Smokey

Incerc sa-ti raspund la asta, ca vad ca specialistii nu se inghesuie. Cross Sunt motociclete de teren, se folosesc in concursurile de motocross sau plimbari pe munte. Nu se pot inmatricula si nu au echipare de sosea: faruri, semnalizatoare . Sunt usoare si puternice, ajungi cu ele oriunde. Enduro Desi denumirea nu exprima decat generic clasa, in principiu sunt tot motociclete de teren, dar inmatriculate, cu echipare de strada. In functie de derivata poti avea enduro-cross orientate mai spre munte, cu cilindree mai mica si echipare minimala, sau enduro-touring orientate mai spre strada, cu un pic de carene, un pic de parbriz, ceva indicatoare pe bord, cilindree mai mare, sa mai confortabila, etc. Acum sincer diferenta intre denumirile de 'enduro' si 'offroad' e in functie de producator si cum claseaza fiecare. Mai intalnesti si dual-purpose. Daca te dai pe siteurile marilor producatori vei vedea diferite denumiri. Supermoto Motociclete derivate din cele enduro, pastreaza toate caracteristicile (inmatriculate) dar au roti mai mici si cauciucuri de strada/viteza. De ex KTM Duke.

GazetaSporturilor Terminalul sosiri internaţionale din Aeroportul Timişoara e înţesat de lume. Puţin după ora 12.00, cînd e anunţată aterizarea cursei de Milano, forfota creşte. Fotoreporterii şi cameramanii îşi caută locurile ideale. Mai în spate, aliniaţi, prietenii ard de nerăbdare. Prin uşile culisante, îşi face apariţia Romeo Dunca, primul român care a reuşit să ajungă la finalul cursei Barcelona - Dakar 2005. Dunca e doar în şlapi, avînd numai tricoul oficial de participant şi paşaportul în mînă. Aplauze şi urale din partea amicilor, zeci de blitzuri se declanşează instantaneu. Se strigă din rîndul prietenilor: "Campionul!, Campionul!". Gîtuit de emoţie, Dunca abia îşi găseşte cuvintele. "Şi pentru o astfel de primire a meritat efortul să particip la cursă", a spus Romeo. Printre camere, îşi face loc soţia lui, Dana. Trei săptămîni de absenţă se contopesc într-un sărut. "Am avut mari emoţii. Tot timpul am stat pe Internet şi la rezumate să urmăresc ce face. Am fost foarte supărată cînd a luat decizia să participe. Acum însă sînt bucuroasă şi mîndră de el. Sper să se ţină de cuvînt şi să nu mai meargă niciodată acolo", spune autoritar soţia Dana. Aprobarea vine imediat. "Nici nu-mi trece prin gînd să mă mai duc. Am fost, am văzut, banii i-am cheltuit, dar am înţeles că trebuie să preţuiesc ce am aici: familia şi afacerea mea", încheie el. Apoi, mîndru, îşi ia soţia de mînă şi dispare într-o limuzină. La sediul firmei sale, angajaţii pregătiseră fiesta. -------------------------------------------------------------------------------- "Dakarul pentru un motociclist este ca Everestul pentru un alpinist" Timişoreanul spune că a trecut printr-o încercare extrem de dură, pe care nu o va mai repeta - Domnule Dunca, cît de greu a fost? - Pentru mine, ca începător, a fost extrem de dificil. Psihic, fizic, mai ales că am concurat prima oară pe nisip. Nici nu mai ţin minte de cîte ori am căzut. Am terminat pe locul 79 din 240 de concurenţi, puteam să ajung mai bine, dar, vă spun sincer, am avut mare-mare noroc. Am şi filmat de pe cască, o să rămîn cu nişte amintiri incredibile, însă acolo nu mă mai duc. - Au fost momente în care v-aţi gîndit să renunţaţi? - Da, dar eu sînt un încăpăţînat şi nu mă dau repede bătut. Într-o zi am căzut de 5-6 ori la rînd pe o distanţă de 10 km, pe dune. Ca să ridici 220 de kg, cît are motocicleta, de vreo 3-4 ori la o căzătură, obosit şi surmenat psihic, îţi vine să-ţi bagi picioarele şi să te duci acasă! Să vă imaginaţi că Dakarul pentru un motociclist e ca şi Everestul pentru un alpinist. - Aţi reuşit să dormiţi? - Păi, dimineaţa plecam în cursă la 4.30 şi ajungeam seara la 7:00. Oricum, dormeam de pe la 1: 30 vreo trei ore, în fiecare zi. După 15 zile, chiar nu mai faci diferenţa. Nici acum nu ştiu dacă dorm sau sînt treaz! - Ce a însemnat cursa pentru dumneavoastră? - O încercare deosebit de dură, care m-a făcut să înţeleg multe. Organizatorii te pun în situaţii limită, ai foarte multe şanse să mori. Repet, eu am fost foarte-foarte norocos. Raliul te împinge la limita rezistenţei umane şi numai egoismul din tine te ajută să supravieţuieşti. -------------------------------------------------------------------------------- 50.000 de euro a cheltuit Romeo Dunca pentru a participa la Raliul Barcelona-Dakar: "Am pus şi eu, dar mare parte au acoperit sponsorii. Iniţial, era vorba de 40.000 de euro, dar pe parcurs am mai cheltuit pe piese de schimb. Doar ghidonul şi butonul de contact au rămas întregi" A ajuns în şlapi Romeo Dunca a sosit ieri la Timişoara direct de la Milano, cu o cursă Alitalia. Pe aeroport, a avut surpriza să i se rătăcească bagajele. El a apărut doar într-un trening şi încălţat cu şlapi. "Papucii mi i-a furat la Dakar din faţa uşii. Oricum, noi putem considera că trăim raiul pe pămînt faţă de ce am văzut în Mauritania, de exemplu", a spus Dunca. Încă de la momentul sosirii, Romeo l-a tras mereu alături de el pe partenerul său, Francois Vulliet, care a abandonat în etapa a 7-a, suferind o fractură de claviculă. Aşteptat cu şampanie La firma sa de transport, Dunca Expediţii, aproximativ 300 de angajaţi l-au aşteptat în faţa sediului. Un banner care-l înfăţişa în trei ipostaze în deşert a fost ancorat deasupra intrării la birouri. "Pentru noi sînteţi adevăratul campion", au strigat angajaţii. După ce a băut un pahar de şampanie cu subordonaţii săi, Dunca şi-a intrat rapid în rolul de patron: "Vă mulţumesc, băieţi, din suflet. Da' cum am cheltuit destul cu raliul, acum o să vă trimit la muncă. Să vedem cum stau la casierie, dacă e deşert şi acolo, că prin buzunare nu mai e nimic", a glumit Dunca.

informatie de ultima ora: Aseara Romeo nu s-a culcat pana nu a citit tot dosarul cu posturile. A spus ca a retrait toate momentele de la Dakar, si a fost impresionat ca ne-am stresat odata cu el.

Felicitari Zsolt, Romeo a spus de nenumarate ori ca fara tine nu termina Asteptam povestiri si poze.

Cei de la ProSport au lansat 'provocarea zilei' referitoare la Dakar si Romeo. Am pus un post mai la 'vedere': Provocarea ProSport

ProSport Online “Puteam să-mi rup gîtul!” Cel mai cunoscut timişorean al momentului, Romeo Dunca, a ajuns acasă în sandale şi cămaşă, după ce a trecut linia de sosire a celui mai dur raliu-raid. “Nu mă aşteptam la aşa ceva”, a spus pilotul, la vederea numeroşilor susţinători prezenţi ieri la aeroportul din Timişoara pentru a-l întîmpina. Surîzător, dar marcat de oboseală, pilotul şi-a făcut o părere despre raliul-raid. “A fost mult mai dur decît mă aşteptam, ceva foarte riscant. În nici un caz nu voi mai participa. Am avut noroc să termin cursa, dificultatea traseului fiind, efectiv, de nedescris”. Astfel a încercat Romeo Dunca să descrie ceea ce cu siguranţă este greu de imaginat de aici. Ieri, la aeroportul din Timişoara, după o lungă îmbrăţişare cu soţul ei, Dana Dunca ne-a mărturisit că nu mai vrea să treacă nici ea prin aşa ceva. “Am fost supărată pe el cînd mi-a spus că vrea să plece. Acum sper să se ţină de cuvînt şi să rămînă acasă”, ne-a mărturisit ea. “Mi s-a furat telefonul din maşină. Apoi, în Senegal, am rămas fără pantofi. În Mauritania, ţară unde se cîştigă cinci euro pe lună, m-am luptat cu şiruri de cerşetori şi negustori”, ne-a spus, amuzat acum, Dunca. I-au furat mobilul Francezul Vuillet, coechipierul lui, l-a completat: “Nu ştiu de unde au apă. Nu am văzut soarele timp de o săptămînă, nu am observat viaţă pe 1.000 de kilometri. Acei oameni trăiesc ca pe Lună”, a continuat cel nevoit să abandoneze. “Am înţeles că trebuie să preţuiesc ceea ce am: familie, copii, colegi. Această competiţie este un business foarte riscant pentru piloţi. Nu ar trebui să existe. Ţi se creează condiţii optime să îţi rupi gîtul. Cred că locul 79 pe care am terminat îmi reflectă valoarea”, a încheiat Romeo Dunca. Motocicleta, afectată puternic Dacă Dunca a terminat teafăr cursa, motocicleta lui de 220 de kilograme a avut mult de suferit. “75% din energie mi-am cheltuit-o încercînd să mă menţin pe motor. După atîtea căzături, doar ghidonul, cadrul şi butonul de pornire au scăpat intacte. Am schimbat totul, inclusiv blocul motor şi şase roţi. Am avut mare noroc cu mecanicul meu”, explică timişoreanul. “Am îngheţat noaptea în deşert” Dunca este convins că succesul său este de fapt al echipei. “Am îngheţat acolo noaptea, după 40 de grade pe zi. La 0 grade noaptea, m-am încălzit cu gazele de eşapament, am dormit şi într-o prelată de cort, după ce am pierdut sacul de dormit. Duş am făcut cu sticla, cu găleata, mîncarea a fost indigestă”, a povestit acesta momentele foarte grele.

intr-adevar, am uitat de faza cu esapamentul: in etapa a 7-a, cand au ramas multi in desert, transpirat fiind, cu hainele leoarca, frigul noptii se simte mai tare. Romeo pornea din cand in cand motorul, deschidea geaca si baga tevile de esapament sub geaca, sa se incalzeasca. Mi-am mai adus aminte: a repetat de nenumarate ori: 'numai pentru o astfel de primire a meritat 10000 de km' Tot din aduceri aminte: Francois a predat matematica intr-o scoala la 100km de Dakar acum cativa ani, Michel Servet e un impatimit al desertului, are cateva traversari la activ - el a condus masina de asistenta, si a facut chiar si peste 1000 km intr-o zi. Zsolt dupa ce si-a pierdut pasaportul a primit un pasaport diplomatic, semnat in dimineata de 31 Dec chiar de consulul Romaniei in Spania. Romeo a avut cuvinte de apreciere la adresa consulului, care a venit dimineata in pijama si i-a dat lui Zsolt singurul pasaport diplomatic care-l mai avea. Cu acest pasaport Zsolt a reusit sa fie alaturi de Romeo pe parcursul raliului. Alte picanterii legate de pasaport: vizele alea mult trambitate de organizatori erau praf in ochi. In desert 'vama' era intr-un camion, in care era un nene cu program pana la ora 6. Dupa ora 6 - trece cine vrea. Binenteles, oricand puteai trece la 500m langa vama fara probleme.

www.tion.ro La limita existentei, în pustiul african „Acum stiu mai multe despre aceasta competitie, dar nu o sa-mi foloseasca. Pentru ca eu nu mai merg niciodata la Paris – Dakar”, a declarat, Romeo Dunca. Singurul român din istoria raliului Dakar, a povestit, la sediul firmei sale, ce a trait în cele doua saptamâni petrecute în Africa. „Am avut foarte mult noroc. Nu m-am lovit niciodata serios, desi am cazut de câteva ori. La un moment dat, dupa ce am cazut ce 5-6 ori în foarte scurt timp am aruncat casca, nervos si m-am întrebat de ce am dat atâtia bani pentru a ajunge sa ma chinui în desert. Trei sferturi din energie mi-am folosit-o pentru a-mi ridica motocicleta”, sustine Dunca. Asteptat la aeroport de familie si prieteni, timisoreanul a afirmat ca adevaratul câstig al acestei curse, cea mai grea din cursele de motociclism, este ca a realizat ce are acasa si ca nu va mai pleca niciodata într-o asemenea aventura. „Am dormit o noapte în desert, la câteva grade sub zero, cu motocicleta pornita si teava de esapament bagata în jacheta, sa ma încalzesc. Pentru mine a fost de nedescris. Sa mergi mii de kilometri si sa nu stii unde ajungi, e cumplit. Am avut un psihic foarte bun. Au fost momente în care m-am luptat cu mine însumi sa nu renunt. Esti împins la limita existentei umane”, a mai spus Dunca. Pe tot parcursul întâlnirii cu ziaristii, Dunca a fost înconjurat de cei trei copii ai sai, care l-au asteptat cu sufletul la gura. Comparatia cu Everestul Dunca este fericit ca a reusit sa termine cursa, cu toate ca o considera, acum, la final, inumana. Nu mai putin de 20% dintre competitori au abandonat dupa ce si-au rupt diferite oase iar trei motociclisti si-au pierdut viata. „Egoismul fiecaruia a facut sa fie atâtea victime. Organizatorii au creat conditiile ca fiecare sa dea tot ce poate. Platesti foarte mult sa mergi si sa ai sanse sa mori. Fiecare lupta sa ajunga la final. Pareis Dakar e ca Everestul pentru alpinisti”, sustine Dunca. Aventura l-a costat pe timisorean 50 de mii de euro. 40 de mii au fost alocate initial, pentru motocicleta, taxe de participare si alte cheltuieli, dar pe parcurs au fost schimbate piese de alte zece mii de euro. Asta în vreme ce premiul cel mare al competitiei este de 35 de mii de euro. „Am urcat în clasament etapa de etapa. Am urcat chiar 60 de locuri într-o zi. Prietenii faceau glume pe seama mea: daca mai dureaza doua luni competitia, ajung pe primul loc”. Extrem de obosit dupa escapada africana, Dunca sustine ca nu s-ar mai încumeta sa o ia de la capat. Ce îsi doreste acum? Sa se odihneasca si sa îsi conduca afacerea cu mai multa responsabilitate. „Pentru ca ceea ce fac oamenii mei echivaleaza cu ce am facut eu în Africa. Ei conduc câte zece mii de kilometri pe luna, prin Europa, în conditii de stres similare”.

Asta e fost tot. Am uitat un amanunt important Romeo a avut camera montata pe casca, si a filmat mare parte din traseu Asteptam sa vedem

Aici am plecat. Romeo a mai dat un interviu in exclusivitate pentru 2Roti.

Familia reunita. Fetita lui Romeo nu se mai dezlipea de el...

din timpul conferintei

Romeo cu cei trei copii

Momentul revederii copiilor

Francois rasfoia la aeroport dosarul nostru

In fata bannerului Romeo si Francois au recunoscut 'peisajul'.

Baietii de la firma i-au pregatit un banner deasupra intrarii

Doamna Dunca.

Toata lumea a fost servita cu o cupa de sampanie

Sefu' sa traiti!

Romeo a venit in slapi. Papucii i-au fost furati prin Senegal

Redzone - Motoverde Timisoara (numele complet al clubului)

Francois la aeroport in asteptare

cu prietenii

la aeroport, cum a iesit pe usa