Sunt FOARTE incepator la A. Am vreo 7000 km, din care cam 5k in Bucuresti. Am cam 300k facuti cu masina. Am vreo 8 ani de mers zdravan cu bicicleta atat in oras cat si in teren. Si mai am 42 ani.
Ce vad des in trafic sunt colegi motociclisti care pur si simplu PRESUPUN ca nu urmeaza o belea. Ca va primi prioritate, ca nu va fi o groapa in asfalt, nisip, pietris sau ulei, ca pietonul nu va sari in fata lui, ca pasagerul din masina nu va deschide usa. Ca nu va sari un caine din tufis sau de dupa o masina pe carosabil, ca soferul care iese de pe o secundara va da prioritate (sau macar ca il vede), si asa mai departe. Nu vorbesc doar de pustani.
Eu sunt mai batran. Presupun, dimpotriva, ca va urma o belea. Imi las loc de franat, ii las loc soferului sa faca o tampenie. Dupa atat amar de condus masina, ii cam ghicesc. Pe de alta parte, cum spuneam, nu vad aceasta preventie la multi colegi, dimpotriva.
Nu stiu ce sa zic de pusti. Nu sunt convins ca daca invata sa se dea pe circuit cu genunchiul la pamant, n-o sa faca treaba asta si pe strada. Doar ca pe strada mai sare cainele in fata. Si daca o pune jos, e la noroc in ce se opreste. Mai degraba i-as plimba pe la spitale, in sectii de traumatologie. Echipamentul ajuta, insa are limite, care sunt atinse repejor pe drumul public. Ca atare, eu tind sa merg mai molcom - nu accelerat sau franat brusc, nu curbe luate la limita (a mea). Insa, repet, spre jumatate din motociclistii pe care-i vad remarc in Bucuresti merg ca si cum ar fi singuri pe strada. La drum, parca e mai bun procentul.
Personal, as pune lipsa asta de instinct de conservare pe primul loc in cauzele accidentelor. Viteza mi se pare doar o consecinta.
Nici invataminte nu mi se pare ca se trag. Forumul acesta de accidente ar putea fi foarte util. Cam la toate sporturile cu risc pe care le practic, accidentele se cam centralizeaza, se analizeaza, se vede lantul cauzal, se dezbate, se trag niste concluzii. Si inveti sa nu mai faci prostia respectiva. Si prin prostie nu inteleg neaparat incalcarea unei legi sau regulament, ci pur si simplu inscrierea in respectivul lant cauzal.
Dar, dupa cum spuneam, sunt ceva mai batran...