petcudan55

cea mai neagră, cu șeile cele mai crem și ataș Stoye de aluminiu peticit...

E antenă doar dacă firul acela e legat la o stație radio. Pe Panțer a funcționat acum doar ca suport pentru panglica tricoloră roșu, galben, albastru din vârful ei. Am și stație și acumulator de 12 V în portbagajul atașului, pe care le foloseam mai ales în perioadele de teste anul trecut, când țineam legătura cu băieții de la service. Am investit în ea doar 3 beri. Fii atent aici. Tai ramificația asta: și alimentezi releul așa: În supermarketuri, coșurile mici pentru copii sunt prevăzute cu o țeavă verticală în vârful căreia e un steag. În cazul în care e aglomerație și nu-ți mai vezi copilul, se presupune că vezi steagul și logic, copilul e sub steag. M-am gândit că fiind aglomerație pe drum, e posibil ca Banditul să nu mă vadă și atunci i-am creat oportunitatea de a vedea panglica tricoloră.

Cine face ca noi, ca noi să pățească! Mai multe amănunte în topicul MZ.

Epilog „Banditul & Dan Petcu Mz.A.” (adică Mezeriași de Acțiune) v-a prezentat serialul Bujiile Siriului Acesta a fost o ficțiune, orice asemănare cu întâmplări sau persoane reale fiind o pură coincidență. Că doar nu credeți că ne-ar fi lăsat nevestele să plecăm la drum cu niște junghiuri. Când au auzit ce vrem să facem, au zis: - Doar nu vreți să opriți din zece’n zece km să vă faceți poze cum că schimbați bujiile, că altfel noi nu mai mergem. Numai așa am scăpat de ele, așa am făcut și așa povestim, ca să nu se prindă că le-am păcălit. Am auzit la radio că se reiau filmările la serialul de mare succes Dallas. Căutăm investitori serioși pentru un nou serial cu platini de MZ și condensatoare, deși e mai complicat ca la Bujiile Siriului pentru că la simulări, trebuie să demontăm capacul aprinderii și ne trebuie scule mai multe. Pentru că nu mai avem nevoie de ele ca recuzită, societatea noastră scoate la licitație 4 bujii NGK B8HS, 4 bujii BERU, 4 bujii Champion și vreo 3 Sinteroame, toate fiind afumate și testate la maxim, în condiții grele de drum. Mulțumescu Banditului pentru agilitatea dovedită.

Am stat în tabără cam o oră și jumătate, restul zilei fiind pe drum, dus-întors. Poze cu motoretele noastre am văzut în topicul "Intrunirea de comuniste si atase 2011" pe la pagina 55, postul 547, înaintea postului 548 care e al tău.

Văd că am rămas singuri; eu îți povestesc ție, tu mie. Episodul 6 (Back Home, Sweet Home) În depărtare, se văd luminile orașului. Intrăm prin nord-est, pe centură, că Banditul vrea să treacă pe la ai lui să-i arate Banditului senior pe Red Bull. În dreptul rafinăriei Vega, măslina din Cinzano, cireașa de pe tort sau bomboana de pe colivă: Orologiul bate, nouă jumătate, La Vega la poartă, oare cin’ se’abate? Eu sunt dragă paznic, îmi zice Bandit, Vin de la Siriu și sunt obosit. M’așteaptă nevasta, să mă duc la chef, Stai că schimb bujia și-apoi o să plec. Dar ce dracu are, s-o fi înecat? Nu mai am benzină. Doamne! Ce rahat! Plânge și suspină, tânăra domniță, - Te-a mâncat în fund și chiar pe sub codiță, Să te duci acolo, la o adunare, De comuniști veroce, fără apărare? Și carburatorul, cât aer i-ai dat, Cui pontou perfect, vă face de kăcat, Bujii afumate, driveri pe rambleu, De ești tu acela, nu-ți sunt soață eu. Vino dracu’acasă, ieșim undeva, Supărarea-ți trece, facem noi ceva. Mergem la un suc, sau poate o cafea, Sau te țin în brațe, și-mi dai cardul VISA. - Ce vorbești cucoană, VISA e al meu, Cu el oricând cumpăr, piese de MeZeu, Că sunt multe site-uri, piesele sunt noi, Doar nu crezi că suntem, rupți în kur ca voi. Și motocicletei, o să-i dăm de cap, Noi am mai trecut, prin astfel de rahat. Stai s-ajung acasă, să mă pun pe ea, Și o s-o fac mânca-ți-aș, rară trufanda. Pe lângă plopii fără soț, adesea am trecut, dar e prima oară când trec cu Banditul. Îi dau 2 litri de benzină din Panzer și-l iau la cravată. Curios lucru: deși nu a mai avut benzină, motorul e înecat. Pornește după vreo 200 metri, dezlegăm funia și ajungem la ai lui, apoi traversăm orașul până la boxele de la Socrello. E ora 22:00. ... va urma

Episodul 5 (It's a Long Way to Tipperary) S-a lăsat răcoare de-a binelea. Opresc și mă îmbrac cu paltonul. Circ și panaramă; Petcu în pantaloni scurți și palton negru. La vale și pe răcoare MZ-urile merg brici. Alerg după Bandit cu 70 km/h și nu vreau mai mult că depășesc viteza maximă admisibilă prevăzută în cartea de identitate. E incredibil, depășesc chiar o Dacie 1300 roșie în uralele dezlănțuite ale participanților la trafic. Am mai depășit un buldozer la dus, dar parcă nu am avut aceeași senzație. Pe drumul asfaltat, ce duce la Ploiești Rulau două MZ-uri, trecând prin Lipănești, Mergeau mâncând chibrite, benzină și ulei, Banditul și Dan Petcu, fugeau ca niște zmei. Simt că utilajelor le e dor de casă, ceea ce nu e cazul nostru. Banditul e în legătură directă cu casa lui încă de la Pătârlagele de când vorbea pe telefonul roșu, iar eu dacă ajung cu utilajele la garaj, trebuie să cer voie să mă duc acasă. La plecare mi-a urat că “să nu vin acasă în noaptea asta, că e nervoasă și că poate până mâine îi trece”. Cu astfel de gânduri mișunând pe sub cască, nici nu mi-am dat seama cât de aproape suntem de punctul 12. Pe podul de la Blejoi, îl văd pe Bandit dând în nas o dată, de două ori, scoate pe liber și o lasă să curgă până la capul podului. No spark plug available. Refolosim bujii folosite. ... va urma

Scopul asta e, sa revigoram motocicletele clasice. Urmatorul episod, il veti avea la cafeaua de dimineta. Episodul 4 (Back in Bussiness) Ieșim din standurile taberei la 17:00. Parcă e mai răcoare, motoarele merg mai bine. Din autoturismele care ne depășesc ni se fac semnale de bine, cu degetul mare ridicat în sus. Banditul o ia înainte și mă așteaptă lângă un parapet de beton să-mi facă poze. Trec de el, opresc și eu și-i fac poze. La baraj, oprim amândoi să admirăm lacul și apusul soarelui. Dar călătorului îi stă bine cu drumul. Ca ghiuleaua survolăm Siriu, Nehoiu și la Păltineni, pe marginea unui șanț (punctul 8a), primim o penalizare de 30 minute din partea comisarilor de traseu, pe motiv că nu am respectat viteza regulamentară pe breteaua de ieșire de la standuri. Că tot stăteam degeaba, schimbăm bujia care, că tot ne ardea buza după o cafea, ne lasă în Pătârlagele (punctul 9), în fața unui bar. Banditul e un tipicar; nu putea conduce pe Red Bull fără să aibă și un telefon de aceeași culoare. Numărul PMI al lui Red Bull semnifică faptul că la aprinderile clasice, bujiile nu trebuie să dea scânteie în Punctul Mort Inferior. La Panțerul meu cu aprindere electronică Power Dynamo e altceva. Pe exteriorul magnetoului sunt două came diametral opuse și ca atare, dă scânteie și la PMI dar doar așa, la mișto, că DPI înseamnă de fapt Daniel Petcu the I-st. Bem cafea și suc. Comisarii de traseu niște căcănari; nu au putut fi corupți nici cu cafea, nici cu suc și ne-au penalizat în continuare și în Calvini (punctul 10) și în Ogretin (11), punct în care am constatat cu stupoare că s-a terminat rezerva strategică de bujii noi. Normal că ni s-au înmuiat macaroanele și n-am mai avut nici un chef de făcut poze. În schimb am alimentat din bidonul roșu: jumătate eu, jumătate el. De fapt invers. ... va urma

Niște poze ar fi indicate și acum, să vedem și noi cum arată un MZ bușit. Episodul 3 (The Adventure Continues) În fața magazinului din Apostolache bem două sucuri și o tăiem către punctul 8. Oprim în Siriu, cumpărăm ceva de mâncare și urcăm spre baraj. Mai oprim de câteva ori pentru poze și ajungem la marcajul de pe șosea. Ne uităm cu groază la râpa pe care urma să o coborâm și ca rușii la Stalingrad, ne angajăm. Eu cu frâna de motor, Banditul cu motorul oprit, că iar avea probleme. Oprim din nou la câteva sute de metri de tabăra "comuniștilor", punem bujie nouă, demontăm șurubul de remorcaj, ne facem freza și în final ajungem în tabără la ora 16:00, după 5 ore de la plecarea din Ploiești. Am fost primiți cu căldură de participanți, dar după socotelile noastre, dacă lucrurile evoluează la fel și vrem să nu ne apuce noaptea pe drum, în maxim o oră trebuie să evacuăm tabăra. Rupți de foame și de căldură, luăm mâncarea pe marginea râului, ne aruncăm în el și servim masa pe niște pietre: o pulpă de pui eu, una el, o sana eu, una el, 5 mici eu, zero el, cu pâine... - Dacă n-om putea urca, le demontăm, le urcăm pe bucăți și le montăm sus, zic eu. Cineva mă aude și ne vinde un pont: - Urcați pe partea astalaltă, e mult mai bine. ... va urma, dar măi Banditule, mai completează și tu câte ceva că precis nu-mi aduc aminte tot. Deh, vârsta ...

La cafeaua de dimineață. Ce-ar fi dacă ai contacta rețeaua ta de deal-eri de fier vechi, să-i faci rost omului de la Tg. Jiu de piesele de care are nevoie? Ziceai că ai pe unul care primește săptămânal una sau două. Eventual de vre-un MZ întreg la vreo 50 - 100 lei.

Iar dacă nu ai nici ouă, nici nasture, înseamnă că ești o femeie goală în fața unui preot care, ori vrea să ți-o tragă și atunci desfaci picioarele iar cu ambele mâini lărgești orificiul, ori vrea să te boteze și atunci te ții de nas ca să nu-ți intre în el apa din cazan. Am să mă uit prin arhivă. Știu că am una strâmbă, dar nu rău. Am să încerc s-o îndrept.

Direct pe piele sau prin pantaloni? Regulamentul de aplicare al superstițiilor precizează faptul că, dacă nu-ți găsești ouăle sau nu ai, te ții de nasture (cazul femeilor). Nu e cazul să facem o polemică din asta.

Să nu ziceți că nu vă ajut și pe voi.

Episodul 2 (On the road) Banditul este un pilot de teste remarcabil. Conduce, filmează, e atent la comportarea motorului. Când credeam că ne-am așternut la drum ..., stop la boxele de la Lipănești (punctul 1). Motor prea cald, bujia afumată. Gândim că stând în spatele meu cu 50 km/h, motorul nu se răcește suficient. Plecăm și-i fac semn să se ducă înainte, o luăm la dreapta la bariera de la Măgurele și pe linia dreaptă spre Podenii Vechi, stop din nou (punctul 2). Un motociclist care venea din sens opus oprește, ne admiră utilajele, pune câteva întrebări și se uită cu stupefacție la efectuarea pregătirilor pentru remorcaj. Plecăm în tandem, motociclistul vine o bună bucată după noi ca să se convingă probabil că ne descurcăm și cât de meseriași suntem, după care întoarce și își vede de drumul lui. La intrarea în Apostolache verificăm motorul. E rece, deci la drum cu forțe proprii până când intrăm pe o porțiune de drum pietruit, la granița dintre județele Prahova și Buzău (punctul 4). Se intervine la bujie și plecăm. Dar nu prea mult pentru că punctul 5 e pus prea aproape și remorchez din nou, la deal prin pădure, pe niște serpentine, până în punctul 6, când Panțerul meu în călduri nu se mai poate trage nici măcar pe el. Se intervine la bujie și plecăm. Banditul în față, eu abia am plecat la deal pe lângă ea, după care am sărit în șa din mers. Coborârea spre Cislău prin pădure și pe drumul pietruit am efectuat-o cu motoarele oprite. În drum spre Pătârlagele unde era "prevăzut" punctul 7, am întâlnit o procesiune funerară, am aprins luminile și am căutat disperat singurul nasture de pe hainele mele, respectiv nasturele de la pantalonii scurți. Am ținut prelung degetul pe el, conform superstițiilor în vigoare care se aplică ca să nu ai ghinion, atunci când întâlnești un preot. Nu ne-a ajutat deloc, pentru că în punctul 7, odată cu schimbarea bujiei, am cerut consultații telefonice lui Nea Manea care ne-a spus că șurubul de reglaj al aerului pe care noi tot îl strângeam, trebuie desfăcut. ... va urma

Episodul 1 (Pregătirea) Ca să ai parte de așa ceva trebuie să fi foarte bine pregătit: un sac de bujii noi de diferite tipuri, cheie de bujii, mănușă textilă, leră, benzină de rezervă, o funie și un șurub lung de 10 mm cu piuliță și șaibă. Șurubul se montează pe utilajul remorcat, la mijlocul ghidonului, în locul rozetei care reglează presiunea pe ferodoul amortizorului de voblaj. Funia aleasă trebuie neapărat să aibă două capete: capătul din față se notează cu F și se leagă la portbagajul utilajului trăgător, iar capătul din spate notat cu S, de șurubul de 10 mm al utilajului care trebuie tras. Rezultă în felul acesta că utilajul tras va merge numai în spatele utilajului trăgător. Senzația motociclistului tras v-o descrie Banditul și cred că nu diferă prea mult de senzația pe care o am când zbor cu planorul în remorcaj de avion. Legăturile se fac cu noduri "cabestan", care se autostrâng în tensiune și se desfac ușor. În regim de mers normal, capătul din spate S stă în buzunarul valizei de pe portbagaj. ... va urma

Stai liniștit. O s-o menegeriem! Mai reducem din mici, sana și pulpe.

Ba da. Deși am chemat un preot să blagoslovească utilajele înaintea plecării, aventura de 200 km a mea și a Banditului s-a încheiat dramatic, cu costuri inimaginabile: 20 litri benzină (8 eu, 12 el), 12 bujii noi (4 NGK, 4 Champion, 4 BERU și vreo 3 Sinteroame la mâna a doua, zero eu, restul el), 2 pulpe de pui (una eu, una el), 2 sana (una eu, una el), 5 mici (5 eu, zero el), sucuri, apă, nervi și voie bună. A fost conflictul dintre tehnologia germană a anilor 60 și prostia românului din zilele noastre. Poate că după ce-mi revin din șoc, am să povestesc. Așa au și fost.

I-am luat frica Nenorocitului. Am plecat prin oraș în probe și uite ce mi-am luat în borsetă. Cu bujie nouă am făcut vreo 4 km și a trebuit să o schimb. Mai greu a fost să desfac țucumbărul din capul bujiei, că patent n-am avut. Eu și Banditul mai meșterim câte ceva mâine dimineață, luăm o funie cu noi, un sac de bujii și sper să ajungem la Siriu cu amândouă: Black Panther (adică Panțerul meu cu ataș) și Red Bull.

Ba nu, i-am depășit din cauza vitezei, că aici se muncește. Și astea nu-s belele, făceam și noi conversație să mai creștem numărul de posturi și numărul de postanți, că dacă ne uităm mai bine, topicul ăsta e practic un dialog între mine și Banditul (ceea ce nu-mi place de loc), dialog pe care l-am putea avea la telefon sau "face to face".

Sau să ne spună cineva care se pricepe, de ce Red Bull le prăjește așa des, că m-aduce'n stare să-l bag în mă-sa pentru o perioadă nedeterminată.

Ne-ai sucit capul cu scanările tale, la propriu. Se vede treaba că acea carte a fost citită și răscitită. Noi, necunoscătorii limbii germane citim mai mult dând din mâini. Eu personal am făcut mari eforturi în acest sens. Dacă mă întrebi cum se zice în germană la ornamentul cheii de contact nu știu, dar dacă văd scris pe vre-un site sau pe vreo factură ZĂźndschlossabdeckung știu clar că ăla e. Uite niște traduceri aproximative relativ la datele tehnice, și nu neapărat pentru tine că țin minte că ți-am trimis integral materialul "word": Tu'zgura mătii! Când vezi că face p'al dracu și e plin de fițe, te-aduce în stare să-i f_ți în bătaie de joc o aprindere electronică de 260 euro și un carburator Bing de vreo 118, ca să-l înveți minte și să-i arăți că tu ești Tăticu.

... după rezolvarea anumitor probleme care este, că zice să nu zici hop, până n-ai sărit pârleazul.

A lui Socrello e încă disponibilă.

Mă refer la tot ansamblul format din cot, tobă, coliere, piuliță, garnitură așa cum, când zic saxofon, mă refer și la muștiuc, cordelină, cutie, perii de șters precum și la afonul care suflă în el. Le-am luat și ca atare, MZ ES 250/1 Red Bull e un capitol încheiat.

Toba aia de 200 euro e demențială și foarte ieftină în comparație cu saxofonul meu de 500 euro care e și strâmb, și plin de găuri astupate cu capace de diferite diametre Fi.