vanjanius Postat Octombrie 8, 2008 Share Postat Octombrie 8, 2008 Speram ca nu peste 3 luni Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
plescoi rulz Postat Octombrie 8, 2008 Share Postat Octombrie 8, 2008 Te-a taxat... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
guy_ana Postat Octombrie 9, 2008 Autor Share Postat Octombrie 9, 2008 Din Aral am plecat abia tirziu, pe la 6 seara cred. Nu vroiam sa mergem mult, doar pina la Quazaly, atit cit sa ne fi miscat din loc. Spuneam ca abia acum urma sa am emotii, pentru ca dupa plecarea din Aral mobra mea a inceput sa dea semne de turbare. A fost momentul in care motorul a inceput sa mi se opreasca din mers si eu sa devin nesigura dac avoi mai ajunge impreuna cu el acasa sau nu. Pentru ca ceva scule si suruburi strict necesare aveam eu la mine, dar orice piesa s-ar fi stricat, inlocuirea ei ar fi fost exclusa, atita timp cit detineam unica mobra de felul ei pe o suprafata de mii de km! Initial, am tot repornit din mers de citeva ori. Apoi a inceput sa faca tot mai des, de ajunsese sa faca asta la fiecare minut. Pentru ca fenomenul a inceput in timp ce mergeam cu o oarecare viteza, am banuit initial ca s-a supraincalzit, pentru ca am sesizat ca nu imi mai pornea ventilatorul de la radiator. Am oprit, am asteptat si a plecat iar. Intre timp ceilalti ma depasisera si eu nu reuseam sa ii prind din urma, pentru ca nu mai trecea de 100 de km/h. Am reusit sa ii ajung, la intersectia spre Quazali, unde intentionau sa innoptam. Si aici a avut loc poate cea mai ciudata intimplare din toata excursia. La sosirea mea, ei se conversau deja cu niste politisti aflati de garda acolo, care le cerusera deja actele si vroiau sa stie ce si cum cautam noi acolo. Imediat cum am aparut si eu, m-au intrebat daca am probleme cu motorul. pareau foarte de treaba, explicindu-ne ca la ceaihanaua aia din intersectie nu se poate dormi. Nici cortul nu aveam voie sa ni-l punem acolo linga, pentru ca nu exista parcare pentru motociclete. Ne sfatuiau sa mergem in orasul din apropiere, unde gaseam de toate. Cind am inceput sa intreb de service moto si internet, se gaseau si din alea. Cred ca si unghii false cu silicon asi fi putut sa imi pun in acel oras daca mi-asi fi dorit, orice, absolut orice. Numai sa plecam mai repede din intersectie, sa nu dormim in acel loc, ci in oras. Nu mai spun cum, practic fortati, am luat-o incotro ni se indicase si cum am ajuns in final la acel hotel, despre care cu totii am fost de acord ca probabil deschisese fix pentru noi. Iar cind ni s-a cerut un pret aberant si am refuzat sa raminem acolo, in nici cinci minute a venit un politist sa ne intrebe ce nu ne convine de nu raminem si unde avem de gind sa mergem!!!!!!!! Mie una incepea sa nu imi mai prea placa situatia, dar pina la urma ce puteau sa ne faca? Ne-am intors in intersectie si am intrebat la ceaihana. mai e nevoie sa spun ca au negat ca ar avea locuri de dormit, desi era evident ca ala era hotel? Fortati de imprejurari, am plecat mai departe, desi era aproape intuneric si urmatoarea localitate, baigonur, era la 170 de km. Si in plus, acolo nici macar nu am fi avut voie sa innoptam, oricum. Baigonur este inca teritoriu Rusesc, fiind locul de unde se lansau si inca se mai lanseaza rachetele spatiale si satelitii Rusi. Strainii intra acolo numai cu aprobare speciala si pasaport, asa ca nu era de noi. Am mers sperind ca se va ivi ceva si am avut noroc, gasind totusi o ceaihana pe marginea drumului, la peste 100 de km de Qazaly. Am dormit acolo, la dorinta noastra afara, printre cilti de lina de camila si milioane de ginganii (puricii erau la ei acasa, evident), dar cu stomacul plin si aproape pe gratis. Da, asa sa fi tot innoptat! Viata Kazachstan-style Si cum ne-am acomodat noi la ea.... Eram chiar la limita de judet, de acolo se vedea Baigonur-ul. A doua zi, ne-am sculat mult mai voiosi, ne-am facut in liniste siesta si, cind se plecam.... dezastru, caci Andi sesizeaza ca din motorul meu curge un lichid! Antigel, ce altceva...... Va dati seama ca, coroborind asta cu lipsa de racire a motorului, am inceput sa ma gindesc al tot felul de prostii: nu mai era termocontactul , putea fi pompa de apa, o gaura prin care am pierdut de fapt tot lichidul si nu mai am nimic in radiator, etc. Si, evident, iar nu puteam pleca, pentru ca a trebuit sa stau sa o desfac, sa verific ca totul e in regula! Si iar s-a facut tirziu! Asa ca la Baigonur nu am facut decit o poza cu placa indicatoare catre localitate (dar nu cu aparatul meu de aia nu o am sa v-o arat), nu am mai intrat nici macar sa vedem cit de aproape de oras ne-ar fi lasat sa ajungem, lucru de care eu una, asi fi fost curioasa. Insa, dincolo de faptul ca era deja foarte cald, fiind deja in plina clima desertica, mai si hotarisem sa ajungem in acea seara la Turkistan. In acea zi am strabatut sute de km pe acea sosea marginita de mlastinile rezultate din irigarea fortata despre care va povesteam. Nu aveam sa reusim sa ne atingem telul. Mult dupa lasarea noptii am oprit sa innoptam la doar citiva km de Turkistan, la o alta ceaihana care ne-a iesit in cale, pentru ca Sir Guy, dupa cum probabil stiti deja, a continuat sa imi faca figuri. Acum incercam sa il "menajez", sa nu mai trag de motor, dar el se incapatina sa se opreasca la viteze din ce in ce mai mici. Ajunsesem sa merg cu maxim 80 la ora si mi se oprea uneori de doua ori pe minut....Curat razboi al nervilor. Am mai oprit chiar inca o data sa mai surubarim si totul a durat pina cind a inceput sa imi porneasca ventilatorul mai des, de am avut dovada ca acesta chiar merge. Atunci mi-a dat prin cap sa aplic tactica inversa, sa dau spritzuri, ca poate de vina o fi benzina, care sa imi fi infundat ceva injectoare. Mobra tot nu vroia nici in ruptul capului sa treaca de 110, dar macar nu mai mergeam cu 60! Cind mi se oprea motorul il reporneam din mers, forjam un pic si incercam sa merg cit mai normal. Si sa imi inchipui ca totul o sa fie bine, ca in felul ala nu o sa-l stric de tot si o sa mai si ajungem impreuna acasa....... Urmatoarea dimineata l-am sunat pe Zakir sa il anuntam ca venim, sa ne dam intilnire. A fost super bucuros sa ne primeasca, facind din plin glume pe seama noastra despre cit de mult ne luase sa il prindem din urma. El, cu camionul lui era de mult acasa, dar nici nu era in vacanta ca noi!. Intilnirea propriu-zisa a fost ceva de genul: Masina din spate claxonat pe mine groaznic si stat in spatele meu desi ii tot faceam semne sa ma depasasca daca il enervez. Eu enervata ca iaca tocmai ce am scapat din Bucuresti si astia se gasesc sa se impiedice de noi, singurele doua motociclete din zona. Si in final Zakir depasindu-ma si cocosindu-se de ris in masina, din cauza farsei ce ne-o facuse. Urgent ne-a dus la el acasa si ne-a "adoptat" printre camioanele lui. Ne-a hranit regeste, ne-a dat tot ce ne trebuia ca sa ne putem spala hainele si pe noi. Dusul clasic prin acele locuri e un butoi cu apa ce se incalzeste la soare, din care apoi curge apa printr-un furtun. Credti-ma, dusul asta avea 200 de litri de apa si acestia s-au incalzit in maxim doua ore! A fost anuntata familia de sosirea noastra si tinerii au venit repede sa ne cunoasca la o cana de ceai traditional, preparat la samovar . Intre timp, in curte se trecuse la un curs intensiv de engleza . Iar inauntru in casa, la cautarea internetului si povesti din lumea larga cu poze din calatorii. Apoi ne-a facut program surpriza: vizita la "ceaihana" cu lapte de camila, b baie in riul Turkistan, mincat harbuz pe malul riului si, ca sa puna capac la toate, petrecere surpriza organizata de baieti, cu invitati toata familia si toti prietenii lor ca sa ne cunoasca!!!!! Am fost intimpinati cu salutul traditional, ceremonie de onoare efectuata de nevasta cea mai tinara din casa, din cite am reusit eu sa inteleg, considerata stapina casei. Iar bucatele de pe masa erau asa bune, ca nu m-am putut abtine de si mincasem nonstop de cind ajunsesem la ei in familie! Nu mai vorbesc cit de multe erau! Prilej de asemenea a fost pentru un portret de familie cu patru generatii..... si pentru mine sa imi dau seama ca manelele sunt manele numai la noi in tara; la ei se numeste muzica populara :-)))))) Daca ar fi fost dupa ei, gazdele noastre ne-ar mai fi tinut in petreceri pina la ziua, caci in plan mai erau niste vizite pe la niste rude si ei se asteptau sa mai stam o zi. Dar am insistat ca vrem sa mergem sa dormim, sa ne trezim devreme, ca sa plecam a doua zi. Asa era planul de casa si trebuia sa trecem granitza spre Uzbekistan cel tirziu peste inca o zi. E drept, in Turkistan, (al treilea oras al Kazachstanului ca marime) se gasea primul monument istoric si arhitectural din seria celor pe care venisem sa le vedem, dar daca azi nu mai avusesem timp sa vizitam orasul, poate reuseam sa o facem super rapid dimineata, la prima ora...... Ei, n-ar fi fost prima oara cind socoteala nu se potrivea in tirg cu cea de acasa.....pentru ca, odata ajunsi inapoi la lucrurile noastre, eu le-am gasit pe ale mele in noroi, aruncate de pe sirme de la uscat, de catre rapaiala care tocmai ne prinsese pe drum. Asa ca... unu, am mai stat pina tirziu in noapte sa mai spal inca o data tot ce muncisem de cu zi. Doi, acestea nu aveau cum sa se usuce pina la 7 dimineata, cind ar fi urmat sa parasim noi curtea...... Asa ca, pe la 8 am dat eu trezirea. Tocmai bine ca nu am plecat, caci ni se spune ca vor veni baietii sa ne arate orasul si moscheea despre care va povesteam. In plus, pina vin ei, ar fi bine sa ne si spalam mobrele, caci in Uzbekistan nu ne vor lasa sa intram cu ele asa murdare...... Deci ne-am pus pe treaba! Dupa care am vizitat rapid moscheea si orasul din goana masinii, tragind rapid si o tura prin bazar, de unde eu mi-am mai completat un pic trusa de scule. Loc de pelerinaj pina in ziua de astazi si mormint pentru peste o suta de mari conducatori ai vremurilor lor printre care si al intemeietorului statului original al poporului turk, pe mine una, locul m-a impresionat cel mai mult prin trandafirii sai. Ca sa poti tine in viata aceste planta extrem de sensibile pe caldura aia, trebuiesc multi metri cubi de apa. Iar efortul de a o face, m-a lasat sa inteleg cam care este dragostea oamenilor aia pentru loc si semnificatia acestuia..... Atmosfera respectiva mi-a dat un moment de respiro pina si mie, straina venita in goana, fugarita de minutele ce se scurgeau impotriva mea. Ne-am intors in graba sa ne luam bagajele si, desi era ora trei, ora la care se afirmase in mod repetat ca nu vom pleca, am facut-o. La plecare Balsoi spasiva Zakir and guys! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
tro5 Postat Octombrie 9, 2008 Share Postat Octombrie 9, 2008 Frumoasa excursie. Pana la urma ce probleme ai avut cu motorul???? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mircealeschian Postat Octombrie 9, 2008 Share Postat Octombrie 9, 2008 Fascinant... Zici tu ca nu te mai duci pe acolo, da' iti dai seama ca ai starnit niste infantili (ca mine ) cu dor de duca care o sa mearga fix pe acolo... Mai scrie, ca scrii bine... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
chill0ut Postat Decembrie 17, 2008 Share Postat Decembrie 17, 2008 si cum s-a terminat? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
vladdygo Postat Decembrie 17, 2008 Share Postat Decembrie 17, 2008 no comment! de apreciat ca n-ai prelucrat pozele si le-ai lasat asa cum au fost facute, se vede mult mai bine realitatea! totusi is curios si eu daca ai avut ceva pb cu mobra! pacat ca a lipsit si o honda, is foarte curios de acest mit, da e bn sa stim si despre bavarezi. Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
t3r3nt3 Postat Decembrie 20, 2008 Share Postat Decembrie 20, 2008 incredibila tura ... felicitari nu mai am cuvinte, am ramas cu gura cascata ... bravo Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
bill Postat Ianuarie 11, 2009 Share Postat Ianuarie 11, 2009 papusha de unde ai luat scaritzele de pe protectiile de motor ca-mi plac? Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
mircealeschian Postat Ianuarie 22, 2009 Share Postat Ianuarie 22, 2009 papusha a dat o fuga mica pana la bamako, iti spune ea cand se-ntoarce Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
petru100 Postat Ianuarie 11, 2010 Share Postat Ianuarie 11, 2010 Si a trecut un an de atunci.... Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
RO-shu Postat Mai 6, 2011 Share Postat Mai 6, 2011 un an ... si mai bine Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
plescoi rulz Postat Mai 9, 2011 Share Postat Mai 9, 2011 Bei, vezi ca baieti vrea poze de la Bamako! Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
guy_ana Postat Mai 11, 2011 Autor Share Postat Mai 11, 2011 Bei, vezi ca baieti vrea poze de la Bamako! Bei, cauta in calculator, ca cred ca gasesti si tu niscai poze de acolo! Ca eu oi mai ajunge sa postez la topicul asta, cand oi sta tu vreo luna babysitter Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
dydy Postat Mai 15, 2011 Share Postat Mai 15, 2011 Bei, cauta in calculator, ca cred ca gasesti si tu niscai poze de acolo! Ca eu oi mai ajunge sa postez la topicul asta, cand oi sta tu vreo luna babysitter si aici se inteapa , frate ... luati-va un babysitter , si scrieti amandoi odata - simplu Citează Link spre comentariu Distribuie pe alte site-uri More sharing options...
Postări Recomandate
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.