Primul mesaj l-am postat de pe telefonul cuiva care a fost indeajuns de drăguț să mă lase să îi folosesc telefonul ,în prima benzinărie mol găsită în cale.
Sunt mult prea bulversată de situația creată așa că o să ma rezum la a spune că dacă aveați de gând să plecați ,trebuia să mă anunțați înainte. Imi luam rucsacul și fiecare își vedea de drum. Am rămas singură și fără tel,chei,acte..pana mea. A ajuns rucsacul acasă la familie înainte mea, eu încercând să găsesc chei backup de intrat în casă, teoretic acasă la mine nu ar fi trebuit să fie cineva. Așa era când am plecat de acasă și nimic nu anunța că or să fie. (Eu căutam chei la ei acasă, ei nu erau acasă..erau la mine)
Reacția familiei care a primit rucsacul și info că trebuia să ajung demult acasă..i-a zdruncinat. Am făcut ture prin bucurești de la o locație la alta încercând să găsesc familia..familia era acasă la mine perpelită bine.
Tura a fost frumoasă, da, dar...comunicarea defectuoasă. Știam că plecăm și ne întoarcem împreună. Poate data viitoare, dacă va mai exista, va fi mai bine.
Greșeala mea că mi-am uitat plasa de prins rucsacul și...mă rog. Mă opresc aici.