Thorald

chiar crezi ca e cazul de m**e cui citeste pe un topic de accidente?

ca de obicei pe forumul asta, la un accident se impart userii in cele doua tabere: aia care zic ca viteza motoristului era prea mare, aia care incep sa injure conservari. si nimeni nu convinge pe nimeni ca are dreptate. in cazul asta mie mi se pare ca a fost nepasarea (=lipsa de asigurare) a soferitei + viteza probabil prea mare a motociclistului. sincer nu nepasarea soferilor mi se pare cel mai periculos lucru, cred ca de aia poti sa te pazesti intr-o anumita masura, si se intampla peste tot in lume, ci agresivitatea in trafic a tuturor de pe drumurile noastre

tocmai am venit din auchan, la raionul de articole sportive au cagule din polar, cu masca de neopren, cu neopren pe cap si cu dublura la urechi, cu numai 12 lei. mi se pare mare smecherie dupa ce mi-a stat dumicatul in gat cand am vazut o cagula rukka cu 187 lei

din seria "pisici otomane - sa li se taie capul!" va prezentam:

...desi tocmai cu sertarase operam

nici cea mia mica problema mecanica, vacuta a mers ceas. intr-o singura dimineata a pornit greu, din cauza umezelii (campasem chiar me malul marii). iar la granita nu m-au intrebat de nimic, aveam talonul pe numele meu, aveam carte verde, mi-au zambit intr-o engleza aprozimativa si mi-au pus stampila, in timp ce pe urmatorul culoar ii ppuneau pe unii sa desfaca toate papornitele dintr-un autobuz. ce mi s-a parut foarte ciudat e ca la orice benzinarie nu mergea sa iti pui singur zeama, trebuia neaparat sa vina un nene, sa se uite la placuta ta de inmatriculare, sa iti scrie numarul acolo, apoi te duceai cu bonul de la pompa sa platesti. iar la casa aveau cam 5-8 cititoare de carduri, nu unul ca la noi mi s-a parut maximum de birocratie

bai, terminati! ca io am facut liceul la uman ) iaca update, si cu poza: http://windrides.blogspot.com/2010/10/ziua-ratacirilor.html

poze minunate, de coperta advrider! mai ales aia cu rugaciunea druidica la copac

nu, nu il omor dar ala o sa ramana tehnic, de adaptari moto. un glosar de informatii tehnice, legale si de experiente pentru oricine aflat intr-o situatie asemanatoare care se hotaraste sa isi ia carnetul de motor. n-avea rost sa amestec lucrurile. blogul nou e de calatorii. de scris o sa scriu fie pe zile (care au fost vreo doua saptamani) fie pe intamplari, insa in limita inspiratiei si a timpului disponibil dar sigur o sa fie mai mult de un post pentru fiecare zi din drumul asta. in alta ordine de idei tare bine mi-ar prinde sa imi iau un mini laptop, ca nu mai stiu sa scriu cu pixul p.s. nu e vorba deloc de panouri de perete, ci, parafrazand poetul national... ori suntem motociclisti ori nu mai suntem

am inceput. incet-incet. bai! urat scriu de mana, ma chinui sa descifrez povestea (si in viiitor povestile) se continua aici: www.windrides.blogspot.com

multumesc iarasi. ideea e ca am descoperit ca daca iti folosesti pur si simplu bunul simt pe drum si in afara lui, poti sa calatoresti frumos de-a binelea, fara sa fii mare motociclist am ce-i drept circumstante si atenuante si agravante din punct de vedere mobristic la capitolul agravante au fost lipsa mea de experienta pe doua roti, inexistenta aptitudinilor mecanice, plus adaptarea mea cu care pornesc greu in pante abrupte, trebuie sa execut niste miscari de finete pe 3 comenzi deodata. dar m-am descurcat. la atenuante: vacuta s-a comportat extraordinar, a tinut perfect smecheria cu tubeless pe roti cu spite, singurele chestii pe care le-am facut pe drum au fost sa ii desfac un pic surubelele de la carburator intr-o dimineata si la intoarcere sa ii ung si sa intind un pic lantul. iar drumurile au fost foarte misto, bine proiectate, bine intretinute, in afara de unele zone in lucru, cu pat de pietris in care te afundai si de traficul incredibil de la stanbul, care face ora 6 in centrul bucurestiului sa para o gluma trebe sa vad cum scap de lene sa scriu povestile de pe drum intr-amanunt

say hello to my little friend: pe fraierul asta l-am ajutat sa treaca soseaua in turcia. pana am intors motoreta si am ajuns inapoi la el se miscase deja vreo 20 cm ) cum m-a vazut aproape s-a grabit spre mine, s-a apucat cu gherutele de husa aparatului foto si s-a urcat imediat pe geaca sus pe umar. am mers cu el in niste tufisuri mai departe de drum si l-am pus usurel intr-o tufa. atunci deja n-am mai fost prieteni, se facuse smecher si sasaia cu tupeu

foarte, foarte frumos! asa-i ca lumea e chiar mare?

multumesc tuturor pentru aprecieri, dar na s-au adunat ceva comentarii deci mi-e greu sa raspund fiecaruia in parte. am vazut ca multi ati facut la randul vostru niste ture superbe, unele mult mai lungi decat plimbarica mea. nu stiu daca e chiar vorba de curaj, e mai mult dorul de lume si de drumuri. de aia am si plecat singur, ca sa nu fiu prins intr-un grup, fie el si de doi oameni, ca sa pot sa scot nasul din cochilie. dar n-am fost nici o clipa singuratic pe acolo. trebuie sa mai scriu despre calatoria asta, detaliat, probabil in alta parte, dar deocamdata am doar notite scrise cu picioarele pe diverse bucati de hartie, old school, trebuie sa le pun intr-o forma decenta cat de curand. acum.. am facut primul pas destul de departe.. sa vedem ce urmeaza

pana la urma a fost destula lume care m-a ajutat si m-a incurajat acum.. poate daca il luam in primavara, vara asta faceam doar o bucata tur al romaniei

initial voiam sa fac pe jos the lycian way sau cat as fi putut din ea, doar ca un genunchi scarbos ma impiedica. noroc cu vacuta Mesaj completat pisica era specialist in ghemuri

am plecat. Bucuresti-Dryanovo-Edirne-Cannakale-Kucukkoy-Kalkan-Olympos-Istanbul-Burgas-Constanta-Bucuresti, plus multe alte locuri intre ele. si oameni de fapt de asta m-am apucat de motociclism, pentru ture lungi si frumoase. mi-am luat carnetul pe 13 septembrie si pe 20, la ora doua jumate, porneam sub nori spre turcia. prima iesire din oras, mai departe de bikers. am mers bine, mai bine decat ma asteptam. pe curbe frumoase, in bulgaria, un tip tot cu un F dar mai nou m-a salutat cu semnul victoriei. da nene! victorie. plecasem in prima mea tura. de fapt nu tura, e impropriu, ci calatorie. de capul meu, prin lume, fara sa ma bazez pe altceva decat pe motorul meu, a.k.a. vacuta, si pe mine. cu cortul pus in geanta de pe locul pasagerului si cu topcase-ul imprumutat de la un prieten. niste scule de care nu am avut nevoie decat la intins lantul, am o vacuta pe care chiar poti sa te bazezi. am dormit pe multe maluri de mari frumoase sub luna plina, prin livezi de portocali, prin orase uriase. am intalnit oameni care poate nu erau cei mai buni dar cu mine au fost, mi-au dat de mancare, m-au lasat sa dorm pe acolo, mi-au vorbit si ne-am inteles, fara sa conteze cuvintele in sine. am mers pe drumuri ca niste rollercoastere care imi construiau zambete tampe in casca, am vazut peisaje incredibile care imi ridicau firisoarele de pe brate si ceafa, munti, mari, am trecut prin satuce uitate de lume cu drumul principal ca o poteca. copii care imi faceau cu mana si se bucurau cand ma ridicam in scarite. dealurile stancoase ale samotraciei, drumurile de coasta, curbele prin munti, traficul din izmir si istanbul, stramtorile dardanele si bosfor. cetati vechi. troia invadata de japonezi, assos, letoon, xanthos, patara, olympos. mai ales olympos, cu drumul pana la plaja printre ruinele vechii cetati-port. un fel de vama veche, insa misto, cu oameni relaxati, cu casute in copaci, cu ceardace, cu pisici, cu muzica live. am baut petrecand sfarsitul sezonului cu hipiotii turci intre doua varste si cu un barman motociclist foarte prietenos. cel mai lung drum inot de care am fost vreodata in stare, pana la o grota din faleza, si sunt un inotator foarte prost. muezini tanguindu-se la apus. multa muzica buna in casti, multa benzina scumpa, dubla la pret ca la noi. insa ceai gratis, tare si dulce la benzinarii, macar atat. si plaje sclipitoare, si apa minunata. dealul unde ard focuri din pamant de mii de ani, unde chipurile belerofon a omorat himera. sarcofagele monumentale ale licienilor - primii democrati din lume. amfiteatrele cetatilor, folosite de ei numai pentru arte, transformate mai apoi de romani in circuri sangeroase. poze proaste cu aparatul meu vechi si imbecil. am transpirat de cald si am tremurat de frig. mi-am depasit multe limite. fizice. psihice. multi kilometri, intr-una din zile chiar si 900, din care ultimii 50 pe ploaie torentiala, rece. istanbulul cu stradute in panta de 25% cu piatra cubica la 3 si jumatate dimineata, cu tot cu setup-ul meu cu frana si ambreiaj si acceleratie puse una peste alta in dreapta.un hostel in buricul istanbulului cu doar 20 lire pe zi, cu tot cu mic dejun si cina incluse, plus acces la un calculator cu internet. un bar in care niste rockeri turci mi-au dedicat un cantec. kokoreci, kofte, tavuk, balik. teserkuler! cok teserkuler! bazarele. multe pisici iubitoare. prieteni din locuri diferite, calatori sau statatori. simplitate de la om la om, fara macar vreo limba comuna. nessebar, balcic, magheru in vama, pustiu. lumea e frumoasa. si mare. bai! mare! nu ne dam seama ca stam in cutii cu roti sau aripi care ne taraie inchisi de colo colo. plm, stiu, sunt liric, dar a fost prea frumos Mesaj completat daca se poate rog un admin sa schimbe denumiera topicului in "the short WAY down" in loc de "SAY".. na.. am apasat aiurea pe taste :DF

intrucat in curand o sa pot si eu sa scot vacuta la pascut (in sfarsit!), cumpar suporti laterali de bagaje, in caz ca are cineva asa ceva de vanzare

stiu ca e mai vechi topicul dar eu acum l-am gasit .. tare m-ar tenta genti ca alea.. stii cumva producator/pret? mi se pare foarte tare daca nu mai e nevoie de suporti metalici.. dar cum se impaca gentile alea textile cu toba incinsa?

rotita aia, de fapt un dop, trebuia sa acopere la cablul de retur al acceleratiei, pe care mobrele astea nu il au, blocul ala e o piesa generica

nu am masurat (decat cand mi-a cazut una pe picior ) dar am impresia ca intre 200 si 300 g, chiar sunt greute

e o diferenta intre bar ends care doar protejeaza la cazaturi si arata frumos si bar weights. masa in plus atenueaza o mare parte din vibratiile transmise de bara care vibreaza, dar de acolo mai departe e numai preferinta personala. ale mele sunt destul de mari si grele, asa le avea mobra cand am luat-o

mamaaaaa! admirabil manet-ul! stil pur

robinetul e ok, restrul trb sa ma uit. multu!

nush ce are. ieri mergea frumos, rotund (prin poligon ca nu am inca carnet) azi da in nas si se opreste la relanti. ba chiar s-a oprit in curba la viteza mica. de obicei cand a mia facut asa ori avea un pic de apa in carburator, ori nu mai avea benzina. parca nu ar aprinde bine... pareri?