janel

Dragilor si dragelor, ne vedem la Cluj! Pisi e pregatita (cat de pregatitata poate fi ea), la radio s-anunta ploi, drumul e sinuos si ne asteapta, deci... Maine dimineata o-ntindem spre Valea Oltului si de acolo mai departe. Sa ne vedem sanatosi! PS: Pregatiti tzuica!!!

Odata cu drumul din acest week-end la MotoRock III, s-a implinit un an - in paranteza fie spus, un an fericit (zic asta fara sa ezit si fara sa mint) - de cand pisi imi apartine. Un an de cand pisi a patruns in viata mea si mi-a schimbat-o. Un an de cand ea este copilul meu iubit. Un an de cand am facut primul "pas" impreuna, noi doua, doua pisicute. Uitandu-ma in aceste 365 de zile in pisiland, pot face deja un top al celor mai frumoase "faze" in care m-a bagat pisi, al celor mai penibile incidente, al celor mai prostesti greseli pe care le-am facut in trafic, al celor mai emotionante momente, al celor mai hazlii situatii. Pisi mi-a adus numai clipe pe care mi le voi aminti mereu cu zambetul pe buze. Dragostea noastra cu nabadai nu a facut decat sa mi-o apropie pe pisi si mai mult. Au fost momente de cumpana in care am zis ca-i dau foc, in care am zis c-o donez; de n ori m-a facut sa injur, am maniat de multe ori pe Dumnezeu cu limbajul meu spurcat; am avut cateva nopti la rand fantezia ca o lovesc cu barosul pana nu mai ramane nici o forma din ea. Dar nu au fost decat ganduri impulsive, manate de temperamentul meu oltenesc si de focul ce-mi curge prin vene. Si de faptul ca niciodata nu am voi pricepe sa mesteresc cum trebuie la ea. Dar conteaza asta? Nu. Caci in acest an cu pisi am cunoscut foarte multi oameni altruisti, saritori care ne-au ajutat in diverse feluri, care ne-au dat un cablu de ambreiaj sau setul de garnituri si chiuloase, care ne-au ajutat pe drum ori de cate ori ni s-a defectat cate ceva, care ne-au instalat aprindere tranzistorizata, care ne-au imprumutat alternator ca sa ajungem acasa, care s-au oferit s-o scoata pe pisi din inactivitate de multe ori... Oameni minunati carora le multumesc. Lista e lunga, lista cu oamenii care au imbunatatit viata lui pisi si implicit pe a mea. Dar nu-i momentul. Voi, cei care urmariti topicul, stiti cine sunt ei. In acest an de pisi am inteles ce inseamna solidaritate, am vazut ce inseamna drum cu probleme tehnice dar si drum lung fara probleme, am vazut cum este sa mergi prin noapte in ploaie fara lumini, am simtit rusinea in tot corpul cand am trantit-o in Obor in mijlocul negustorilor, am inteles ce-nseamna sa fii mandru de motocicleta ta, am inteles vorbele: "Ai grija de ea si ea va avea grija de tine". Drumul la Ploiesti de anul acesta nu m-a imbogatit cu amintiri hazlii precum cel de anul trecut. A fost un drum fara incidente, fara probleme, deci fara povesti. Dar a fost relaxant, mi-a confirmat ca si pisi poate sa mearga fara sa ridice probleme. Indiferent ce-o fi in anii ce vor urma, pisi va fi a mea pentru totdeauna. Asa sa fie!

Si eu vreau sa merg la raliul de la Satu Mare. Care are un loc in plus in masina? Contribui la benzina de drum.

Mie au inceput sa-mi placa topicurile lui Bavareze, ciclul: "Am comis-o din nou" Sanatate si intelepciune, ca bulan vad ca ai!

O iau pe pisi si venim. Plecam din Bucuresti vineri dimineata, la prima ora, pe traseul Bucuresti-Ploiesti-Brasov-Sighisoara-Medias-Tarnaveni-Iernut-Turda. Ne vedem acolo!

Multa bafat cu noua "jucarie", drumuri lungi si numai clipe frumoase! PS: Ce o sa faci cu Yamaha?

Uite aici: http://www.bimmerfest.ro/page.php?1

Nu motorul ci ATV-ul. Era tare amuzant cum alerga sa-l prinda, amuzant dat si putin jenant (n-as fi vrut sa fiu in locul lui in acel moment). Nu a lovit efectiv pe cineva, eu am vazut doar cum un om s-a speriat si s-a dezechilibrat cand a vazut ca este in apropierea traiectoriei bestiei scapate de sub control.

Ziua III La 14 fara un pic decolam din Vama cu burtile pline: eu, ZIDU si Joe Cretz, cretul cu noua lui achizitie DR 650. Drumul lin si frumos, fara incidente de nici un fel. La intrare in Constanta, pana sa facem dreapta sa intram pe sub pod, ZIDU intra in depasirea unui camion si ii taie fata ca sa faca la dreapta. Eu, care uitasem ca trebuie sa facem dreapta, eram angajata in aceeasi depasire a aceluiasi camion, bag a treia, dau gaz si-i tai si eu fata. Ce aiurea sunt. Joe care era in spatele meu, se baga si el in depasire si nu mai apuca sa se incadreze bine pe drumul din dreapta si intra pe scuarul cu iarba verde. Asta din relatarile lui ZIDU. Aici il asteptam pe Joe cu amanunte. In zona aia este un parculet care era plin de oameni, gratare, masini si alte alea.. Ar fi fost fain sa plonjeze Joe pe micii si fripturile de pe vreun gratar si apoi sa faca slalom printre oamenii furiosi. Din Constanta Joe a fost nevoit sa dea bice spre capitala ca sa ajunga in timp la serviciu iar noua ni s-a alaturat DDU. Buey, demential omul. Banuiam eu, dar nu stiam ca poate fi atat de haios. La un momentdat ma depaseste, isi ridica visiera si zice: "Trebuie sa ma p** " Si opreste. Oprim cu totii. Ce naiba, mi s-a parut, nu am auzit bine: "DDU, ai zis ce-am auzit?" "Pai ce semn vroiai sa fac? Sa ma ridic in scarita si s-o scot?" Ei, de la mini popasul asta, DDU ramane fara insotitoare de bord (adica sotia), o plaseaza subtil in masina cumnatului... Si tot subtil, opreste casca de pasager. Pai bine mai domnule draga, cu nevasta si copil te gandesti la airbag-uri pentru spate? Ca la benzinarie in Fetesti analizau domnii Z si D toate posibilele doritoare. Ca asta are dar e prea asa, asta e buna dar n-are, uite si una perfecta. Zic: "Ma duc sa-i zic fetei ca vreti s-o luati pe motor!" DDU: "NU, Janel, ai inebunit? Ma omoara nevasta-mea! Ce, tu crezi ce zic eu? Numai gura e de mine!" La drum dinou. La cativa km dupa Fetesti, accident moto. Un taxi a franat brusc iar motociclistul a intrat in el. Nu stiu daca este postat la accidente, dar baiatul este in afara oricarui pericol, are umarul stang deranjat, nu stiu in ce masura, si acuza dureri de testicule. Vroia sa se ridice si sa mearga la motor, sa vada in ce stare este. Ambulanta a venit repede, politia a fost operativa si amabila, taximetristul, un sarpe foarte viclean: statea pe langa noi sa vada ce discutam, intreba plin de curiozitate ce s-a intamplat, ca si cum el era unul din multii gura casca care se stransesera. Am facut si noi ce am putut: ZIDU poze cu telefonul accidentatului, DDU l-a ingrijit pana la sosirea ambulantei, am discutat cu martorii (cativa baieti cu doua masini supersport care erau opriti pe dreapta atunci cand s-a intamplat accidentul). Ei au zis ca viteza a fost mica (acum nu stiu cat de mica, ei se cam contraziceau; dar nici mare nu a fost, ca la cum s-a dat motorul peste cap cu tot cu motociclist, ranile nu a fi fost doar astea, el avand doar casca si geaca). Cum nu aveam cum sa mai ajutam, am tulit-o. Aproape de Drajna, convoi de masini. Le depasim cat putem pe stanga, pana cand acelasi personaj, DDU, gaseste o alternativa viabila: drumul de carute paralel cu drumul national. Copiem ideea, ca de, asa se face cu ideile bune, nu se lasa se se piarda, si mergem frumos, ca regii, in timp ce pe asfalt masinile inainteaza cu viteza melcului lesinat. Evident ca evitam si de data asta autostrada lunii si gasim drumul vechi la fel cum l-am lasat: pustiu si prietenos. Un drum idilic inconjurat de lanuri de galben in lumina amurgului si sunetul baritonal al tobelor lui pisi (cel putin pentru mine, care nu auzeam si altceva), un sac de dormit care imi zboara aproape in fata (sacul lui ZIDU care nu era prea bine prins)... Lehliu Gara, stop pentru o vorba, o bere, o snoava; o terasa draguta, inconjurata de verdeata. Cam prea multa, pentru ca nu am vazut picii care mi-au tras fisa din bujie. Pai cum? Uite asa simplu. Cand pornim sa plecam, pisi merge doar intr-unul dupa care se opreste. Cand arunc un ochi spre cilindrul stand, vad bujia goala ca Pamela in Playboy. In jurul nostru se zagaiau angajatii terasei si cativa pustani. Injur in casca, pun fisa la loc pe bujie si plecam. Dinou in Bucuresti. Urat oras. Ce nasol ma simt. Vreau la mare. Ajunsa acasa cu MZ-ul in ariengarda, dau alternatorul jos, astup gaura, o invelesc pe pisi si pace. Cu ajutorul lui Mircea. La inchiderea editiei, alternatorul era inca in microbuz, pe drum spre Constanta. Noapte buna!

Ziua II Pe la 13, hotarati sa dam niste ture pe camp, pornim mobrele. Pisi o ia cam greu, si dupa ce trecem prin populatia animata de pe aleile din Vama, se opreste. Clar, a ramas fara curent. Luam firele si curent de la Darian, o pornim, cand sa plec, intr-o turatie putin mai mare decat relantiul, iar moare. Nu o tine deloc bateria, dar nu ar trebui sa incarce alternatorul? Ca sa nu reparam la ea printre oameni, o imping pana in zona corturilor noastre. Inchipuiti-va spectacolul: o motocicleta maricica impinsa de o tipa aproape cheala prin puhoiul de lume! Imingand eu de zor si incercand sa iau demaraj, simt o pisi mai usoara care parca merge singura. Zic ca poate e o panta imperceptibila piciorului meu, dar buna pentru rotile lui pisi. Dar ce panta e asta ca aproape nu mai tin pasul cu pisi? Ma uit in spate si tocmai ce vad un pusti plin de cercei si ace pe fata care se distra copios ajutandu-ma la impins. Lumea se uita, se amuza, pe mine ma durea fix in pix. Apare un tip: „Ce are? De ce nu porneste?” „Nu mai are curent.” „Pai hai s-o impingem pana aici, langa masina mea, si te ajut eu, am aparat de masura, scule, tot ce vrei.” Ma gandeam, uite dom’ne cum poate fi cucerita o femeie: „am scule, aparat de masura, tot ce vrei!” Ne ajunge din urma si ZIDU si dupa mai multe masurari de curent in diverse puncte ale anatomiei lui pisi, verdictul este: ALTERNATOR - VARZA CU CARNATI!!!!!!!! Si in acest moment de cumpana in care ZIDU realizeaza ca nu are cum sa faca alternatorul pe marginea drumului din lipsa de material, apare si ingerul salvator: Catalin! „Tu esti tipa care a avut probleme cu nepra ieri in Constanta?” „Io.” „Sunt din clubul Sea Wolfs, ieri in Constanta te-au ajutat prietenii mei. Eu zic sa mergem in 2 Mai, acolo sunt si baietii cu nepre si o scoatem la capat.” Cum alternator nema, baterie nema, punem o jumatate de ora bateria la incarcat la masina omului care ma oprise sa ma ajute si o tulim spre 2 Mai. Cu bateria la 11,78 V pisi a pornit si ar fi putut sa mearga cateva zeci de km. Cum casca pentru Catalin nu am gasit (purta XXL, deci nu prea aveam de unde sa imprumut) am ales traseul „forestier” prin campurile patriei, pentru a evita politia. Ca tot vroiam noi sa dam o raita prin gropane. Ei, in 2 Mai, la sosirea in barlogul lupilor de mare, raiul neprelor chopperite! Am cunoscut oameni care nu numai ca au pasiune pentru motoare modificate dar si inimi mari si cutezatoare. Andrei - Rat Jawa pe forum, mare mester in inginerie electrica; Laur – gazda din 2 Mai; Laurentiu – unul din cei doi care cu o zi in urma ne ajutasera in Constanta, fost detinator de nepra, actual posesor de Virago; Marius – celalalt tip care a oprit in Constanta, posesor de Virago 525 chopperita pana in panzele albe; Mendoza – proprietarul celui mai tare Nipru chopperit; Faraonul - il stiam de anul trecut de la Ploiesti (cel care isi modifica Simsonul); Manuel - da, Manuel din Mangalia, marele doctor in nipre suparate (tocmai si-a vandut nepra la care a lucrat o gramada) si inca alti cativa carora nu le-am retinut numele. Prietena lui Marius imi zice: „Deci pentru voi a oprit ieri al meu. Ca l-am intrebat de ce a intarziat. Mi-a zis: BINE ESTE SA OPREASCA CINEVA CAND ESTI IN IMPAS!” Dau jos baietii alternatorul, il desfac, si cea mai rapida solutie este sa-mi dea un alternator nou pe care Catalin il cumparase de cateva zile pentru Nenea din Costinesti. La al meu trebuie bobinat ceva la rotor (chestie pe care Andrei putea s-o faca numai in Constanta), asa ca ZIDU a plecat cu Catalin la Costinesti sa-mi faca rost de alternator pentru drum. Alternatorul nou instalat (care nu mi-a mai facut nici o problema) dat pe cuvant lu’ je, in cateva ore va fi in microbuz cu destinatia Constanta. Andrei mi-a zis ca la al meu ii schimba si semeringul... Deci pe acolo curgea ulei pe carterul motorului intr-o veselie. Sa ne intoarcem in Vama. Tot pe drumul „de centura”. Spre seara, cum stateam noi ca motociclistii cu sticla de Sprite in mana in fata la B 52, vine o gagica: „Voi sunteti motociclisti, nu? Tu (se adresa mie) ai motocicleta?” „Da” zic io cu jumatate de glas „Prietena mea este inebunita dupa motoare, o dai si pe ea o tura?” Nu-mi venea sa cred! Aceasta solicitare (de a da o tura pe motor o fata) se adreseaza in majoritatea cazurilor BARBATILOR. Si ea imi cerea mie asta. Din doua una: ori credea ca sunt barbat, si ma considera atragator, ori chiar vroia o tura cu motorul, indiferent de sexul rider-ului. „Ok, zic, sa-si caute casca.” Ii fac un mic instructaj fetei, se urca in spatele meu si cum ma tine in brate asa ma strange. O fi fost de frica de a nu cadea, o fi fost lesbi, o fi fost normala dar m-o fi crezut pe mine altfel de cum sunt, nu stiu. Ideea este ca nimeni nu m-a mai tinut asa de strans niciodata. Ii zic sa ma mai slabeasca putin, ca nu mai am cum sa respir, pare sa inteleaga, dar tot lipitoare este. O tura scurta, o livrez si cealalta indrazneste: „Ma dai si pe mine, te rog?” „Hai sa te dau si pe tine...” Livrarea nr.2 in regula. Fetele se arata multumite dupa ce coboara de pe pisi. Acum, cand ma gandesc la o vorba de-a lui ZIDU, inteleg de ce fetele astea erau fericite la coborare: pisi vibreaza la ture joase!

29 aprilie – 1 mai Misiune: Vama Veche Pe scurt: -sambata la 11 fara ceva am iesit din Bucuresti pe drumul vechi spre Lehliu; pisi a facut cateva nazuri dar ZIDU i-a venit de hac; mers in grup de 2 pana la Fetesti unde ni s-au alaturat Darian si Mircea; -in Constanta pisi a avut iar probleme, doi memebri ai clubului Sea Wolfs au oprit sa ne ajute; -la ora 17:30 am ajuns in Vama; -duminica am cunoscut ospitalitatea si altruismul baietilor din Sea Wolfs: mi-au imprumutat un alternator ca sa ajung in Bucuresti; -luni la ora 21 am ajuns in Bucuresti fara nici un fel de probleme din partea lui pisi. Pe lung: Saptamana de dinainte de week-end-ul Vama Veche. Ce naiba sa fac? Nu pot sa ratez Vama de 1 mai si anul asta. Trebuie sa merg, mai ales ca mi-e dor de mare si mi-e dor de duca. Nu prea am bani deci cea mai ieftina varianta este sa merg pasager. Nu numai ca-i mai ieftin, dar e si singura mea varianta: pisi nu stiu ce puii ma-si are de nu porneste. Dar Darian mi-a mai dat o alternativa: „Bai, daca esti cuminte, iti dau Hondita mea sa mergi cu ea. Eu trebuie sa iau banii din banca zilele astea si imi si iau Vulcanu’.” Fericita nevoie mare ca nu merg pasager, m-am imprumutat de bani pentru benzina si ma pregateam psihic pentru un sfarsit de saptamana fericit. Miercuri, zi de Arc, merg si eu pentru prima data pe 2006 sa iau pulsul comunitatii si sa mai socializez... Il gasesc si pe ZiDU care nu prea era in apele lui: „Ce faci Janelule, mergi in Vama?” „Da, cu Shadow-ul lui Darian” „Dar pisi ce are? N-ai curaj sa mergi cu ea atat de departe?” „Ash, curaj pe naiba. Nu merge dihania.” „Si daca eu ti-o repar asta seara, mergi cu Nepra?” „Cu siguranta!” Asa ca miercuri seara, dupa Arc, ZIDU repara ce stricasem eu: un avans, o bujie. Tare omu’! Pai de cate ori mi-a zis el sa nu-mi mai bag nasul pe ste tot?!?! Ca bine zice cand zice: „Janel, atunci cand nu-i porneste nepra, umbla la avans si la carburatoare”. Ziua I Bun!!! Pisi doritoare, eu nerabdatoare, sambata la 7 ma trezesc. Selectie aspra in scule: asta imi trebuie, asta nu-mi trebuie. Sa iau mai multe bujii, jmirchel, cheile uzuale, patentul... Iau si ciocanul? Mai intra pe undeva? Hai sa-l iau, motocicleta asta e facuta cu ciocanul si lasata ca din topor, deci imi poate fi util. Toate pregatirile le termin plutind pe nori de fericire ca o sa fac un drum mai lung cu pisi, primul al meu, primul al ei. La 9:30 ajung la locul de intalnire. In drum spre benzinarie, pe la piata Bobocica, dupa un rateu de zile mari, pisi ne obliga sa facem prima oprire. Dupa cateva verificari, ZIDU ajunge si la aprindere. Care era problema? Centrifugalul nu avea surubul strans si s-a slabit in mers. De ce nu era strans? La ultima interventie, miercuri, dupa reglajul de la avans, ZIDU a zis: „Strange suruburile astea!” Mie mi-a intrat pe o ureche si mi-a iesit pe amandoua. Deci vina este exclusiv a mea. Plecam dinou. Pana la Lukoil merge intr-un cilindru din cauza unei buji stricate. Ok. Gata de drum dinou. Sa mergem pe autostrada? Nu, este plictisitor si poate cauza nefericire cronica. Deci drumul vechi prin Fundulea - Lehliu-Gara – Dragalina este cea mai buna alegere. Drum aproape ca-n palma, mai o curba, mai un copil care cerseste pe marginea drumului facand semn cu mana la burta ca este goala si-i este foame, mai o Dacie in spatele meu care-mi dadea flash-uri de atentionare (mi se desfacuse un surub de la placuta de inmatriculare si numarul pendula)... Ca ma oprii io sa vad ce am in neregula la motor de ma atentioneaza omu’, dar nu vazui nimic suspect. Bagajele in regula, prinse strans, tobele inca le am, rotile nu au fugit de sub pisi... Ce-o fi?!?!?! Fu nevoie tot de ZIDU ca sa vada placuta atarnand intr-un surub. Io umblu de obicei cu cateva suruburi cu piulite in buzunajul gecii mele, dar nimic suficient de subtire sa intre pe gaura. Deci prinseram placuta cu o sfoara. Si dinou ring-dring-dring-ding-ding-dang-drang...... La 25 de km pana in Fetesti, ZIDU ramane fara benzina. Luam benzina de la pisi si dupa ce stam la un pahar de vorba pe marginea drumului national, plecam. Dupa un km de ring-dring-dring, motorul lui pisi se opreste. Daca as fi fost mai atenta la simptome, mi-as fi dat repede seama care-i cauza. Dar eu, repede cheia de bujii ca iar sunt de vina bujiile. La care maestrul jedi ma opreste frumos, cu seninatatea si usoara aroganta a omului care stie: „Lasa bujiile ca sunt bune. Tu ai deschis robinetul la benzina?” NU. Nu am deschis robinetul la benzina. Dupa ce i-am dat benzina Ij-ului, l-am lasat inchis. Aeriana ce sunt!!! Nu-i vina mea ca sunt asa, pisi mi-a luat orice gram de ratiune, ma face sa fiu cu capul in nori. Dupa alimentarea de la Fetesti, jonctiunea cu Darian si Mircea (MZ), un mic popas de usurare de vezici, pe la 16 suntem in Constanta. O simt ca merge intr-un cilindru si iar se opreste. Acum stiu care-i cauza. Bujia de la cilindrul drept s-a bulit. Noroc ca sunt chiar langa un sevice Dacia. Din pacate nu aveau NP 24 asa ca iau NP 18. Schimb ambele bujii si o iau din loc. Nu va spusei ca eu inchid coloana, deci cand se opri pisi, singura ramasei. Se intoarse Mircea dupa mine, o luaram din loc si ajunseram langa ceilalti. Cand auzi ZIDU ca pusei NP 18, foc si para se facu: „O sa te tina fix o p***!” (aici am adaptat eu ca sa sune mai bine) Domnu’ Mircea veni cu o idee: „Am eu Beru, echivalente cu NP 27, hai sa ti le dau.” Ne manca in poponet sa facem schimbul de bujii, caci aceste „bunatati” de echivalente la NP 27 nu dadura nici un semn ca vor s-o porneasca pe pisi. In acest moment al naratiunii apar doi membri Sea Wolfs: „Stati fara nici o problema, o pornim. Eu sunt cu masina de service cu mine si am tot ce trebuie. Curent ai?” Ei, acum nu mai am nici curent. Asta mai lipsea. Se masoara curentul pe baterie: 6,ceva – 7 V. Nasol. Scoate omul doua cabluri cu ditamai crocodilii la capete de te intrebi pentru ce fel de baterii sunt facuti, pentru camioane? Nici asa nu porneste. Suna omul la mesterii clubului, ca de ce nu am curent in baterie dupa un drum in care alternatorul ar fi trebui s-o incarce? Acum ridic putin vocea si ma fac auzita: „La naiba, de ce am dat jos bunatate de bujii, noi, frumoase, neafumate, doar pentru ca n-au cifra termica suficient de mare? Hai sa le punem la loc sa vedem ce se intampla!” Si a pornit mai dragilor pisi cu bujiile proaspat cumparate. „Ok, zice ZIDU, mergem asa in Vama, sa n-o tii in ture si poate te tin bujiile pana acolo.” Luam numere de telefon de la baieti: „Noi suntem in 2 Mai, acolo avem cartierul general. Sunati-ne oricand aveti nevoie de ajutor!” Sa traiti si sa ne vedem sanatosi! Eu iubesc marea, nu are rost sa va spun cat de fericita eram cand ma uitam pe bornele kilometrice si vedeam cum se apropie Constanta. Asta nu numai acum, cu motocicleta, ci in fiecare an cand am mers la mare. Acum, cu pisi, zambetul mi se largea din ce in ce mai mult si eu mai aveam putin si nu-mi mai incapeam in casca, geaca si manusi. Este de inteles de ce drumul de la Constanta la Mangalia a fost mereu artera mea favorita: marea in stanga, mirosul baltii, briza, atmosfera... Si acum, pe langa toate, libertate! Libertate pe doua roti... spirit liber... ma simteam ca un vultur ce planeaza pe crestele muntilor: eu, vulturul marii! La 18 fara ceva am poposit pe plaja din Vama. Putin obosita, cateva bataturi in palma dreapta, dar bucuroasa ca pisi nu m-a lasat pe drum.

Schimbare de plan: pisi e apta, gratie lui Zidu si lui Rontz, asa ca o duc pe pisi la mare. Adica ea ma duce. Plecare: sambata, 9:00 de la Arc.

De vis, nu altceva! Sunt foarte invidioasa, n-am mai ajuns in delta de 2 ani... Pune si tu mai multe poze...

Frumos si de admirat!

Sa va ajute Domnul sa cutreierati drumurile lumii in lung si-n lat, cu voie buna si fara probleme! Pentru cat mai multe vise realizate!

Faroane draga, un debut in forta! Da-i inainte ca-i dai bine! Spor la treaba!

"Este" trei poze cu Janel, abia spalata pe cap si cu parul valvoi (atunci cand am facut fotografiile nu eram tunsa). Trei dintre cele mai proaste poze ale mele, zambetul insa acelasi!

1. Este vorba de nr.36, iulie 2005. Daca ai drum prin zona Muncii, treci pe la redactie (str. Vatra Luminoasa nr.87) si iti dam revista. Daca nu poti, ti-o aduc eu maine seara in Etrusco. 2. Nu cauta catalogul decat dupa 15 martie; daca nu avem probleme cu tiparul (sefu' zice ca i-a pus la punct pe astia de la tipografie), in 2 saptamani aveti catalogul.

Off topic: Imi pare bine ca va plac pozele din MOTO Life. Alte poze mai gasiti si in Nr.41 al ML... fara sa mai vorbim de numerele viitoare... Atentie, vine vara! On topic: Dragilor, haideti sa pastram discutia de aici doar pentru povesti cu pisi... Pentru discutii despre rubrica Style si pozele mele de acolo, topicul acesta va sta la dispozitie: Nr.42, Februarie Redbeben, oricat de mult s-ar fi ingrasat Lutac, nu conteaza, nu mai pune el fundul lui ala mare pe pisi... Ne vedem la Clinceni!

Nop, din Caracal. Zilele trecute. Afara nu foarte frig, cam 2 grade peste 0. Pe jos ud, cam sta sa ploua. Zic sa merg pana la Snagov, aveam o treaba pe acolo... Imi iau ruxacul nou-nout facut de Darian special pentru mine, rosu ca focul si cu sigla J, ruxac facut ispre pentru sculele lui pisi. Cobor si o pornesc! Surpriza! Porneste de la prima pedala!!! Ma mir ca o ia asa repede, io parca aveam avansul centrifugal dereglat! Ce sa mai stau sa numar foile din placinta atata timp cat placinta e buna? Reglat, dereglat, mobra merge, deci hopa sus si la drum! Merg usor, nu asa cum ma stiti voi, nu depasesc 40 la ora. Dupa primele sute de metri imi ingheata strasnic mainile. La dracu, stiam c-am uitat ceva: manusile! Sa ma mai intorc? Pe toti sfintii, nu! Doar n-o sa fac acum cale intoarsa doar pentru ca am 40 de km dus si tot pe atatia la intors! Ei, ce bune ar fi acum niste manere incalzite... Lasa pisi, alea nu-s pentru noi, noi suntem doua gagici obisnuite cu conditiile "cazone". Si cum totul poate fi controlat de creier, mainile mi se incalzesc simtitor; cu toate ca am geaca de vara pe mine, nu simt frigul; casca e tot aia cazuta de pe RSV si visiera nu se mai inchide etans... dar n-are a face, pentru ca aerul rece nu-mi atinge fatza. Zic: ma simt ciudat de bine, sigur e iarna? Dau sa intru la benzinarie, asta era pe sensul opus de mers, semnalizez stanga, semnalele chiar merg, din cealalta directie se apropiau masini, un BMW opreste si ma lasa sa-i tai calea. Ce naiba au oamenii azi?!?!?!?!? Dau din cap a multumire, omul imi zambeste. Alimentez si plec. Ma apropii de un semafor, aici 3 coloane lungi de masini. Incerc sa ma strecor... la un punct nu se mai poate; las' ca pot astepta. Dar un nene considera ca nu are rost sa pierd timp prea mare in trafic in conditiile atmosferice de afara... asa ca trage de volan dreapta si-mi face loc sa inaintez. Placut surprinsa, ii fac cu ochiul. Uite domne, cine a zis ca nu-s si soferi empatici pe strazile noastre? Mai intai BMW-ul, apoi asta... Deci se poate si asa! Continuu traseul, la Charles de Gaulle mi se opreste motorul la semafor tocmai cand se face verde. Eram pregatita sufleteste pentru corul tragediei antice grecesti format din claxoane si injuraturi... Dau la pedala de pe pisi, nu am suficienta forta; deabia cand ma dau jos vrea asta sa porneasca... In total cam 15 secunde am tinut coloana pe loc - nu am auzit niciun claxon!!! Ce sa fie? Ma uit in spate, poate nu am auzit nimic pentru simplul motiv ca nu sta nimeni dupa mine! Aiurea!!! 10 masini asteptau rabdatoare, de parca nu se grabeau nicaieri, de parca 15 secunde insemnau cateva miimi de secunda. Ciudat! Sigur sunt in Bucuresti? Niciun sofer nu a dat semne ca ar vrea sa ma ocoleasca ca sa traverseze intersectia. Ridic mana dreapta in semn de indatorare si par-par-poc-poc-trooosccc mai departe. Trec de Baneasa si buuufff-cronc-cronc-rusht-trusht, pisi se dezechilibreaza putin, se infraneaza pe fata, trag de ghidon spre dreapta drumului, opresc, las cricul lateral si ma dau jos. Stai putin... De cand am eu cric lateral???? Ca parca mi s-a rupt cricul pus de Tibi... Ma rog, altele sunt mai importante acum: cum ar fi motivul pentru care pisi a incetinit! Ma uit la ea si vad pana pe fata! Pe vremea asta de rahat un cui in roata mai lipsea! Cat stam eu asa si priveam ca vitelul la poarta noua, opreste un domn intre doua varste. "Ce s-a intamplat domnita?" "Am cules o medalie de pe strazile patriei, asta s-a intamplat!" "Doar atat? Apai... nu-i garv deloc, stiu eu o vulcanizare pe aproape." Si incepem noi sa demontam roata, cand omul zice: "Dar cum ai pornit motorul asta domnita fara baterie?" Asta asa era: eu nu aveam baterie pusa pe pisi. Stau sa ma gandesc putin si-mi dau seama ca eu am bateria in camera la mine, sub pat, pusa acolo din noiembrie, de la ultima escapada cu pisi, cand am dereglat si avansul. Deci cum am pornit-o pe pisi fara curent? Fara avans? Si cricul, suspect, nu-l tineam minte sa functioneze... Ma speriai si tresarii puternic! Ma trezi brusc, ca dintr-un cosmar! Uda leoarca de transpiratie. Ma tranti la loc pe pat. Ufff... fuse doar un vis... (nu tocmai urat, ce-i drept) Morala: lunga inactivitate motociclistica duce la nopti agitate.

Ne cerem scuze ca revista nu este inca pe piata, dar va mai dura cateva zile pana sa iasa din tipar. Din nefericire, avem o problema cu tipografia, problema pe care speram s-o rezolvam cat mai repede. Va multumim pentru intelegere!

Daca ati fi fost atenti, ati fi observat ca pe coperta nr. 41 scrie decembrie 2005-ianuarie 2006, deci nr. dublu. Asta inseamna ca in ianuarie nu avea cum sa mai apara inca un numar. Nr. 42 al ML este numarul de februarie care apare pe 15. Cat despre Catalogul ML 2006, el va fi pe piata incepand cu 15 martie.

Insanatosire cat mai rapida si sus dinou in sha! Ai un desert de cucerit! Sanatate, credinta si mai multa bafta data viitoare!

Ne cerem scuze pentru greseala care s-a strecurat in text. Este vorba de un ambreiaj monodisc uscat.

Sunteti niste santajisti!!! Acum vreo doua saptamani am iesit cu pisi la plimbare. I-am pus zgarda, botosei, vestuta si am plecat la drum. In saptamana aia ZIDU trecuse pe la pisi si-i rezolvase mai multe hibe: -bateria pe care eu o credeam incarcata era varza. De ce? In primul rand ca atunci cand am pus-o pe redresor, am turnat in elementi apa distilata peste limita maxima. Si in al doilea rand, redresorul nu era pentru motociclete, iar bateria a stat mai mult de 12 ore la incarcat . Iete ca vine ZIDU sa mai faca instalatia electrica, mai lipeste un fir, mai una, mai alta, si cand sa verificam rezultatele munci, ciuciu tati, nu e bine! Baterie canci!!! Asa ca s-a adaugat inca un punct pe ordiea de zi: incercarea de resuscitare a bateriei lu' pisi! ZIDU: "Bai, parca am eu un redresor, este cam rudimentar, dar va merge. Poate ai noroc si nu va mai trebui sa cumperi alta baterie!" Am avut noroc (de ce nu ma mira?!?) si ZIDU a adus-o pe linia de plutire, la standarde pisicesti; -socul de la un carburator era rupt, asa ca Salvatorul De Nipre Afurisite Si Povestitoare Maritate l-a reparat cu PoxiPol; -tot la carburatoare a mai ridicat si cuiele de la subare. Ei bine, am incercat noi sa pornim motorul, da' nu se lasa induplecat! ''Sigur tu ai benzina in rezervor si nu altceva?'' zice Z. ''Cum sa fie altceva? busonul nu are orificii prin care sa intre apa!'' ''Da' in carburatoarele astea mai e benzina sau apa?'' Si cand a desfacut omul baia de la crburatorul stang, ce credeti ca a gasit? O tura cu pisi pt al care ghiceste! Rugina, apa si in inferioritate litrica,niste benzinica care statea sfioasa intr-un colt! ''Vezi???? Ce ti-am spus?!?!?'' tuna Racnetul Din Alexandria. Eu '' '' Curatat si umplut cu benzina, asta mic ii optim pt pornit. Pedala, pedala, pedala, ZIDU transpirat, pedala, ZIDU suparat, pedala, ZIDU obosit, pedala, ZIDU a luat foc, pisi a pornit de frica!!!! Ca stau acu' si ma gandesc, pisi asta e desteapta domne, stie de cine sa se teama si de cine nu! Ca eu o iubesc si n-as putea-o lovi, a aflat si mititica. Si speculeaza! Da' cand se da ZIDU la ea, stie ca n-are scapare, si porneste numai cand il vede intrand pe poarta! "Trebuie sa schimbi bujiile, aste nu mai dau scanteia cum trebuie. Intreaba-l pe Aleko de care trebuie sa fie, el stie mai bine" A doua zi am si cumparat niste Sinteroane 14 NP 24. Le-am montat si la prima pedala pisi a pornit. Uite domne cat face o scanteie buna!!! Curent, am. Aprindere, am. Bujii noi, am. Benzina, am si va mai fi. Placuta noua, am. Talon, la Candiano. Asa ca-l sun pa Vlad: "Te rog, hai cu mine sa iau si eu talonul, ca mie nu mi-l da..." "Bine pisi, azi la 3:30 ne vedem acolo." Am mai si pierdut timpul, ca acolo s-a inchis ghiseul cu 15 minute ininte sa ajungem noi Pisi in regula si eu sa ma mai gandesc la astfel de detalii? Cat sa conteze ca nu am talon? Oricum am o dovada, cam batrana ea si cam expirata am impresia, da' tot dovada. Ca cine ar mai putea sa ma opreasca? Numar am, pozitii am, semnale am, lumini am... UPS!!!! Nu am lumini! Ca uitai sa va spui cum ca, dupa ce i-am pus eu bujiile noi si am pornit-o, de drag, am zis s-o mai aranjez! Si cum ma uitam io asa la ea, am observat ca farul este intr-o parte. Zic hai sa-l rasucesc! Il desfac, scot beculetul de la pozitii si papucii de la becul de lumini. Da' pe asta il las in far. Si ma apuc sa rasucesc. Vad doi clenci care tin farul in masca, da' zic ca nu-i nevoie sa-i desfac. Si ma apuc si mai abitir sa rasucesc! Se misca greu, normal. Ce idee mareata imi fulgera creierasul? Sa bag surubelnita pe orificiul becului de pozitie, asa am forta mai mare de rasucire. Si dai, si invarte, si trage, si... TROSC!!!! Ce am spart? Becul de lumini, care era inauntru! Ce sa mai injur, ce sa mai zic, de ce sa ma mai mir???? Sunt o reala catastrofa, un pericol pentru pisi si integritatea ei fizica. Asa ca la intoarcere de la Candiano, mi-am cumparat si un bec cu halogen de 55-60 V, ca 40-45 nu am insistat sa gasesc. Revenim! Pisi mai in forma ca niciodata, pe mine ma manca palma, la radio se anunta lapovita si ninsoare, zic: exact conditiile perfecte de desfasurare pentru un kamikaze! La drum! PARTIEEEEEEEEEEE!!!!!!!!!!!!!!!!! Frumos, asta mica mergea rotund, fara rateuri, fara fite, fara figuri! Doar relantiul cam jos, imi dau eu cu parerea. Hai ca-l reglez la OMV, ca doar trebuie sa si alimentez. Opresc la o pompa, bag benzinica, parchz pe pisi cu chiuloasa-n bordura, platesc si apoi scot surubelnita sa reglez amestcul. Vin spre mine doi oameni de pompe, care sunt mai vechi cunostinte ale mele: "Ce faceti domnisoara,mai iesiti pe frigul asta? Nu ati mai trecut pe la noi saptamanile astea..." "De, una , alta... " "Si merge, merge?" "Pai are incotro?!?!" Salut si plec. Ies din benzinarie, ma apropii de semafor, rosu, scot din viteza si PISI MOARE!!!! Curent am inca, deci nu-i de aici. Ma dau repede jos si dau la pedala, nimic. De la aprindere e! O imping pe margine, o sprijin de un stalp si ma apuc sa fac ceea ce stiu eu mai bine: sa uimesc pietonii! Dau jos capacul de la aprindere si banuielile imi sunt confirmate: arcul cel buclucas de la avans este sarit. Il gasesc pe acolo, il montez, pun capacul, dau pedala, nu porneste. Imi sare tandara! ZIDU imi zisese ca trebuie sa schimb condensatorul ca impusca mereu platina, sau sa-i pun aprindere deaia smechera, tranzistoriala. Deci zic: platina e baiul! Si ma apuc sa desfac aprinderea: jos avansul, jos platoul (dupa ce am facut semn unde sa fie avansul), dau jos si platina! Da' can o scot, sare zegherul care o tinea fixata pe tablou. Afara, cam intuneric, ora 18 si ceva, stalpul de iluminat stradal dadea o lumina chioara, eu fara lanterna, asa cum imi sta mie bine la nevoie, deci adio siguranta de platina. Sun repede la ZIDU: omule, fara siguranta asta e nasol daca merg? Bineinteles ca nu, n-are unde sa se duca, o tine avansul. Nu mai caut siguranta, o bag pe unde a iesit si o declar nula! Atentia mea toata spre platina. Asta impuscata ca-n Irak! Ce noroc ca am si jmirkel, asa mai fin, cum ii trebuie ei. Si ma pun pe frecat: luna ma facut-o! Afara se lasa frigul... incepe incet sa ploua. Mainile mele-s inghetate. Deabia mai pot tine bine placuta cu platina in mana. Trec peste. Cealalta parte a platinii. Acelasi tratament. Le pun la loc, reglez si distanta, cam cum mi-a zis maestru' sa fac, intre 0,4 si 0,6, invart de surub cam cat cred ca-i nevoie, prind firul de la bobina, pun platoul, prin suruburile, la acelasi semn, si avansul, cheie, contact, pedala, zbrrrrrrrrr piciorul inapoi cu toata viteza! Auuu! Doare.... Deci avans mare. Desfac putin suruburile si misc putin de platou in sens invers acelor de ceasornic... sau parca in directia acelor de ceasornic... la naiba, am uitat cum trebuie! Mi-a explicat mie un mester cum sa fac, da' nu prea am retinut ideea... spre dreapta cand este prea mic ca sa-i amplifici avansul?!?!?! La naiba.... Cum era de asteptat, nu am reusit sa fac nimic. Eu am miscat de platoul ala cam un mm, ceea ce-i enorm, apoi am aflat eu de la Escu... Deci cum naiba sa ia foc gazul daca scanteia este data dupa mometul compresiei?!?!?!?!?!?!?!?!? Si ca sa concluzionez, m-am resemnat ca-s varza si am luat o hotarare: nu astept sa ploua torential doar-doar oi nimeri si eu avnsul optim, ma apuc sa imping pisicuta spre casa... mai ales ca figul intrase in oase si stand pe loc aveam toate sansele sa fac turturi! Pun casca in cap sa ma apere de frig si ploaie si o iau agale spre casa. Iar sunt a naibii de norocoasa ca nu s-a oprit mai departe de casa pisica. Am de impins cam un km. Nu-i mult, dar avand in vedere ca mi-am pierdut exercitiul... ma astept la o febra musculara. Totusi, e bine ca e frig, clar ma voi incalzi... trebuie sa multumesc ca nu-i vara, da, e urat sa transpiri... si sa mori de cald... Dupa prima etapa, limba scoasa de un cot, visiera aburita, daca o ridic imi ud fata, picaturile de ploaie lovesc nemilos! Un nene cu o Dacie rosie opreste in fata mea. Vrea sa ma ajute, s-o pornim impinsa. Acelasi discurs ca "ce ti-a trebuit tie o matahala ca asta, fi-t-ar janghina de ras..." Nu porneste nici impinsa, sanse mari de derapaj, omul se ofera sa ma remorcheze, refuz politicos, pleaca, plec si eu. Ajung acasa, o adopostesc pe pisi de garaje, la cat mai mare departare sa nu i se faca pofta sa arunce un ochi inauntru, o acopar cu un ceolofan, o cert ca nu stiu sa-i fac reglajele, ea este vinovata pentru tot, e vinovata ca nu ascult cum trebuie de sfaturi, ca nu invat repede din greseli, ca sunt aroganta, ingrata si ignoranta! Si maritata! Am zis!