Florinel1984

Mulțumesc

Mulțumesc pentru sfaturi. Culoarea e foarte mișto, eu am vrut mai retro, cu spițe, ceasuri analog, crom.

Da, 8.550 euro de la The Bike Hub. Foarte lin a mers totul. Marți am plătit, miercuri puteam deja să o iau. Varianta Stone e la 8200. Mai aveau un Special pe negru cu vreo 3k de km la 8000 parcă.

Salutări. Dacă tot există acest grup, mă prezint și eu. Posesor de V7 de joia trecută. Inițial aveam un buget de 5k de euro, cu gândul de a aduce una din Italia, ofertele în RO fiind practic inexistente. După câteva calcule, cu transport cu tot am ajuns la concluzia că un motor din 2020 măcar m-ar fi ajuns la 7k. Am căutat să văd cine vinde la noi, am găsit și oferta cu 1k euro reducere plus doi ani suplimentari de garanție și hop, primul meu motor nou. Foarte drăguță jucăria, îmi place maxim pentru oraș. Am avut un Sportster în trecut, iar felul în care vibrează V7 mi-a adus aminte de Harley. Urmează niște crash bars și om mai vedea.

În afară de frână bună pe față nimic special. Incomodă. Dacă vrei un Sportster de 1200 lasa-mi un mesaj.

Se scoate la vanzare domnisoara despre care va voi povesti in randurile urmatoare Sportster 1200 Custom din 2005, ultimul an pe carburatie. Varianta SUA, 29560 de mile (vreo 47.000 de km) dintre care vreo 11.000 facute de mine. Dotari Tobe Screamin Eagle II Crashbar Sa Mustang plus sa de pasager si sissy bar Parbriz original + proiectoare originale Cateva insertii Skull... Coburi Viking cu sistem easy on/off Geanta mare spate din piele f incapatoare. Comenzi avansate Suspensii progresive fata si spate. In spate sunt heavy duty Cauciucuri din 2014 Placute de anul trecut Motocicleta functioneaza perfect, drept dovada vara trecuta am fost cu ea pana in Irlanda si inapoi cu sotie cu tot si bagajele aferente. Este o motocicleta usor de folosit in oras dar poate fi echipata si pentru drumuri lungi. Pret 7.000 de euro sau 6.500 fără coburi, geantă, proiectoare și parbriz dar cu suportii de coburi originali.

/index.php?/topic/737563-harley-davidson-sportster-1200c/&do=findComment&comment=4236312 De vânzare dacă știți pe cineva care vrea un Sportster de 1200.

Dacă vrei Sportster nu trebuie să-ți faci probleme cu înălțimea atâta timp cât iei unul cu comenzi avansate un ghidon mai înalt și rezervor mare (cel de pe custom). Pe un iron s-ar putea să fie un pic dificil.

Modele de geci Icon gasiti la Metricmotion.ro, in Bucuresti, zona Preciziei.

Salut, daca stiti pe cineva care cauta un Sporty, a mea e de vanzare, desi ma cam sperie gandul ca cineva ar cumpara-o /index.php?/topic/737563-harley-davidson-sportster-1200c/

/index.php?/topic/737563-harley-davidson-sportster-1200c/

Sa traiesti. Sper ca te-am lamurit. Intotdeauna e o placere sa intalnesti alti entuziasti de motoare. Poate facem cumva sa ne vedem intr-o zi toti sportsteristii din Bucuresti si de ce nu si cu cei din provincie. » Post actualizat in 09 Mar 2016 17:57 E cineva interesat de niste suspensii progresive heavy duty?

Dracu stie cum arata alunele astea la americani

Le schimbi ca pe ciorap Jeane!

Peanut, cel din dreapta. Cel plat arata aiurea intre picioarele unei persoane de 1.90. » Post actualizat in 22 Feb 2016 16:39 Dupa ce se face mai cald, esti binevenit oricand sa te urci pe a mea. Fizic nu difera 883 de 1200

Daca vrei Sportster, pentru intaltimea ta cauta unul cu rezervorul bombat, cum am eu sau Cria, altfel o sa arati cam naspa pe el. Plus comenzi avansate, desi nu sunt chiar avansate dupa standardele japonezelor.

Saua Mustang fara discutie e cea mai tare. Am facut in trei saptamani, 450/km pe zi si nu am avut nicio problema. Gasiti la Razvan de la metricmotion.ro. Are la sei, de nici nu stii de unde sa incepi sa citesti

O sa ai probleme suplimentare cu vantul, acum ca ai comenzi avansate. Eu am fost in week-end pana la Calarasi si pentru ca nu am plecat odata cu gashca i-am dat blana pe autostrada. 130-140 constant, pana la km 110. Nasol!! Totusi, am descoperit ca pot sa-mi pun picioarele pe scaritele pasagerului Daca nu sunt gropi sau denivelari e chiar ok, cu genunchii lipiti de rezervor. Si nici parbrizul nu l-am mai montat.

Vand intinzator de lant pentru Virago 535. Pret 100 RON.

Bai Jeane, daca vroiai sa-l faci chopper trebuia sa-ti iei Custom-ul.

Dupa cele doua zile petrecute la Belfast ne-am intors la Dublin. Oras aglomerat, plin de turisti si mult mai agitat ca Belfastul. Zona turistica este usor de parcurs intr-o zi, maxim doua. Trinity College, Catedrala Saint Patrick, Temple Bar, Fabrica Guiness etc., toate sunt foarte aproape una de alta. Am dat o tura chiar si pana la reprezentanta Harley, deoarece la Belfast am observat ca semnalizarea dreapta spate nu prea merge. Am schimbat beculetul, dar degeaba. Concluzia celor de la HD: cablurile de sub codita s-au atins de roata si jumatate sunt franjuri....cost manopera: 90 de euro pe ora....ai ai ai. Am scapat cu o gaura de 80 de euro Bine ca nu am patit nimic mai grav ca o lasam acolo decat sa platesc cateva zile de manopera. De la Dublin am plecat spre Galway si desi am vrut sa mai vizitam ceva castele, frigul de pe drum ne-a trimis direct in camera de hotel la caldura. A doua zi am vizitat celebrele Cliffs of Moher si am mers pe, probabil cel mai frumos drum din Irlanda, pe malul Atlanticului, inapoi spre Galway. Bineinteles ca pe drum ne-am oprit sa mai vedem un castel si un mormant preistoric. Dupa doua zile frumoase la Galway am plecat spre ultima destinatie inainte de a ne intoarce pe continent: Kilkenny, capitala istorica a Irlandei. In drum spre ferry am vazut si cel mai frumos castel din Irlanda, Johnstown O noapte la Paris si 760 de km intr-o zi pana la Meienfeld in Elvetia (am aflat ulterior ca e locul de nastere a lui Heidi) am ajuns si la ziua pe care personal o asteptam de mult: 250 de km pe Fluelapass, Umbrailpass si in fina, STELVIO! )) Pe scurt, Fluelapass a fost de incalzire, Umbrailpass destul de greu iar Stelvio cel mai greu. Pozele din pacate sunt cam putine, deoarece sotiei fie i-au inghetat manutele fie se tinea prea bine de motor. Oricum, am filmat tot cu gopro-ul si recomand oricui are motor sa mearga macar o data prin Austria, Italia sau Elvetia si sa se dea pe acele drumuri serpuite extraordinare. Dupa coborare am innoptat la Bolzano iar a doua zi am plecat spre Graz, unde din pacate s-a terminat si vremea buna si drumul bun. Ploaie destul de multa, iar la intrarea in Ungaria am facut o alegere cam neinspirata si am luat-o pe un drum national care ne-a rupt in doua. Plus, ploaie din nou. Somn la Budapesta si pregatirea pentru ultimul tronson. In Romania din pacate, asa cum toti stim, ne luptam nu numai cu drumuri mai proaste ci si cu cei mai cretini soferi din Europa. 100 de km in RO echivaleaza ca oboseala cu 300 in Franta. Am mai facut o oprire la Deva iar ultima zi, drumul spre casa mi s-a parut cea mai lunga zi din viata mea... In final, va recomand tuturor, cu mai multi bani sau cu mai putini. Strangeti, faceti sacrificii si dati o tura prin oricare parte a Europei vreti vreo 2 saptamani. Sa fii pe drum in locuri necunoscute este cea mai tare senzatie pe care un motociclist o poate trai.

Multumim de aprecieri. Si eu ma bucur ca am urmat sugestia sotiei si ca am mers pana acolo. Unde am ramas? Ah, la Verona. Am plecat a doua zi dimineata catre Milano, probabil cea mai usoara parte a traseului, sub 200 de km, ca sa ne mai odihnim si noi. Odata ajunsi la Milano s-a gandit sotia ca ar putea totusi sa stea mai confortabil in spate, asa ca am pornit in cautarea unei pernute cu gel pentru pasager. Magazine inchise, altele care nu stiau ce vrem si unul catre care am fost indrumati dar care era inchis de mult. In final ne-am ales cu doua tricouri frumoase de la un magazin de moto mai mult fashion decat cu echipamente. Milano a fost si nu a fost o experienta placuta, mai ales comparat cu alte orase. Foarte turistic, aglomerat pana la maxim, nu mai vazusem asa ceva de la Bucuresti. In final, ne-am rezumat sa vedem Domul si Castelul Sforza, cel din urma fiind o frumusete, cu un parc imens in spate pe care insa nu am avut timp sa-l exploram. Dupa caldura din Milano, am pornit spre Alpi, cu destinatia zilei Burg-en-Bresse, in Franta. Treptat am scapat de tiruri si am ajuns printre munti, chiar la poalele faimosului Mont Blanc, pe sub care am trecut prin tunelul cu acelasi nume, cu o lungime de 16 km. Nu am fost niciodata printr-un tunel atat de lung dar pana la sfarsitul calatoriei urma sa mi se acreasca de atatea tuneluri Zona este superba, munti, drumuri bune, curbe mai mari si mai mici, serpentine, de toate. Si mai ales racoare. Cred ca a fost prima granita reala (si naturala) pe care am simtit ca am trecut-o pana in acel moment si o schimbare radicala de peisaj. Dupa-masa am petrecut-o langa oraselul Bourg-en-Bresse, unde era sa murim de foame. Restaurantele au inchis cam la ora la care am ajuns noi, 14:00, asa ca am umblat in zadar in sus si in jos sa gasim ceva de mancare. Am cutreierat cateva satuce pustii din regiune iar apoi am luat-o catre oras. O replica a unui localnic cand l-am intrebat unde putem manca si de ce nu e niciun restaurant deschis: "This is France!" Pana la urma am gasit o Bulangerie din aia de a lor si am mancat niste sendvisuri. A doua zi am plecat spre Paris unde soata mea insistase in prealabil sa ne cazam in cartierul Montmartre. Eu nefiind un mare francofon am zis ca "da, bine oriune au pat si un dus". Din nou, alegerea a fost inspirata. Un cartier frumos, agitat, cu multi oameni, jumatate turistic si jumatate cartier cu oameni normali. Privelistea din balconul nostru a fost superba, iar pe seara am organizat chiar un mic picnic pe covorul de iarba artificiala din balcon cu bagheta, branza frantuzeasca si foie gras. A doua zi la plecarea catre Cherbourg am trecut si pe langa Turnul Eiffel si am traversat cartierul La Defense, insa pe sub el, prin niste tuneluri ametitoare. In drum, am dat o tura prin Caen, fara a cobori insa de pe motor, iar intr-un final am ajuns la destinatie unde ne-am imbarcat pe ferry-ul care avea sa ne duca pe Insula de Smarald. A urmat un drum pe mare de 16 ore, iar zicala "fiecare doarme dupa cum isi asterne" se potriveste perfect. Am avut optiunea de a ne lua o cabina, la un pret exorbitant, de a dormi pe niste scaune care se lasa pe spate sau de a dormi pe jos. Am ales varianta 2, desi puteam sa dormim si pe jos. Sala cu scaunele era fix deasupra motoarelor imense ale vaporului, deci zgomot si vibratii cat cuprinde, iar seara se lasa un frig crunt. Eu am adormit pe scaunele noastre in timp ce sotia a gasit un rand intreg de 5 scaune neocupate pe care l-a acaparat imediat. Cu gecile pe noi, pantalonii de motor, izmenele termoizolante, etc., pe la 6 dimineata ne-am trezit ca ne-au inghetat picioarele, ghetele fiind singurele lucruri la care renuntasem. Cam traumatizanta experienta. Debarcarea si intalnirea cu Irlanda a fost cu atat mai frumoasa cu cat primul lucru pe care l-am facut a fost sa luam micul dejun la ora 13:00 (in Irlanda la toate pub-urile sunt anunturi de genul "we serve breakfast all day"). Fara trafic, pe o temperatura de 18-20 de grade (la Bucuresti erau 38), ne-am indreptat catre Belfast, unde urma sa stam doua zile. » Post actualizat in 30 Aug 2015 09:16 IRLANDA!! Din start vrea sa spun ca pozele nu sunt pe masura realitatii, tara fiind de-a dreptul superba. Nu este tara cu orase in care se gasesc atractii turistice, intreaga insula fiind o atractie turistica. Irlanda nu se viziteaza pe orase ci pe regiuni, iar in cele 7 zile cred ca am vazut doar 20-30% din ce este de vazut acolo. La Belfast am stat intr-un cartier care pe seara s-a dovedit a fi un cartier in care lumea iese sa se distreze. Plin de pub-uri si cluburi, restaurante si fast-food-uri. Lumea este foarte pestrita si mult diferita de ce se vede la noi. Toti sunt pusi pe distractie si pe baute, saritul din pub in pub fiind parca un ritual. Noi am stat langa un pub, Filthy McNastys & The Secret Garden, un loc care reuneste mai multe stiluri de muzica si de a petrece timpul. Un fel de Fire, Bamboo, si ce mai vreti voi la un loc. Parca treceai dintr-o lume in alta in acelasi loc. Foarte misto. Ne-am luat fiecare cate o bere, ne-am asezat la o terasa si am inceput sa ne uitam la oamenii care trec pe strada. Un tip era deja beat mort desi era abia ora 22:00-23:00, iar fetele imbracate sumar indiferent de inaltime/greutate/culoarea parului, etc. se plimbau de colo-colo. Moda a fost un subiect pe care l-am dezbatut intens cu sotia. Cum sa va explic? Probabil ati vazut poze aparute prin Daily Mail, The Sun, etc. cu fete bete moarte si cazute pe strada. Nu am stat pana dimineata sa vad daca chiar asa se intampla, insa garderoba acestora este cel putin bizara. Nu se tine cont de constitutie, de asortarea pantofilor la culoarea rochiei, parului, etc., fiecare se imbraca cum vrea si cum se simte mai bine. Si totusi, nu iti dadeau senzatia de pitipoanca de Dorobani sau de asistenta TV ci mai degraba de naivitate si chiar inocenta. Oamenii pur si simplu se simteau bine in pielea lor. Un alt aspect interesant: nu am vazut pe nimeni cu telefonul in mana. NIMENI! Toti stateau la masa, discutau, socializau, beau, se simteau bine, live, face to face, asa cum eram noi pana sa apara smartphone-urile. A doua zi am pornit-o spre Giants Causeway, o formatiune de bazalt naturala formata din mai multe mii de coloane hexagonale care a luat nastere in urma unor eruptii vulcanice, gasiti mai multe pe Wikipedia. A fost primul contact cu natura din Irlanda. Am cascat gura toata ziua, de nu stiam de ce mi s-a uscat limba. Totul de un verde crud, fantastic. Parca eram in Lord of the Rings. In Irlanda natura este la putere iar omul face tot ce-i sta in putinta sa nu-si lase amprenta prea mult.

Iarna trecuta am stabilit cu sotia ca in 2015 sa nu mai dam banii pe prostii si sa investim mai mult in experiente, calatorii, chestii de genul. Prima meu gand a fost ca e o sansa buna sa incerc sa o conving sa mergem undeva cu motorul. Am mai fost cu ea, ii place, dar nu am mers niciodata mai departe de 600 de km (Plovdiv). M-am gandit ca o tura pana in Croatia ar fi rezonabil, asa ca i-am propus sa ne urcam pe motor si la vara sa dam o tura pana la Zagreb plus coasta Croatiei. Raspunsul: mdaaaa...cred ca e frumos, dar ce zici sa mergem in Irlanda?? Eu: Aaaaaaaa...Irlanda?? Pai eu ma gandeam ca daca tot vrem sa facem ceva misto sa mergem cu motorul.... Ea: pai da, cu motorul!!! ....liniste! Eu: tu stii unde e Irlanda? Stii cat e pana acolo? Stii cat inseamna de mers pe zi? Mai ales ca eu am un Sportster, ce-i drept destul de echipat de touring, dar Irlanda??? Ea: Nu stiu, fa si tu un calcul, vezi cat timp, ce si cum. Bun... Am ales varianta concediului de trei saptamani: o saptamana dus, o saptamana intors, o saptamana Irlanda. Traseu: Bucuresti - Belgrad - Zagreb - Verona - Milano - Bourg-en-Bresse - Paris - Cherbourg (ferry boat) - Rosslare (Irlanda). In Irlada doua zile la Belfast, doua la Dublin, doua la Galway, una la Kilkenny si apoi inapoi pe barca. Retur: Cherbourg - Paris - Belfort sau Basel - Maienfeld - Bolzano - Ljubljana - Zagreb - Belgrad - Bucuresti. Strans bani, upgrade la motor, aruncat cate un ochi pe harta in fiecare zi, rezervari pe booking....si lunga asteptare pana la ziua plecarii - 1 august!!! Am pus ceasul sa sune la 4, sa bem o cafea si la 5 sa plecam, bagajele fiind deja facute. Cand ma trezesc dimineata buimac (e greu sa dormi inainte de plecare) aud ceva zgomot pe afara. Ma uit pe geam: ploua...TORENTIAL!!! Mda, misto zic. Bag de o cafea, imi trezesc pasagera si asteptam. Fix la 5 s-a oprit ploaia in Bucuresti. Hai pe motor ca nu mai pot. Primul lucru: dau kilometrajul la zero. Imediat dupa ce am iesit pe autostrada a inceput din nou sa ploua. Opreste, trage pe tine echipamentul de ploaie si da-i mai departe. Ne-am dezechipat si reechipat de cateva ori pana la Craiova. De acolo, probabil ca majoritatea stiu, Orsova, traversat la sarbi si cascat ochii la Dunare, Cazane, etc. Pe la 6 am ajung la Belgrad, cu toate opririle de rigoare. Oras comunist, cam trist, nu ar fi prea multe de spus. A doua zi, plecam spre Zagreb. Autostrada buna, trafic ok, pana la granita. Am asteptat vreo 30 de minute la coada pentru cetateni UE, in timp ce sarbii treceau ca prin branza prin celelalte intrari. In fine. Dupa ce am trecut granita nu puteam sa-mi iau ochii de la sensul de intrare in Serbia. 10 km de masini, parca asteptau sa intre pe taramul fagaduintei. Atunci i-am zis nevestii ca nu stiu cum o sa fie cand ne intoarcem noi, dar eu nu am de gand sa stau la coada de 10 km si nici nu am puterea sa tot frec ambreiajul 10 km in cazul in care as fi vrut sa ma bag printre masini. Ruta de intoarecere necesita o revizuire. La Zagreb am stat la o pensiune pe o colina de unde se vedea intreg orasul. Nu stiu cat de bine se vede in poza, dar live era o priveliste frumoasa Frumos la Zagreb, oras cu nu mari pretentii turistice, dar foarte placut, are ceva boem, oamenii se simt bine in el, si daca vii ca turist, e ok, poti sa te alaturi. Daca nu iti place, treaba ta. Un oras onest as zice. Ceva inedit, in Zagreb exista The Museum of Broken Relationships A treia zi am taiat-o spre Verona, dar cu o mica escapada la Trieste (ideea mea, proasta) cu gandul de a manca ceva bun la jumatatea drumului. Nu stiu ce a fost in capul meu, dar am uitat ca in Italia, in jurul pranzului ai mari sanse sa mori de foame. Din doua restaurante ochite ambele inchise. Am gasit o carciuma mai pe mal, unde am mancat o pizza proasta. Ulterior, si la Milano si Bolzano mi s-a confirmat un lucru pe care l-am mai auzit: in Italia e cea mai proasta Pizza. Ne-am consolat cu o vizita la Castelul Miramare, o minunatie pe o peninsula pe malul marii, fix inainte de intrarea pe autostrada catre Verona. Mai departe spre Verona a inceput invazia tirurilor. Nu stiu de unde vin, unde pleaca, cu ce se hranesc si unde dorm, dar sunt multe rau. La un moment dat, desi autostrada avea patru benzi, doua erau ocupate de tiruri. Extrem de multe. Verona este o minunatie de oras, exact cum mi-am inchipuit ca arata orasele italiene de dimensiuni mai mici cu istorie. Nu exagerat de turistic si foarte cochet. Si in sfarsit am dat si de bucataria italieneasca! Nu stiu daca am nimerit noi un restaurant mai traditional sau asa sunt toate, dar a fost genial. To be continued...

Sportsterul e cel mai tare! Tocmai m-am intors din cea mai lunga excursie a mea. Bucuresti-Irlanda, cu pasager si bagaje. Un total de 8.000 de km. Motorul s-a comportat exemplar. I-am mai adaugat niste ulei la un moment dat ca prea se scurgea pe la filtrul de aer, dar in rest, flawless.