AdrianS

Ovidiu este un tip al contrastelor. Deopotrivă un om al produsului finit şi - ocazional - adept dezinvolt al doctrinei "las-o, bă, că merge-aşa! ne-am obişnuit cu ea". Ăsteia din urmă i-aş zice şi "provizoriul permanent". Soluţia (absolut vremelnică şi întâmplătoare) întruchipată de două fire date cap la cap ajunge deseori să fie mai longevivă decât multe alte mufe, reglete, tuburi termocontractante şi papuci de tot soiul. Cu siguranţă aderăm amândoi la treaba asta.

Instalaţia electrică de pe Uralul lui este un scandal întreg. În far stă un contact de Jawă. Nimic de comentat, ba chiar de laudă. Însă cineva a reuşit să-i reproiecteze funcţionalitatea, astfel încât borna 30 este acum 54 şi viţă-vercea. Contactul ăla mi-a clătinat niţel universul raţional. Claxonul fusese legat mult prea ocţidentaliceşte în blocul stâng (şi "de stânga") de comenzi, în condiţiile în care este fapt bine ştiut că obiectul rusesc şi mentalitatea vestică nu prea se pupă. Charlie ar fi excepţia care confirmă regula. Dar Charlie este la rândul lui un renascentist admirabil şi-un om de ispravă. Enfin, vorba macaronarului: "se non è vero, è ben trovato". Evident că butonul de claxon dădea în scurt şi oprea motorul. A trebuit să gândim problema ruseşte: prea multe fire, Serghei! Ce-i aia masă prin fir?! Masă prin ghidon, frate! Prin urmare am scos un fir, am regândit traseul altuia, iar claxonul şi-a revenit numaidecât în simţiri. Sancta simplicitas.

Am încercat la răstimpuri să ochesc măcar o siguranţă fuzibilă prin circuit, dar n-a fost chip. Uralul ăsta operează după Teorema I.P. ("Ivan Pedală"): mergi sau te ia mama dracului! În lipsă de multe facilităţi, am ales să schimb firele roase, să le izolez cât este cu putinţă de bine, să le cositoresc pe toate la capete şi să le lipesc pe papucii lor înainte să le prind prin sertizare. Anul viitor m-ar bucura să pot reface instalaţia de la zero şi să avem parte de bucuriile eterne ale tuburilor termocontractante, ale panourilor de siguranţe, poate chiar şi ale releelor de putere şi tot aşa.

Dar nu de entuziasmul improvizatoric mă legam mai sus. Vorbeam de contraste şi mă refeream, de fapt, la starea de spirit a proprietarului bărbos. Pe-omul ăsta îl vezi mare, aşa, cu odraslă, casă, răspunderi şi şapte mii de urcări pe munte la activ, de poţi să bagi mâna-n plasmă că nu-l mai impresionează mare lucru. Că fericirile lui sunt toate elaborate, rare şi trecute. Îh, nu-i aşa. De fapt, mă surprinde felul lui de a se lăsa fericit chiar şi de cel mai mic amănunt. Ba chiar mă risc să spun că ăsta pare să fie secretul unei fericiri foarte vii. Acum câteva săptămâni a făcut rost de o pereche nouă de mănuşi moto. Eu cred că doarme şi azi cu ele-n pat. Să-l fi văzut astă-vară când s-a văzut în mână cu briceagul Victorinox. De fiecare dată când trec pe la el prinde răgaz să-mi zică: "Hai să-ţi arăt un briceag", cu toate că ştim amândoi că mi l-a mai arătat de şapte ori . E vorba de o repetiţie care nu deranjează câtuşi de puţin. Este soiul ăla de entuziasm pe care-l are copilul când dă de-a rostogolul o minge din capul patului şi ea prinde viteză până jos. Copilul e-n stare să ia mingea şi s-o dea iarăşi de-a dura a suta oară fără să se plictisească. Aşa fac şi eu, aşa face şi bărbosul istalalt. Şi, mna, poate că puştii mai mici decât noi se plictisesc mai repede. Noi nu .

Fişele şi bujiile erau aproximativ varză. Cilindrul stâng avea toane şi nu mai pornea deloc. Însă după ce-am şterpelit fişa centrală de la delcoul Zambilicăi (Dacia 1310) şi bujia cilindrului 4, Uralul s-a-nmuiat tot. A pornit în amândoi cilindrii fără să stea pe gânduri, iar apoi i-am putut face un reglaj decent la carburatoare. Mai ales stângul era dereglat ca naiba: trebuia să-l convingi ca să pornească şi să nu dea atâtea rateuri. Însă acum merg amândouă la unison (plus-minus câteva note în aceeaşi octavă) cam cum trebuie. Cu drept cuvânt K-68-urile răspund mai bine la reglaje. Singura bubiţă ar fi că dă oarecum în nas la accelerările mai bruşte. Astăzi voi avea mai mult timp să mă joc cu reglajele, ieri am lucrat mai grosso modo.

Tot ieri am schimbat şi camera roţii spate. Anvelopa a ieşit şi a intrat mult mai uşor decât mă aşteptam. Deh, "Made in Ukraine" - mă pregătisem de sumo cu patru leviere. Am făcut pană săptămâna trecută (sau luni?) din pricina unor ture de bloc mult prea muhaha-hei-rupiste: bucuroşi că ne-a pornit fierul, am mers cu roata slab umflată, iar valva s-a dat peste cap până la forfecare. Noroc că Ovidiu avea o cameră nouă de rezervă, groasă, vârtoasă şi sănătoasă . Fericiţi cei cu anvelope şi camere ruso-ucrainene în dotare - eu tot aştept.

Să fim înţeleşi, totuşi. El vede lucrurile în detaliu şi pare că stă mai bine cu memoria decât mine. Câteodată îl nemulţumeşte orice amănunt care face produsul final să fie altfel decât perfect. Cricul Uralului stă cinci milimetri mai încoace, dar nu că ar fi fost vreo problemă să stea cinci milimetri mai încolo. Alteori nu pricepe neam de ce strâmb din nas când îl văd că ţine flexu-ntr-o mână şi cornierul în cealaltă. Uralul ăsta are vopseaua ciobită pe toate părţile. Jantele au rugină, rezervorul are suduri, blocurile de comenzi sunt... cum sunt - o ciorbă întreagă. Dar n-ar da ciorba asta pe altceva nici să-l tai. Ah, bine, că i-ar plăcea şi lui o maşină străineză, că i-ar plăcea şi lui un TDM, că i-ar plăcea şi lui o căsoaie cu garaj. Detalii. Exigenţele şi miserupismele lui deopotrivă sunt mai degrabă mici mofturi de moment ale stării de spirit jucăuşe şi, de ce nu, ale ocazionalelor anxietăţi şi nelinişti; nicidecum excentricităţi aiurea. Entuziasmul zvăpăiat stă la baza tuturor lucrurilor pe care le face. Fără acesta, el ar fi o legumă sau cel mult un nimeni. Ştie să facă de toate. Dar opreşte-i robinetul unei pasiuni şi încep să dea rateuri toate. Pe câtă vreme entuziasmul îi dictează forţa de muncă, pasiunile lui îi ţin entuziasmul treaz şi sănătos. Un cerc uman. Felul ăsta în care lucrurile se leagă toate între ele denotă o mare coeziune de caracter, nu o slăbiciune.

O ultimă mare bubă rămâne jocul din furca faţă. Am strâns rulmenţii cât s-a putut fără să-i blocăm (eu am vaga impresie că mai trebuie strânşi, dar vedem azi) şi într-adevăr am mai ameliorat problema, dar când pui frână pe faţă dâng-dâng-dânguieşte toată furca. Rămâne de văzut dacă într-adevăr ţine de rulmenţi sau dacă uzura cu pricina este în telescoape. Se potriveşte furca de Nipru (MT-11, na) la Uralul M-63?

Am completat uleiul în motor şi în cutie, nu pare să piardă mare lucru pe dedesubt. Cutia mă enervează cevaşilea, schimbă greoi şi parcă nu debreiază niciodată complet, indiferent de cum aş regla ambreiajul. Ovidiu este hotărât să taie braţul posterior (şi cam inutil) al schimbătorului şi să modifice pedăluşca anterioară în aşa fel încât să nu mai roadă vârful bocancilor. Probabil va suda o ţevuşcă şi-i va pune un manşon. Sunt de-acord măcar cu modificarea asta fiindcă, după trei schimbări de viteză, mă doare laba piciorului două zile.

Mai sunt lucruri de amintit, însă am să-nchei în scurt fiindcă vine nenea să mă culeagă de-acasă: sperăm să-i tragem motoretei un ITP azi. Revin diseară cu mai multe poze şi poate şi ceva material video .

Săriți că-i bate pe-amândoi!

E simpatic să-ți urmăresc postările, Stressule. Parcă ai dublă personalitate .

Peste câteva zile vă anunț cum (sau dacă) lucrează motocultorul very-low-cost la care meÂştereÂşte taică-meu din primăvară. Îi mai trebuie benzină Âşi vreo două Âşuturi în dos. Motorul de Tula (Muravey) se pretează ceva mai mult la aÂşa ceva, având în vedere că producătorul l-a prevăzut cu turbină de aer Âşi demaror electric. În poză, maÂşinăria apare tare incompletă.

Ce topic interesant Âşi câtă beligeranță aiurea!

Cât de bine sau cât de rău se rodează, de pildă, segmenții în felul ăsta?

Ce se-ntâmplă-n poza asta, Vali?

Am auzit că azi l-ai făcut bucăți pe Lică. Sau Lev. Sau cum l-o chema .

"La paşa vine un arab,

Cu ochii stinşi, cu graiul slab.

- Sunt, paşă, neam de beduin,

Şi de la Bab-el-Manteb vin

Să vând pe El-Zorab.

[...]

- O mie de ţechini primeşti?

- O, paşă, cât de darnic eşti!

Mai mult decât în visul meu!

Să-ţi răsplătească Dumnezeu,

Aşa cum îmi plăteşti!"

(G. Coşbuc, El-Zorab)

În legătură cu aparentul paradox al rodajului în sarcină, Feri vorbeÂşte despre acest articol pe care l-a linkăit mai demult pe topicul "MZ". Acuma nu zic că noi avem la-ndemână piese de calitate apropiată celor pomenite în articol, dar lectura lămureÂşte biniÂşor asupra câtorva lucruri demne de palmă peste frunte.

sa mor de m-am prins de ce te-ai apucat acum.

Păi parcă tot a ES arată Âşi ăla. Cu picio... ăstaaa... aripoaiele-alea.

Doamne, ce minunată gură de aer ! Mă gândeam cu frică: oare o-ncheia cu "vând Nipru"?

TreiÂşpe milioane. I-am pus pinionul original Âşi roțile mici (orijinale).

Toți vor să fiu disponibil în urma unei conversații la telefon, doar că nimeni nu mai apare în fața blocului . Precis îi pune pe fugă glasul meu gutural Âşi bătăios.

Am impresia că altcineva a picat de-a-nboulea în cazanul cu votcă...

...multa literatura, putina treaba...

Citeam azi-dimineaţă (pe la 4, că de la 2:30 n-am mai avut somn - mi-a spus o fată să mă culc mai devreme...) un topic despre bubele ungerii la Nipru. Tot scărpinându-mă amănunţit după ceafă şi înjurând pe muţeşte necunoscutele care mi se vărsau în cap (cote peste cote, simeringuri şi etanşări, apoi pinioane făcute la Cugir, pelicule nărăvaşe de ulei, bucşe făcute de strungari mítici şi alte nebunii de-astea est-europene), mi-am dat seama că mata ai Nipru cam dinaintea finişului meu de clasă a opta. "Aveţi puţintică răbdare!..."

Risc să mă spariu încă de pe-acum, când tot ce ştiu sigur despre Nipranovici este că are nevoie. De multe.

Deocamdată bombăn la adresa instalaţiei electrice. Parcă-i cam redundant circuitul pentru martorul de semnalizare a direcţiei. Dar am găsit o roabă de scheme, mulţumiri lui Aleko. Am (să-ncerc) să-i transmit şi-n persoană... după ce mă-nmatriculez . Îşi închipuie pesemne că ajung întreg până la el .

Adriane, e mica lumea intradevar. Ieri eram prin Bucuresti, vorbeam cu Ovidiu (Cicloburu) si-mi zicea ca ai venit la Constanta si ii pare rau ca nu ne-am intalnit (si mie...).

 

P.S.

Nea' Victor cred ca ar trebuii sa-si schimbe numele userului din "Rock'n'Roll" in "Mama Ranitilor"

Las' că face bine ce face. Cât o mai face, că umblă vorba că i s-a cam luat şi-ar vrea să se-apuce de chitară. Nu ţinem noi pasul!

Îmi pare rău şi mie că nu ne-am văzut, dar poate-mi faci o vizită pe ceva motoretă. Asta drept răsplată că te mai ascult printre bluzuri de pe Neptun . M-aş mai plânge un pic acum, cu relevanţă (şi reverenţă) chiar, dar o-ntind către Ovidiu ca să mai convingem Uralul. Cic-ar vrea să plece!

8 octombrie →

Azi n-am luat cu mine aparatul foto şi mă oftic. Am fost la ţară şi am mai diagnosticat la firul ierbii câte ceva, cât mi-au permis timpul, resursele şi cunoştinţele. Promit că data viitoare o să fac poze pe săturate.

Din iarnă am tot dat târcoale evaziv chiulaselor, pricini fiind mai multe: că să vezi că nu mă pricep, că vreau să mă supravegheze careva care-a mai desfăcut, că n-am piese de schimb şi rămân cu ea desfăcută, că uit cum s-o mai pun la loc, că-mi pierd şaibe prin iarbă, că... bun. De fapt, cel mai mult mă enervau hexagoanele. Anume: mai întâi capul şurubului care prinde capacul de chiulasă. Diverşii băgăcioşi l-au cam rotunjit în timp şi este, deci, mofturos şi la fixe, şi la inelare, şi la tubulare. Am foarte multe fixe, inelare şi tubulare. Dar na. Şi-i şi băgat adânc în capac, aşa că mi-era târşală să vâr patentul după el. Apoi, nu ştiu dacă inginerii au fost deştepţi sau tâmpiţi când au scufundat aşa străfunduros şi inaccesibil alea patru piuliţe care agaţă chiulasa în prezoane. O fi fost vreo tentativă de a îngreuna accesul meşterilor mai slabi de înger. Mi-am luat însă inima-n dinţi şi am croit o tubulară de treişpe din ţeavă pe spinarea unui şurub vechi şi inutil, apoi i-am sudat şi-un "teu" pe post de mâner.

Am dat jos chiulasa stângă şi, după ce-am spălat totul cu benzină suflată artistic, constat că lucrurile stau cam aşa:

1. √ - călcâiele culbutorilor şi fundurile supapelor arată excelent
2. x - culbutorii au ceva joc de-a lungul axei pe care culisează, voi remedia cu şaibe
3. √ - tijele împingătoare sunt bune, nu prezintă uzuri
4. ? - am remarcat o şanţo-adâncitură săpată în peretele chiulasei de o tijă împingătoare. Hă?! N-am văzut urme pe tijă. Şi nu prea ştiu ce i-aş putea face pentru o eventuală deviere de traseu. Nu mai ţin minte pe care parte, revin cu detalii data aviatoare.
5. √ - camera de ardere n-are împuşcături sau zgârieturi notabile. E frumoasă foc!
6. √ - garnitura de cupru dintre cilindru şi chiulasă arată foarte bine
7. ? - supapele par să aibă culori, forme şi diametre diferite la "pălărie"; evacuarea - negru mat, iar admisia - auriu/nichel lucios; supapa de admisie are pălăria mai mare în diametru; şi la voi se-ntâmplă aceeaşi chestie? Nu le-am demontat încă. Altădată.
8. ? - când strâng chiulasa pe cilindru, rămâne un luft de vreo doi-trei milimetri (vizibil!) între cele două piese; dacă înlătur garnitura de cupru, micşorez acel spaţiu cu încă un milimetru. În luft se vede exteriorul cămăşii cilindrului. Am verificat montajul şi după ce am scos tijele împingătoare cu tot cu tuburile de ghidaj şi canalul de ungere înfiletat, ca să elimin alte piedici posibile. Nicio schimbare. Spaţiul ăsta nu există între cilindrul şi chiulasa din dreapta. Ca fapt divers, am remarcat în trecut că dreptul merge impecabil, pe câtă vreme stângul ratează cam fiecare a patra-cincea explozie şi mă anunţă cu câte-un "dum!" pe tobă. Nu e din carburatoare, am încercat să le schimb între ele. Totodată, motorul porneşte cel mai adesea în cilindrul drept. Să aibă stângul compresie mai slabă? Pe unde trebuie să dau cu bună ziua pentru o măsurare ceva mai precisă a compresiei? "Compresograf" îi spune sculei? Nu m-am gândit încă la soluţii pentru remedierea problemei.

După ce-am dat jos cilindrul stâng şi-am descoperit că-n motor am pistoane bombate, am mai făcut un barem. Menţionez că n-am demontat pistonul şi nici nu i-am scos segmenţii. Prea bătea vântul şi ploua intermitent. Las' că e timp suficient şi pentru asta. Listă:

1. √ - nu am sesizat joc, atât cât am putut verifica trăgând cu deştele, pe axa piston-bolţ-bielă-maneton-arbore-cuzineţi. Semn rău!
2. √ - pistonul stâng arată frumos, nu prea vrea să arate (nu l-am demontat şi nu am scos segmenţii, care se răsuceau uşor) urme de calare
3. √ - nu există urme de "foc" în spatele segmenţilor de compresie
4. √ - cămaşa arată sovietic şi bine în zona ei de lucru, dar →
5. x - cămaşa are un guler clar de uzură în partea de sus acolo unde nu ajunge vreodată primul segment de compresie. Pot agăţa uşor buza asta cu vârful unghiei. Verificăm întâi segmenţii, compresia şi nu ne facem griji sau este fără doar şi poate rost de alezare, honuire şi modificare de cotă?
6. ? - pistonul are cifra "2" ştanţată în cap; asta-nseamnă că-i de cota 2?
7. ? - am găsit ceva băltocică de ulei sub piston, prelinsă gravitaţionaliceşte pe sub el chiar şi niţel în faţa lui. Am remarcat uleiul băltind de când am ridicat chiulasa de pe prezoane. Ştiu, pistonul are segment de ungere, dar e normală trebşoara asta? Motorul stă nepornit de vreo lună şi ceva. Probabil o să-mi fie viaţa mai uşoară după ce verific empiriceşte starea segmenţilor.

Am reuşit să pun totul la loc taman când se mijea de noapte şi s-a luminat a ploaie. Am pierdut o şaibă absolut neesenţială şi am uitat să pun la loc garnitura dintre carburator şi gura de admisie. Data viitoare sap mai adânc şi voi posta poze. Precis am uitat să menţionez ceva amănunt vital.

Sper că-n cu.rând voi face rost şi de ceva piese (un contact, o garniturică, o cupliţă elastică, o alună, o sămânţă de nu-mă-uita) ca să mă pot apuca mai serios de treabă. Haida somn uşor!

Deşi treaba e-n funcţie de ce găseşti în actele motocicletei, zic de pe-acum să rămâi liniştit cu motorul ăsta pe cadru. Cai-putere oricum ai considerabil mai mulţi cu motorul de 487 (15) decât am eu pe Zeta (cică vreo 9). De cuplu nu ştiu ce să zic, dar cred că poza de la profilul lui Călin este îndeajuns de grăitoare.

În plus, am încercat şi eu, pe când o refăceam pe Zeta, s-o transplantez pe toată pe un cadru de 356 din pricina unei bucşe complet aiurea la basculă. Zeta e şi ea o struţo-cămilă cu motor de 250 cmc tip 11 (predecesorul modelului 353, tot de 250 cmc, aproape acelaşi motor) şi cadru de 353. Şi mai multe chestii. Aşa am descoperit că modelul 356 are cadrul niţel mai scurt decât 353-ul măcar în leagănul motorului, fapt pentru care ar fi fost necesare adaptări drastice. Deci nu.

Am impresia că, la motocicletele Jawa din anii '60, doar cadrele pentru motoare de la 250 cmc în sus aveau ţeavă dreptunghiulară în secţiune. De la 175 în jos ai ţeavă pătrată. Iar CZ-urile aveau din ţeavă rotundă.

Abia aştept să văd ce iese! Spor!

Jawa 356 era de 175 cmc. Fă-i, te rog, niÂşte poze motocicletei, că m-ai făcut curios! Uită-te Âşi-n acte Âşi vezi ce serii mai corespund (Âşasiu Âşi motor). EÂşti sigur că motorul ăla de CZ are 5 trepte?

astept clienti potenti finaciar fara povestiri nemuritoare

Adică?

Sărăcia naÂşte literatură. De toate felurile. ÂŞi cam omoară potența. De toate felurile. Spor!

Motorul de de Honda CB400N [...]

Mi se pare că arată incredibil de bine cu motorul ăla. Zveltă, compactă, serioasă, puternică, kick-starter. Grozavă treabă! Nu-i faci Âşi-un filmuleț?

Încă nu mă pricep cine Âştie ce la Nipre. Dar aia nu-i cumva cutie fără marÂşarier? De Ural? Filtrul de aer e foarte interesant.

Hehe, Âşi tobe de CZ Sport. Baftă la vânzare!

Ionel, eu încă n-am apucat să-ți mulțumesc pentru pontul cu Niprul. Dar n-au intrat zilele-n sac.

Se dezmembrează cumva motocicleta? Văd câteva lucruri care se află Âşi pe lista mea de trebuințe.

Meseriasii tineri: http://www.mototuneu..._in_secrets.htm

MeseriaÂşii tineri? Sau motocicletele tinere?

Mi-ar fi plăcut să insiÂşti (să insistați!) pe tema linkului de mai sus Âşi să asist la o discuție ad-hoc. Asta cu toate că tehnica lu' nenea se bate cap în cap cu buba pieselor rău fabricate, cum pare să fie cazul aici: link (url postat de Aleko pe Sinteza Dnepr).

Pe 28 august 2009 am văzut un Ural cu ataÂş pe strada TătuleÂşti (sector 4, cred). Al cui o fi?

Parcă Âştiam că nu mai are atelierul. Sau Âşi-a redeschis afacerea?

Cunosc Âşi eu. Că nu-l mai vând odată, săracu'.

http://www.youtube.com/watch?v=jdja0IyG3Go

TavariÂş Aleko, ce zici: ai chef să ne uităm prin motorul meu? Nu mi-e greu să-l arunc în maÂşină cândva-n zilele sau săptămânile-astea. Sau mă lupt cu el Âşi vedem ce spanac iese?

Păi zi Âşi tu că-l schimbi pe Nipru cu ataÂş .

Nici Simsonul n-a făcut mulți purici pe la tine?