Am fost. Povestiri calde pe scurt - probabil incoerente, dar ma grabesc sa nu uit.
Romeo a ajuns al 12:15. La aeroport au fost multi ziaristi. A venit singur, fara bagaje, in slapi. Cum a iesit a inceput valul de poze, microfoane, declaratii, etc. Au venit la aeroport si prietenii si sotia. A fost si Francois, cu mana in ghips. Printe ziaristi i-am strecurat dosarul cu acest topic si i-am transmis felicitarile tuturor.
Dupa care direct la sediul firmei unde angajatii l-au asteptat in curte cu sampanie si claxon de camioane. Primele cuvinte: "astazi e zi de salar, dar de maiine la munca ca am cheltuit mult la Dakar".
A fost impresionat de primire, a spus ca a fost greu, fizic si psihic. Nu a vazut nimic din tarile prin care a trecut datorita concentrarii. In Mauritania nu a vazut soarele deloc timp de 6 zile. Erau portiuni foarte lungi in care nu a vazut nimic verde. Doar piatra rosie. Si din cand in cand cate o camila obosita. Foarte multe cadavre pe traseu, dar nu scheleti ci mumificate (din cauza climei).
Programul zilnic dur: trezirea la 4:30, start, speciala, sosire la 10 seara. Dus cu apa din ibric, somn in vacarmul din bivuac: generatoare de curent pornite, reparatii cu flexul peste tot, suduri, ciocane, mecanici strigand, piloti povestind, etc. Si totul intr-un cort, in sac de dormit cu nisip fin peste tot.
A recunoscut ca a cazut de nenumarate ori. A povestit cum e cu cazaturile pe dune: vine motorul peste cap, se implata cu coarnele in nisip (cu fata in susul dunei). Trebuie cateva manevre de impins-tras motorul, toate la 40 grade, cu oboseala in oase, cu harnasamentul si casca in cap, cu nisipul aferent peste tot. Dupa ce reusesti sa-l aduci pe directia de mers, dai gaz, mergi 10 m, dai de alta duna si o iei de la capat. Cand a aruncat casca a fost dupa o tura de cateva astfel de manevre.
Spunea ca poti sa-ti dai seama de punctele periculoase dupa ziaristi si fotografi. Unde era un punct periculor unde cadeau multi, acolo erau ciorchine de ei, elicopter, etc. Asa mai fentai un pic desertul.
A recunoscut la modul cel mai sincer ca Francois este mult mai bine pregatit tehnic - desi Romeo face enduro de 8 ani. In acelasi loc unde a picat Francois (cand i-a venit motorul in cap) a picat si Romeo, doar ca la Romeo gabaritul fizic i-a permis sa suporte mai bine KTM-ul in ceafa, si nu si-a rupt nimic. Acolo Romeo s-a oprit sa-l ajute si dupa cateva minute s-a prins de gravitatea accidentului si s-a intors sa-i dea morifna (au la ei).
L-am intrebat si io de iriTrackul ala si de transponder, si mi-a raspuns ca la cate cazaturi a avut probabil ca se strica. Oricum si GPS-ul se mai strica, dar se orienta bine dupa urmele celorlalti.
A facut diferentiere intre campionii de pe primele 30 de locuri, care merg impinsi de la spate de fabrici si importatori, practic angajati. Ei plecau dimineata, nu cadeau deloc si la ora 1-2 erau in bivuac, spalati si placut uscati. Binenteles: odihna odihna, si tot tacamul.
Despre Meoni: a trecut pe langa motocicleta lui facuta praf in locul cu pricina: drum drept de macadam, dar un sant adanc de 50cm care traversa drumul. Practic oricine putea sa moara acolo. Spunea ca toti il simpatizau pe Meoni, si ca in seara accidentului s-a dat un film in bivuac despre el, cu toate cele 13 participari la Dakar. A fost un moment sensibil, si Romeo are 3 copii minunati (vedeti poze mai jos), o sotie frumoasa si oarecum si-a dat seama ce poate pierde. Pe acol tronson pe care Meoni se presupune a mers cu 150 km/h, Romeo a mers cu 140 km/h.
Dupa momentul Meoni, o parte din participanti au lasat-o mai moale, dar profesionistii s-au indarjit si mai mult.
A povestit de ororile tarilor din lumea a treia. Aici l-am inteles perfect, dupa experientele pe care le-am avut in Uganda, Kenya si Bangladesh. Tot arsenalul: cersetori, hoti, etc etc
In permanenta a repetat ca in Romania este mult mai frumos, sunt peisaje fantastice la 2 ore de mers de Timisoara, familia aste valoarea lui principala, firma, angajatii. Una peste alta, personal l-am perceput ca pe un om deosebit si modest. A recunoscut raspicat ca nu avea deloc experienta de mers pe nisip, si ca a invatat totul din mers.
Binemeritate aplauze si pentru "domnul Zsolt". In nenumarate randuri a spus ca fara Zsolt nu ajungea acolo, faptul ca a schimbat motorul in noaptea aceea a fost deosebit, faptul ca a facut rost de un motor nou in timp util. Din motocicleta a spus ca au ramas originale (ca la plecare) ghidonul si butonul de pornire. In rest a schimbat tot ce se putea schimba: seturi nenumarate de carene, 6 perechi de roti, filtre, etc
Cu comunicarea a fost o problema, in sensul ca lui Zsolt i s-au furat actele si pasaportul si telefonul. Singurul care avea teelfon a fost Michel (daca am inteles bine) si era o problema mare incarcarea telefonului, o priza, etc. Francois a spus ca daca nu erai expert in tehnica de-asta nu prea puteai face mare lucru. Si-au cerut scuze fata de presa ca au comunicat mai greu cu tzara.
Conculuzia a fost ca Dakarul e pentru sponsori, fabrici si organizatori. Etapa a 7-a era gandita ca o triere a numarului mare de oameni care trebuiau hraniti in desert (2500 cu totul). Un pahar de apa pentru fieacre si deja era o problema mare.
In mare ca asta e...
Cat despre ziaristi: ca ziaristii. Am stat in spate si auzeam comentariile lor. Unii dezinteresatii, mai notau cand spunea cat a costat 'excursia', cate o fraza 'a la corazon' si cam atat. Mai comentarii rautacioase, mai o barfa mica. Respect pentru cativa ziaristi care erau intr-adevar documentati si au purtat o discutie cu Romeo despre raliu, concurenti, etc. S-a gasit un dobitoc (sa ma scuze dl. cu pricina, dar asa e) care s-a gasit sa intrebe ce parere are despre accidentul de la Buzau. Evident Romeo nu stia nimic, angajatii lui n-au vrut sa-i spuna despre ce e vorba: Romeo a 'somat' cativa angajati sa-i spuna ce s-a intamplat, dar ei au refuzat. Pana la urma s-au dus in alta camera si l-au pus la curent, intre timp Francois povestea si ziaristii au lasat-o moarta.
Romeo a fost categoric: nu se mai intoarce la Dakar, pentru ca din perspectiva lui nu are de ce. Francois in schimb a spus ca vrea sa stranga de o echipa pentru urmatoarea editie.... asa ca, aviz amatorilor.
Asta-i cam tot ce-mi aduc acum aminte, conferinta de presa a durat cam 1.5h.
urmeaza poze
