EssadBey

Buna seara, Peripetii cu final fericit. Asa mi-as defini primele zile de om la 40 de ani. La 7 zile de la achizitia noului meu R nine T sunt chemat la dealer pentru mansoanele incalzite pe care le comandasem odata cu mobra dar care intarziasera nitel. M-am prezentat la BMW si desi stiam pentru ce sunt chemat numai la gandul ca mi se instaleaza manete incalzite si ma treceau ape-ape cugetand revoltat in sinea mea ca o idee mai idioata ca asta nici ca puteam avea. Dar toate astea se explicau simplu deoarece afara erau peste 30 de grade iar echipamentul meu, desi din ce in ce mai sumar, transforma orice experienta de drum pe soselele noastre intr-o sedinta de sauna sufocanta iar simpla trimitere cu gandul la o sursa suplimentara de caldura era instantaneu un vis urat. Mi-am inabusit revolta ridicola amintindu-mi de frigul indurat pe Transfagarasan, am predat cheile tehnicianului de la Service iar eu am urcat pe terasa de la etajul unu, unde mi-am sorbit tigarile si cafeaua, unde altundeva decat in soare, vanand cu toate simturile orice adiere de vant, oricat de mica pentru a ma mai racori imaginar... Norucl meu a fost ca acolo, sus, am intalnit un baiat extraordinar cu care mi-am omorat timpul purtand o conversatie plina de miez pe diverse subiecte si uite cum au trecut pe langa noi, pe nesimtite, si timpul si caldura. Minunat, ne-am zis dupa ce am fost anuntati ca putem pleca pe drumurile noastre. Ne-am schimbat telefoanele si ne-am promis c-o sa iesim undeva la o plimbare cu fetitele noastre, asa de socializare. Plec de la BMW si toata ziulica ma fatai cu diverse prin oras. A doua zi, adica intr-o vineri la 8 zile de la achizitie, vazand mobreta usor murdarita de praf si plina de amprente pe peste tot ma decid s-o duc la spalatorie si apoi o apuc inspre sala de sport asa cum fac de doua saptamani incoa. Ma manjesc cu exercitii pe acolo, mai belesc ochii la un dos misto, mai transpir oleaca si cum s-a facut ora apuc cu bucurie prosopul de un colt si fuga la dusuri ca urma partea mea favorita, adica sa pornesc BMW-ul meu cel nou, mandru si cu manete incalzite. Ies in harfe din club, tacticos trag manusile pe maini, ma las sorbit din priviri de doamnele care ieseau de la sala mult mai increzatoare in fizicurile lor, trag casca superbarbateste pe cap, bag cheia in contact si c-un zambet de gigolo fioros dau sa pornesc mobra. Bzzz, bzzz normal, apoi fas!. Hopa, zic eu, am uitat cricul jos si sunt in viteza I. Ridic cricul, vad ca sunt in "N", rasucesc contactul la loc, repet miscarile de dinainte, bzzz, bzzz si fas!... Scot casca cu aerul cel mai firesc din lume, ma fac ca ma uit la ceas, scot cheia din contact si pun mana pe telefon de ca si cum mi-as fi amintit ca trebuia sa sun pe cineva. Sun la BMW si intreb: "aaaa...salut, ai idee de ce ma-sa nu porneste asta mica???" Ideea e ca nu pornea din cauza unei amarate de saibe de la un fir de masa, saiba absenta (presumably) pe care nemtalaii ar fi uitat s-o puna pe mobra... Dar asta am aflat-o abia luni , trei zile dupa ce am chemat pe cineva de la firma sa ma ia de acolo, sa ma duca acasa de unde sa plec cu Land Roverul inspre atelier ca sa-mi leg remorca pe care s-o tarasc pana la sala, sa urc mobra pe dansa si pe care s-o duc acasa la mine... Ce sala, nene? Curgeau apele pe mine suvoaie! Am blestemat toti Zeii pentru asa nenorocire abatuta asupra mea. Insa, cum dupa cum ii este si obiceiul pamantului, dupa orice uragan vine si cerul senin, asa si eu, iata-ma cum ma plimbam luni prin Bucuresti cu aerul ca nimic nu s-a petrecut in viata mea. Era cat p-aci. Ideea e ca am descoperit un forum dedicat lui R nine T unde am aflat multe despre posibilul sau calcai al lui Ahile: instalatia electrica care este simpla, insa noua si, mai ales, netestata... R35 este inca in faza de vopsit pentru ca au dat-o-n bara prima oara...pai, nene, daca exemplarul meu a supravietuit 76 de ani fara mare rugina s-a datorat celor 3mm de straturi succesive de chit si de vopsea iar acu sa-i "phooti" o mizgalitura de ordinul micronilor ca grosime este chiar de neacceptat. Asa c-am intors piesele cu furie si indignare si acum astept sa se intample ceva mai bun. Zic eu... Daca rabdarea este o virtute apai eu stau mot fix in varful virtutilor de juri ca-s budist nu alta de ma si mir de nervii crutati. Inca nu mi-a venit amocul. Pana la altele mai interesante, va zic asfalt uscat voua, Fratilor intru pasiuni

Condoleante familiei sale indurerate si in special copiilor sai care si l-ar fi dorit alaturi pentru inca multa vreme. Este pacat de pierdere pentru ca din relatarile celor de dinaintea mea Auras pare a fi fost un om cu adevarat bun iar cu totii credem ca oamenii buni n-ar trebui "luati" atat de usor si atat de devreme insa aici este vorba de Destin si despre cinismul de care acesta da dovada de cele mai multe ori. Nu le pot spune celor dragi lui decat ceea ce mi-a fost spus si mie, la randu-mi cand tatal meu s-a decis ca a fost suficient: MAKTOUB (Asa a fost scris)...

Guten Abend Lucrurile incep sa se aseze, incet, la locul cuvenit. Mai lent decat anticipasem cu ceva timp in urma insa cum nimic si nimeni pe lumea asta nu se desfasoara dupa vrerea sa fara sa tina cont de Marele Arhitect, cum si banuiti deja, nici eu nu fac exceptie. Iar mai "tinerica" mea nemtoaica cu atat mai mult. De trei zile incoace car componente de R35 dinspre vopsit inspre atelierul meu si dinspre atelierul meu inspre vopsit si cromat intr-un du-te vino nebun dar justificat; ba nu e bine vopsita o aripa, ba nu e gata nus'ce piesa cromata, ba au uitat sa-mi dea ceva. Se simte in "mojo-ul" lucrarii ca se apropie concediul si ca oamenii mai au un pic si clacheaza. Ei bine, o sa le mai dau cateva motive in plus. Maine ma voi duce cu alte jalbe infipte-n sulita. Dar asta e mersul lumii pe la noi, nu? Desfac din ambalajele superprotectoare mai bine de 38 de piese (date la cromat si vopsit) iar din opt date la vopsit, patru arata ca sula lui Hector, doua cromate ca perusul flocait al Elenei din Troia si una sau doua ca calcaiul lui Ahile. Si cu aceste scurte referiri la Iliada am sa ma opresc din comentarii. Am facut toate aceste evaluari savante numai dupa ce, din pura intamplare, am desfacut doua pachetele gresite, fapt care m-a silit sa le desfac de urgenta pe toate celelalte si bina am facut. Acum dregem busuiocul. C'est la vie. Maine "foot" un pin-stripe pe rezervor si (partial) pe aripile bmw-ului si am sa astept doua-trei zile ca sa le dau timp celor cu vopsitul sa mi le retuseze pe cele pe care le livrez maine. Apoi le duc la lacuit pe toate. Deocamdata, un teaser.... Asfalt uscat

Salutare Frate, Mersi mult! Am mari sperante c-o s-o stapanesc sanatos insa niciodata nu poti fi sigur, nu? Dar sa lasam astea; in pozele de mai sus e cheala insa nu va fi asa pentru multa vreme pentru ca accesoriile sunt pe drum..... Abia ce i-am pus 30km si ca sa vezi, ce ghinion domle', sunt silit sa parcurg 300 km ca sa se "lase" franele si anvelopele iar apoi o sa "trag tare" sa-i fac cei 1000 ca sa scap de revizie. Musai! Acum am scuze sa dispar nitel din peisaj. E total diferita de blanda mea britanica si ma cam infricoseaza nitel cu spumele pe care le face la gura imediat cum ma ating de acceleratie; cum inca nu mi-au venit pad-urile din cauciuc pentru rezervor eu tin picioarele usor desfacute ca sa nu-l zgarii si daca-mi scapa incheietura bulita in acceleratie, moama ce mai maraie si se zbate ca un armasar neimblanzit. Wow! E o experienta in sine. Desigur, pentru cei obisnuiti cu vitezanele toate astea sunt o nimica toata insa pentru mine e ceva nemaitrait pana acu. Englezii ar descrie-o ca fiind "raw", neprelucrata, bruta, neslefuita etc si asa si este. In principiu, R nine T este un motor mare cu 110 cai in herghelie, asezat pe un cadru cu doua roti construind astfel un ansamblu caruia, doar ca sa poti dormi cat de cat linistit, i-au tras o frana incredibil de puternica pe fata si una cu ABS, mai blanda, pe spate. Atat. Si restul e tacere ar zice Shakespeare dar nu e asa. Restul e ce vrea muschii tai. O poti customiza in fel si chip dupa cum te taie capul, buzunarul sau legea asa ca restul poate fi minunat. Am vrut o motocicleta fiabila, performanta si contemporana cu IPad-ul sau IPhone-ul dar care sa evoce in acelasi timp si perioada romantica a anilor 50, atat de draga noua, cafegiilor iar BMW, intr-un mod absolut surprinzator, a izbutit sa mi le ofere pe toate. N-a fost chiar o plimbare prin parc din punct de vedere financiar insa acum ca m-am urcat pe ea, eu zic c-a meritat cu varf si indesat. Asfalt uscat si concediu placut, man!

Merci mult Man, O s-o pozez din toate unghiurile, promit! I-am luat coada cafe, manere incalzite, protectii capace cilindri, pad-uri din cauciuc pentru rezervor si... alarma In plus, acum cochetez si cu ideea de a-i pune un cover la far. Numai bine Man » Post actualizat in 15 Jul 2014 10:35 Salutari calde Fratiei Ieri, daca tot eram prin vecinataturi, intru la BMW sa intreb daca totusi nu-mi pot trimite capra mai devreme de ultima saptamana a lui August si iaca cum ma asez in scaunul de la biroul de vanzari punand aceeasi intrebare. "Chiar nu se poate livra mai repede, sa zicem in prima saptamana a lui August, sau "macar" pe 19 Iulie, de ziua mea?"... intreb eu cu un aer serios... Tipul de la vanzari imi raspunde: "Da, vinerea ce tocmai a trecut"... Eu crezand c-a intrat in joc ma uit la el senin ca o dimineata de vara si-i zic: "perfect!. Dati-mi factura s-o achit" El zice: " Stati asa s-o printez" Eu, c-o fata damblagita rau de raspunsul lui ii zic: "vorbiti serios?" El: "da".. Eu, printre doua infarcturi, intind mana dupa hartie total interzis si-i zic: "pai, sa v-o achit, deci..." Fratele Coobra a tras tare si a incercat sa-mi faca o surpriza aducand-o de la mama dracu, prin tertipuri numaid e el stiute, si cat p-aci sa-i iasa insa, deh, destinul, ce sa-i faci, i-a jucat un renghi iar mie mi-a ruinat o surpriza de proportii. Nu-i bai, acum numar orele pan-o ridic. E cheala, fara niciun accesoriu insa ele sunt pe drum si nu-mi fac griji... 40, baga-v-as, na ca intru-n voi cu stil... Daruiesc tuturor fratilor cate un strop din fericirea mea si tot imi ramane de o samanta... Asfalt uscat » Post actualizat in 16 Jul 2014 16:46 Buna ziua Fratie... Va prezint o pustoiaca: Fraulein Brunhilde Asfalt uscat

Salut... Ai cautat si pe http://www.wunderlich.de ? Acolo am vazut tot felul de accesorii printre care si unele pentru coborat pedalele. Bafta

Salut, )))) Adevarat, insa nu era deranj mare pentru c-o pot vinde urgent la cata cerere e pe piata. Am vazut una cu 1000 km facuti si c-o mie de euro mai scumpa, care s-a dat pe mobile.de pronto. Insa nu va fi cazul aici pentru ca in realitate mi s-a parut incredibila. Lasa plasticul ieftin sau accesoriile scumpe, inima si sasiul fac ansamblul perfect. Unde mai pui ca e o platforma care permite orice nazbatie de customizare. Asfalt uscat frate » Post actualizat in 11 Jul 2014 16:47 Salut Man, Multumesc mult pentru urare. Materiale "cheap" pe alocuri? Corect! Insa restul e beton. Sasiul, motorul si franele sunt beton si asta conteaza cel mai mult. Daca-i inlocuiesc farul cu unul mai altfel, ceasul cu unul ca de avion de lupta, aripa fata cu una custom etc etc, obtin cu totul altceva. E versatila ca design. Eu la asta m-am uitat. La cum o sa arate peste 5 ani. Nu e o mobra de colectie, ca T100 al meu ca s-o protejez ca pe ochii din cap, ci una de toata ziua... Pretul...mda...dezamagitor de mare insa venind de la Harley mi s-a parut chiar rezonabila. Sa vezi acolo Dyna cu 18000... crom si mult spanac... Apoi, o data face omul 40... Multa bafta Frate si asfalt uscat

Buna ziua Fratilor cafegii, Luna asta trec paraul lui 40 si ma rascoleste o neliniste indescriptibila. Gata. Intru in targetul statisticilor conform carora in primii cinci ani ai decadei patru esti mai expus la infarcturi in timpul somnului mai mult ca oricand iar drept bonus, prostata se va supune unei verificari tehnice temeinice la fiecare sase luni, cam ca la taxiuri. Cand schimbi prefixul lui 3 cu 4 realizezi ca ai mai multa viata in spate de cat in fata si te gandesti serios la calitatea celei care va sa vina, nu de alta dar trebuie sa compensezi cumva, nu? Pentru unii, 40 inseamna batranetea tineretii dar pentru dei alesi, putini, nu multi, 40 inseamna tineretea batranetii si deci, un nou inceput. Vazut cu ochi maturi, mai bun, mai intens si mai plin de recompense...Sper sa fie asa. Ma rog, nu pot garanta ca si-n cazul meu va fi asa dar de partea cu recompensa, ca sa fiu sigur, m-am ocupat personal recompensandu-ma cu varf si indesat: mi-am achizitionat un BMW R nine T. Oi avea io parul si barba albite prematur, partial de varsta dar ce "p!$da ma-sii", macar sa fie asortate la ceva cool, nu? Ce cool? Subzero cool! Ca in cazul fiecarei achizitii facute pana acu, nimic n-a fost premeditat. A fost o consecinta a alinierii astrilor celesti. Doream sa-mi marchez trecerea in umbra tineretii cu ceva special insa n-aveam nici cea mai mica idee cu ce anume. Sa fie un duet cu gemene roscate? Sa ating soarele ca Icar si sa-mi organizez un echipaj de rame de 3 + 1, gemene roscate si cu sotia laolalta intr-un team working desantat? Era periculos. Super periculos. Apoi mi-a trecut prin cap sa ma uit pe mobile. Si da-i si cauta obsesia mea de atatia ani, un Norton Commando 850...si am gasit. Am gasit numai exemplare umblate serios pe ici pe colo, pe la partile esentiale si asta mi-a taiat serios entuziasmul. Singurul exemplar misto si neatins l-am gasit undeva mai sus de Scotia, pe o insula aliniata cu Finlanda, la mama dracului...Apoi, cui trimiti banii asa pe NV? Pe nevazute e super riscant si iaca cum ma perpelea inima intr-un mare fel...apoi, zic eu in barba, parca m-as juca nitel c-un Harley Sportster, un 48 mai degraba, sa-l modific nitel... asa ca m-am aruncat in sea si fuga la Harley... Odata ajuns acolo, dezamagire; nimic pe stoc, parca vreo doua, insa naspa rau, scumpe si pline de crom iar cand am intrebat de second-hand-uri mi s-a dat cu ioc. Frustrat si deprimat ca orice nativ in luna lui Iulie m-am aruncat la loc in sea si da-i inainte inspre United Motors hotarat sa intreb de un Scrambler sau de un Thruxton, oricare ar fi ele pe stoc insa cum am pornit intr-acolo, hop pe dreapta si BMW. Trag la BMW sa-l salut pe un fratior de-al meu si sa ma urc din curiozitate pe un R nine T ca sa vaz si io cum e pe dansul. Cand am ajuns acolo, R nine T de ride test era plecat la naiba asa c-am ramas cu buza umflata si daca ot n-aveam ce sa fac ma pun pe gargara cu Fratili de acolo. Si cum vorbeam noi de cat de cautat e modelul in cauza, de cat de greu se livreaza, de cat de bun e, brusc mi-au venit piticii pe creier si i-am zis sa-mi dea pe loc o proforma pentru cafeul lor ca daca tot e asa de laudat vreu si eu unul... si asa a fost. Nimic premeditat... Azi, mustrat de constiinta ca am facut asa o nebunie, mi-am luat casca si tira la BMW hotarat sa fac un ride test pe achizitie, ca sa vad si eu cum e. Total anapoda, stiu, insa asa functionez eu. Mi-au dat cheile si mi-au urat Godspeed. Fratilor, R nine T is THE SHIT!!! Nu ma mai dadeam jos de pe ea. E unfuckinbelievable!!!! Franele fata sunt extrem de puternice asa ca trebuie sa te joci cu ele c-un deget, progresiv iar cele de picior sunt, pana mea, mai bune ca alea de pe fata lui Bonnie a mea... Motorul are un cuplu incredibil, o tinuta impecabila la drum, extrem de elastic in oras, in special cu a 4-a...iar cat despre viteze, are 6. Intotdeauna mi-am dorit o a 6-a viteza pe Bonnie iar BMW-ul a oferit-o. Rulam cu 140 la ora si nu simteam nimic deranjant in piept. Pe asta nu stiu cum ma-sa au rezolvat-o cei de la BMW insa functioneaza perfect. Puteam sa-i dau si 160 si tot nu ma simteam stingherit sau speriat ca zbor de pe capra... Prin comparatie, Bonnie la 120 face de zici ca decoleaza iar la 140 esti mort dar n-o stii inca. La drum lung am testat-o cu brio asa ca m-am decis s-o verific si-n oras. In oras, ce sa zic, e incredibila. Are sound puternic din fabrica asa ca te aud toti, raspunde la maneta ca o racheta iar de strecut printre masini, desi are cilindrii aia bulbucati, se strecoara ca oricare alta. Desigur, cu atentie, insa nimic deranjant. Claxon puternic, sunet la tobe puternic, seaua confortabila, suspensia tare insa nu te rupe de sale ca Bonnie, iar imagine de ansamblu...wow! WOW este cuvantul. Am "ratat" de trei ori intrarea la BMW pentru ca nu ma mai dadeam dat jos de pe capra...Iar cand m-am dat jos prima intrebare a fost "pe cine trebuie sa sug ca s-o primesc mai repede?" GAY all the way! Mai gay ca Liberace si ca Harvey Milk la un loc. Asta e, lasam dracu tabara hetero si ma faceam Uber Gay in secunda doi numa' s-o am acu, pe loc dar n-a fost sa fie. Norocul meu a fost ca mai toti erau in pauza de masa. Acu zambesc si astept.... Numa bine

Frate Banzay!!! Long time no see... or hear! Ce mai faci omule? Da, a fost extrem de frumos insa si usor dezamagitor. Parca te doare si sufletul cand vezi cu cata lejeritate ne batem joc de noi, romanii, si de meleagurile noastre. E pur si simplu greu de priceput. Pe deoparte simti aventura pana-n maduva oaselor cand esti cu becul aprins si n-ai nicio benzinarie in drumul tau, sau cand strangi bucile in curbe gandindu-te la ce groapa cascata te asteapta dupa ce te inclini pe dreapta sau, de ce nu, la gandul ca dai peste un pod rupt si nesemnalizat... Acolo e salbaticie curata si n-ai vrea sa pierzi asa ceva. Pe de alta parte insa, cu mult cap, autoritatile ar putea pastra in niste limite acceptabile aceasta caracteristica, veghind din umbra la siguranta turismului si tratand cu atentie problema pentru ca are un potential urias de imagine pentru tara si de venituri pentru buget. Cand ai doua drumuri unice in Europa, sufleci manecile apăi te pui pe treaba si storci tot "zerul", nu? Pur si simplu e mare pacat. Poate ca se va schimba si lucrul asta candva. Eu sper. Data viitoare organizez expeditia cu mai multa grija si va fi si mai misto. Numai baieti. Fara fete! Un soi de Brokeback Mountain dar fara gay stuff si insist asupra acestui aspect. Sunt prea batran pentru rahaturi d'astea... Multa sanatate si tie Bro'. Afalt uscat » Post actualizat in 27 Jun 2014 09:54 Salut, E adevarat ce spui. Multi o cumpara ca prima motocicleta si eu ma inscriu in randul acelora. Mi-am luat permisul tarziu desi calaresc mobrele de cand ma stiu insa cum l-am luat cum am si iesit la vanatoare de armasari stiind exact ce caut: voiam o motocicleta care sa nu ma tenteze sa fac prostii, trebuia sa aibe personalitate, trebuia sa fie buna si cum sunt un anglofil, musai trebuia sa fie britanica. La un moment dat, ca orice tip la 40 cu doi copii acasa, si Harley a fost pe lista mea (la exceptii, alaturi de Kawasaki W800) insa mi-a iesit repede din cap pentru ca de aproape e prea...nu stiu cum sa descriu exact cum...are prea mult din prea multe. Prea mult crom, prea multa masivitate, prea mult plastic ieftin, prea multe figuri la dealeri si, nu in ultimul rand, fiecare dintre modele are prea mult din celealte astfel incat puse toate intr-un sir, toate seamana in proportie de 90%. Din peste 15 bucati asezate in sir la dealerul din Munchen eu am distins clar doar Sportsterul si Electra Glide, adica pe prima din sir si pe ultima. A fost amuzant. Apoi chiar daca, hai sa zicem, as mai fi fost interesat sa cumpar ceva, unul din vanzatori m-a tratat cu atata "ubersiktir" incat mi-a facut greata si am pivotat pe calcai si dus am fost, la Triumph. Bonneville T100 nu e cea mai confortabila mobra la drum lung si ti-o zic in timp ce tin pe noada o mare punga cu gheata, acum, la intoarcerea mea din calatorie. M-a rupt la dos. Suspensiile cu care vine din fabrica sunt "pure crap" si nici franele nu sunt top class asa ca am intrat in straiele proprietarului cu initiativa si am inceput sa caut upgrade-uri. M-am gandit la suspensii Hagon, arcuri fata Progressive si la discuri si etrieri Brembo ca fetita mea sa nu ma mai supere la drum lung si sa ma aduca cu bine acasa. Scobesc prin forumuri dupa tot felul de informatii utile si pana la finele anului o bag la operatie ca sa le si pot face o evaluare ulterioara. Tot la drum lung. Cate sacrificii in numele stiintei domle'! Cu siguranta ca sotia o sa ma iubeasca si mai mult. Bafta si asfalt uscat

Buna seara, Tocmai ce m-am intors dintr-o calatorie de 3 zile, asa ca baietii, si sunt super incantat. Am s-o repet cat de curand insa o s-o planific mai bine. Poze: Asfalt uscat tuturor Fratilor » Post actualizat in 26 Jun 2014 21:16 Buna seara din nou, Am fost prea succint in postarea de dinainte insa am fost silit de imprejurari. Acum revin cu detalii. Satul de rutina cotidiana am planuit de ceva vreme sa-mi corup cel mai bun prieten si sa evadam pentru trei-patru zile undeva prin tara. Zis si facut. Am hotarat ca este rusinos pentru un roman sa nu fi vizitat niciodata Transfagarasan si totodata pentru un barbat sa nu-l fi vizitat pe motocicleta asa ca am luat decizia de a indrepta amandoua scaparile si in plus, am licitat si un Transalpina. Mi-am inhamat armasarul si la 5:30 ii bateam conspirativ in geam Fratelui, incetisor, fara sa-i trezesc nevasta. S-a echipat in graba, a iesit pe usa si dusi am fost. Am luat-o pe A1, dreapta la Pitesti, inspre Curtea de Arges si...benzinarie pentru ca s-a pus pe rapait cu fulgere si trasnete. Doua ore am zguduit-o pe acolo insa nu ne pasa. Eram fericiti ca suntem pe drum si ca ne vedem visul cu ochii. Cum s-a potolit ploaia hop pe sea si da-i bataie ca eram in intarziere. Intr-un final am ajuns si la Balea, loc in care ne-am cazat peste noapte pentru ca doream sa ne bucuram de coborare a doua zi, pe soare...daca ne ajuta Al de Sus, desigur. ...s-a crapat de ziua... si ne-a fost daruita o dimineata superba, ca dupa inimile noastre insa si o veste trista ca dupa inimile sotiilor abandonate: Transalpina a fost inchisa! Dezastru. Radeam gandindu-ne la ce ne asteapta in cateva minute si plangeam ca visul legat de Drumul Regelui fusese spulberat. Ne urcam pe martoage, pornim la drum si ... Wow! Nu se poate descrie senzatia traita la vederea acelei bijuterii. Am coborat cu lacomie traseul si am trait ceva ce n-ar fi trebuit sa se termine vreodata insa cum nimic nu-i drept pe lumea asta, intr-un final ne-am oprit si apoi ne-am resemnat. Ce urma sa facem? Cum ce? Keep Walking! Mergem inspre Sighisoara si o vizitam pe indelete. Si asa am facut. Am ajuns acolo odata cu ploaia insa n-am dezarmat. Am legat martoagele, am pus mana pe camera si i-am dat bice prin oras sa-l vizitam. Cateva instantanee cu Sighisoara: Seara am socializat cu neo zeelandezi, cu turci cu germani, toti veniti sa ne viziteze tara pe motociclete si ne-am facut pulbere, cuci si alte pasari apoi am colapsat... Si cum totul are un final, si "sejurul" nostru de trei zile s-a ispravit apoi cu ploaia in spatele nostru am fugit inspre casele noastre curiosi sa aflam daca mai suntem inca insurati... Data viitoare o facem mai lata si mai lunga... Bafta

Salutare Man, BMW-ul? Frec la el. Piesele date la cromat sunt gata acusica...in "decat" 3 saptamani si jur ca nu mi-am smuls parul de pe cap cand mi s-a dat vestea cea mare. Karma are planuri mari cu nervii mei asa ca n-am ce-i face si-mi ridic palaria in fata dansei in semn de mare si adanc respect. Restul de piese date la calat, indreptat, ciocanit, chituit si vopsit vor fi gata in 10 zile... Hei, dar am vesti de la cafecito! Azi am primit telefonul mult asteptat de la chirurg care m-a anuntat ca maine trebuie sa-i duc catgut, mufe si alte alea pentru ca s-a prins de ce nu voia dansa sa porneasca in niciun chip asa ca, in ciuda vestilor de mai inainte, din cand in cand mai fac riduri si de la zambete, ce ma-sa ei de treaba... Am senzatia ca mi-am usurat motorul de 1 kg de material la cat am frecat la dansul si inca mai am pe ici, pe colo ca deh, era zbarcit rau din turnare, era lovit binisor pe colea, era ciupit de cei 76 de ani de viata...na, avea de toate pe el si eu i-am tras un botox cu smirghelul de zici ca-i fecioara, nu alta. Singura piesa care ma face sa ma cutremur de spaima la perspectiva unei frectii este chiulasa care nene, are la volume de-ti ridica parul pe cap. Dupa mine, frecatul chiulasei e un "material didactic" extraordinar de bun pentru cineva care a primit 10 ani cu executare pentru ca iti stimuleaza lent simturile tactile si in tot acest timp te indeamna serios la meditatie. Hmm, oare ce-o fi facand Becali? I wonder....

Primul Razboi Mondial si al Doilea Razboi Mondial n-au pornit din senin pentru ca oamenilor li s-a nazarit ca li s-a urat cu binele. Printre miriadele de motive formatoare de idei gresite si potential declansatoare de stari belicoase cataclismice vom gasi doua mai putin obisnuite: Felix Mendelssohn Bartholdi (3 februarie, 1809, Hamburg – 4 noiembrie, 1847, Leipzig), compozitor german de origine evreiasca si Alfred Dreyfus (n.9 octombrie 1859 - d.12 iulie 1935), capitan in armata franceza. Felix Mendelssohn Bartholdi s-a nascut intr-un ghetto. Bine, pentru tinerii de azi termenul de ghetto are semnificatii diferite. Nu, nu s-a nascut intr-un cartier rau famat ci intr-unul populat in intregime, in mod voluntar, numai cu evrei. La "incurajarea blanda" autoritatilor de la vremea respectiva, toti cetatenii evrei au fost siliti sa-si germanizeze numele pentru a se putea face un recensamant ca la carte. Ai fi tentat sa crezi ca lucrurile s-au desfasurat firesc insa n-a fost chiar asa. Daca doreai un nume respectabil bagai mana adanc in buzunar, plateai si te alegeai c-un "Friedrich"...daca nu, cine crezi tu ca se numea "Katz" (pisica), "Sechsfinger" (sase degete), "Dreifuss" (trei picioare)- si retineti numele ca nu-i intamplator- "Einstein" (o piatra), "Stein" (piatra), hmm? Ideea e ca atat "glumita" asta a functionarilor responsabili cu recensamantul precum si zgarcenia unora dintre cei chestionati la recensamant, cum avea sa dovedeasca si istoria cateva decade mai tarziu, avea sa-i coste serios pe evrei pentru ca astfel au fost identificati mult mai usor de catre nazisti. Sa ne-ntoarcem la Mendelsson. Tatal sau era bancher, Abraham Mendelssohn iar bunicul lui filosoful Moses Mendelssohn. In 1811, intreaga familie, crestinata catolic intre timp, se muta la Berlin, tot intr-un ghetto, de teama represaliilor franceze deoarece banca lui Abraham sparsese Blocada Comerciala impusa de Napoleon, actiune care salvat intr-o oarecare masura comertul Britanic. Mediul in care a crescut tanarul Felix, desi in ghetto, n-a fost unul religios ci dimpotriva, unul profund intelectual. Tarziu, spre disperarea familiei sale Felix alege sa locuiasca in afara ghettoului si sa urmeze o cariera in muzica, domeniu in care sclipea inca de mic copil. Parintii sai, natural, n-au fost prea incantati de alegerea sa insa n-au prea avut ce face si au acceptat. Tatal sau, insa, a avut o singura rugaminte la fiul sau cel rebel, si anume ca cel putin in public, acesta sa renunte la numele de mijloc, adica la Mendelssohn si sa se semneze Felix. M. Bartholdi. Cum era si de asteptat, fiul sau a refuzat categoric si de aici incepem adevarata istorisire. E de la sine inteles ca daca inca de la 16 ani Mendlessohn tinea concerte, acesta pe cand avea 27 era o persoana publica extrem de cunoscuta si o autoritate in domeniul muzical, autoritate la care mai tinerii sai contemporani cu aspiratii in muzica tindeau sa-i intre in gratii. Printre ei si Wagner. Desi cu doar patru ani mai tanar ca Mendelsson, Wagner cauta cu pasiune sa-i intre in gratiile maestrului Bartholdi care interpreta in saloanele marilor capete incoronate ale Europei insa n-a reusit ce-si propusese sub nicio forma. I-a trimis lucrari peste lucrari, printre care si "Olandezul Zburator" insa Mendelssohn nu s-a chinuit sa-i raspunda niciodata alimentandu-i astfel frustrarile mai tanarului sau fan, frustrari care s-au transformat in ura, iar ura sa in discurs, iar discursul sau s-a transformat in ideologie antisemita, dovada ca intre dragoste si ura granita-i extrem de subtire... Wagner critica in ziarele vremii ca in muzica lui Mendelssohn se ascunde un "evreism" de mare clasa si ca nimic nu-i mai respingator si mai non-german in muzica decat "lipsa de culoare si de forta"... Dreifuss... in 1890, Alfred Dreyfus, capitan in armata franceza (de origine iudeo-germanica din regiunea Alsaciana - Dreifuss) este acuzat de spionaj in favoarea Germaniei si tarat prin tribunale mai bine de 10 ani. Procesul sau a divizat societatea franceza in pro si contra Dreyfus ca intr-un final sa se descopere ca la originile tradarii sa se afle un altul, tot militar de cariera. Dreyfus este exonerat de acuzatii si reinstalat confortabil in cadrul armatei, loc in care prinde Primul Razboi Mondial... Afacerea Dreyfus l-a maniat peste masura pe Teodor Herzl, jurnalist Austro-Ungar si unul dintre fondatorii miscarii Sioniste (nationalist-evreiesti) care scrie in 1896 cartea "Der Judenstaat", lucrare in care pomeneste despre infiintarea unui stat liber si independent al natiunii lui Israel... Mendelssohn, Wagner, Dreyfus si Hertzl... un patrulater super interesant, nu?... In acele clipe, fara voia lor, un mic bulgaras de zapada se formeaza si o ia incetisor la vale... Ma cam plictisesc, nu? Azi ce mama mea credeti c-o sa fac? Exact ce am facut si ieri: frec. Frec motorul pana-l apuca pandaliile si, din cand in cand ma duc dupa colete care pica pe ici, pe colo... Asfalt uscat Zwanzigste Tag Ich bin un car de nervi pentru ca n-am primit inca vesti de la niciunul dintre medicii de familie...Nici de la care cel la care am cafe-ul si nici de la cel cu BMW-ul. Sarbatori legale lipseau tarii asteia ca in rest avea de toate. Cum ambalez motoarele sa ma inscriu la decolare, cum mi se comunica din turnul de control ca trebuie sa trag frana de mana ca vine, ba Sfanta Vineri, ba Sfantul Ilie, ba Sfantul Scaun asa ca pun'te pe Sfantu Asteapta....Ieri am fost retinut cu treaba la birou, loc unde am ramas ostatic pana pe la 8 seara asa ca (spre disperarea mea) nu m-am putut duce nici macar pentru o amarata de ora la atelier sa mai avansez nitel cu restauratul motorului. Ieri am ramas la birou pana m-am achitat de obligatiile fata de firma si azi ma duc la atelier pentru ca am un morman de foi de smirghel care se cer frecate duios de corpul de aluminiu al motorului... It's good to be the King, ha? Frumoasa expresie, Mel Brooks sa traiasca... ... Mi-e sila de partea asta cu frecatul aiurea de motor, in special cand incheietura mainii drepte inevitabil ma doare de ma tavalesc la sfarsitul zilei insa schizofrenicul din mine nu-mi da pace si ma obliga sa-mi duc misiunea pana la sfarsit. I-am eliminat toate imperfectiunile pe care le avea inca de la nasterea sa din matrita de nisip, apoi i-am oblojit aproape toate cicatricele dobandite in cei 76 de ani de existenta, i-am tras un botox de zile mari cu smirghel grit 80 si grit 240 iar acu trec la grit 600, 800, 1000, 1200, 2000, insa trecerile astea sunt mult mai usoare pentru ca greul a fost trecut cu brio cu primele doua care au fost de-a dreptul CRI-MI-NA-LE!... Au ramas cateva cicatrici pe care n-am puterea sa le elimin sub nicio forma deoarece sunt adanci si trebuie oblojite prin sudura si sa fiu sincer nici nu prea vreau; dupa mine, ranile alea ii dau panaș, stil, clasa, istorie...asa ca raman. Piesele curg incetisor ca apa la robinetul stricat si ma scot din pepeni. Mi-ar fi placut sa vina odata toate ca sa termin cu balciul dar asta e situatia si ii fac fata cu demnitate, zic eu. Ieri mi-a venit "moțoflenderul" din capul schimbatorului de viteze desi asteptam cu sufletul la gura 34 de piese mici si mai mari, garnituri etc. L-am privit descumpanit, l-am ridicat in dreptul ferestrei ca sa-l examinez mai atent apoi am ridicat din umeri si i-am facut vant in coburul Triumph-ului ca sa-l duc la atelier. "Koi"-ul ala mic m-a costat 16 Euro cu tot cu shipping. Mda... Azi poate sunt mai norocos si primesc ceva mai consistent. De plictiseala am sa fac lista tuturor suruburilor, piulitelor si saibelor de care am nevoie si o sa incep vanatoarea lor pe net pentru ca ce am primit io pe mobra ori arata naspa rau si nu mai pot fi recuperate, ori sunt dintr-o alta poveste si nu bat cu originalele de niciun fel. Farul... farul pare ca e original desi am avut indoieli cat cuprinde inca de la inceputul proiectului. Deunazi am vizionat un clip pe "IUTUB" cu un rusnac care ne povestea cate-n luna si-n stele, in chirilica desigur, despre BMW lui тридцать пять si ce vaz io in capu' mobrei lui? Printre altele, un far ca al meu. Era un BMW R35 wehrmacht version, cu optiuni deluxe ca, par example, sea imbracata in piele de profesor cu nume non german, multiple cruciulite la ghidon din oase de rus capturat la portile Stalingradului si multe alte asemenea minunatii stil einz-zwei-rococco, atat de specifice perioadei. Iar asta mi-a amintit de un banc funny: 1940. Berlin. Intr-o pivnita stau ascunsi de teama nazistilor in jur de 30 de evrei. La un moment dat se aud batai puternice in usa. -Cine e? Intreaba intr-un final unul dintre ascunsi -Oameni buni! raspunde cineva de dincolo de usa -Pai...si cati sunteti? ...nu de alta, dar Oy! aici e inghesuiala mare! striga unul dintre cei ascunsi ....se asterne un moment de tacere apoi se aude raspunsul de dincolo de usa: Fünf !!! Sinistru, dar funny... Hai ca ma duc la frecat. Pe mai tarziu. Asfalt uscat De ce am ales sa iubesc motocicleta? Inca de cand eram un mucos de 5-6 ani, obisnuiam sa ma zgaiesc pe geamul tramvaiului cu mare respect la cei care aveau curajul nebunesc de a se deplasa pe masinariile alea fantastice cu doua roti si visam ca intr-o buna zi o sa pot face si eu acelasi lucru. Si ca incepand din aceeasi sfanta zi, eu voi fi la fel de frumos si de barbat ca Gigi, vecinul a carui gard era lipit de al meu. Gigi era un tip bine, la vreo 25 de ani, inalt si bine facut, cu alura de actor de filme politiste americane, brunet, cu barbia voluntara si c-un chip patratos in mijlocul caruia trona o mandrete de mustata deasa si frumos conturata, incadrata de doi favoriti stufosi. Era finele decadei 7, secolul trecut si, deh, dupa standardele vremii Gigi era un tip cool. Era neinsurat si nici n-avea de ce pentru ca era foarte cautat de gagici. Dupa mine, Gigi era cel mai fericit om de pe planeta iar eu urma sa fiu ca el. El n-avea masina, sau cel putin nu stiu eu sa fi avut vreuna pentru ca vesnic il vedeam plecand si venind acasa cu o motocicleta, o Mobra neagra, nou-nouta, pe care o ingrijea cel putin de doua ori pe saptamana spaland-o meticulos pana sclipea in soare. Spaland-o, am zis? Vorbesc prostii. Mangaind-o mai ceva ca pe o femeie, iar eu il asistam cu religiozitate, descult si in chiloti, cu jegul de trei degete intins pana la genunchi intinzandu-i ba galetusa cu apa, ba buretul, iar cand ma ruga sa-i dau drumul la cismeaua din curte, lasam totul din maini si alergam ca nebunul sa-i fac pe plac. La final, dupa ce-o stergea bine c-o carpa, drept rasplata ma ridica si ma aseza pe mobra si ma lasa sa ma joc de-a motociclistul cateva clipe. Stateam intins pe rezervor cu mainile imprastiate pe ghidon si cu degetele de la picioare rasfirate in toate zarile visand ca sunt ca el. Era un delir!. Nu ratam niciuna din sedinte. Era ritualul nostru, al barbatilor bine, pentru ca vedeti voi, intovarasindu-ma cu vecinul meu, noi imparteam totul ca de la egal la egal; faima, glorie si barbatie...asta pana ma striga mama sa vin urgent acasa. De ce am ales sa va povestesc toate astea? De doua zile ma tot gandesc de ce iubesc atat de mult motocicletele si caut cu inversunare raspunsul la intrebarea asta pentru ca pur si simplu nu-mi da pace. Inima incepe sa-mi bata cu bucurie in piept imediat ce incepe ritualul plecarii la drum; bag cheia in contact, asez casca pe cap apoi o leg, trag manusile pe maini, incalec seaua si pornesc bestia iar la simplul auz al motorului care se trezeste la viata simt ca odata cu el am inviat si eu. De fiecare data cand plec la drum cu motocicleta simt aceeasi uriasa fericire si de drogul asta nu ma mai satur pentru ca noi, oamenii, nu-i asa, suntem predestinati sa cautam fericirea de la nasterea noastra iar cautarea se incheie numai odata cu trecerea in nefiinta. Vineri dimineata pornesc inspre atelier. Nu la prima ora, pentru ca doream sa evit legiunile de mamici psihopate sau pe intarziatii care se lupta sa ajunga la timp la servici, ci plec pe la ora zece fara ceva. Drumul era relativ gol, soarele ardea placut iar asfaltul curat ca-n palma asa ca nu aveam motive sa ma ingrijorez de nimic. Acum rulez pe banda a doua a strazii savurand din plin frumusetea diminetii planuindu-mi ziua iar in clipa urmatoare ma trezesc azvarlit in cosmarul oricarui motociclist ... O masina tasneste ca dementa din spatele meu, de undeva ca venita din cer, alege sa-mi rateze milimetric coburul stang al Triumph-ului (cel putin asa am perceput eu depasirea sa) trece pe langa mine infiorator de aproape, imi taie calea la mustata, ajunge pentru o secunda-doua in fata mea iar intr-un final trece pe banda intai si dispare printre celelalte masini. Soferul masinii aleia gonea de parca viata sa ar fi depins de asta. Este foarte greu de descris ce flash-back-uri am trait in milisecundele alea cand, pentru o clipa, mi-am zis ca am pus-o. N-aveam viteza mica, dar nici exagerat de mare. Rulam cu 70-80 km/h iar de ce e in stare viteza asta sunt deja informat pentru ca inca mai trag ponoasele. Era suficient sa ciupeasca frana si eu ajungeam instantaneu pe bancheta lui din spate. Am retrait toate durerile pricinuite de accidentul patit anul trecut, de lunile de nesomn si de operatiile indurate...Am retrait spaimele de a muri scurt si fara de noima din pricina altuia, fara glorie, intr-o banala zi ca oricare alta data de bunul Dzeu. Viata mi-a fost pusa chezasie absolut gratuit. Si, culmea culmilor, iarasi, intr-o zi de 13 ca si-n Septembrie trecut. Mi-am luat niste pietricele in gura, niste praf in ochi apoi s-a asternut linistea. In acele clipe am crezut ca asta mi-a fost Marea Calatorie si ca urmeaza socotelile cu Al de Sus insa 50m mai incolo, credinta mi-a fost inlocuita de o puternica sete de sange care pe loc mi-a si devenit Religie. Fac la stanga la primul semafor si ce-mi dau ochilor sa vada? Aceeasi masina care facand alte doua depasiri de groaza agoniza ca balena esuata intr-un mare ambuteiaj. Sprinturile ei erau scurte dar suficient de demente cat sa alunge celelalte masini in stanga si-n dreapta tot asa cum vaca alunga mustele fluturandu-si coada in toate directiile. Tasnesc din spate, depasesc cu rapiditate pe toti cei din fata mea, blochez calea masinii, cobor de pe mobra, apoi plin de ura si fara calcule savante facute in prealabil ma indrept inspre sofer caruia incep si-i .......................................... Apoi, descarcat de furie il injur de toti Dzeii, de familie incepand de la facerea Lumii incoa, ma urc pe motor si plec fericit ca mi-am facut dreptate. Embrionului de Asasin i se administrase o lectie pe care n-o va uita prea curand. La inceput am fost mandru insa mandria a lasat treptat locul regretelor si acum ma simt rusinat de n-aveti idee. N-a fost deloc civilizat iar acela nu sunt eu. Nu pot fi eu. Eu stiam ca sunt pustiul de acum 35 de ani care, simplu, visa sa fie fericit pe doua roti. Achtundzwanzigsten Tag... Joi i-am vizitat pe cei in grija carora am lasat BMW-ul la aliniat rotile si indreptat sasiul si am inspectat evolutia proiectului. Nu m-au dat pe spate, e drept, insa la rugamintile mele au promis ca se urgenteaza treaba si ca vor termina repejor ceea ce s-au angajat sa faca, inclusiv sa-mi cromeza piesele si sa-mi vopseasca ceea ce e de vopsit. A fost o vizita multumitoare, per ansamblu. Apoi m-am intors la atelier si am continuat sa fac ceea ce promisesem mai demult, adica sa frec motorul pana-i dau sangele prin pori si incep sa ma apropii de rezultatul cautat. Luni seara poate ispravesc cu dansul si pun niscaiva poze p-aciulea. Asfalt uscat si numai bine tuturora.

Multumesc de urari. La fel si tie. Mi-ar placea mult sa ma intalnesc cu Frati pe la intrunirile de gen. Am un prieten de peste hotare, fost organizator M.A.N. care mi-a pomenit de eventul asta (el venind in fiecare an) si cred ca anul asta o sa incerc si eu marea cu degetul. Sa dea Domnul... si Doamna mea, desigur. )))))) ... Asa e! Si mie, jur! Sunt 100/90 x 19, Dunlop wide whitewall pentru Harley. Pentru ca Doamna de Fier e pana la capat o Doamna, nu i se cuvenea sa defileze pe sosea cu "crocsi" militari asa ca am dat fuga la Harrods de unde i-am achizitionat o pereche de "Louboutin" cu tocuri de 19 si cioarapi cu jartiere albe pentru a o ajuta sa-si puna in evidenta supletea gambelor intr-un mod cat mai sexy, ce pana mea... Ea inca nu stie de surpriza pentru ca e la cosmetica unde face "proceduri" cu cala pentru indreptat si calibrat, masaj anticelulitic cu barosul pentru rectificare unghiuri, "impachetari" cu sprit-chit si altele, mani-pedi cu oja neagra si alte rahaturi d-astea, torturi medievale specifice pe care femeile pretind ca le suporta numai si numai pentru noi iar cand colo, in realitate, ele le fac pentru ai pacali pe altii altii cum ca vezi Doamne, asa ar arata dansele in chip natural ... apropos, ca tot spusei ceva de cosmetica, cred ca "ochiul" dansei nu este cel original...farul nu bate cu nimic din poze sau din carti si ma arde rau de tot. Ce ma-sa sa fac? Un far e criminal de scump iar achizitionarea dansului cu tot cu tahometru m-ar arunca din bugetul deja socotit si parasocotit. Hmm...cred ca-l las pe ala gata gasit pe dansa si mai deliberez o perioada ca sa vad daca-mi trec framantarile si daca nu si nu, atunci, asta e, il cumpar si p-ala si termin balciul. Acu ma pregatesc sa plec la atelier unde ma asteapta un smotru de zile mari cu motorul. Bafta

Salut, Ma plimb, ma plimb. Mai putin ca altadata cand faceam cel putin 100km/zi, dar asta pentru ca locuiam la 40km de Bucuresti si din start ardeam 80 numa' ca sa plec si sa ma-ntorc acasa. Dupa accident mi-am luat un apartament in oras pentru ca trebuia sa bifez doua vizite pe zi la spital si asta timp de trei luni...basca si cu permisul suspendat "pentru cercetari". Asa ca acum ma fatai prin oras si ma minunez ca n-am facut mai mult de doua plinuri intr-o luna ceea ce era de necrezut acu un an...deh. Pana una-alta am deja doua operatii facute si mi-am amanat o a treia pentru la iarna ca doar n-o sa stau sa ma uit la altii cum se dau pe doua roti, nu? Mi-am pregatit o iesire de trei-patru zile pe Transfagarasan si pe Transalpina asa ca-mi scot io parleala cumva, asa, ca baietii. ...Iar despre celalalt subiect, un mare Da. E frumos sa redai viata unei bijuterii atat de fine cum e R35...pur si simplu nu merita sa se piarda la groapa de gunoi. Motocicleta asta "astenica" de doar 350cc mi-a repus un mare zambet pe chip si m-a cucerit cu farmecul ei aparte de n-am cuvinte sa-ti explic. Ii voi oferi ce e mai bun pentru ca ma face sa ma simt mai viu ca oricand. Abia astept s-o vad paraind falnica pe drumurile noastre... cafe-ul e la un ubermecanic iar Boniie e vie si mai frumoasa ca niciodata pentru c-am reparat-o imediat ce am putut strange in mana o cheie fixa. Cu Bonnie plec sa vagabondez prin tara. Numai bine, Man si numai drumuri uscate si fara de taximetristi! Bafta By the way....mi-au venit si incaltarile

"Weißwurst ist eine Brühwurst aus fein gekuttertem Kalbfleisch (heute auch Schweinefleisch), Schweinerückenspeck und Gewürzen. Weil das Brät nicht mit Nitritpökelsalz sondern mit üblichem Kochsalz gewürzt wird, hat sie eine helle grau-weiße Farbe." Gute Appetit ....................................................................................................................................... Zehnten Tag. Azi am dus cafe-ul la doktor loc unde l-am si lasat pentru o perioada nedeterminata pana i-o gasi buba la fire. Ideea e ca o sa-i smulga toata instalatia si o sa-i croiasca una de la zero dupa specificatiile originale. Punct. O sa vad ce o sa iasa ca sunt tare curios... Intorcandu-ma de la Herr Doktor m-am apucat de curatat si de sablat piese de motor pentru a le reda stralucirea de altadat asa ca nu prea am ce povesti. Poate maine. A! Era sa uit...am ridicat si piesele externalizate acu trei zile asa ca de azi inainte trebuie sa gasesc un vopsitor tzatza. In rest, astept. Verdammt! Tschüss Prima piesa sosita... For Your Eyes Only - MI5 5 Noiembrie 1938 - Strict Secret - Raport MI5 Catre Cabinetul Majestatii Sale condus de catre Lordul A. Neville Chamberlain. "Dear Sir, ca urmare a vizitei intocmite de catre Dvs in dubla calitate de emisar si de negociator special al Majestatii Sale, King George VI la "Conferinta de la Munchen privind Politicile de Securitate" tinuta in data de 25-30 Septembrie 1938, semnata in data de 30 septembrie, dar datata 29 septembrie din motive care ne depasesc, agentii nostri din teren au reusit sa obtina informatii noi cu privire la reactiile autoritatilor Naziste privind rezultatele acordului. Atfel ca, prin metode care tin de specificitatea muncii de teren ale MI5, agentul, pe care noi il vom numi aici, din considerente ce tin de securitatea nationala, Big. Dick a luat contact cu agentul dublu de sex feminin, nume de cod A. Lotta Fageaina care a reusit sa sustraga pentru noi coala de hartie pe care Adolf Hitler nota ideile exprimate in scris in timp ce Prim Ministrul Majestatii Sale George VI tinea discursul preliminar semnarii Acordului privind Politicile de Securite. Agentul Big. Dick a intrat in posesia hartiei, a aplicat tehnici evazive de calatorie prin teritoriu considerat potential inamic, a traversat astfel Elvetia, tot teritoriul Frantei, a ajuns la Calais port din care s-a imbarcat pe vasul de pescuit A. Hole, vas al "pravaliei" daca ne permiteti un asemenea limbaj, ambarcatiune care odata ajunsa la mijlocul Canalului Manecii a facut jonctiunea cu submarinul Falus al Amiralitatii Majestatii Sale, ambarcatiune care l-a transportat in siguranta pana la Dover, loc de unde a venit cu acceleratul de Londra, cel de 12:22. Odata ajuns la Londra, agentul a predat hartia obtinuta care a fost trimisa cu urgenta catre serviciile noastre de traducere care au redactat-o cu prioritate in limba engleza pentru a fi evaluata in acord cu importanta pe care o si prezinta dealtfel. Mai jos aveti traducerea, 5 fotografii ale desenelor anexate la dosar cu desene si scheme (toate interpretate) extrase de pe notitele lui Adolf Hitler. For Your Eyes Only - "Dieser Chamberlain ist ein kompletter Idiot. Im März werde ich sowieso Prag einmarschieren...Er wird nicht richtig verdauen sein Morgen Pudding und ich werde am Krizik Brunnen pissing werden" - trad: Acest Lord Chamberlain, Prim Ministru al Majestatii Sale George VI, om pe care il respect profund, este usor naiv. In Martie oricum atac Praga. Nici n-o sa-si mistuie bine pudingul de dimineata ca eu o sa ma ...hmm usurez... in fantana Krizik." ... continuam cu citate din sursa... "Großbritannien ist "dekadent" und es fehlt die Willenskraft, um das Britische Empire zu verteidigen " traducere: Marea Britanie este decadenta si ii lipseste puterea de a apara Imperiul... "Deutschland Rulz!!!"... Traducere: Germany Rules... Lordul Halifax ne-a mentionat ca paragraful scris ingrosat cu cerneala albastra din care spicuim expresia "arschloch" (gaoaza) mentionata langa cea a Primului Ministru Chamberlain a fost remarcata chiar de dansul in timp ce Hitler ii zambea emisarului nostru dupa care, mentioneaza Lordul Halifax, Hitler a continuat atat cu alte remarci in scris, unele legate de umbrela Lordului Neville Chamberlain, precum si cu niste desene extrem de grafice si de sugestive (anexa 1) cu privire la "fundul Lordului"... Desenele din Anexa 2 ne arata un Himmler aplecat sub biroul dictatorului prestand diverse...Mussolini asezat fara pantaloni intr-o sticla de Limoncello, I. V. Stalin penetrat de catre o cizma germana, Roosevelt asezat c-o casca pe cap intr-un carucior de invalizi cu dungi racing pe scaun si cu ochelari de pilot de aviatie pe ochi in timp ce "goneste" catre o covata lasand in urma sa dare de material organic... etc Schema din Anexa 3 ne arata un falus indreptat catre Franta si inca unul indreptat catre Rusia Sovietica. Schema din Anexa 4 ne arata un alt falus indreptat catre sanii voluptuosi ale unei anumite Helga, identificata de noi ca fiind o crasmarita din Munchen pe care o curteaza un fermier pe nume Fritz, fermier care si-a cumparat de curand o motocicleta BMW R35 de care este tare mandru. Ambii subiecti sunt tinuti sub observatia noastra. Schema din Anexa 5 ne arata instalatia de gaze ale unui cuptor de pizza, de mari dimensiuni, cuptor pe care agentii nostri din teren il cauta asiduu pentru a se infiltra intr-ansul in calitate de bucatari. In acest scop ei au fost instruiti 6 luni in artele culinare chiar la Roma iar, odata identificata pizzeria, cu recomandarile pe care le-am obtinut noi suntem ferm convinsi ca vom culege toate informatiile de care avem nevoie" Cu respect, Al Dvs Comodor Ess. Ad. B. MI5 intelligence ............................................................................................................................................................... Eleventh day.... Good Day Sirs, Cadrul si restul pieselor au fost duse cu mare pompa la vopsitor si la cromare. Trebuie sa astept in jur de 10 zile pana voi fi sunat sa le ridic...deci, am intrat in linie dreapta cu proiectul. Azi au venit si o parte dintre piese, insa lipsesc doua dintr-un colet: manetele. LE-am frecat ridichea si acu le astept intr-altul pentru ca, nu-i asa, tot aveam putine colete de asteptat. Mi s-a raspuns ca pleaca cu un al doilea... Arschloch! Ma voi concentra pe motor. See you later Gents Buna seara Domnilor, Povestioara de dinainte este una cat se poate de reala si a fost extrasa dintr-un articol din "The Telegraph". Ma rog, faza cu desenele si cu Helga nu, dar cine poate baga mana-n foc ca n-a fost asa, ha? Exact. Apoi, eu cred ca povestea mea e mai cool. De maine incepe faza pe care personal o urasc din toti rarunchii: asteptarea. Asteptatul pieselor comandate; asteptatul cadrului de la vopsit; asteptatul pieselor date la cromat etc...apoi, inabitabila asteptare ulterioara dupa piesele care au fost omise in mod deliberat la primele comenzi sau care se vor cere imperativ dupa inceputul montajului final... Asteptatul nu e punctul meu forte insa inteleg ca este parte a oricarei intreprinderi de gen. Asteptarea este o virtute, nu? Asfalt uscat "Daca trebuie neaparat sa-ti exprimi opiniile, rogu-te, spune-mi doar lucrurile in care crezi cu adevarat. Am destule indoieli proprii chiar si asa." Johann Wolfgang von Goethe Zwölfte Tag Buna seara. Am sablat, am slefuit cu flexul, am slefuit cu mana si am transformat in Apoi m-am apucat de motor pe care l-am luat la peria de sarma pana am curatat aluminiul de oxizi apoi mi-a venit ideea sa merg un picut mai departe... rezultatul o sa fie interesant. Am mai vopsit cate ceva si am ridicat trei colete. Pe maine. Asfalt uscat, Gents

Stima si respect pentru toti si ceva in plus (de bine) iubitorilor de Triumph, Am trecut pe aciulea sa va salut. Numa bine

"Julia: O Romeo, Romeo – Warum bist du Romeo? – Verleugne deinen Vater und entsage deinem Namen – oder wenn du das nicht willst, so schwöre mir nur ewige Liebe und ich will keine Capulet mehr sein. Romeo: Soll ich länger zuhören, oder auf dieses antworten?" Wilhelm Scheksspier Der Neunte Tag In "das tages" raport se pot trece in revista nenumarate progrese "mit unsere project" datorate in exclusivitate excelentei superioritati a rasei ariene in absolut "alles" domeniile. Totusi, daca prin absurd incercam o comparatie cu proiecte similare initiate de "der untermensch" de pe restul meleagurilor, descoperim cum acestea, inevitabil esueaza lamentabil din motive lesne de inteles si mai ales foarte important, toate esecurile acestora sunt argumentabile stiintific de catre unsere Doktor de Unitate in mai putin de 5 minute cu un simplu bat la tabla in timp ce mesteca un mar. Dupa cum mi-am si notat in caiet, acesta sublinia analizand toate celelalte rase din punct de vedere antropologic und antropomorfic ca motivele sunt nu mai multe de 7 la numar: simpla inferioritate, lipsa de disciplina, trasaturi faciale inestetice, consumul de tarie, pistruii, desfraul iar peste toate troneaza eine komplett dezorganizare. Gut! Also, sa incepem cu sablatul cadrului: "unglücklich" aici avem usoare intarzieri cauzate evident de "ein komplett sabotage" pus la cale de nenumaratii fosti proprietari, toti in mod cert "juden", care avand stiinta de excelenta designului nostru au decis sa intreprinda actiuni subversive prin care sa afecteze valorile dinamice ale BMW R35 prin adaugarea de multitudini de straturi de vopsea si de chit, ingreunand astfel in chip marsav motocicleta si umpland de ocara Mareata Natiune Germana. Facand "eine einfache Berechnung" consider ca prin acest act deliberat de sabotaj, motocicleta a castigat cel putin 4kg si minimum intre zwo und vier Millimeter in latime, und das ist de neacceptat deoarece performantele BMW R35 scad dramatic atat prin marirea masei cat si prin rezistenta la inaintare. Astfel, sablatul care era estimat sa dureze maxim cateva ore, acum incheie o a doua zi si se preconizeaza ca va dura pana maine pe la orele 14 ceea ce ne da peste cap planurile. Stim ca vom recupera pe parcurs inmiindu-ne eforturile asa cum ne-a invatat unsere Fuhrer. Heil! Der motor. Azi am ordonat ca jumatate din motor sa treaca disciplinat prin urmatoarele Etappe dupa cum urmeaza: dezansamblare finala (suruburi, saibe, capace und restul de nimicuri), trecerea pieselor in cauza, una cate una, prin baie de disincromotor, eine frection cu peria de sarma pana va plange minereul din compozitia lor, eine duș cu apa rece, eine sedinta mit aer comprimat pentru uscare, o degresare impecabila, uscare cu aer comprimat, vopsire in trei maini la interval de 10 minute und odihna peste 12 ore. Ja wohl, sehr schon!!! Der rezultat ist wunderbar! Maine voi trece si cealalta jumatate prin acelasi tratament si nu-mi va ramane decat sa astept garniturile si restul de piese comandate care traverseaza Europa in chip rapid asa cum noi am traversat Belgia in drumul nostru catre Paris... Piesele pentru cromare sunt stiintific catalogate si stau cumintele sa le vina randul. Cu elan si multa incredere in ziua de maine, va saluta Hauptfeldwebel Essad Bey. gute Nacht

Frate, salutari si ridicari de palarie Ce sa-ti zic... Vine cu niste recomandari betonate si armate cu fier de 21 asa ca nici nu-mi pot imagina c-ar fi mai putin bun decat se zice despre el. Azi i-am vizitat atelierul si m-a impresionat cu toate motocicletele alea imprastiate peste tot eviscerate de ti se facea parul maciuca in timp ce el valsa elegant printre ele... Instinctul nu-si pera bate joc de mine iar azi m-a calmat intr-asa hal incat am acceptat neacceptatul: sa-mi scot cafe-ul din atelier si sa-l duc la el pentru cateva zile... Nici nu visam asa ceva. Lasa-ma sa trec Rubiconul si daca iese cum trebuie "alea iacta est" va dau de stire Bafta Mersi de urari... Stiu, in germana suna ca dracu dar pana nu-i Fräulein Concita Wurst a mea gata, cu bigudiurile scoase si cu rochia de bal pe dansa, nu-i vorbesc romaneste c-o sperii... O alint ca sa se simta in largul ei, pupa-o-as in supape s-o pup, ca de cardan nu indraznesc sa ma apropii...

"Fabienne: Wessen Motorrad ist das? Butch: Es ist ein Chopper, Baby. Fabienne: Wessen Chopper ist das? Butch: Es ist Zed ist. Fabienne: Wer ist Zed? Butch: Zed ist tot, Baby. Zed ist tot."... "Die Pulp Fiktion" Achte Tag. Wunderbar... Am dus piesele la sablat. Sunt 18 la numar. Daca vin mai multe inapoi inseamna ca am o mica problema asa ca strang din buci si ma uit in sus inspre Walhalla. Draga mea Eisen Mädchen e la mani pedi ca sa se faca giugiuc iar diseara se intoarce la mine in brate ca s-o pregatesc pentru dat cu oja si altele, frumoasa lui tati... Maine duc cafe-ul la un electrician care a reusit sa-mi puna un zambet pe chip cand m-a asigurat ca mananca pe paine instalatiile de gen asa ca azi mi s-au aliniat toate planetele ca bilele pe masa de biliard, nene... ca puse cu mana. Sper sa fie asa cum m-a asigurat. Pe mai tarziu, cu poze cu tot. Asfalt uscat!

Salut Corect. Eticheta de "cafe racers" a fost atarnata in chip zeflemitor de catre ziarele britanice tuturor tinerilor motociclisti ai acelor timpuri pentru ca literalmente alergau motoarele de la o cafenea la alta pana se ispravea un disc din vinil cu Buddy Holly sau Elvis, nu conteaza. Ideea era sa castigi gonind "tigaile" la viteze de peste 100 mile/ora, adica "o tona" de unde si porecla de Ton-Up boys. Adevarul e ca nimeni nu s-ar aventura sa calatoreasca mai mult de cativa km/zi pe un cafe adevarat pentru ca si-ar asigura un drum constant la farmacii pentru a-si obloji fisurile anale care s-ar casca precum crevasele, ca sa nu mai pomenesc de rinichii care te-ar ura din tot sufletul lor... Bafta si Asfalt Uscat!

Der Sechste Tag... Guten Abend meine Herren, Meine Projektarbeit marsaluieste in pas vioi asemeni maretei Armate Germane in drumul ei catre Stalingrad...ma refer la dus, ca la intors stim cu totii cat de frumos si de strategic se mai replia dansa, cu calcaiele la ceafa si cu colbul ridicat in spate...Ma rog, das ist unwesentlich, important e ca azi am facut die Grosse progrese. Am pus mana pe farul bulit fix in crestetul dansului unde prezenta urme clare de "turteala" cauzate (posibil) de greutatea bucilor Helgai, eine "kleine" Mädchen de 109kg, tip Bierfest, fata pe care Fritz a carat-o pe ghidonul BMW-ului in goana sa disperata s-o babardeasca undeva intr-o capita construita regulamentar (diam 3,8 x h 5,2m) aflata pe pasunea din spatele casei sale. Ja wohl. Trebuie sa mentionam ca, spre exasperarea celor doua vaci Milka primite de la muma-sa inainte de a se prapadi, Fritz nu era la prima sa abatere cu Helga deoarece drept marturie sta si aripa din spate care s-a evazat nefiresc catre exterior probabil carand-o pe biata fata pe scaunul pasagerului intr-o aventura similara...e de prisos sa mai mentionez ca seaua a si cedat dealtfel, nu?. Asta trebuie sa se fi intamplat ca altminteri nu-mi pot explica cum de naiba a reusit careva sa turteasca aripa spate, farul si rama groasa din otel pe care se sprijinea panza de camuflaj. Intrigant...Ma rog. Sa continuam. Deci farul... L-am desfacut piesa cu piesa apoi l-am dezmierdat cu sute de lovituri de ciocan pana l-am readus la o forma acceptabila pe care poimaine urmeaza s-o sablez, s-o mai bat nitel, s-o sudez pe ici pe colo apoi s-o dau la chituit si vopsit. Imbatat de succesul obtinut cu farul, m-am infipt cu baioneta la arma si in oglinda farului, damblagita la randul ei, oala pe care am gatat-o chiar elegant in aproximativ 10 minute. Incantat si inaripat m-am aplecat spre corpul cilindrului, care era tratat deja si care statea cumintel, si i-am tras "o vopseala" de zile mari... "Mein Gott, ich bin so eficient", mi-am zis io in barba apoi m-am apucat sa sortez piesele pe caprarii dupa cum urmeaza: gramada unu e pentru sablat, gramada doi e pentru cromare usoara iar gramada trei este pentru dat la curatat, spalat, frezat si vopsit. Ja wohl meine Herren, externalizez din treburi pentru ca mana mea dreapta nu e 100% recuperata si ma doare de fac "der clabuci" la gura dupa ce o fortez mai mult....si apoi mai castig timp pentru altele. Mi-am pastrat cateva chestii delicate pe care o sa le sablez personal. Asadar, poimaine sablez tot si apoi la vopsitor. Vopsitor. Trebuie sa gasesc un vopsitor bun de tot... Auf Wiedersehen und pe maine Inainte si dupa.. Der Siebte Tag Gutte-m-as si nu am cui/ Gutte-m-as fix codrului Buna seara, Azi m-am plimbat prin oras si apoi am stat pe curu-mi. Cu folos, e drept. N-a fost o zi chiar monotona pentru ca principala mea preocupare in prima parte a ei a fost sa prestez slalom urias printre norii negri si incarcati care se fataiau haotic in salturi uriase dintr-un cartier intr-altul, prin toata capitala, ca sa ne puna pe jar ca poate eram prea linistiti in trafic. Intr-un final, incoltit de ploaie din toate directiile, am capitulat si m-am adapostit la biroul firmei unde asezat in fata calculatorului m-am pus cat se poate de serios pe documentat in vederea achizitionarii restului de piese trebuincioase tinerelei mele; ei bine, a fost un efort titanic pentru ca una la mana, nimeni nu vinde toate piesele de la A la Z si, chiar daca le ofera de principiu, nimeni nu are pe stoc toata lista si, doi la mana, nu stiam sigur ce caut pentru ca literatura tehnica pe care o posed e cel mult orientativa asa ca am asudat din plin facand pe Poirot. Am cautat piesa cu piesa, dupa poze de pe net, dupa diverse carti pe care le posed despre mobre istorice, dupa naiba sa ma ia, fiecare dintre piese ba dupa denumirea din catalogul downloadat de mine, ori dupa denumiri pescuite de pe forumuri din engleza si traduse in germana, asa ca nu-i de mirare ca am avut parte de tot felul de surprize; ori iesea ce cautam dar vanzatorul respectiv nu le avea pe stoc, ba ma trezeam cu nus'ce piese de autoturism BMW, ba ma pomeneam ca ma zgaiesc la Dzeu stie ce masinarii industriale. Si ca sa fie frumos de tot, printre toate cele descrise mai sus, un click aiurea si umpleam din senin ecranul urias al calculatorului meu cu fofoloance in bikini, toate tolanite, dupa criterii criticabile din punct de vedere anatomic daca nu estetic, pe tot felul de capote de masini. Toate tunate.. si ele si masinile... ce mai, eram terminat nervos si basca ma alesesem si c-o mandrete de erectie. Dupa trei cafele beute langa un pachet de tigari, plimbari pe Ebay.de/.co.uk/.com, site-uri din Polonia (!!!) si altele, in sfarsit dau de Jackpot, fratilor. Un site cu denumire total anapoda, care nu iesise neam la niciuna din combinatiile de cautare ce continea "BMW R35", sprinteaza ca ogarul in cursa de-mi umple ecranul, iar asta numai dupa ce dau intr-o doara un click pe o poza fasaita cu o piesa pe care o cumparasem de pe Ebay in prealabil. Nu-mi venea a crede ochilor cate putea avea omuletul ala...de toate! Mi-am suflecat manecile si da-i si lupta cu zecile daca nu cu sutele de repere, cu cardul, cu tigarile care se fumau singure in scrumiera s.a.m.d. pana mi-a dat cu "hai sictir" Mister Paypal, arza-l-ar focu' de bagabont, care m-a anuntat "caKAPUTT" cu banii. Asta ca sa ma dispere, nu alta. Aici un 0,1 euro, dincolo un 3,56 euro, ba 9,88, "decat" 22,15 euro si tot asa pana m-au executat de peste 3000 de roni. Cum pana mea, nu stiu! Si nu's cum dracu, dar am ramas si dator c-o factura pe care maine trebe musai s-o achit ca altfel ma fac de kakao. In urma genocidului financiar mi-am luat o gramada de garnituri si simeringuri si alte starpituri de piese pe care nici nu visam ca ar sta pe mobra mea pentru simplul motiv ca la receptia ei lipseau cu desavarsire si...un singur cauciuc din doua... De al doilea n-am mai avut bani asa c-am ramas ca idiotul intr-unul singur. Iar farul...hmmm...ce sa zic de far...ideea e ca trebe musai sa-l fac sa functioneze ca nou pentru ca altminteri e doar 500 euroi plus transport iar tahometrul, daca nu reusesc sa-l pun pe picioare, sigur imi trage o clisma de doua sute de euroi... Geșeft, nu gluma...Trecand peste asta, in clipa de fata sunt un car de draci pentru ca daca dadeam de site-ul asta mai devreme acu asteptam fix doua colete mari in loc de peste 15 marunte sau cate dracu or mai fi acum ca ma si ia cu ameteala daca ma gandesc sa le numar. Pana mea, o sa-mi deschid propriul oficiu postal. Fick dich viata! Maine fug la banca sa rezolv problema cu incaltarile mobrei apoi dau fuga la atelier unde ridic cadrul si restul de piese pe care le-am pregatit de dat la sablat si le fac giugiuc. Dupa ce termin cu sablatul dau o fuga la cromat sa vaz cat ma costa si cand sunt gata. Trebe' sa ma misc cu talent pentru ca acusica pica postasul si io raman restant... Moama, abia astept sa aud cum paraie baba mea! Pana atunci insa, Asfalt Numai Uscat dear Gentlemen!

Salut, Mersi de ponturi si de aprecieri. Mi-e cam aiurea sa postez in alta parte pentru simplul motiv ca aici ma simt cel mai bine. Aici sunt mai aproape de Cafe-ul facut de mine. Sunt un sentimental. Nu vreau sa polisez totul ci doar capacul de chiulasa care era candva mult mai lucios. Nu oglinda, e adevarat, insa lucios; insa n-as fi eu daca nu m-as baga nitel in estetica motocicletei. Pentru mine, acest BMW este un gentleman al unei epoci apuse si daca e sa-l privesti asa atunci trebuie sa-i dai Cezarului ce e al Cezarului incercand sa-i imprimi o eleganta mai aparte...cu alte cuvinte o sa-l imbrac intr-un smoking pentru ca, ce ma-sa, e o mobra respectabila... Motorul va fi curatat si vopsit in argintiu-motor-nou-țiplă iar restul ist eine überraschung, placut...sper. Mersi inc-odata si asfalt uscat Der fünfte tag. Guten Abend, Am continuat sa curat cadrul de straturile betonate de vosea si de chit si dupa multa stradanie le-am venit de hac. Multa stradanie si 6 perii de sarma ca sa fiu mai exact. Am facut icter de la putoarea emanata de stratul vechi de vopsea neagra, un miros pestilential de asternuturi umede si vechi care mi-a contaminat pana si calculatorul, fratilor. Incredibil! Parfumul suav al vremurilor apuse? Pai nene, daca asa mirosea in 1938 nu-i de mirare ca i-au apucat pandaliile pe toti de s-au razboit atatia ani la rand cu atatea si atatea victime. Ma rog, sa revin la oile mele. Si cum stateam io asea aplecat pe cadru cu peria de sarma la turatie maxima zaresc cu coada ochiului pe partea din spate a cadrului ceea ce mi se parea a fi o zgarietura. Intorc capul si ma uit atent la ea si ce sa fie? O serie poansonata pe tabla cadrului. Brusc mi-a batut inima de sa-mi sara din piept asa ca ma reped la dansa si incerc sa disting cifrele mai clar...Era o serie. Am citit-o cu greu si mi s-a parut familiara asa ca fug la motor si cand citesc seria de pe dansul realizez ca sunt identice. Wow! Seriile de pe sasiu si de pe motor sunt identice? Adica, mobra n-a fost refacuta niciodata si e originala? Am jubilat instantaneu uitand total de durerea de la incheietura mainii. In perioada interbelica, seria de pe motor servea drept identificare a vehicolului pentru ca sasiul era considerat piesa de schimb asa ca era si firesc ca seria de pe motor sa corespunda cu cea de pe cadru. Sunt extaziat. Asta da surpriza Kinder. Din acel moment am prins aripi si m-am infipt in cilindrul din fonta, l-am sablat, l-am spalat, l-am degresat apoi l-am tratat c-o substanta inhibatoare de rugina care se transforma in baza pentru vopsea si l-am lasat la uscat. Am comandat inca doua liste de piese si acum imi ramane sa le astept cu pumnii stransi. De maine am de finisat un proiect separat asa ca-mi iau o pauza de doua-trei zile pana-l termin si pun BMW-ul pe stand-by. Pe mai tarziu. Bafta tuturor Guten Morgen, Azi ma-ntorc acasa. Proiectul de care va ziceam m-a purtat pe aripi pana in Albion si acu, ca am ispravit cu dansul, ma intorc in patrie. Au fost patru zile in care m-am tot framantat sa gasesc, printre altele, chestii utile BMW-ului de acasa insa n-am prea avut success cu asta. Nu tu literatura tehnica, nu tu piese usor de gasit...nimic notabil asa ca tot cu nemtii m-am descurcat; noroc cu internetul. Am reusit sa cumpar parte din piesele pe care nu le comandasem deja...Nu sunt toate. Nu inca, cel putin. Mai am. Tot cautand, dau peste site-uri obscure care ori ma mai lumineaza asupra modului in care se prezenta acu 76 de ani Fecioara mea de Fier, la norocul meu sunt informatii partiale, ori mai pun la vanzare cateva piese de care nici nu stiam c-ar exista... Frustranta situatie dar si motivanta deopotriva. Nu cedez, rascolesc lumea in continuare ca asta-i pana la capat farmecul, nu? Ne mai auzim cand ajung in tara. Asfalt uscat

Vierte Tag Guten morgen meine Herren, Diese Zuschrift trebuia scrisa ieri insa cum aseara ma durea mana dreapta de nu mai puteam, abia de acu pot asterne pe hartia jurnalului de bord cele intamplate mai anțărț. Azi postasul va suna de doua ori, c-asa-i in tenis. Cu 24 de ore in urma, asa cum promisesem la ultima mea postare, am pus mana pe cadru si i-am "Fick Dich" un decapant de zile mari crezand ca scap fluierand in maxim doua ore, dar cum banuiti deja, lucrurile n-au stat intocmai asa. Bag pensula in recipient, o umplu cu smacolina, o aplic mit Grosse elan pe cadru si ma pun pe asteptat reactii chimice. Nu astept mult, vad clabuci, bulbuci si rosu sangeriu si cu un ranjet de zile mari imi zic in barba: "ce trei ore? poate doua, si asta cu multiple pauze sindicale de strigat yoddlere cu tot"... Pun mana pe spaclu si cand dau sa racai vopseaua de pe otelul cadrului...pauza. Vopseaua se racaia cu usurinta dar sub dansa se dezvaluia un strat gros de chit betonat care astupa un alt strat de vosea, neagra de data asta. Intrigat incep sa ma proptesc in chit care se desprindea, insa cioburi si nu de peste tot. Incredibil! Sapte ore mai tarziu, cu incheietura mainii drepte inflamata, dadeam gata doar exteriorul cadrului si partial interiorul tablei ambutisate si asta numai cu ajutorul unui flex cu sarma, a unuia cu disc de slefuit si a unei bormasini cu perie mica... Verdammt und unglaublich!!! Schwanz, Arschkriecher Mutterficker idiott! Das ist eine Sabotage! Aveam sacaz pe brate, in par, in nas, pe fata, pe haine, pe peste tot de la combinatia aia draceasca de chit asternut "idiott" intre doua randuri de vopsea veche de cand era bunica fata... Cum treceam cu flexul cu perie de sarma peste vopseaua neagra, cum ma si traznea o putoare de vechi imbacsit in metal de nu-i puteam face fata nici cu doua ferestre deschise, in halul asta candea fratilor. Jurai ca dau cu peria peste posesiunile unei bunicute, toate imbacsite cu acel miros specific de mucegai, vechi, pipi, pensie, umed, moarte si ce pana mea o mai intra in compozitia aia mirobolanta de mireasma care ne incanta pe noi, toti, cand intram intr-o casa veche. Ce mai, a fost diabolic si azi urmeaza partea a doua. Daca nu mor de cine stie ce "febra spaniola" sau de vreun alt virus chipes altoit cu nus'ce tulpina nedescoperita inca si conservata sub stratul negru de vopsea originala, e mare lucru! Partea buna a efortului depus a fost ca asa am mangaiat fiecare mm de tabla si spre satisfactia mea, n-am gasit pe cadru niciun loc suspect cu sudura sau cine stie ce alta improvizatie asa ca se confirma pana la urma vorba ca pana si-n iad gasesti un loc umbros, nu?...Astfel ca dam bataie inainte cu marsul "in pas de gasca" spre marea victorie finala. Azi, daca nu mor cu peria in mana pe cadrul ala blindat cu arome, bag la sablat corpul cilindrului si alte cateva piese ca sa-i dau bice cu restaurarea pana-mi vin piesele comandate in "Die Mutterland". Heil!

"Viel Wunderdinge melden die Mären alter Zeit Von preiswerthen Helden, von großer Kühnheit, Von Freud und Festlichkeiten, von Weinen und von Klagen, Von kühner Recken Streiten mögt ihr nun Wunder hören sagen. " Die Nibelungenlied Der Zweite Tag, Jawohl meine Herren und Damen, azi a fost o zi de blitzstreaptease cum nici nu visam. Imi propusesem sa-i desfac cate ceva pe ici pe colo insa in mai putin de trei ore ma uitam la trei cutii de piese, la doua roti si la un cadru gol. Luni il decapez, il slefuiesc si incerc sa-i repar cele cateva zgarieturi prezente pe dansul ca sa-l pregatesc de vopsit apoi ma apuc de motor. Il desfac bombonele ca sa-i evaluez starea in cele mai mici detalii apoi il curat, il polisez pana-l fac oglinda si strang intr-un cosulet toate piesele care trebuiesc cromate ca sa le si livrez... Nu m-am asteptat sa fie atat de rapid...cele mai pretioase piese in clipa de fata sunt rezervorul si cele doua aripi care se cer vopsite cu mare talent...pin striping si tot tacamul iar pentru asta trebuie sa ma documentez serios asupra tipului de vopsea folosit in 38 si altele ca s-o reconditionez "a la carte"... apoi comand cabluri, manete si pedale pentru ca ale mele lipsesc sau sunt busite... O sa fie ein weekend interesant Auf wiedersehen.... und astalt uscat Guten Tag, Sambata m-am bucurat de cateva ore de permisie de la sotia mea si cu ocazia asta am dat o fuga la atelier unde m-am infipt cu lacomie in blocul motor pe care inca nu-l desfacusem pentru a-l cerceta in amanunt, asa cum obisnuiesc la fiecare achizitie, constatand cu ocazia asta ca in 76 de ani nu s-a prea umblat intr-ansul. Seria de pe bloc confirma ca e vorba de o motocicleta BMW care a vazut lumina zilei in anul de gratie 1938 si ca nu-i nici vorba de un EMW asa cum mi-a trecut la un moment dat prin minte, iar asta m-a linistit nesperat de mult deoarece exista suspiciunea ca exemplarul achizitionat de mine ar fi fost scos de pe banda de productie de catre rusnaci, dupa incheierea Razboiului Mondial, ca parte a unui program de atragere de valuta. In 1945 americanii au pus mana pe fabricile de la Munchen si Eisenach, ma rog, pe ce mai ramasese dupa carpet bombing, au pradat tot ce insemna planuri, schite, solutii tehnice, retete de aliaje, etc ca mai apoi sa cedeze rusilor fabrica din Eisenach aflat in ceea ce urma sa devina DDR. Tor rodul gandirii inginerilor germani a ajuns la Harley Davidson si la alte cateva companii sub forma de compensatii de razboi iar rusilor le-au lasat caramizile si fabrica din Eisenach. Desigur, BMW n-a fost singura victima a eliberatorilor. Toata industria germana a fost supusa unui program de copy-paste intensiv de catre aliati, iar unde nu s-a putut, s-a pus mana pe personalul tehnic care sub amenintarea cu Nuremberg a acceptat bucuros stramutarea in USA. BMW R35 s-a fabricat incepand cu 1937 pana pana in 1956, insa mai intai exclusiv sub sigla de BMW ca dupa incheierea razboiului sa continue productia in paralel cu Blocul Estic sub denumirea de Eisenacher Motor Werke, sau EMW...schimbare care a avut loc fortat dupa ce s-au balacarit ani buni prin tribunale pe dreptul de a folosi sigla. Lucruri fine, ce mai... d'astea. In vederea unei mai bune intelegeri a mobrei mele am licitat pronto pe Ebay un manual de reparatii si dupa ce mi-am tras doua site-uri tzatza cu piese de R35 m-am pus pe facut socoteli... Ei bine, nu-i rau deloc. In fapt, e mult mai bine decat speram iar asta mi-a dat un entuziasm vecin cu orgasmul. Norocul meu e ca partea scumpa e reparabila, slefuibila si functionala si ca am nevoie doar de manete, pedale, cabluri si alte cateva chestii care tin de electrica pentru ca altfel era destul de piperat s-o fac ca noua. Evacuarea nu e originala si e ceva care pute in zona aripilor...nu pica neam ca-n pozele de pe net. E ceva care ma deranjeaza si nu stiu exact ce. E vorba de forma insa fiind vorba numai de asta, nimic nu e de nereparat; o sa le trec prin masina de sablat apoi le scot din ciocan cum vrea muschii mei pentru ca tablaria este domeniul in care ma simt cel mai in largul meu. Stopul de pe spate e clar de undeva din Est asa ca punand toate cap la cap trag concluzia ca, in timp, cineva s-a straduit s-o puna pe picioare cu ce s-a descurcat. Norocul meu e ca, asa cum mai spuneam, motorul e beton si ca nimeni n-a prea avut de ce sa umble pe la dansul, prin maruntaie... Totodata s-ar putea sa ma insel pentru ca este posibil, daca ma gandesc mai bine, ca aripile sa arate usor diferit pentru ca R35 s-a fabricat in mai multe versiuni si fiecare cu scopuri diferite. Versiune de strada pentru larg consum, versiune militara, versiune pentru curierat, versiune pentru scoala moto militara s.a.m.d., ma rog, stiti voi, astfel ca nu pot baga mana-n foc ca toate aratau la fel si ca ce am eu nu e o versiune neumblata. Ideea e ca informatiile astea nu sunt de gasit pe toate drumurile si asta face ca lucrurile sa devina uberinteresante pentru mine... Ce sa-i fac, imi place misterul. Azi am cateva rahaturi de facut apoi ma reped la atelier ca sa ma apuc de cadru. Pe mai tarziu Tchuss

Salutare, Am ghidoane insa nu si hand grip-uri. Sorry. EssadBey - check Bafta Dar unde-mi sunt manierele? "Hepi farst of mei" la toti baetii care e pe sistem... GRETCHEN: ... Glaubst du an Gott? FAUST: Mein Liebchen, wer darf sagen: Ich glaub an Gott! "Faust" Der Erste Tag. Dupa 76 de ani de pribegie, de rugina si de solitudine, in sfarsit, am ajuns intr-un loc pe care-l pot numi acasa. M-am nascut in 1938 insa n-am apucat sa-mi traiesc tineretea pentru ca la doar cativa km de zbenguiala m-am trezit azvarlita intr-o valtoare care a inceput cu anexarea Austriei si a Regiunii Sudete. Apoi am prins cel mai teribil razboi mondial, ridicarea Zidului Berlinului, convulsii sociale si prabusirea Comunismului ca la sfarsit soarta sa ma lepede in Batavia, loc unde am fost lasata prada uitarii mai bine de 24 de ani. Si cand credeam ca ultimul petic de asfalt pe care-l voi mai parcurge va fi cel catre o topitorie, a aparut el, Der Schonne Fat, care m-a salvat de la pieire. M-a purtat pe brate asa cum numai o mama-si poarta fatul nou-nascut, m-a dezmierdat cu vorbe dulci si m-a adapostit in casa sa, loc de unde voi renaste, vorba cantecului lui Freulein Wurst, ca Pasarea Phoenix... Jawohl, das ist wunderbar!!! Pentru mine de abia acum incepe adevarata mea Calatorie si aceasta este prima pagina a Povestii Mele. Die ende.