucurat de asta.

@Jean_Taxi, din pacate n-am intrat in niciuna locuita, nu erau "vizitabile" iar cele nelocuite erau pustii, aratau exact ca si cladirile anexe bisericilor din muzeul in aer liber. Dupa 3 zile de huzureala a trebuit sa o luam din loc. Oarecum fara entuziasm pentru ca stiam ca ne asteapta o portiune de "forja", fara lucruri interesante de vazut si avand de acoperit o distanta insemnata. Dar iarasi s-a dovedit ca ne-am inselat si am descoperit ca drumul ne poarta pe un platou pe la 2000m, pe langa munti cu varfuri de 3900, intr-o zona care pare pustie dar foarte spectaculoasa. Ne minunam din nou de cat de vasta si variata este Turcia si ne continuam drumul, vrand sa acoperim o distanta cat mai mare, pentru ca vroiam ca ziua urmatoare sa intram in Siria. Lucru care banuind ca ne va lua mult timp, insemna sa ne apropiem de granita pe cat de mult posibil. Asa am trecut de Adana si am ajuns la Iskenderun, de unde am mers mai in sud pe malul marii, in cautare de cazare, stiind ca este o zona turistica. Oarecum turistica, pentru ca hotelurile putine pe care le zaream de pe drum erau inchise, curtile pustii, iar noi eram nevoiti sa mergem si mai in sud. Suntem indrumati pe la Arsuz unde reusim sa gasim un hotel chiar pe malul marii, unde dam peste o romanca, nevasta patronului locului. Bucurie mare, e semn clar, ramanem aici. Bucuria tine insa pana vedem camerele, dar nu avem de ales asa ca le luam fara macar sa aruncam un ochi in baie. De frica. "Welcome to Syria!" scrie mare dupa ce treci de granita si tot asa ni s-a repetat cu orice ocazie am vorbit cu sirieni, fiind cuvinetele care cred ca le-am auzit cel mai des. Nu sunt foarte multi care stiu engleza, dar pana si cei care nu stiu, iti spun toti urarea asta. Dar pana sa ajungi sa auzi lucrurile astea, e mai greu. In vama turca am stat o ora jumatate ca sa iesim. Nu ca am fi vrut neaparat, ca doar tocmai ce mancasem cel mai bun kebab si cunoscusem niste elevi de scoala foarte haiosi, dar aveam o destinatie de atins. Ghisee multe, tir-isti, un obicei foarte dubios de a nu sta la coada, ci de a se buluci si de a pune doar actele unele peste altele in ordinea sosirii, cu cineva mai responsabil care le manevreaza si supravegheaza. Doua stampile si o hartie mai departe, iesim in zona libera, pe un drum in lucrari, prost semnalizat, la capatul caruia se afla o bariera si zeci de masini rasturnate, arse si indoite peste tot. Vama Siriana. Oprim in fata, ne ia in primire un tip roscovan, durduliu si foarte agitat. Vorbeste repede si cam prost engleza iar la fiecare 2 fraze repeta cate un "Welcome to Syria". Din primele 3 minute ale conversatiei aflam ca suntem inconjurati de hoti, ca sa nu avem incredere si sa nu vorbim cu nimeni. Le lasam pe fete sa pazeasca motoretele si bagajele si intram intr-o cladire mare, cu multe ghisee inalte, multa lume, vreo 2-3 se plimba cu samovar si cu tava cu pahare, vand ceai. Este cald, iar inauntru e zapuseala si multe muste. Omul nostru ne explica ce avem de facut, nu intelegem, asa ca ne plimbam dupa el pe la ghisee si dam toate actele de cate ori ni se cere orice. Luam un prim rand de stampile, dupa care il urmam in biroul a ceea ce parea oficiul de turism. Ne explica cat ne costa si unde avem de platit si negociem o mica atentie - 20euro si ceva marunt lire turcesti. Ne facem asigurare si un fel de passing permit pentru motociclete care tine loc de carnet de passage, in total 115$. Dureaza destul pe la ghisee, ne plimba si pe afara dupa alte stampile, ne intoarcem, ne spune de bani, ii dam 50 lire adica mai mult decat cei 20euro negociati, dar omu nu e multumit. "Mister, my small tips, please, 10$". Nu ii dam, intre timp se sesizeaza seful sau colegul lui care acum se plimba cu noi si sta cu ochii pe el. Dam gata si ultimele formalitati, alti 15$, de data asta pentru vames, si trecem. Prietenul nostru vine dupa noi incearca repede sa ne spuna sa zicem ca nu i-am dat nici un ban, vine si al doilea, seful, incep sa se certe, ne implica si pe noi "Mister, it is ok, yes, no money for me, yes?" ne intreaba roscovanul in timp ce ne face stangaci cu ochiul. II lasam sa se certe si profitam de moment ca sa iesim. Dar nu chiar atat de repede, mai este un ultim control al politiei ca avem motocicletele trecute in pasaport. "Welcome to Syria!" spune pancarta de la iesirea din vama dar noi nu prea ne simtim asa. Suntem relativ speriati de atata necunoscut si de prejudecati de acasa asa ca mergem incet, cu grija. Peisajul e neobisnuit pentru noi, dealuri mici pe care cresc pietre, foarte arid. Oamenii in schimb, ne claxoneaza, ne fac cu mana si cu farurile, la inceput credeam ca e ceva in neregula cu noi, apoi ca e radar (din astea n-am vazut niciunul in toata Siria), dar de fapt oamenii sunt foarte curiosi si bucurosi sa ne vada. Atat de tare incat se lasa depasiti, ne depasesc din nou, se apropie periculos de tare apoi iarasi se lasa depasiti. Tot asa am tinut-o pana la Aleppo, pe un drum pe care ne-am convins ca regulile de circulatie aici sunt relative in functie de gabarit si necesitati. Principiul de obicei e ca cel mai mic se da la o parte sau are prioritate cine da flash-uri. Sensurile de mers sunt relative chiar si cand exista drum de 4 benzi separate cu scuar, unde trebuie sa te feresti de masinile care vin din sens invers pe sensul tau, si in consecinta nici prima banda nu e deloc sigura. Dar mergand incet n-am avut probleme. Asta pana am intrat in Aleppo unde am dat de un haos de claxoane, frane, esapament, mirosuri, taxiuri, microbuze, masini, animale, biciclete, triciclete, pietoni, scutere, toate fara a avea o traiectorie precisa ci intretesandu-se intr-o nebunie de trafic de unde am zis ca daca ajungem la destinatie fara sa ne tranteasca vreunul pe jos, trebuie sa ne consideram norocosi. Si am fost, pana in momentul cand am ajuns la hotelul recomandat unde neavand rezervare, am constatat ca avea toate camerele ocupate, lucru care a declansat o perindare printr-o multime de alte hoteluri, care mai de care mai "atragator". Am gasit unul decent pana la urma, dar mai ales am gasit sau am fost gasiti, spre uimirea noastra, de cativa sirieni vorbitori foarte buni de limba romana. Se pare ca nu am exportat numai dacii acolo (pentru ca da, masina noastra nationala e peste tot pe acolo) ci si educatie, foarte multi sirieni venind la studii in Romania, in special inainte de '89. Sirieni care au o parere foarte buna despre romani si Romania in general, care au nostalgii legate de tara, de mici, bere, manele si alte produse de calitate romanesti. Doctorul Khalil, pe care l-am cunoscut in prima seara in Aleppo si care ne-a scos la restaurant, cetatean englez si sirian, petrece cate 2 saptamani in fiecare an in Romania. Doar asa, pentru ca ii place lui. Sau Aref, stomatolog, intors in Siria ca sa-si ajute tatal, are un mare regret ca nu mai poate veni aici fara viza si chemare. Iar pentru el, care a stat 7 ani in Romania, sa ii trebuiasca chemare i se pare innacceptabil asa ca nu mai vine. Am iesit cu ei in oras doua seri la rand si a fost foarte interesant ca la 3000km de tara sa povestim despre bucurestiul de dinainte de 89, despre regie, pantelimon si balta alba, despre mamaia, despre poiana si sinaia, despre fete si cum era atunci sa fii student strain, si cum erau nevoiti sa relationeze cu prietenii romani, despre cat de mult le-a placut si despre ce amintiri misto au legate de Romania si perioada respectiva. Pentru noi a fost o introducere extraordinara intr-asa o tara ca Siria si ne-a facut sa renuntam la orice prejudecata sau retinere cu care venisem de acasa. Toate astea au fost ajutate la masa de acea bautura care si-a croit drum spre mintea noastra foarte repede, arak. Arak-ul e o chestie asemanatoare ouzo-ului, se indoaie cu apa si are un gust ingrozitor de sampon, dar care, dupa 2-3 pahare, nu mai conteaza. Asta a fost o alta prejudecata spulberata, ca am baut alcool in restaurant in prima seara in Siria, in orasul despre care stiam ca este cel mai traditionalist si este si un mare centru al islamului, Aleppo. Aici am vazut prima data femeile acoperite complet in negru, am stat pe jos in curtea moscheii si am vorbit cu oamenii asezati langa noi, am facut prieteni pe zidurile citadelei, am baut suc complet natural facut in fata noastra la 1$ litrul, ne-am plimbat prin suq si am cumparat covoare, per total am fost complet cuceriti din primele zile. Dar nu atat de locuri ci mai mult de oameni.

In primul rand imi cer scuze ca am ajuns sa fiu asa laconic pe topic si trebuie sa ma roage lumea sa mai pun o poza-doua, dar din pacate la serviciu nu prea am timp de postat, si cand am timp, am un laptop pe care nici macar selectia pozelor nu o pot face cum trebuie. Asa ca prefer sa astept seara sa ajung acasa ca sa mai scriu cate ceva. Revening la excursie, s-a dovedit ca cu cat avansam mai inspre est si apoi mai inspre sud, lucrurile deveneau mai interesante. Asa a fost cazul si in Turcia, cand am parasit linia coastei ca sa mergem in inima tarii, in Cappadocia. Dar pana acolo de la Pamukkale distanta este apreciabila si noi am impartit-o pe doua zile pentru ca harta ne arata ca sunt si ceva lucruri de vazut pe drum. Primul a fost Egirdir Golu, cea mai mare intindere cu apa dulce din Turcia, lac care ar trebui sa fie foarte interesant de vreme ce noi cu greu, cu noroc si cu ajutor am gasit cazare ok intr-un oras maricel ca Egirdir. E drept ca era ultima zi de Eid dar am avut noroc cu ajutorul care a venit din partea unor motociclisti care probabil ne-au vazut venind, au venit pe jos dupa noi si ne-au chemat sa stam cu ei la acelasi hotel. Oameni foarte draguti, dar putin vorbitori de engleza, am sarbatorit impreuna ultima din cele 3 zile de petrecere de la sfarsitul Ramadanului, Eid, cu peste, baclavale, raki si cantari. Ce mai conteaza ca a doua zi, la momentul platii, am aflat ca masa a fost mai scumpa decat cazarea, important e "sa ne simtem bine". Ziua urmatoare am incercat sa o luam din loc devreme si aproape ca am reusit. Nu stiu daca altii sunt mai adaptabili, dar eu, in sfarsit, dupa aproape o saptamana pe drum, simteam ca intram in ritm. Trezitul devreme nu mai era o povara, facutul bagajelor dura sub 15 minute, incarcatul lor era un fleac. Lucruri mici dar care la inceput erau complicate si durau o vesnicie. In fine, dupa ce cu o zi inainte drumul ne dusese pe niste serpentine spectaculoase, admirasem lacuri in apus si vazusem "tara" de la inaltime, in ziua a noua aveam sa bagam kilometri seriosi, vreo 400, printr-o zona desertica dar pentru noi spectaculoasa, pe un drum drept cat vedeam cu ochii, intr-o depasire aproape continua de camioane cu sfecla. O sfeclim si noi cand in Konya, un pic dupa jumatatea drumului, casca lui Marius cade de pe sa si isi lasa cozorocul pe jos, impreuna cu unul dintre suruburile de plastic care prinde si viziera. Nu prea are de ales si merge restul zilei in stil streetfighter, cu ochelarii de cross, fara viziera si cozoroc. Noaptea ajungem la Goreme, facem o curba la stanga, una la dreapta si ne oprim. Avem in fata o imagine de poveste, niste formatiuni ca niste seminee luminate, ce ies din pamant, cu usi ferestre si balcoane, sunt chiar casele oamenilor. Goreme este un sat in inima Cappadociei, foarte turistic, desi aici este o zona rurala, locuita de foarte multa vreme de trogloditi, niste oameni care s-au prins repede ca in zona e mai usor sa sapi decat sa construiesti din cauza rocii vulcanice care e foarte friabila. Motiv pentru care este si sculptata de vant, ploaie si alte elemente naturale in niste forme spectaculoase. Tot din cauza posibilitatilor de constructie ieftine, pe la anul 350 au venit in zona crestini, care prigoniti fiind si vrand sa se apere, s-au apucat de sapat, adanc. N-au ajuns in China, dar au facut niste orase intregi subterane, cu pana la 8 nivele, au umplut zona de case in formele de hornuri, dar mai ales au sapat si pictat o serie de biserici in stanca. Biserici care se pastreaza pana azi si care sunt acum subiectul muzeului in aer deschis Goreme si care bineinteles, este in patrimoniul Unesco. Zona este foarte spectaculoasa si ne-am bucurat ca planul prevedea 3 zile de pauza pe care sa le petrecem aici. Pauza activa bineinteles, cum sade bine unor adventuristi. Intr-una din zile am facut o alegere foarte inspirata, am reusit sa-mi infrang zgarcenia si am luat bilete la un zbor cu balonul. Se zice ca cele mai bun moment de zburat este dimineata, la rasarit, cand curentii de aer nu sunt foarte puternici. Am avut norocul sa zburam in primul grup si am asistat la toata manevra de despaturire a balonului, de umflare si de incarcare, toate astea la 6 dimineata cand afara erau cam tot atatea grade. Dar merita. Si nu pentru ca vezi Cappadoccia de foarte de sus in lumina de rasarit, nu pentru ca zbori la 2000 metri sau ca primesti sampanie si diploma de zbor cu balonul. Ci pentru ca te ridici si plutesti, si asta mie mi-a dat o senzatie deosebit de placuta. Eram in aer si nu simteam, nu era nimic care sa bruscheze sau sa te faca sa te simti nesigur, nici chiar cand treceam la jumatate de metru de coltul unei stanci, totul se intampla asa de lin incat nimic nu pare periculos, desi nu exista alte controale in afara de butonul de gaz. Dar asta am vazut la aterizare cand nacela s-a facut intai cuib intr-un pom si abia apoi s-a asezat pe plaforma tractabila. In afara de excursii cu balonul, in zona sunt zeci de posibilitati de plimbare, cu piciorul, bicicleta, atv sau motor, pe multe dintre vaile inguste, foarte pitoresti si pline de vegetatie, de case sapate in cele mai ciudate si inaccesibile locuri, de biserici in stanca, de drumuri si poteci intortocheate numai bune de explorat. "Vacation park" - asa cum este prezentata zona - in toata regula. Dar ca sa inchei apoteotic aceasta publicitate turca desantata, aici am avut noroc si iarasi am dat peste o pensiune ok, curata, cool si foarte hippy, unde ne-am simtit foarte bine.

@Castravete: multumesc si sa stii ca adaugiri "din interior" sunt oricand binevenite. Mai ales ca pe mine constat ca ma cam lasa memoria... @Petrica, multumesc, inseamna foarte mult aceste incurajari @calinbac, p.c. greseste putin . Benzina pe care o cumparam noi costa de obicei 3.25 lire ceea ce inseamna in lei cam 6 . Da, este foarte scumpa, cea mai scumpa din europa se pare. @muresanp un cost total e greu de estimat corect pentru ca, din pacate, nu am tinut o evidenta prea stricta iar eu de exemplu am fost jumatate de drum cu prietena, deci am avut alte costuri. Pe langa asta, am mai platit vasulul pana la Atena, care a fost exorbitant de mult. Overall pe mine m-a costat aproximativ 2500euro cu totul, neluand in calcul pregatirile anterioare cu vize, vaccinari si echipamente diverse. Noi, niste motociclisti prin excelenta, ignoranti prin nastere, oarecum plictisiti de atatea ruine, istorie si civilizatii stravechi, am plecat in ziua urmatoare spre urmatorul sit recomandat de Unesco ca fiind cam foarte tare, Pamukkale. Si aici, ca mai dealtfel peste tot, aveau dreptate. Desi ne-am nimerit sa ajungem acolo dupa o zi in care ne plouase jumatate din drum si la momentul cand soarele tocmai apunsese, noi gresind intrarea si mergand in echipamentul moto vreo 3 kilometri pe jos, cu toate astea pot spune ca acest "castel de bumbac", asa cum s-ar traduce din turca denumirea locului, ne-a impresionat. Chiar daca terasele sunt luminate intr-un verde deloc reaxant, sa stai seara pe o terasa de calcar naturala, cu picioarele in apa calda, dupa o zi de mers prin ploaie si sa privesti micul oras de sus, e o senzatie cam faina. Entuziasmat de potential, a doua zi ma trezeam la o ora care pentru mie mi se parea matinala - 7:30 - si inarmat cu aparatul foto, mai plateam odata intrarea de aproximativ 10 euro ca sa vad din nou terasele, pe lumina. Acelasi plan cu mine l-au avut si vreo doua autocare de rusi, care spre surprinderea mea, venisera sa faca baie si erau chiar in costume de baie cu care defilau entuziasti prin apa de cam 7cm adancime.Totusi, poate ca erau doar in drum spre piscina de la capatul teraselor. Nu am scapat insa asa usor de ruine, pentru ca tot la capatul teraselor se afla ce a mai ramas din orasul roman Hierapolis, dar care, vazand inainte Efes si Bergama a cam palit prin comparatie. Majoritatea turistilor ne impartaseau opinia si mai toti se opreau din circuitul de vizitat la piscina artificiala de langa. Cand ma documentam pentru excursie, citind acasa despre locul asta, am aflat ca pana sa fie declarat prin '94 ca facand parte din patrimoniu mondial, nu era protejat de nici un fel si se cam ruinase, lumea intra cu masinile si motocicletele pe terasele de calcar, isi faceau oamenii picnic aici, era distractie. Acum insa, sunt vreo 20 paznici care au grija sa te fluiere insistent la orice fault pe care-l faci: intri incaltat, mergi pe unde e riscant, vorbesti prea tare, n-ai sapca, etc. paznici care seara, normal, au si ei liber desi situl este in continuare deschis si de asta este o placere sa-l vizitezi atunci. Dar nu e cazul sa stam mult aici asa ca o luam din nou din loc, pentru ca, nu-i asa, calatorului ii sade bine cu drumul, iar drumul nostru din acea zi era cam lung. Ma rog, nu se compara cu drumul lui Andrei care ne parasise in acea zi la 5 dimineata cu directia Grecia, dar oricum tot erau 350km. Nu plecam insa inainte de a manca un gozleme cu spanac pe care si acum amintindu-mi-l imi lasa gura apa, facut de o baba si servit de nepoata.

Dupa parerea mea, cand ai la dispozitie solutii free cum ar fi asta: http://www.gmap-track.com/ de ce ai scoate din buzunar 7 milioane? Eu folosesc o aplicatie pe telefon care citeste coordonatele gps de la un modul bluetooth si le trimite prin gprs printr-un serviciu site-ului de mai sus . De exemplu, evolutia mea live poate fi urmarita pe orice harta Live!, Yahoo Maps sau Google Maps aici http://www.gmap-track.com/user.php?user=samolapraga .

Acum vreo 7 ani, in pe holu trenului Bucuresti Brasov, la o tigara, intalneam un american cam de varsta mea care tocmai se intorcea din Turcia si era foarte entuziasmat de locurile pe care tocmai ce la vazuse. Entuziasm care mi l-a transmis si mie, mai ales in momentul in care mi-a zis: "You should go to Ephesus man, that's a great place! You know they shot StarWars in there or something...." . Conteaza mai putin ca atunci auzeam prima oara de Efes, la fel de putin cum conteaza ca nici acum nu imi dau seama in care dintre episoade apareau ruinele vreunui oras roman, sau ca probabil americanul era un pic confuz si ca se referea la Cappadocia, important e ca eu de atunci am vrut sa ajung la Efes. Si aveam dreptate sa vreau sa ajung pentru ca ce a mai ramas din oras este destul de bine conservat si chiar ar avea si atmosfera daca nu ar fi asaltat de foarte multi turisti. Pe drum am mai primit o demonstratie de ospitalitate cand ne oprim la o benzinarie langa Izmir ca sa ne orientam. Apare langa noi un tip cu mustata care ne cheama la o straduta mai incolo. Este un club MC BlackSnake, se aduna repede mai multi si ne poftesc la ceai. Multi nu stiu engleza si nu prea pot sa vorbeasca cu noi, dar se vede ca sunt foarte bucurosi sa ne vada. Observ ca toti au pe motocicleta cate un sticker cu numele pilotului, al pasagerului si grupa sanguina. Intr-o tara in care am vazut cam 3 motociclisti din 50 purtand casca, pare o masura de prevedere bine gandita. Ni se sugereaza un traseu alternativ fata de ce aveam noi planificat, un drum "de forja" pe malul marii, unde spune unul, "you fall - you die". Din pacate traseul presupune sa scurtam Cappadocia sau sa facem vreo 700km in plus, si renuntam. Efes nu mai este de fapt oras in sine, ci se afla la 3km de Selcuk. Aici fiind un loc turistic destul de popular, am gasit usor un hamam si ne-am bagat la o portie de relaxare fortata. Baie turceasca cu masaj. Masaj care n-o sa-mi lipseasca vreodata de acum incolo si nici nu mi-as dori sa am parte din nou de el prea curand. Eu de felul meu nu sunt un om foarte pretentios sau rafinat dar cand un masaj este dureros, dureaza de nu se mai termina si este aplicat de mana grea a unui malac de 40 de ani cu burta si par pe spate, eu zic ca nu mai e relaxare. Am plecat totusi toti de acolo mai revigorati. Revigorati de durere.

@gaxel Eu cred ca cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci intr-o excursie este chiar plecatul in excursie. Desi pare greu de rezolvat logistic, sunt convins ca exista destinatii multe si foarte interesante pentru un Craciun rulant. Dorinta sa fie. Ca sa continui povestirea, de la Istanbul am luat ferry pana la Bandirma, peste marea Marmara. In felul asta am scurtat aproximativ 200km, am ajuns odihniti la destinatie si ne-am putut continua drumul spre Bergama unde vroiam sa vizitam ruinele vechiului oras roman Pergamum. Drumul in sine nu e foarte spectaculos, peisajul e stancos si arid insa am avut parte de o experienta la care nu ne-am asteptat. Pe la ora pranzului, fiind un pic molesiti de caldura si de foame, ne-am oprit la umbra pe marginea drumului sa mancam ceva fructe de la tarabele de taranilor aflate in apropiere. Ne-am dus la una dintre ele, ne-am ales una alta, am incercat sa intrebam de unele lucruri, de preturi, dar vanzatorul nu vorbea engleza. S-a facut inteles insa ca 1 lira erau toti banii pe care i-a cerut de la noi pentru tot ce alesesem. Am intins una dintre jachete si ne-am pus jos sa mancam. Omul a venit la noi dupa cateva momente si ne-a adus un soi de paine sa avem cu ce sa mancam fructele si legumele pe care le luasem de la el aproape pe gratis. Si asa a fost deschis un lung sir de gesturi ospitaliere de care ne-a fost dat sa ne bucuram aproape toata excursia si care cel putin pe mine m-a facut sa inteleg si sa vad altfel decat imi imaginam acasa tarile si mai ales oamenii pe care i-am vizitat. Si ca de fapt, ospitalitatea musulmana nu e doar o gaselnita de agatat turisti. Intrarea in Bergama nu prea este spectaculoasa, primul gand al nostru fiind "ce am putea sa vedem aici?!" dar deasupra orasului se afla vestigiile orasului roman Pergamum, destul de bine conservat, unde desi accesul este dupa program si dupa o ruta, dar gardul, paza lipsind cu desavarsire si permisiunea localnicilor, ne-au indemnat sa intram la o ora la care ar fi trebuit sa fie inchis. Sa te plimbi printre ruine romane la asfintit este nu numai o experienta fotografica deosebita ci si un moment spiritual deosebit pe care noi am simtit nevoia sa-l marcam cum se cuvine, dupa cum se va vedea in pozele care urmeaza: Am uitat sa spun si cred ca merita mentionat. Desi Bergama nu e un oras foarte dezvoltat dpdv turistic, aici am stat o pensiune, Odyssey guesthouse, intr-o veche casa greceasca cu o terasa superba, aici fiind una dintre cele mai faine cazari de care am avut parte.

In primul rand multumesc tuturor pentru aprecieri. De folosit am folosit un Nikon d200 si 3 obiective, 17-50, 80-200 si un 30. Legat de aspectele tehnico-legale: - viza pentru Israel pentru noi, romanii, se da la granita. Nu am avut probleme mai mari decat asteptatul vreo o ora sa ne vina ok-ul pentru viza de la TelAviv si faptul ca ne-au controlat la bagaje pana in c00r. Asta pentru ca aveam noi fete de teroristi violatori de babe, nu pentru ca am fi avut viza de Siria in pasaport... Pe de alta parte, este adevarat, odata intrat in Israel, cu viza in pasaport, nu mai intri in tari arabe ca: Siria, Iran, Arabia Saudita(oricum nu intri aici, dar zic si eu asa), Libia, si inca cateva. Iordania si Egiptul sunt intr-o relativa pace cu Israelul si nu au restrictiile astea - am intalnit evrei in Iordania. - ar fi trebuit teoretic sa avem carnet de passage pentru Siria, dar se pare ca nu e neaparata nevoie, daca-l aveam nu am fi platit cam 100$ sub forma unor taxe de intrare pentru motocicleta. Cam 15$ a fost asigurarea. Acum, sincer sa-ti spun nu stiu exact formele legale pentru ce am platit pentru ca, in momentul in care am ajuns in granita ne-a agatat un tip care contra unor "small tips" ne-a ghidat prin toate procedurile si ne-a ajutat sa completam formulare pentru tranzitul motocicletelor. Care formulare erau bineinteles in araba si trebuiau completate in araba. Continuarea pozelor:

@Kirk, multumesc. Sa stii ca Adventure-ul s-a comportat admirabil, nu am avut nici un fel de problema pe drum cu el. Fata de cel din 2001 saua e mult mai confortabila si poti baga si 800km fara prea mari dureri atunci cand esti singur. Intr-adevar era mult mai putin confortabil cu 2 persoane si cutii, se simtea ca nu prea a fost gandit pentru asa ceva. In desert insa, fara bagaje, a cam fost in elementul lui. @Jean_Taxi eu am fost cu KTM-ul, gentuta aia e un fenderbag, bun sa-ti bagi o camera de rezerva in ea, xenonu e extra. Imi cer scuze ca bate cam aiurea cand sunt incarcat cu bagaje si pasager, dar n-am putut sa-l reglez mai jos. Si a fost de mare utilitate in excursie, pentru ca oricat am incercat sa evit, tot am ajuns sa merg noaptea, ceea ce cu ajutorul lui nu mai e o problema. Ca sa continui povestea, a treia zi de drum am venit pe autostrada Edirne - Istanbul. Pustiu, plictisitor, am fost depasiti sau am depasit maxim 4-5 masini, asa ca am iesit repede in drumul vechi spre Istanbul, cel care merge pe langa mare. Ne-am intalnit cu bizoo_n, nu la o bere cum era planuit ci la o poza pe autostrada si am continuat mai departe. Desi am fost avertizati, dar considerandu-ne antrenati de traficul din Bucuresti, credeam ca nimic nu ne poate inspaimanta, totusi intrarea in Istanbul ne-a cam ridicat parul pe ceafa. Se merge repede, la distante intre masini masurate in cm, foarte agitat, se preseaza, se claxoneaza, se da la o parte, se saluta, se fac poze, toate astea pe 3 - 4 - 5 benzi si la 100km/h. Esti mic, ti-e frica sau mai mult, incerci sa te orientezi, esti mancat. Am reusit totusi sa dovedim traficul otoman si am ajuns la un hostel cool. E drept, parca era mai mult cool decat curat, dar cand ai terasa cu vedere spre port, de ce mai poti sa te plangi? Istanbulul s-a dovedit, dupa cum ne-a aratat si intrarea in el, o nebunie. 11milioane locuitori pe malurile Bosforului inseamna ceva, iar noi, ca niste turisti adevarati nu am stat decat in centru, deci nu am apucat sa-l vedem decat la suprafata. Grand bazaar este impresionant prin dimensiune si culoare, desi trebuie sa cauti ceva printre sutele de magazine care vand tricouri si chiloti chinezesti ca sa ajungi la ceea ce ni s-a parut noua a fi "adevarata" culoare de bazar. "Ce face.. bine?" sunt cuvintele pe care, incepand de la Istanbul le-am auzit prin aproape fiecare loc prin care am trecut, in momentul in care am zis ca suntem romani. "Hagi, Lucescu" mai stiau cei mai microbisti, dar oricum, de fiecare data cand am zis ca suntem romani, am fost primiti cu bucurie, ceea ce, prin alte tari mai civilizate, mai rar. Aici la Istanbul, a fost prima data cand am intrat intr-o moschee. Moscheea albastra, facuta sa impresioneze si sa rivalizeze cu Hagia Sofia, dar care cel putin pentru mine, nu a avut acelasi impact pe care l-a avut fosta basilica bizantina. Fireste ca sunt subiectiv, dar cand vezi Hagia Sofia, chiar si din departare, are ceva care ii da grandoare si te impresioneaza. Musulmanii sunt mai modesti si asta se vede in aceste moschei, unde nu exista decoratiuni bogate, nu exista aproape nimic care sa iti capteze privirea sau imaginatia. Strazile pe de alta parte sunt exuberante si freama de viata mai ales seara, cand la ora 11 parca toata lumea iese la masa in oras, la ceai sau la narghilea, obicei pe care l-am adoptat si noi in excursie. 3 zile de pauza urbana in Istanbul ne-au ajuns, si pe 1 octombrie la 7 dimineata asteptam in port sa luam ferryul spre Bandirma.

@gaxel: Am zis sa o iau cu incetisorul, asa, in spiritul excursiei noastre. Am pus intre timp track-ul excursiei in Google Maps, din pacate, spre surpriza mea, are o parte lipsa din traseul din Turcia si una mica din cel din Siria si nu imi explic de ce. A doua zi plecam, bineinteles tarziu, pentru ca suntem multi si inca nu suntem "asezati la drum" si ne miscam greu cu pusul bagajelor. Traversam litoralul poporului vecin si prieten fara vreun eveniment major, de aceea ne si hotaram sa scurtam din planul initial si sa incercam sa ajungem in aceeasi zi direct la Istanbul. Mai ales ca acolo ne astepta bizoo_n cu o bere rece si un pat cald. Sunt semne ca ne apropiem de Orient, incepand chiar din vama bulgara unde vamesul foarte prietenos ne vorbeste in romana si ne da apa "la pachet", adica in niste cutii de plastic ca de iaurt. La turci ne "bucuram" de birocratie orientala si stam aproape 2 ore, lucru care asociat cu intunericul bezna care se lasase, drumul in lucru si de-a dreptul pustiu dupa vama si foamea de cu zi, ne trimit moralul la pamant si pe la vreo ora 10, la Kirklareli incercam sa ne tragem mai in centru sa gasim o benzinarie. Intram prin nord si orasul pare aproape gol. 2-3 oameni pe strada de cand am intrat, 1 magazin deschis. Mergem insa mai departe, stradutele se fac din ce in ce mai stramte, facem o stanga, dreapta si iarasi dreapta si pac - ne loveste: Suntem in Orient! E ora 10 si am dat intr-o piata mare, agitata, luminata si plina de magazinase. Stam bulversati pentru un moment care nu dureaza pentru ca suntem treziti de o orchestra de claxoane. Blocam traficul care era la ora aia destul de intent. Gasim benzinarie, suntem indrumati de acolo prin limbajul binecunoscut al semnelor la un hotel, unde si ramanem. Cel mai scump hotel pe care l-am platit in Turcia, camera vreo 50euro. Dar merita, camerele au fost gandite sa bata recordul de dimensiune minima, deschizi usa si cazi in pat. E drept ca de mai mult nici n-am fi avut nevoie. Incercam sa prindem arome orientale: la colt e o ceainarie numai cu barbati, mancam la "Pide Salonu", obicei pe care vom incerca sa-l pastram mai toata Turcia, ne minunam de mizeria pe care o vedeam peste tot si de cum magazinele stau deschise chiar si la ora 11. Deja avem pareri formate si emitem teorii semidocte, de genul "asa e domle turcii astia" si mergem sa ne culcam. Ce sa-i faci, rahatul din strada te imbie la somn.

Pe 27 octombrie, cu burta plina, ametit de somn, dar mai ales de tangajul vasului Notos, ma asezam la masa de scris incercand sa-mi amintesc si sa pun pe hartie fiecare zi din excursia din care tocmai ne intorceam. Excursie care nu a fost doar o excursie, ci un soi de pelerinaj modern in urma caruia ne-am intors, dupa 35 zile si 6731km, hagii. Excursie pe care o incepusem fix o luna mai devreme, pe 27 septembrie, cand impreuna cu iubita in spate si cu inca 4 prieteni, plecasem din Bucuresti, piata Romana cu destinatia Ierusalim. Pregatirile noastre insa incepusera mult mai demult, undeva in decembrie anul trecut cand incoltise prima data ideea unei excursii in Orientul Mijlociu. De atunci si pana in momentul plecarii, unii si-au cumparat motocicletele pentru asa ceva, le-au accesorizat, le-au pregatit si bibilit, le-au dat nume, si cert e ca in final am plecat asa: eu pe KTM LC4 Adventure 2003, Marius pe BMW F650GS Dakar 2001, Vlad pe BMW F650GS 2004 si Andrei pe KTM 950 Adv 2005. Tot la capitolul pregatiri au intrat si vizele pentru Iordania si Siria pe care le-am obtinut cu vreo 2 luni inainte, si nu fara emotii fiindca a trebuit sa spun "DA" in fata responsabilului de vize de la ambasada Iordaniana. "DA" adica da, suntem casatoriti, eu si prietena mea, altfel ar fi fost probleme si ea ar fi fost in situatia sa astepte dupa o permisie speciala din partea ministerului de interne iordanian, ceea ce in final nu a fost cazul. Pregatire a fost si achizitionarea de documentatie, cateva ghiduri Lonelyplanet, hartile de la Reise-Know-How si cele 2 carti de motociclism. Mai putin necesar, dar foarte util pentru parinti, prieteni si altii ramasi acasa a fost site-ul excursiei, care poate fi vazut aici: http://www.samo.ro/orient/ si prin intermediul caruia am putut sa tinem legatura cu tara si sa ne fie urmarita "evolutia" live, pas cu pas, in google maps. Cu toate astea, acum, dupa ce m-am intors, cred ca cele mai bune lucruri cu care am plecat la drumul asta au fost o minte deschisa, fara prejudecati, o dorinta de a simti, gusta si experimenta locurile vizitate si o minima cunoastere a ce aveam sa vizitam. Si vaccinul antihepatic. Plecarea este ca de obicei, agitata, intarziata si cu lucruri care se schimba in ultimul moment. Cum ar fi traseul, care s-a schimbat dintr-un drum linistit pe la Silistra pana la Vama Veche, intr-un mars de forta pe autostrada si apoi pe national pana la Eforie Sud. Uit spray-ul de filtru, il recuperez, uit lichidul de ambreiaj, imi dau seama prea tarziu si nu-l mai recuperez. Pe drum e destul de racoare si oportunitatea plecarii la sfarsit de septembrie si nu la inceput este serios pusa la indoiala. Avea insa sa fie cea mai racoroasa zi dintre toate cele petrecute pe motocicleta in toata excursia. Marea Neagra ne primeste si ea agitata, dar e o buna ocazie de facut poze.

Eu mi-am schimbat placutele chiar inainte sa plec, deci am facut aproape 7000km cu ele si nici nu sunt la jumatate. Am luat ktm originale, "organice", am inteles ca tin mai mult. Vreo 120 ron spatele si cam tot pe acolo fata. Am incercat si ferodo luat dupa dupa cod de piesa, mai ieftine, la vreo 80ron, luate de la unul din magazinele auto de pe agricultori, m-au tinut vreo 5000km dar scartaiau destul de tare dupa nici 500km si nu mi-au placut .

Imi vand gps-ul. Este un Garmin GPSV, il am de aproximativ 2 ani, timp in care l-am folosit pe motocicleta, pe munte si in masina, dar este foarte robust si in consecinta e in stare foarte buna. Este waterproof, stie routare pe harti, deci poate fi folosit cu succes pentru navigatie, se descurca foarte bine. Mai multe detalii aici: https://buy.garmin.com/shop/shop.do?cID=164&pID=155 Fata de accesoriile originale, dau GPS-ul si cu o montura Touratech foarte buna si practica, tine si protejeaza gps-ul foarte bine, si in plus il alimenteaza de la bateria motoretei in permanenta. Mai multe detalii aici: http://www.touratech.com/shops/001/product...5e2a71774ec902c GPS-ul vine cu urmatoarele accesorii: - cablu de date serial - adaptor pentru usb pentru cablul serial - suport demontabil pentru montaj in masina - alimentare bricheta auto - pachet city navigator europe 2006 Pret: 140 euro Contact: Y! samolapraga Tel: 0721274874