mrwwwhite

Nu ai treaba. Harta urcată rămâne urcată. Ce schimbi de la buton e comportamentul accelerației. Poți sa încerci poziția soft ca poate am lăsat o așa cum era. Adică pe 1. Cred ca pe 2 am pus “carb style” adică cât deschizi atât deschide și clapeta și pe 3-9 este harta progresiva pe care teoretic ai rămas. Cu rapoartele e simplu. Comanzi un pinion de 14 care intra fără modificări, doar cu ajustarea lanțului (iar la distanțieri ai doua poziții care sunt exact gândite pt asta). 14x45 = 15x48 deci o sa fie cam la fix dacă nu vrei sa mergi cu 150 pe autostrada și faci mult Off.

Nu, pt. ca deja ai o harta destul de progresiva dacă mi aduc bine aminte ca ti am pus (și nu ai mai umblat la ea). As zice ca un pinion de 14 sau foaie mai mare ajuta mult in condiții d astea mai tehnice sa nu mai freci ambreiajul. Merita încercat. Eu merg cu 15x50 ca idee și stock e 15x45. Cu 15x50 tot am top speed pe la 165 deci încă merge pe asfalt dar nu pt touring. Bafta!

Cu plăcere! Mda, mai ales dacă te apuci și rabatezi rezervorul in sus (serice la pompa, amortizor etc) și nu deconectezi conectorul. Face poc imediat și dacă e nou nouț. Al tău nah, a văzut ceva ani la viața lui și plasticu i plastic. Cu partea de metal cu filtru adaugi încă un nivel de filtrare înainte de injector și face treaba, am găsit urme de jeg acolo.

CPC PN LCD17005 + LCD22005 Vezi ca Partea “tata” a fost updatata la modelele după 2013 din metal si are un mic filtru conic in interior (detașabil). Merita sa o comanzi pe aia la KTM. Partea “mama” din metal se găsește prin Europa la dealerii CPC. Merita sa iei și câteva clipsuri Oeticker sa faci treaba cum trebuie. Bafta!

Toate 690/701 au același scut și prinderi!

Nu te stresa cu Rally. Ia mousse uri normale cu un set de Starcross V Medium (120 pe spate e cât 140) sau Michelin Enduro Medium. Dacă Mai găsești s12xc rămâi pe ele ca sunt blana și țin mult mai bine fata de Enduro Medium (care au o aderentă fantastica dar eu am bărbierit un spate in 2-300km). La cât mergi tu, moussurile sunt blana și țin bine mersi și pe asfalt. Totul depinde de cât de tare le incingi deci asta cu se fac praf pe asfalt e vrăjeala. Aia la Dakar fac câte 1000km/ zi și numai pe off, și la viteze astronomice... Lyndon nu a pus camera pe spate ca sa regleze presiunea... a pus camera pe spate pt ca datorită greutăți și cuplului de neam prost șansele sa prăjești un mousse pe spate sint mari fata de fata unde temperaturile nu cresc atât de mult cu viteza...

Sunt super mișto! Dar sunt destul de dificil de montat numai cu leviere și fără experiența și pentru a creste viața e bine sa le “ungi” cât de cât des. Amicul meu “Rolling Hobo” a reușit 10k dintr un set pe un 500EXC deci se poate. Lyndon și el a pus mousse pe fata și camera heavy duty pe spate și a făcut mulți km in felul asta. Exista 2 tipuri, cele enduro și Rally. In principiu cele Rally sunt mai tari (deci in Off mai serios o sa se simtă) dar țin mai mult. Dezavantajul este ca sunt mai scumpe și nu sunt pe stoc pe la noi. Eu le folosesc de când m am apucat de raliuri și sunt super mulțumit. Am și învățat trick ul sa folosesc vaselină siliconica in loc de Michelin gel. In felul asta sunt lubrifiate mult timp și asta tine temperatura scăzută. Pana acum, in peste 20k km, am reușit sa prăjesc doua mouse-uri. Unul intr un raliu și altul după ce am băgat un A3 la 130km/h constant cu Ana in spate. In ambele cazuri te “anunța” cu destul de mult înainte sa devină periculos. Cel din raliu, unde nu am avut de ales, l am rulat pana a sărit cauciucul de pe janta dar asta e o alta poveste. Concluzia, dacă ti permiți și ai grija de ele ai șanse sa te țină și doua sezoane, mai ales ca nu faci 10k pe an și nici nu ai prea multe autostrăzi in jur [emoji1787][emoji1787][emoji1787].

Pai anunțul are și numărul de Km, un pic peste 10.000km adică practic acum motorul este rodat și merge blana... proprietarul nu este vreun Racer care a rupt o pe genunchi ci a folosit o parca intr o singura călătorie in Asia centrala și în regim dualsport in rest pe meleagurile patriei. Nu încerc sa i fac reclama sau ceva... nu sunt prieten apropiat cu Bogdan. La restul comentariilor nu răspund ca au început de la unul complet off-topic și inutil... Pt asa proiect Dyno tuning obligat, nu hărți puse cu TuneECU, ca altfel arunci cu banii pe geam și mai bine ti iei un 800GS. [emoji1787][emoji1787][emoji1787] Cel mai bine se pretează la Toate modele după 2012 care au biela de 84,5mm. Și pentru proiecte extreme văd ca au și piston de 108mm adică vro 770cc [emoji23][emoji23][emoji23]. Deși menționează și 701 sau 690 ‘19 adică ultima generație de LC4, de fapt vorbesc in dodii, nu se potrivește pistonul pe ele datorită pinului cu alta dimnesiune la generația noua. Nici dacă schimbi tot ambielajul de la asta veche tot nu se potrivește. E treaba complicata. Deci cum ziceam, decât băgați bani intr un model mai vechi, părerea mea e ca ultima generație de LC4 merita toți banii.

Nu știu dacă e pe forum dar este om de încredere. Îl cunosc personal.

Ceva de genu plus o axa cu came de la Agap și așa faci un motor LPRacing la “buget”. Acu nah, Lyndon știe multe mici chichițe sa facă acest ansamblu sa și țină! Mai ales ca in motoarele lui folosește componente Factory Pankl. Sigur cineva o sa întrebe... dar dece sa faci așa ceva... nu ti ajung caiiiii???!!??? Răspunsul e simplu, DECE NU!!! Și caii nu ajung niciodată [emoji23][emoji23][emoji23][emoji23][emoji1787][emoji1787][emoji1787][emoji110][emoji110][emoji110] Personal, decât sa bagi in big bore mai bine iei ultimul model de LC4 care are 73-75hp din fabrica și care doar din admisie și evacuare ajunge pe la 80. Și e muuuuult mai smooth decât modelele vechi.

Pentru ca aceasta clasa este destinată amatorilor cu motociclete neechipate cu aparatura specială de navigație organizatorul a făcut doar un blogpost pe site pentru a anunța acest lucru. Pentru detalii organizatorice este foarte ușor sa l contactați direct, contactul fiind pe site. Din câte am înțeles taxa pentru aceasta clasa este de 50€ și nu mai se adauga niciun Cip, urmărirea făcându-se printre o aplicație de telefon care monitorizează poziția participantului. Navigația la aceasta clasa se face pe track GPS (pus la dospozitie de organizator in dimineața Startului) iar cursa este de tip “regularitate”. Datorită gradului de risc mult crescut in cazul navigației pe track GPS, viteza maxima impusă este de probabil ~80km/h iar câștigătorul se stabilește in funcție de viteza medie la finalul probei speciale care trebuie sa fie cât mai apropiată de viteza medie impusă. Oricum toate aceste detalii vor fi Comunicate la briefingul dinaintea startului. Ca in cazul oricărei curse de Rally raid, in prima zi se fac înscrierile si verificarile administrative precum și un Prolog pentru stabilirea ordinei de strat. Cursa propriu-zisa începe sâmbătă dimineața iar cei peste 500km sunt parcurși intr o zi. Din câte am înțeles la clasa Adventure distanța este redusă la 350km.

Am fost la toate trei edițiile. Și Jumba a fost la vro doua. Este cam cea mai grea competiție de Rally Raid organizata la noi prin prisma distantei parcurse intr o singura zi de concurs, 500km. Nici terenul nu ajuta iar vremea pana acum nu a ținut cu piloții/riderii și in fiecare an a fost cam cu noroi prin Bărăgan. Poate avem noroc anul asta... Terenul este foarte variat de la dealurile din jurul Buzăului pana la câmpia de la Brăila și înapoi. Postul meu din zona Adventure avea și un motiv destul de clar. Sunt putini participanții la clasa moto/quad și numărul lor scade de la an la an. Probabail ca dacă eu și Jumba ne lăsam (el deja văd ca vine din ce in ce mai rar) o sa moara și aceasta ramura in România când in alte tari sunt prezenți 200-300 rideri la start. Din 2014 de când am început sa ma dau la raid mi am tot răcit gura de pomana împreuna cu alții încercând sa împingem o clasa “Adventure”, prezenta cam in toate competițiile de afara, menită sa ofere la costuri de participare mici un prim contact cu Rally Raidul. Aceasta clasa se desfășoară in regim de reguralitate, cu viteza maxima impusă, și cu navigație pe GPS deci nu e necesară investiția in toată aparatura specifica de navigație (derulator Road book, trip master). Anul acesta aceasta clasa exista, se organizează chiar și un trofeu Adventure și sunt 3 etape. Baja România, 28-30 Iunie, la Buzău, 4V Rally in Iulie la Constanța și o ultima etapa in județul Tulcea in toamna.

Cel mai bine luați legătura cu organizatorul: Iccio Maurizio 0040730355828

Merci! [emoji1598][emoji1598][emoji1598] nu e ca și cum Husqi nu e KTM [emoji23][emoji23][emoji23] [emoji1598][emoji1598][emoji1598], rezolvam [emoji12][emoji12][emoji12] [emoji110][emoji110][emoji110][emoji482][emoji482][emoji482] pai next poate ne și întâlnim live! [emoji23][emoji23][emoji23] Nu sunt diferențe! 701 și noul 690, vin din fabrica cu 15x46 in loc de 15x45, lucru aproape insesizabil. Etajarea este ok pt drumuri mixte cu bucăți de asfalt lungi dar pentru chestii mai tehnice este cam lunga. Eu merg cu 15x50 de ceva vreme ceea ce scade viteza maxima dar oferă o prima treapta suficient de lenta pentru chestii mai dificile. O soluție mai simpla este pinionul de 14 dar dezavantajul este o uzura mai mare a protecției de bascula. Ultima generație de LC4 cu doi arbori de echilibrare are rapoarte identice cu generațiile anterioare dar axurile pinioanelor sunt ceva mai ranforsate pentru surplusul de putere și cuplu, totuși motorul dezvolta 74hp stock, deci cam 80hp după ce este de-limitat. In alta ordine de idei pentru cei interesați, anul acesta la Baja România (fosta Baja 500) exista clasa Adventure iar taxa de înscriere o sa fie modica pt aceasta clasa. Asta înseamnă ca oricine cu o motocicleta dual-sport, cauciucuri mixte și un GPS poate sa vadă cum e la Raid! Competiția începe vineri 28 Iunie și se termina Duminica pe 30, iar bivouacul este in piața centrală din Buzău. Cursa propriu-zisă începe sâmbătă dimineața cu un traseu de 500km, toți pe drumuri neasfaltate. Sunt prevăzute zone de realimentare la fiecare 80-85km. Pt mai multe detalii puteți lua legătura cu organizatorul aici https://www.baja500.ro

Busted! Merci! Mi a adus si un podium la Hellas Rally 2019 deja, deci toate bune. Ma gandeam ca esti tu, ca nah, 701 prin Bucuresti mai rar :D. Fata de 701 17-18 are suspensia ceva mai buna, dar este identica cu 701 2019. XPlore vs 4CS. Eu oricum mi am pus direct full 300mm. Plusuri fata de 701 17-19: pachetul electronic si extra 0.5l de benzina. Fata de 701 2016 sau 690, tot ce am mentionat plus ultima generatie de propulsor LC4 care este fantastic, nu ca precedentele 3 generatii nu sunt fantastice dar nah, e destul de mare diferenta la cum trage si cum vibreaza pe asfalt la 130km/h (sau mai bine zis cum nu vibreaza!). Fata de 690 08-18, 1.5l de benzina sunt cam bine iar cadrul nou (aproapte identic cu cel de 701) permite o bracare a ghidonului mai generoasa. Pachetul electronic: Aveam mixed feelings legat de TC pe offroad dar dupa 1500km de Hellas Rally este beton. Iesi dintr un ac de par pe macadam pe full gaz si nu mai da cu tine de pamant :D. In rest wheelie, drift si tot ce vrei, dar ceva mai in control si "safe" sa zicem. Am avut si cateva urcari mai dificile pe grohotis sau pamant afanat si a urcat ca un tractor fara probleme. Eu deja eram fun "offroad ABS" pentru stilul de riding pe care l practic. Pentru chestii foarte hard poate sa ti dea fiori cateodata dar oricum cu 160kile sub poponeata pe hard nu e combinatie. Cornering ABS e numai de asfalt si cum am mufat dongle-ul din secunda 1 nu pot sa ma pronunt, probabil ca e bun in anumite conditii si grade de oboseala sa te scoata din rahat. Quickshifter-ul este bestial. Oricum schimbam des fara ambreiaj mai ales in sus sau in wheelie dar acu poti sa schimbi tot timpul si in sus si in jos.

Salut, cam astea sunt in parte modificările pe care le am făcut și diferențele sunt uriașe. Din fabrica e destul de limitată datorită normelor de poluare dar după e bomba... Vezi ca un full Akra pt 690 se găsește uzat la prețuri mult mai pământești (eBay FB groups etc) și se potrivește 98%. E cam cel mai ok calitate preț pe piața și cel mai ușor pt ca vine cu header de Titan. La admisie sunt destule variante dar din punctul meu de vedere PowerCell Performance oferă compromisul cel mai bun datorită utilizării aceluiași filtru ca la modelele Rally Replica de Dakar. PCV este “a must” pt upgrade-urile astea, și o harta custom pe dyno nu e o idee rea. Eu am și Autotune deci pot sa te ajut cu un cât de cât exactă pt acest setup. Poți sa reduci cam 4-5-6kg maxim, deci niciodată nu o sa se simtă ca un EXC dar nah depinde ce vrei sa faci cu ea. Pt Rally amator și Adventure/Dual Sport nu are rival pe piața la momentul asta și potențialul de modificare este aproape infinit. Vezi ca e destul de electronizata deci gândește te de doua ori sa scoți mufe cu bateria conectata și alte d astea. E f posibil sa între in “limp mode” sau sa nu meargă ceva de la asta. Alte chestii, suspensie de 300mm, scotts damper, canister și SAS removal, side stand sensor bypass, lower Temp fan switch etc etc. Bafta și sa o stăpânești sănătos!!!

Vezi ce ziceam data trecuta... acu un an... tre sa i faci o vizita lui Zdrobi sa ti recalibreze senzorul de treapta de viteza cu DealerTool, pt ca de la modelele twinspark incoace e ceva mai destept.

Salutare matrixx, scuze ca raspund asa tarziu, tocmai ne-am intors dintr-o calatorie pe continentul nostru de suflet. Cartea OYIBO e la a 2-a editie si se gaseste acum peste tot, inclusiv emag, elefant.ro, librariile fizice din toata tara etc; dc. esti din Bucuresti si o vrei cu autograf sau asa ceva putem sa trecem pe la Carturesti Carusel sau Romana si sa-ti scriem o dedicatie la casa. Cu ocazia asta lasam aici un fel de "avertisment" ca urmeaza sa povestim pe scurt cum am petrecut iarna in Africa de Vest, pe masura ca facem ordine in poze, filme si ganduri. Daca in OYIBO povestim foarte pe scurt cum au fost 14 luni in 23 de tari africane, de la vest in sud si apoi la est, de data asta ne-am dorit foarte mult sa vedem si restul tarilor din zona Africii de Vest care ne "scapasera" in prima tura. Adica Senegal, Gambia, Guinea Bissau, Guinea Conakry, Sierra Leone, Liberia, Coasta de Fildes si Ghana. Cum Marocul ne era destul de cunoscut si vremea a fost foarte friguroasa, nu am stat prea mult prin Maroc, insa ne-am dus destul de adanc in Mauritania, pe care abia acum, la a doua vizita, putem spune ca incepem sa o intelegem si sa o iubim. Au fost 3 luni geniale, piperate cu intalniri faine: Au fost circa 20000 de km pe drumuri care uneori au scos untul din noi: Au fost o gramada de ocazii sa mancam bine fie in carciumi locale, pe bancute cot la cot cu localnicii sau la boschet: Au fost zile care speram sa nu se sfarseasca niciodata... E foarte posibil sa iasa un OYIBO 2 din asta, dar hai sa nu punem carul inainte boilor. Va urma.

Eu am mai pățit deci nu era vro aluzie, anyway bine ca e rezolvată Senzorul de cric nu afectează dar cel de treapta de viteza da. » Post actualizat in 11 Nov 2017 08:54 Dispare Neutral si in cazul meu plus sensor belaliu de cric = dead bikeAu schimbat senzorul de cric si nu mai merge chestia cu 2,2kOhm sau dongle, dar ca si Krong magnet lipit peste e ce trebuie... “Mai bine alea pe carburator. Dom’ne!” de le repari cu o șurubelnița dreapta )))))) Elictronica asta...

Rezistenta de 2,2Kohmi intre firul negru si firul roz simuleaza cricul ridicat. Practic asta vinde KTM in "side stand Dongle". Daca nu vrei sa pui rezistenta atunci scoate senzorul de jos, si din suportul de plastic, gaseste un magnet si pozitioneaza l pana gasesti locul corect si lipeste l pe senzor. Gaseste un loc pe la baterie unde sta sigur si gata... Incerca sa nu uiti sa pleci cu cricul coborat dupa aia. Vezi ca daca pui contactul cu mufe desfacute e posibil sa ai surprize... de exemplu, la modelele de dupa 2014 de 690 si toate 701, (noul model de GPS - gear positioning sensor) daca faci asta se reseteaza senzorul si trebuie recalibrat cu "dealer Tool". Nu ma intreba cum am aflat asta . Bafta!

Si pe noi ne au cam vrajit. Daca vrei, pot sa ti trimit una la o rezolutie cu adevarat buna. PM Suna foarte interesant, in 'aventurile' noastre am reusit sa ne facem o imagine de ansamblu ptr 3 continente (deocamdata), dar stand pe la gazde si imprietenindu-ne cu expati, am aflat o gramada de lucruri care altfel ne-au scapat. Ne-ar placea si noua sa stim mai multe depre tarile pe care le pomenensti. Poate faci niste ture pe 2 roti prin ele si atunci intri in detaliu. Blogul a fost un pic restructurat, si am updatat cu povestile din safari de asta vara si asta primavara. O sa mai punem chestii acolo cat de curand.

Ti-ar placea mai multe despre Oman sau despre "the fat lady" 1190? :0

In plan, da, in lucru... da... Stim insa cand si cum se va materializa ceva?... Nope ----- Cum ziceam, de prin vara hotarasem sa nu iernam la frig. Ne era dor de biciclete, stiam cum merge treaba prin Orientul Mijlociu, nu ne omoram cu Craciunul si aveam un plan B: sa pedalam in Oman, de-a lungul coastei, de la Salalah la Muscat. Am servisat toaglele, am facut bagajul. Cu doua zile inainte sa plecam trimitem un email unui amic englez, Pete, stabilit in Oman de vreo 9 ani. Omul este maniac cu motocicletele. De curand si-a lasat jobul ca dea drumul unui start-up bazat pe motoare: o companie de tururi de aventura off-road, ghidate de el prin Oman. Era oare Peter in zona in decembrie/ianuarie? Avea chef sa bem o bere... pardon... un fresh de portocale in Muscat? Raspunsul a venit iute si de ne-refuzat: cica sa venim doar cu chilotii pe noi, ca ne da el o mobra pe care sa forfecam Omanul ca la carte, mai bine si mai in detaliu decat am apuca sa o facem cu bicicleta. In cele cateva ore ramase pana la avion, bagajul a fost restructurat: Pete ne pregatise un KTM 1190 Adventure R, despre care o sa spun cateva cuvinte la final. Dupa cateva zile in Muscat acasa la Pete, am taiat-o in directia Masirah, o insula arida si pustie, unde, culmea, am intalnit o alta familie de calatori. S-a dovedit ca avem foarte multe in comun, printre care: ceva mai mult timp petrecut in Nigeria si o afectiune profunda pentru acea tara, pasiune pentru doua roti, o calatorie lunga overland de-a curmezisul Africii, gratitudine pentru ospitalitatea araba... Intalnirea s-a incheiat cu arsuri solare pe tot ce nu se afla sub costumele moto... si cu a doua poza cu amandoi pe motocicleta din 2010 incoace. Revenisem in Oman pentru senzatia ca esti singur pe lume, pentru muntii salbatici si litoralul pustiu. Nu am fost deloc dezamagiti. Intr-o astfel de tara trebuie sa fii gata sa faci orice este necesar pentru a gasi un bivuac. Dupa cum se vede nu am avut cine stie ce bagaj: cort, saltele, saci de dormit, un rand de schimburi, cutit, lanterne si o carte despre Oman. La care s-au adaugat pe parcurs cantitati impresionante de plastic si ambalaje. Asa iti dai seama cate deseuri producem zilnic. A urmat o bucla de peste 3000 de km prin unele dintre cele mai salbatice si frumoase locuri din Oman. Din insula Masirah inapoi pe continent, pe o plaja care e ultimul refugiu al testoaselor verzi... Ca sa gasim locul unde dunele sunt mai albe ca zaharul tos, ne-am abandonat cortul si motocicleta, si am mers prin arsita vreo 6 km in directia soarelui rasare. Cand l-am facut cu bicicletele in 2014, drumul catre cele mai inalt varf din Muntii Hajar, Jebel Shams, ni se paruse foarte abrupt si lung. Cu KTM-ul am ajuns sus atat de devreme, ca ne-a ramas vreme si energie pentru o drumetie de 6 ore, in compania unor localnici. Oamenii stiau o pestera cu apa potabila si un sat abandonat unde poti privi cateva sute de ani inapoi in timp. Am ramas o vreme in munti. Cei din Oman sunt aspri. Putina vegetatie, mai mult piatra si cer. Drumurile sunt abrupte, de multe ori asternute cu un strat gros de fesh-fesh, praful ala fin, asemanator cu pudra de talc, care da bine in pozele de la Dakar si din care sunt facute cosmarurile pilotilor. Dupa zile lungi in saua motocicletei, ne-am racorit in wadi-uri pline cu apa turcoaz. Unele dintre aceste wadi sunt ca o pestera a comorilor lui Ali Baba: ca sa ajungi la sursa apei, trebuie sa sari, sa te cateri peste bolovani si pe sfori care atarna dintr-o gaura in munte, sa te scufunzi si sa iti regasesti respiratia in mini-canioane unde lumina patrunde printr-o perdea de stropi. Adancimea apei variaza intre o palma si 30 de metri. Intr-un astfel de loc am petrecut Anul Nou. Bivuacurile au fost unele dintre cele mai odihnitoare si spectaculoase din cate ne amintim. Fie la gura unui wadi secat, sau pe fundul unui canion, sau in varf de munte. Iata si un bivuac straniu: in zori ne-am pomenit cu o ceata deasa, singurul loc ramas cat de cat uscat fiind doar urma de la cort! Mancarea in Oman este foarte pe gustul nostru: condimentata, adesea iute ca focul si ieftina. Vorbesc e localurile rurale, unde bucatarii sunt indieni, pakistanezi, yemeniti sau originari din Bangladesh. Nu am gatit la bivuac. Cand am mancat din punga, ne-am bazat pe produse locale de baza, iaurt, curmale, paine. Oamenii locului sunt exceptional de primitori, de la indigeni, la emigranti si naturalizati ca Pete, care ne-a devenit din simplu cunoscut, un prieten de suflet. Despre KTM 1190 Adventure R numai de bine. Sa imi dau cateva palme peste gura ca am barfit-o fara sa o conduc. Da, e mare si grea. Da, e scumpa, dar asta e alta poveste. Da, nu se repara cu ciocanul si are o groaza de electronica pe ea. Da, pentru o singura persoana care nu are statura potrivita sau suficienta experienta, nu e poate alegerea cea mai buna, caci s-ar putea sa te tina departe de nisip si alte lucruri interesante. Dar... Dar pentru 2, pentru calatorii pe orice fel de teren fara compromis de la confort si viteza pe legaturile lungi pe asfalt, e o motocicleta foarte foarte misto. O fi mare si grea, dar trage de rupe. Intr-o lume ideala, multora dintre noi le-ar sta bine printre 'capre' si un 1190 din asta in garaj. SaveSave

Salutare... S-a pus praful pe acest thread si ne-am zis ca ar fi mai potrivit sa nu se incheie cu galceava intre membri. Deocamdata nu povestim planuri de viitor, ca nu ne sta in obicei, ci despre o frumoasa tura pe motocicleta care a avut loc in iarna asta in Oman. Pana la mobra, care o sa va placa, speram, dar si surprinda, sa recapitulam in cateva poze cum ne-am "plictisit" pe doua, si chiar patru (scuze) roti in perioada (lunga) care a trecut. Mai intai, dupa ce am condus din Romania in Mongolia si inapoi via Stanuri, am parcat KTM-ul si Suzukitza si am zburat in China. Acolo am cumparat cu 80 de coco bucata 2 biciclete second hand cu care am pornit spre sud. Cand am ajuns in sudul Chinei, in Europa incepea deja iarna. Asa ca am hotarat sa petrecem vremea rea in tari cu clima mereu blanda, unde poti sa o arzi numai in slapi si tricou: Vietnam, Cambogia si Thailanda. Pare un plan bun, nu-i asa? Odata cu primavara am zburat si noi in directia Romania, cu o oprire 'nesabuita' in Orientul Mijlociu. Tura pe MTB prin cele mai pustii colturi ale Omanului a fost frumoasa, dar ne-a testat limitele. Am aflat cat de usor poate fi sa mori de sete, si cat de minunat e sa dai din nou de oameni. In iarna urmatoare in Bucuresti era un ger de crapau pietrele, dar noi ne topeam de dorul Africii. Am impachetat faimoasele biciclete chinezesti, cortul si ce mai trebuia pentru 6 saptamani de pedalat de la Lacul Victoria in Uganda, la Oceanul Indian in Zanzibar. Am luat cu noi si un prieten "virgin" in ale Africii, campatului in tufe si calatoritului cu traista in spate. I-a fost greu - a dat jos vreo 5 kile si si-a cam julit coatele. Cu toate astea, la final a zis ca ar mai vrea. Vara trecuta am incercat ceva diferit. In calatoria cu mobra si cea cu toaglele prin Africa nu am avut acces in marile parcuri nationale, adica pe taramul faimoasei mega-faune africane la care visam cu totii de copii. Asa ca ne-am impachetat catrafusele si am pornit intr-un safari pe 4 roti, prin sudul continentului: Botswana, Namibia si Africa de Sud. Am campat intre hiene, am calcat pe unghie un elefant sau doi, ne-au tremurat nadragii cand am auzit leii in zori. Am facut baie in cascada si ne-am catarat pe dune. Toate astea ar fi fost cu siguranta inzecit mai frumoase daca am fi calatorit pe doua roti. In 2 dintre cele 5 saptamani petrecute pe continentul nostru de suflet nu am fost singuri. A fost prima "tura" organizata de noi, care a iesit asa de fain incat in februarie anul asta am mers in Namibia din nou. De data asta a fost mai greu, deci ceva aventuros. Acestea fiind spuse, sa revenim la cum am ajuns sa facem Craciunul intr-o tara araba, la 50 si ceva de grade, cu o motocicleta de imprumut. Sunteti pe receptie?

Draga Mircea, as zice ca judeci un pic cam simplist situatia. Hai sa analizam cele 4 posturi ale “Super Membrului” Kollar. „Am fost la lansare si am cumparat cartea din dorinta de sustinere a doua chestii: motociclismul si turismul fara agentii, fara rezervari, fara organizari.” (wtf that even means!) Munca autorilor de a impartasi prin carte, blog, thread motociclism.ro nu e demna de susținerea lui. Plus: unde sunt curiozitatea pentru ce se petrece in alta parte a lumii, pasiunea pentru aventura, emotia de a afla dintr-o confesiune intima ce inseamna sa faci un astfel de drum? „N-am luat autografe pentru ca sunt de parere ca ar trebui sa ne dorim semnaturile autorilor pe carti care ne-au placut, ori pana nu citesc nu stiu daca-mi place cartea.” Nu caut sa ne ridice nimeni statuie, si cred ca am demonstrat asta de nenumarate ori printr o atitudine destul de umila, chiar antisociala ar putea zice unii si cum am spus mai sus nu am încercat sa ne promovam de dragul promovării cum este foarte la moda. Dar, fie-mi ingaduita remarca… sa mergi la lansare, sa ai cea mai mica legătura cu motociclismul in general sau cu cel de aventura si sa nu consideri ca este normal sa strângi mana a doi doi romani care au facut turul Africii este straniu si zau ca nu merita menționat. Treaba asta a fost pusa sub forma necesitații autografului pe o carte necitita, dar va spun ca desi evenimentul era programat sa dureze 30 de minute, si noi si Alex Gavan am stat 4 ore ca sa cunoastem si sa vorbim cu toti oamenii care au dorit sa o faca, in timp ce mamele si prietenii nostri se straduiau sa le faca asteptarea mai dulce cu bomboane sau o vorba buna. „Am inceput sa citesc si, dupa doar 20 de pagini, am deja cateva nedumeriri: * voi nu dormiseti la cort pana sa plecati in tura asta? * Ionut nu iesise de pe asfalt cu mobra pana la tura asta?” Felul in care este pusa problema nu arata deloc dorinta de a afla adevarul sau „perspectiva autorului”. Întrebările au un iz retoric si categoric. Nu reiese de nicaieri ca nu dormisem niciodata inainte de Africa la cort sau ca nu iesisem de pe asfalt. Ba chiar inca din primele pagini povestim cum inca șchiopătând am adus primul Tenere din Germania si am facut teste in „labirintul de poteci de pamant” din rezervatia Comana. Un lucru este clar, nu am facut asta dintodeauna si nu eram experți in ale off-roadului/campatului pana in Africa si de aceea prima luna in Maroc a fost o una de teste. Insa inainte sa apucam sa formulam un raspuns, cititorul nostru s-a si saturat de asteptare si de OYIBO si regreta suficient de tare ca a cumparat cartea incat sa-si exprime inca o data dezamagirea pe thread. „Vezi ca unii merg pe coclauri cu mobre de 200 de kile fara sa puna niciun picior pe calcai fara probleme. Nu mai descuraja lumea aiurea.” Raspuns tipic in doi peri menit sa crească contorul de posturi. Costinel a spus limpede ca pina nu reuseste el sa ajunga cu tot calcaiul jos nici nu se gandeste sa o lase pe sotie sa incerce WR-ul. Ea este mult mai scunda deci daca el nu ajunge bine cu talpa jos, ea o sa pluteasca, lucru foarte neplacut pentru un rookie si care poate sa faca diferenta intre un inceput pozitiv in motociclism si o fobie. „Io nu inteleg de ce initiatorii topicului nu posteaza cu saptamanile. Incepe sa-mi para rau ca am dat banii pe carte. Nu inteleg nimic din ea. Am o gramada de intrebari si nici la primele doua nu mi s-a raspuns.” Deja l-am suparat. Daca dorea un raspuns rapid nu era mai normal sa incerce un mesaj privat decat un „rant” pe thread? Apropos sper ca asta sa nu va descurajeze sa va formati propria opinie despre OYIBO. „Daca taceai...Kierkegaard ramaneai...” „Tu n-ai invatat in "cei sapte ani de-acasa" ca nu e frumos sa te bagi in discutiile adultilor?” Atitudine clar beligeranta si agresiva fata de alti useri. Dialogul nu inseamna cearta; cum am spus si in citatul anterior, orice user are dreptul (si este de dorit) sa isi spuna parerea si sa puna intrebari sau sa raspunda (in nume propriu sau in numele altuia), daca o face argumentat si respectuos si nu inutil agresiv. Deci, Mircea, si eu cred ca i pacat… regret ca nu i-am ignorat in totalitate postarile. Acestea fiind zise am spus-o de nenumărate ori ca mi as fi dorit mai mult dialog pe acest thread si nu asteptam doar „felicitări”. Dar cand critici e bine s o faci in cunostinta de cauza sau constructiv, nu din ratiuni egoiste sau din dorinta de creste numarul de posturi. Intr-o lume in care ne conduc plagiatori si sunt promovate formele fara fond, e pacat intr-adevar sa nu incercam sa dam ce avem mai bun fiecare dintre noi. Asta ar fi provocarea constructiva: sa devenim, prin dialogul cu voi care ne cititi, povestitori mai buni, comunicatori mai buni, asa cum cu fiecare kilometru noi toti incercam sa devenim rideri mai buni. Sa nu uitam ca tot un caz de polemica inutila l-a indepartat si pe Mihai Barbu de acest forum.