janel

Am facut si eu cateva poze la Lisboa, in ultima zi de verificari tehnice si in ziua startului. Ii veti recunoaste pe Mani, Zsolt, Robi, Marcel, Sala, Despres, Coma. Blonda ceea frumusica care sta langa o Honda este Anne Tilliette. PS: da, iar m-am tuns...

Salutare si an nou fericit va urez de la Lisabona. Cam de o ora a plecat si ultimul concurent de la clasa moto, Marc Coma. Startul s-a dat in ordine descrescatoare a numerelor de concurs, incepand cu 6:30 (8:30 ora Romaniei), cate 4 concurenti pe minut. Ai nostri erau relaxati. In dimineata aceasta, inainte de start, Mani era tacut si raspundea monosilabic, Francois vesel, Marcel linistit, Martin increzator. Toti, nerabdatori. David Casteu a declarat ca ataca podiumul iar americanul Chris Blais, aflat la a treia participare la Dakar, a spus ca de data aceasta nu va pleca acasa fara locul intai. Ramane sa vedem care va fi evolutia lui. De urmarit este si anul acesta duelul Sala-Despres. O participare inedita este nr.118, frantuzoaica Anne Tilliette. O femeie pe motocicleta la Dakar... hmmm, nimic spectaculos, o sa ziceti. Dar stati asa, Anne are doar 20 de ani. Este cea mai tanara participare feminina la Dakar si unul dintre cei mai tineri piloti. Concureaza pe o Honda 400 XR si este acompaniata de nr.218, Gerard Tilliette, tatal ei. Sincer, vreau sa vad cate etape rezista. Azi concurentii iau contact cu nisipul pe proba speciala de pana in Portimao, ca o prefata a ceea ce urmeaza sa fie. Sa ne rugam ca toti reprezentantii Romaniei sa vada lacul Roz pe 21 ianuarie. PS: Am facut cateva poze, le voi pune pe site marti, cand ajung in tara. Numai bine!

Mie de ce bravo, ca doar nu am concurat... Oricum, multumesc!

Clasament final clasa moto extrem: Loc, Nume I Sorin Cristea Misu Ioanitescu II Laurentiu Nedelcu Nelu Somodean III Filip Stoica Tiberiu Cojocaru IV Domokos Gereb Dezso Magyari Ravasz Barni V Bogdan Manescu Nicolae Ianitescu VI Max Balasescu George Radu VII Dragos Cizmariu Sebastian Cosor Alistair Willis VIII Marton Szilveszter Ioan Lutas IX Robert Cojan Valentin Teodorescu IX Virgil Marin Constantin Popa X Daniel Ursu Stefan Oancea Gheorghe Lascu X Adrian Balba Bogdan Toma Alexandru Balba XI Viorel Antohe Valentin Chefani Clasament final clasa ATV/Quad Loc, Nume pilot I Romulus Curcan Mihai Dobrescu II Sebastian Cimpoiasu Cosmin Diacu

Masini rasturnate, prolog nocturn, 20 de echipe la open, 11 la extrem, 11 la moto si 2 la ATV/quad, planetare rupte, abandonuri triste, infrangeri juste sau injuste, organizare ireprosabila, party de sambata, ceatza duminica, trial spectaculos... Off-Road Adventure Romania a reusit inca o etapa in calendarul de Extrem Off-Road. Felicitari FloYota!

@Smokey: este proverbial sistemul de cronometraj si in general de lucru al federatiei. Oricum, eu prefer sa ma gandesc la lucrurile frumoase din acest sport, cum ar fi copiii si tinerii talentati care alearga pe circuit. Unul dintre ei este Mihai Stoichescu. Mihai Stoichescu - dublu campion national la motocros la clasa 250 cmc (in 2005 si 2006) si un cunoscut al demonstratiilor de stuntriding si freestyle din tara si din afara hotarelor. Pentru usurinta si gratia cu care executa diverse acrobatii, a fost numit Christian Pfeiffer al Romaniei. Are aproape 19 ani, doar 5 ani de activitate sportiva, este licentiat la Moto Extrem Lugoj, este antrenat de Liviu Jigmond (omul caruia Mihai ii datoreaza totul) si are ca unic sponsor compania Red Bull Romania. A ajuns la un nivel in care si-a dat seama ca ramanand in campionatul intern nu ar putea progresa, asa ca din 2007, daca reuseste ce si-a propus, va concura intr-un campionat din afara.

Da, Schultzi le-a dat clasa baietilor de la 125. A demonstrat ca poate chiar si fara antrenamentele pe care le facea odata. Moto Sport Maraton din Tg. Jiu a fost considerat clubul sub obladuirea caruia s-a organizat competitia doar pentru ca Sorin Sandu (om de afaceri din Lupeni, cel care a avut visul realizarii unui circuit de motocros in orasul sau) nu a avut acreditata sectia moto a clubului sau, Comexim R Lupeni. Pista a fost construita pe o parte din suprafata gropii de gunoi a orasului, langa o fosta mina de carbuni. S-a lucrat la realizarea traseului in perioada iunie-august si pista a fost inaugurata in august, prin Cupa Lupeni. De atunci si pana la data desfasurarii Finalei pe Echipe la Motocros, Sorin Sandu a imbunatatit calitatea pistei aducand-o la standardele cerute de Schultz (presedintele Comisiei de Motocros). Are lungimea de 1570 m, nu prezinta sectoare cu grad ridicat de complexitate, nefiind un circuit care sa puna probleme profesionistilor. Sorin Sandu (Soso), cu sprijinul oficialitatilor din municipiu, planuieste sa introduca pista atat in CN de Motocros cat si in CN de Endurocros din 2007. Pentru asta va imbunatati traseul, va igieniza zona, va construi un turn pentru arbitrii. Spectatori au fost de ordinul catorva sute, mai multi duminica, in ziua a doua de concurs. Au avut ce vedea, Mihai Stoichescu "hipnotizandu-i" definitiv prin spectaculozitatea salturilor lui. Clasament mai detaliat... cum sa-ti zic... mai bine iti arat niste fotografii pe care le-am facut clasamentelor oficiale ale FRM-ului (asta ca sa-ti faci o idee despre cum lucreaza federatia, daca nu stii deja).

Ceatza sambata dimineata, ploaie duminica la amiaza, spre sfarsitul cursei. - 9 echipe inscrise in competitie; - podiumul la echipe: Steaua GT Bucuresti, Humi Racing Odorhei si Vectra Zarnesti; - castigatorii fiecarei clase de concurs in parte: Robert Tompa (50 automat, nr.19), Marcel Butuza jr. (65 cmc, nr.9), George Cabal (80 cmc, nr.1), Alexandru Enceanu (125 cmc, nr.81), Mihai Stoichescu (250 cmc, nr.101), Madalin Patrascoiu (amatori, nr.46). Spectatori, mult praf, piste neudate... Organizatorul competitiei, Sorin Sandu s-a accidentat in timpul cursei, ajungand la spital cu fractura de humerus. Ii urez inca o data multa sanatate.

Maxim 380 km. Sunt doua posibilitati viabile de traseu: 1. Bucuresti-Pitesti-Rm.Valcea-Tg.Jiu-Vulcan-Lupeni =376 km; 2. Buc.-Pitesti-Rm.Valcea-Brezoi-Voineasa-Petrosani-Vulcan-Lupeni =362 km.

Pe 28-29 octombrie, clubul Motosport Maraton organizeaza pe circuitul de la Lupeni Finala pe Echipe la Motocros. Programul cursei va fi definitivat in cateva zile. Vineri (27 octombrie) sunt antrenamentele libere iar sambata si duminica sunt zilele competitiei propriu-zise. Merge careva dintre voi din Bucuresti si are si un loc liber in masina? In Lupeni sunt posibilitati de cazare, am inteles ca este un hotel chiar langa circuitul de motocros.

Mult namol: pe traseu, pe motociclete, pe concurenti, pe mine... Spectacol fain, vreme frumoasa, organizare buna.

Sper sa nu fiti prea nerabdatori sa vedeti pozele pe care vi le-am facut, doar la sfarsitul saptamanii le voi putea posta. "Fata ff. frumoasa" (aici exagerezi) iti multumeste la randu-i pt aprecieri! Nu-s din Ciuc, majoritatea timpului stau in Bucuresti. Fostul campion national la motocros (actual antrenor la Vectra Zarnesti) care te-a ajutat sa scoti motorul din namol este Ovidiu Sparchez (sau Tele, cum ii zic toti).

In perioada 20-26 august s-a desfasurat a VI-a editie a raliului Transcarpatic, contand ca a IV-a etapa coef.3 din Campionatul National de Raliuri Tot Teren. Cu o lungime de 2100 km din care 1500 km de probe speciale, Transcarpatic Rally Romania 2006 este una din cele mai lungi competitii care se desfasoara in Europa. Participarea a fost redusa: 3 la moto, 3 la ATV/quad, 10 echipaje auto, un echipaj la clasa camion. Majoritatea sportivi din Romania, doar 3 echipaje italiene. Duminica, 20 august, raliul a debutat cu super speciala de pe tancodromul din Satu Mare. Luni a avut loc prima etapa, Satu Mare-Bistrita; traseul nu a pus probleme mari participantilor. Singurul inconvenient: datele eronate pe road book in zona Mica-Beclean, fapt ce a facut ca majoritatea sa se ratacesca si sa ceara anularea probei (ceea ce nu s-a intamplat). Marti: Bistrita-Odorheiul Secuiesc; aceasta etapa a avut loc dupa ce cu o noapte inainte plouase. Dinou pozitii gresite in road book si intarzieri cu minim 2 ore peste program. Traseul a trecut prin Dumbrava, Sovata, Praid. Nissan-ul lui Gabi Nicolae (Taifun Bucuresti) a ramas in munti cu axul de la caseta de directie rupt; dar nu mult timp, pentru ca a gasit in Targu Mures o caseta de directie de schimb. Miercuri Odorhei-Predeal, cu trecere prin Runca, Prejmer. O etapa de mare viteza, macadamul si drumurile forestiere si agricole fiind majoriatatea in conditii bune. La finish-ul din Predeal, Paul Pop, concurent la clasa quad pe Yamaha Raptor YFZ 450, a ajuns facand flik-uri: viteza mare, un bustean si.... poc!!! Joi a fost ziua cea mai lunga si cea mai grea (~400 km), traseul urmarind drumuri forestiere si macadam prin Muntii Intorsurii. De inoptat s-a inoptat tot in Predeal. A fost etapa in care echipajul italian de pe camionul Mercedes Unimog a abandonat din cauza unor probleme iremediabile la suspensii. In aceeasi zi a abandonat si echipajul de pe Isuzu (tot din Italia). Lui Nelu Somodean, Husaberg FE 550, i s-a rupt lantul, problema care s-a rezolvat in punctul de service din Siriu printr-o nituire. Vineri, Predeal-Siriu-Fundeni-Braila. Caldura sufocanta, praf la loc de cinste, viteza mare de rulare; a fost etapa in care Florin Recean, KTM 550 EXC Racing, a scos cei mai buni timpi, ceea ce a facut a in ultima etapa sa ia startul primul. Sambata, ultima zi de Transcarpatic: Braila, trecerea Dunarii cu bacul, Macin, Ceamurlia, Mihai Viteazu, Navodari, Mamaia. Etapa in care aproape ca s-a mers de voie, fara full gas. La sosirea festiva pe plaja din Mamaia, rideri, pilotii si copilotii s-au aruncat in mare, imbracati in combinezoane. Rar mi-a fost dat sa vad atat de multa bucurie... La moto Somo (nr. 666 in concurs) si-a adjudecat locul intai. El a fost pe locul I si la open. Locul II atat la clasa moto cat si in clasamentul general i-a revenit lui Florin Recean din Bistrita (nr. 6 de concurs). Locul I la auto open a revenit echipajului satmarean de pe Nissan Patrol, Ovidiu Domide/Daniel Nistor (nr. 101). La ATV/quad, Petru Stanescu (nr. 13), Suzuki, a urcat pe prima treapta a podiumului.

Pliantul Moto Life apare inca din martie, in fiecare numar al revistei. Este un produs Motot Life permanent, nu ocazional. Produsele care sunt prezentate in pliant sunt cele pe care le doreste comerciantul respectiv, adica daca se repeta echipamentele, accesoriile, piesele, este pentru ca firma care le comercializeaza nu a trimis altele noi si a confirmat ca raman aceleasi produse pentru promovare.

Etapa faina, gazde minunate, traseu "porcesc", fete in namol, aterizari in cap, rotile in sus, fair play, profesionalism, abandonuri. Voi reveni cu placere la Zarnesti.

Alte cateva poze de la Bistrita, din week-end-ul trecut. "Parada" si cateva portrete de enduristi.

Emanuel Gyenes, campionul en titre la enduro, unul dintre cei patru reprezentanti ai Romaniei la Raliul Lisabona-Dakar 2007.

In a III-a etapa de rally raid ce a avut loc vineri, 21 iulie, la categoria I a castigat Nelu Somodean, la categ.II Florin Recean iar la IIQ Mihai Ban.

Poze de sambata, de la etapa a IV-a de endurocros. La categoria A Emanuel Gyenes, Mani pentru prieteni, a urcat pe prima treapta a podiumului. La clasa B Lucian Garbacea iar la C, Cantemir Petrisor.

Cateva poze de la Poiana Marului. Dupa cum se vede, am facut fotografii doar intr-o locatie, langa pista de motocros. In rest, m-a tinut ocupata 200 EXC-ul lui Francois.

Poze si de la mine

Intradevar, e opinia ta. Nu pentru premii se inscriu concurentii in sporturile cu motor de la noi. Premiile sunt mai mult un gest, si asa trebuie privite. Nu trebuie sa ne asteptam la premii in valori foarte mari doar pentru ca organizatorii sunt renumiti si vand bine in sectorul moto. Si daca tot vorbim de premii, la alte competitii din motosport deabia daca se da un schimb de ulei castigatorului. Asa ca nu fi carcotas, stai in banca si "rumega-le" mai bine inainte sa le scrii. Numai bine!

In ultimul numar al ML (de iunie), sunt prezentate intrunirile de la Ploiesti si Cluj. Revista a intrat in tipar cu 2 zile inainte de intrunirea de la Bacau. Asa ca despre mult discutata si criticata intrunire din Moldova vom scrie in numarul viitor, care o sa apara dupa 15 iulie. Si da, ML-ul a fost prezent pe insula. M-am certat duminica dimineata pe la 4:30 cu niste idioti din Iasi (aceeasi care si-au facut multi dusmani la aceasta intrunire). Baietii au avut chiar amabilitatea de a ma face c.u.r.v.a. pentru simplul motiv ca vreau 4 ore linistite pe noapte.

Ce calda este apa, si ce valuri mari... Inca o tura pana la geamandura. Ups! Inca unul mare. Ma scufund, trec pe sub val. Mai inaintez... apoi inca unul. Inconjur vechea geamandura ruginita pe care s-au prins alge. Umbrelute multicolore, terase umbrite, nisip stralucitor... Toate se vad in departare. Se aud copii chicotind. Din ce in ce mai aproape. Sunt langa de mal. Am obosit. O sa ies pe plaja sa ma prajesc putin la soare. Un barbat dragut se joaca cu un setter irlandez pe fata plajei. Cat de linistitoare este imaginea asta. Ma face sa zambesc. Din difuzoarele de pe plaja razbate printre zgomotul valurilor sparte vocea sexy a Shakirei. Ajung la sezlongul meu. Unde naiba am pus lotiunea de plaja? Iat-o! Aici era, pe fundul rucsacului. Imi hidratez pielea insetata... intind lotiunea pe toata suprafata corpului. Cu miscari usoare, nu ma grabesc deloc... Imi este putin somn. Ma intind la soare pe sezlong. Ce bine e, vai, ce binecuvantare! Si adorm! Parca intr-o secunda incepe sa sune telefonul. Si suna! Nu se opreste! Deschid un ochi, intind mana dupa telefon, il apuc si mi-l apropii. Prin ceata vad un display care imi afiseaza sec: 07 am – Intrunire Cluj. Confuza total, deschid si celalalt ochi! Marea inspumata, plaja, barbatul dragut, setterul irlandez, copii chicotind, Shakira, toate, dar toate, au diparut! In locul lor, anosta mea camera. Dupa-amiaza insorita nu mai este. Pe geam zaresc o dimineata nu prea vesela, cu nori morocanosi pe cer. Imi reprim o injuratura surda! Trezirea la realitate! Bine ca nu ma trezesc totusi ca sa merg la munca! Paharul e pe jumatate plin. Am un drum tare frumos de facut cu pisi si Valea Ierii ne asteapta. Visul asta cu frecat menta la soare, pe o plaja aurie si cu o mare primitoare langa, ma bantuie de ceva timp. La dracu cu primavara asta ploioasa, la dracu cu Bucurestiul asta trist. Vineri, 26 mai 2006. La 9 ore trecute fix peste miezul noptii, ajung in parcarea de la Mc’Don Militari, iesire spre autostrada. Langa Vulcanul maiestuos a lui Harley, stau, nelinistite parca si cu dor de duca, niste naked-uri. Constienti ca in nici un vis noi n-am putea alcatui o formatie de drum lung, baietii cu bandit-uri/hornet-uri o intind in viteza spre Ardeal. Pisi sta linistita langa VN pana Draku reuseste sa razbata prin jungla citadina a capitalei. In ast grup, pisi, VN si Diversion, o pornim spre Pitesti. Sa fi vazut cum mergea pisi flancata! Parca era moto prezidentiala, nu altceva! Saracul Draku, in ce bubuituri fu nevoit sa mearga! Inchipuiti-va zgomotul pe care-l scoate pisi: puternic, gros, patrunzator si nemilos! Exact ca un tunet, dar unul multiplu, care nu inceteaza, care te rogi sa se opreasca dar care persista. Ei, acum ganditi-va ca acest zgomot va insoteste cateva ore. Fara sa va menajeze! Si va patrunde in urechi si in fiecare por al fiintei voastre. Ati inteles la ce ma refer? Daca nu, haideti la o plimbare in ariergarda lui pisi si veti simti. Deci acest calvar a trebuit sa suporte Draku. Pe autostrada cam inlemniram noi de frig. Simtiram aerul rece pana in maduva oaselor. Innorat, fig, ceva vant, presiune scazuta... hmmmm, urmeaza inrautatirea vremii, precipitatii chiar. Asta o spune nasul meu fin de meteorolog de serviciu. Cum ajunseram noi in Pitesti, soarele isi aduse aminte ca e mare si tare si poate face multe. Asa ca ne arata cateva raze, taman bune sa ne dezmorteasca. Pitesti – Rm.Valcea e un drum frumos. Urcusuri usoare, viraje stranse, viraje largi... Unul dreapta straaaaaans, in ac de par, frana de moror, urmeaza altul la stanga, pisi incepe sa joace, ii cam fuge spatele. Ho asa, unde vrei sa pleci? Inebunisi? Pisica proasta! La intrare in Rm.Valcea, convoi de masini, unu’ din fata vroia sa faca stanga. Eu deja fiind pe contrasens, in depasirea sirului indian, nu mai apuc sa franez si inteleg pericolul doar cand ma aflu la cativa metri de masina care dadea semnal stanga. Bafta mea fu ingerasul aluia cu masina. Tare vigilent ingeras. I-o fi zis: “Stai frate pe loc, trece o nebuna care se gandeste la zile insorite si nu la faptul ca e pe drumuri publice. Ia uita-te in oglinda? O vezi? N-o face tandari precum merita...” Ingerasul meu ce-o fi facand in ast timp? Dus cu sorcova! Sau nu, sunt prea aspra cu el. Cred ca il avertiza pe ingerasul conservarului ca io-s neatenta. Asta e! Cu siguranta! Ca in final scapai nevatamata, trecui de primejdie si trecu si Draku, care se angajase in aceeasi depasire. Cat ne-o mai injura saracul om... si acum cred ca ne blestema. Eu deja ma vazui intrata in masina omului, cu pisi cu tot, cu ghidonul ei, cu chiuloasele ei... cu capul meu, cu corpul meu... Ce clipa urata. Neatentia este o arma foarte periculoasa. Gandind acum, retrospectiv, nu am avut accidente niciodata nu pentru ca as fi fost atenta. Nu pentru ca as sti eu a prevede neprevazutul. Nu! Traiesc si sunt bine, fara oase frante, fara tije in mine, fara gat rupt... doar pentru ca Dumnezeu ma protejeaza. Pana cand, nu se stie... Intram in Sibiu, oras care se misca in alte ritmuri decat asta mare si gri al nostru. E placut sa fii in traficul din acest oras medieval in radacini. Lume linistita, care nu are de impartit nimic cu tine, care nu iti face cadou claxoane la semafor... nervii nu-s acolo, ci undeva mai sus (in capul soferilor de autobuze, ca ce ne-a mai injurat unu’ ca nu poate sa treaca de motoarele noastre pe o stada mai ingusta... asta cred ca era venit din Bucuresti). Si cum sunt eu fericita ca e ora 14 fara ceva si suntem in Sibiu, ca ne incadram in program, ca nu ploua, pisi ia decizia, fireasca de altfel, de a nu mai porni. Rugata putin si injurata mai mult, toarse nitel, pret de cateva semafoare unde muri. Dinou resuscitata, ma mai duse 400 m. Aci pisi zise insistent sa ne uitam mai atent la ea, ca nu-i carburatia de vina. Dupa o scurta verificare cu niste fire la baterie, diagnosticul ma pali brusc: nu mai am curent, alternatorul n-a mai incarcat. Tineti minte, e vorba de alternatorul care mi-a facut probleme si in Vama Veche, si la Stefanesti (cheful Dac Motors), alternatorul mult plimbat cu microbuzul de la Bucuresti la Constanta... Cred ca astia de la autogara incepusera sa se intrebe: “Fata asta face trafic de cocaina intr-un alternator?!?” Cu durere si dragoste, ma simtii nevoita s-o parasesc pe pisi in Sibiu si sa continuu drumul spre Cluj ca pasager pe Vulcan. Oricum, alte variante nu avusei: putinii nipristi care mai sunt prin Sibiu sigur au plecat deja spre Cluj. Deci, de unde sa imprumut un alternator functional?!? De bobinat actualul, nici nu se puse problema. Ne-ar fi decalat rau de tot programul, si noi doar plecasem spre Cluj, nu cu destinatia Sibiu. Ii gasiram loc de odihna in garajul Titilukai, chiar langa DragStar-ul ei cel portocaliu si frumos. Bine ca nu m-a lasat alternatorul pe Valea Oltului, ca ce odihna vesnica si-ar fi gasit pisi in apele involburate ale Oltului... Ca fiti siguri ca i-as fi dat un branci la vale in apa, asa, sa se invete minte sa mai faca probleme. Dar cum ma aduse pana in oras, nu avusei cum sa-i dau foc cu martori, ca ajungeam la mititica si nu la intrunire. Plictiseala mare ca pasager, cu perioade de motaiala alternate cu zvarcoleala de dezmortire... Ca ma mai si pomeneam din cand in cand cu cate o palma peste picior de la Harley: “Cand depasesc te gasesti tu sa te misti?!?!??!?!!!” Ajunseram in Alba Iulia! De Alba Iulia ma leaga amintiri foarte placute: acum vreo 2 ani am mancat niste placinte cu cartofi cum n-am mai gasit nicaieri. Am ajuns sa le visez cu ochii deschisi. Imi ploua in gura doar cand imi vin in minte cuvintele: placinta cu cartofi!!! Asa ca acum, la atata timp de la prima degustare a faimoasei placinti, nu putui decat sa conving baietii sa dam pe la placintaria din cetate. Cand ajung acolo, ce vad: numai 2 placinte pe tava! “Doar pe acelea le mai aveti?” “Da, sunt ultimele. Si nici cartofi nu mai avem sa facem altele!” Cat ghinion pot sa am si eu: dupa atata timp, dupa atatea iluzii, dupa atatea vise, sa nu gasesc decat 2 placinte. Ce sa fac, le luai doar pe astea. Imi potolira pofta cat de cat. Le mancai in mers, normal, cu casca pe cap, ca doar eram pe drumuri publice. Casca mea pare mare, dar nu este. Este S si are captuseala multa... foarte multa. Asta imi tine maxilarul cam strans. Intelegeti cam cum mestecai eu placintelele. Pe inserat, gasiram pensiunea de pe Valea Ierii la fel cum o stiam din poze. Impresii despre intrunire am scris in numarul de iunie al ML. Daca le vreti (impresiile), revista se afla la standurile de presa. Sau pot sa pun articolul aici, cum doriti! Drumul de intoarcere fu putin cam plouat. De la Miercurea Sibiului pana pe autostrada, a plouat continuu. Cu oasele amortite, zisei sa ma fac mai comoda pe shaua din spate si sa dorm. Cum pusei capul pe spatele lui Harley, cum primii un ghion: “Nu cumva sa adormi!!!” Pisi statu la Sibiu pana pe 4 iunie, cand trecui de la Satu Mare si putui s-o iau pe o platforma cu bunavointa lui Dan Popescu. Acum asteapta cumintica un alternator nou. Pentru moment, atat din Pisiland! Andreea?!

Poze sa fie. PS: Povestea, in topicul lui pisi.