northern_freyja

Not just yet, urmeaza... suspansul ma ucide!

Io am fost la Braila weekendul asta... a fost un "mars moto" mai lung, in care i-am speriat pe multi soferi pt ca un motociclist pe vremea asta ori e nebun, ori e ghost rider. Mi s-au facut poze cu telefonul din mers

Stai sa ma uit, mi s-o fi umplut casutza postala. Nu am blocat pe nimeni. » Post actualizat in 25 Mar 2016 13:29 Gata, poti trimite. Dap, era plin.

In curand... stai sa vina la mine. Nu schimb pana nu o vad "in batatura"

Motorex 10W40... merge f bine. Inainte a avut Silkolene, Bel Ray si Motul.

Buna, Nu, nu glumeam... si da, sunt femeie. Lighioana mea actuala are 220 kg plina deci destul de grea si ea dar m-am invatat cu greutatea si o manevrez foarte bine acum. Problema ei e ca am depasit-o ca putere, simt nevoia de altceva, in special pt long-distance touring. Ca diferenta de greutate nu mi se pare f mult. Intrebarea ar fi daca se poate cobora din suspensii cat sa ajunga ceva mai jos... am gasit o Caponord dar nu am apucat sa o vad. Ma batea gandul destul de serios.

Buna, Ma tenteaza sa imi cumpar acest model... dar prima si cea mai serioasa intrebare e daca ajung jos de pe ea... am cam 1.67 inaltime... se poate cobora din suspensii? Nu am avut inca timp sa citesc pe aici, scriu de la seriviciu... sunteti multumiti de motocicleta asta? Ati recomanda-o? Multumesc!

Faina idee, cred ca voi incerca si eu.

Am dat share si voi pune bani in cont... se mai stie de starea lui? Pare foarte foarte grav...

Da' nu i-a crapat nimeni capu', doamne-fere' ca si noi ne-am mai tavalit, nimeni nu e fara-de-pata (in afara de cei care se dau doar pe forum, am auzit ca acolo e aderenta buna si nu se cade ). I-am zis doar s-o lase mai moale pana se obisnuieste cu ea, sa apuce sa si MEARGA acei multi KM... sa se gandeasca singur ce are de facut si sa isi lase la o parte scuzele. Cred ca fiecare dintre noi si-a luat omoru' de la prieteni si apropiati cand au dat cu fizicul de planeta. Cel mai bun prieten al meu imi zicea sa imi vand motoreta dupa ce am picat de 3 ori aproape consecutiv in primul an, dupa primii 2000 km, cand ma relaxasem ca "stiu sa merg". Si mi-am luat-o. Dar eu, capoasa, am insistat. Si dupa a 3-a mi-a zis: "ori o lasi mai incet, ori o vinzi, ca nu vreau sa te vad cu oase rupte si cicatrici. Sau sa nu te mai vad." Inca imi mai zice sa vand motorul. Dar asta doar pentru ca e... (cu dedicatie speciala, stiu ca mai citeste pe aici).

40000 km cu Honda CBF 600 S i-am facut in ultimii 2 ani. Am mers in toate situatiile de trafic posibile: drumuri cu asfalt bun, prost, mediu, gropi, nisip, pietris, bolovani. Ploaie, ceatza, temperaturi f ridicate, f scazute, mazga, noapte. Cu toate starile de spirit posibile, inclusiv foarte obosita, moment cand ma opream la un moment dat, cand simteam ca ma fura peisajul. Chiar te rog sa ma trimiti pe circuit sa scot timpi de Moto GP... dar tinand seama de cele 220 kg si 76 CP ai motocicletei. Limitele ei nu pot sa le depasesc. Nu e vitezana. Dar ianachim nu a trebuit sa ma astepte prea mult, cu toate ca nu se compara 600 cu 1200 la capitolul "cuplu". Am traversat o inundatie in Bucuresti cu apa pana la jumatatea rotii si valuri de la masini. Am traversat si un rau de munte, sus pe platoul Padina. Am fost inclusiv lovita din spate de un alt motociclist care nu a pastrat distanta. In niciuna dintre aceste situatii, si in altele, nu am pus-o jos. Dar asta numai dupa ce imi cunosteam motocicleta. In primul an am scapat-o de pe loc de cateva ori pana m-am obisnuit cu ea. Atasez cateva poze mai relevante cu "viata noastra impreuna". Cea in care stau langa ea in picioare e de duminica de pe Cheia. Cred ca poate toate astea inseamna ca imi cunosc destul de bine motocicleta, vreau sa iti arat ca NU vorbesc ca sa ma aflu in treaba. Insinuarile tale ca am facut km pe la Victoriei demonstreaza ca mi-am pierdut timp sa iti scriu degeaba. E cum zici tu, nu ii baga pe restul in seama ca sunt doar invidiosi. Noroc bun!

Nici eu nu sunt de acord ca "NIMENI dintre voi nu isi stapaneste motocicleta". Dupa 40000 km pe ascutitoarea mea, am pretentia ca o stapanesc destul de bine. Daca ma iei si ma pui pe alta motocicleta de alt tip sigur dau inapoi si imi mai ia timp si km s-o invat. Dar la asta stiu la ce sa ma astept din toate punctele de vedere - accelerare, franare, depasiri, manevre din scurt, manevrabilitate in general, limite de aderenta... Timp si km cu jivina preferata trebuie... nu vreun super skill.

P.S: E o GLUMA... ca sa nu va mai atacati. Dar te contrazici nitel in afirmatii.

:D

Asta am scris si eu, e de impins limitele, de perfectionat, nu de renuntat la motocicleta daca iti doresti atat de mult sa fie fix Busa si nu alta. Dar ca sa te perfectionezi trebuie ca intai sa recunosti fata de tine ca ai nevoie de asta. Tu cu tine, nu declaratie scrisa pe forum.

Polite RCA

Te-ai legat fix de "bug-ul" din articol. Un studiu vechi. Daca vrei doar sa fii carcotas si sa ma contrazici cu orice pret, sigur iti iese. I rest my case. Ok, am vorbim numai aberatii. Continuati.

Dar nu e vorba de orgolii de "care a mers mai mult", vorbeam strict despre mersul in siguranta. Incepand de la atitudinea fata de procesul de acomodare cu o motocicleta mai noua, pana la starea tehnica a motocicletei (si implicit respectul pe care il ai fata de alti oameni cu care pleci la drum pe acea motocicleta). Nu am scris nicaieri ca merb bine comparativ cu nimeni. Doar mai bine decat mergeam tot eu acum cativa ani. Treziti-va, nu e niciun concurs de "care e mai motociclist". E topicul de accidente si citim prea des de diverse patanii ale colegilor. Ideea e - invatam ceva din astea sau dam cu RIP? Daca pici si apoi zici ca nu, tu mergeai bine, ceilalti au ceva cu tine... ok, continua asa. Pe barba ta. Citeste, te rog, articolele de pe site-ul acela. Sa lasam orgoliile. Nu scrie nimic despre modelul motocicletei, ca una sau alta e mai altfel. E vorba de conduita preventiva, pe orice motocicleta. E vorba de atitudine, nu ca ai un YZF 125 sau Busa. Nu se merge "mai special" pe nimic. Si motocicleta mea are 220 kg si unora li se pare grea. Uite inca unul: http://rideapart.com/articles/7-places-motorcyclist-avoid-traffic

Un articol interesant pentru mine, poate la fel de neinspirat pentru unii: https://rideapart.com/articles/10-common-motorcycle-accidents-and-how-to-avoid-them Site-ul ala e o colectie foarte faina de tips and tricks. Care enunta mult mai bine ceea ce am incercat sa scriu eu, si altele. Daca toata lumea ar citi si aplica ce scriu baietii astia, s-ar reduce drastic numarul accidentelor. Parerea mea.

Doar atat, da, pentru ca Cesar stie cine m-a invatat franarea de urgenta. Povestiti-ne voi cum se merge pe Busa. Orgolii, orgolii...

Hai s-o lamurim si pe asta. Ianachim NU e idolul meu. Nu am niciun fel de idol, nu ma compar cu altii si nu "vreau sa ajung ca X". Pentru ca e imposibil. Fiecare are priceperea si limitele lui, pe care e bine sa le cunoasca si sa le aiba mereu in cap, in special cand vrea sa mearga cu altii care merg mai tare. Am scris mai sus ca Ianachim a fost pentru mine un model, un reper pentru ceea ce inseamna mersul pe strada. Toti am picat la un moment dat, nimeni nu e zeu (sau nah poate chiar sunt unii care au talent si nu au pus-o jos niciodata). Nu "vreau sa fiu ca el", am deja stilul meu de mers, in limitele proprii si fara sa ma pun in pericol aiurea. Am mers CU EL duminica, nu CA EL. Nici nu am incercat. Dar mergand in stilul meu, am reusit sa ma tin dupa el oarecum si ne-am sincronizat. Asta mi-a aratat ca am evoluat mult fata de cum eram, iar asta e suficient. Nu ma compar cu altii, nu am nimic de demonstrat. Daca nu reuseam sa ma tin dupa el, cel mai probabil ma plimbam singura. Am facut-o si alte dati, cand nu mi se parea ca voi fi pe aceeasi lungime de unda cu un grup. Nu tre' sa stam lipiti in grup si sa ne chinuim reciproc. Motociclismul e o experienta individuala de care trebuie sa se bucure fiecare, fara compromisuri de niciun fel. De asta merg mai mult singura sau cu cativa oameni cu care imi face placere sa merg pentru ca ne sincronizam perfect. E ca la dans - daca nu te potrivesti cu partenerul de drum, iese chinuiala. Altfel, iese tango. Un alt reper in motociclism a fost Tsunami. El m-a invatat sa ma consider invizibila si sa ma bazez doar pe mine in trafic. Al doilea sfat care mi-a salvat viata. Sa nu astept sa mi se dea prioritate, sa nu imi pun viata in mainile altora ca mor cu dreptatea in mana. Nu am echipament colorat sau toba galagioase. O ard ghost rider imbracata in negru, pe o motocicleta neagra cu toba stock. Daca voi pati vreodata ceva, o voi pune pe seama faptului ca nu am stiut eu sa anticipez/actionez ca lumea, nu ca "nu m-a vazut/auzit conservarul". Dupa principiile astea ma ghidez eu. Invatate de la osmeni cu o viziune mai "spartana". Ideea e sa iei ce e mai bun de la fiecare si sa iti creezi propriile reguli. Care sa te aduca mereu inapoi acasa. Restul de "cat de adevarat esti" e baieteala.

Inca fac chestii aiurea si promit sa mai fac! Pana la 80 de ani mai am de mers... atunci o sa folosesc motocicleta pe post de scaun cu rotile. Promit sa nu fac misto cand iti tremura trasa de la Parkinson. Hooo bre cu Thassos ca n-am venit, nah! Daca veneam, stateai sa ma cioplesti din cubul de gheatza care se forma din cauza lipsei de imbracaminte termica. Incapatanarea e cea mai tare! » Post actualizat in 08 Mar 2016 21:36 Multumesc frumos!

@marcone: daca nu ai simtul umorului nu faci parte din echipa organizatorica!

Nu e vorba de prietenie aici. E vorba de acceptat sau nu alte puncte de vedere, din partea unor oameni ceva mai experimentati. Si prietenii adevarati nu cred ca sunt cei care sunt mereu de acord cu tine. Cei mai pretiosi sunt cei care iti deschid ochii... Nu voi da sfaturi, nu ma consider in masura sa fac asta. Pe masura ce acumulez km, mi se pare ca am inca atat de multe de invatat... Nu cunosc situatiile, nu stiu exact ce s-a intamplat. Nici acum, nici in Octombrie anul trecut, la excursia in Thassos la care am vrut sa particip si eu dar m-am razgandit in ultimul moment, din motive obiective. Voi spune doar o poveste personala. In 2013 aveam motocicleta veche, o Honda CB 500, si o incredere in mine facuta varza dupa 3 cazaturi aproape consecutive in trafic, dupa primii mei 2000 km, cand mi se parea ca am invatat sa merg. Majoritatea apropiatilor mei s-au scandalizat teribil cand mi-am luat motocicleta. Motociclismul a fost un vis de-al meu, nu aveam nici istoric in familie, nici prieteni motociclisti. Toti cunoscutii mei considerau ca motociclistii sunt "donatori de organe". Si ma asigurau in mod repetat ca "daca nu te lasi, o sa mori"... un inceput tragi-comic pentru o fata entuziasmata care nu avea suport de nicaieri. Intotdeauna voi zice ca daca e ceva in viata la care sa ai noroc, ar trebui sa ai noroc la oameni. Am avut noroc de cativa oameni care m-au sustinut si au crezut in mine. Unul dintre ei a fost Ianachim - unul dintre putinii oameni care m-au invatat cu adevarat motociclism. Acum 3 ani am iesit prima data cu el. Si singura, pana duminica asta cand am fost pana la Cheia. Aveam vise de touring. In primul an ma demoralizasem grav dupa pataniile mele. Noii mei cunoscuti imi recomandau sa ma las. Eu eram incapatanata si am spus ca fac asta cumva sau mor. Era singurul lucru care imi ramasese intr-o perioada dificila din viata mea. Nu consideram ca am mare lucru de pierdut. Am luat-o incet si am tinut de sfaturile primite de la Ianachim si alti cativa prieteni noi, motociclisti vechi. Am inceput sa merg mult singura, sa ma acomodez cu motocicleta, sa capat experienta in diverse situatii de trafic. A fost doar unul dintre sfaturile lui. Nu aveam prea multa experienta nici pe 4 roti. Am invatat si sa franez. In primul an am mers 10000 km, inclusiv iarna. Am iesit intr-o dimineata de decembrie si m-am dat offroad cu CB-ul la -4C. Am vrut sa vad cum e. Cu dl Constantin, cu ZIDU, cu robert_bobariu. O zi memorabila. Au fost multe, mergeam pe motor "si pana la toaleta", cum se zice. In ianuarie am fost la o tura in Bulgaria cu festina_lente si foxbat. Acum unele dintre "balamale" imi mai amintesc pe vreme ploioasa de incapatanarile mele de atunci. La inceputul lui 2014 mi-am luat actuala motocicleta, Honda CBF 600 S. M-am mutat un an in Timisoara cu serviciu. Am inceput sezonul tarziu si l-am terminat devreme. Am mers 16000 km in 6 luni. Mancam kilometri cu sete, nu ma puteam satura. Am scapat motocicleta de 4 ori, aproape de pe loc. Era grea si m-am invatat mai greu cu manevrele la viteza mica/abordarea terenului mai accidentat. Am mers pe toate tipurile de vreme si asfalt/offroad. Am mers mult singura si in prima mea tura lunga (in sfarsit!) cu niste prieteni pana in Franta. Anul trecut am mers 20000+ km in februarie-noiembrie. M-am oprit devreme, din alte motive care nu tineau de mine. Nu am avut niciun incident, semn ca ma obisnuisem cu motocicleta. Am traversat si un rau cu ea, si un Bucuresti inundat bine. Drumuri aproape inghetate, offroad, nisip, bolovani... orice ma scotea din zona de comfort. Mergand mai mult singura, nu prea stiam cum merg. Pana am mers cu unul dintre cei mai vechi/buni motociclisti din Timisoara, un prieten, Pepi. Mai mersesem cu el o singura data, cu un an in urma, cu aceeasi motocicleta, cand aveam cam 6-7000 km la activ cu ea, era inca noua pentru mine. A ramas surprins cat de bine ma descurcam acum, dupa alte mii bune de km. Asta a fost reteta pentru mine, sa merg. Cea mai buna investitie a fost benzina din rezervor. Am facut apoi o alta tura pana in Elvetia, singura - am stat la derkleine si am aruncat o privire si prin Franta, la Mont Blanc. Duminica am fost pe Cheia, prima iesire de anul asta. Cu Ianachim si altii, de care ne-am despartit ulterior. Dupa 3 ani si aproape 50000 km pasionati, am descoperit cu bucurie ca puteam sa ma tin dupa el. Nu la perfectie, nu ma ajuta nici motocicleta de 600 vs 1200-le lui la capitolul "cuplu", dar a fost semnul cel mai clar ca am progresat oarecum. A fost unul dintre oamenii pe care mi i-am luat ca standard in motociclism. Si consider ca nu am gresit. Omul stie ce vorbeste. ================================================================================================================================================================================================ Un sfat de la el, care a devenit unul dintre principiile mele de baza este "always search for a way out". Cand conduci, calculezi traiectorii, posibilitati. Incerci sa anticipezi, sa iti dai seama daca TIR-ul va musca din curba, daca masina va scoate botul de pe straduta laterala, daca X5-ul se va arunca in depasire fara sa te vada. Ma joc cu pozitionarea pe banda, ma dau pe dreapta cand vad o coloana lunga de masini pe contrasens. Chiar daca ar tasni o masina dintre celelalte, eu voi fi deja intr-o pozitie din care imi va fi mai usor sa iau o decizie care sa ma avantajeze. O afirmatie destul de controversata in care cred cu tarie, este ca "motociclistul are intotdeauna o parte din vina intr-un accident". Chiar daca nu ti s-a acordat prioritate, trebuia sa poti anticipa. Sa mergi cu viteza potrivita corelata cu nivelul tau de experienta cat sa poti frana/evita in siguranta. Daca nu ai putut face asta, o parte din vina iti apartine. Vina de a-ti fi supraevaluat nivelul de pricepere in a struni calul de metal de sub tine. In momentul in care te astepti la absolut orice desi situatiile din trafic sunt in permanenta noi, reusesti sa identifici cateva tipare de comportament. Stii ca masina care merge incet si aparent absent contine un sofer care vorbeste la telefonul mobil. Stii ca un caine de pe marginea drumului are sanse mari sa iti sara sub roti. Stii ca masina care scoate botul de pe o straduta fara vizibilitate nu te-a vazut si deja ti-ai mutat motocicleta cat mai aproape de axul drumului, ca sa cresti timpul in care ar putea ajunge la tine daca isi continua miscarea. Si accelerezi. Ajungi treptat in momentul-cheie in care, daca ar pica un avion in mijlocul strazii, mintea si trupul tau ar fi pregatite sa confere o alta traiectorie motocicletei. Fara sa fii surprins. Oamenii cauta mereu cu infrigurare sa se asigure ca sunt situatii in care "nu se putea face nimic". Cauta vinovati, "moarte conservarilor" si marsuri de constientizare a existentei lor in trafic. De ce ar trebui sa te sperie perspectiva ca ai in tine tot ce trebuie pentru a te intoarce in siguranta acasa? In alta ordine de idei, tin socoteala kilometrilor pentru service, in primul rand. Apoi, sa vad cat am progresat. Bag motocicleta in service inaintea fiecarui drum mai lung. Verific tot ce stiu ca nu a fost verificat de mult timp. Curatat/uns/reglat lantul si presiune in cauciucuri - obligatoriu, daca nu mai am nicio piesa de schimbat. Fluidele trebuie sa fie "in termen", verificat incarcarea: baterie, releu, alternator. Placute de frana, bujii... si dupa un numar de kilometri mi-am dat seama ca motocicleta se simtea instabila in viraje si am fost in service. O cunosteam destul de bine, se pare... am schimbat in cele din urma rulmentii de jug si de roata fata. Mergand foarte mult singura si fiind constienta de faptul ca nu am forta necesara, ca femeie, sa imi rezolv singura problemele care tin de mecanica, am nevoie de o stare tehnica impecabila. Si legile lui Murphy se aplica a naibii de bine in motociclism - ceea ce uiti/omiti sa verifici, cedeaza la drum lung. Mai sunt si situatii neprevazute, cum ar fi o pana pe marginea drumului pe care am facut-o cu snur de cauciuc si kit de pana cu Roxynel pe marginea drumului, noaptea, intr-un sat de langa Resita, doua muieri nebune. Dar e exceptia, nu regula. Cam asta e povestea mea... sorry dar eu nu cred ca dupa 4 drumuri cunosti motocicleta. Probabil ca si Ianachim o sti ceva in sensul asta. Ok, nu te intereseaza parerile altora despre tine. Dar vrei sa mergi in siguranta si sa faci touring (Stonehenge? Am inteles bine?). Gandeste pentru tine, nu trebuie sa "dai raportul" aici. Si kilometri multi fara incidente iti doresc!

Am ajuns in Bucuresti pe lumina si imi era cam ciuda ca nu am continuat, mai era timp... acum deh, data aviatoare. Faine pozele, si mi-ai facut pofta cu descrierea... acolo is viraje faine, imi place mai mult decat Cheia.